Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 191/2015
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 191/A
Ședința publică din 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către inculpatul R. L. (fiul lui I. și A., născut la data de 07.05.1978 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., . nr.5, ., fără forme legale în Tg. M., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tîrgu-M.), împotriva sentinței penale nr. 35/03.02.2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și al susținerilor în fond ale părții, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 25 martie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2015, apoi pentru data de astăzi, 14 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. T.-M. la data de 12.02.2015 sub nr._ inculpatul R. L. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 35/03.02.2015 pronunțată de Tribunalul M..
Apelul nu a fost motivat, însă în fața instanței s-a solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță, ca urmare a recunoașterii manifestate de inculpat și a circumstanțelor sale personale, precum și a provocării din partea persoanei vătămate.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Inculpatul a uzat de prev. art. 83 lit. a C. pr. pen, în sensul că nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 35/03.02.2015 pronunțată de Tribunalul M., s-au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul R. L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, 32 Cod penal nou raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal nou, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 litera a, b Cod penal actual, pe o durată de 3 ani, în baza art. 67 alin. 2, art. 68 alin. 1 litera c Cod penal actual, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale .
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv al inculpatului, de la data de 23.11.2014 la zi, conform art. 72 alin. 1 Cod penal actual.
A fost menținut inculpatul în stare de arest preventiv, conform art. 399 alin. 1 Cod proc. penală, executorie cu privire la măsura preventivă, conform art. 399 alin. 4 Cod proc. penală.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 Cod penal actual constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.66 alin. 1 lit. a, b Cod penal actual, din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că persoana vătămată P. S., nu a formulat pretenții civile în cauză, în baza art. 397 alin. 1 Cod proc. penală.
A fost admisă integral acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență T.-M., în baza art.397 alin. 1 Cod proc. penală raportat la art. 19 Cod proc. penală, art. 1357 și urm. cod civil și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.526, 15 lei cu titlu de daune materiale în favoarea acesteia, la care s-a adăugat dobânda legală aplicabilă, începând cu data externării persoanei vătămate P. S. și până la achitarea în fapt a sumei indicate anterior cu titlu de folos nerealizat.
S-a dispus confiscarea unui topor prezentând pete de sânge, cu mâner din lemn, folosit la comiterea infracțiunii, conform art. 112 alin. 1 litera b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 890 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, în temeiul art. 274 alin.1 Cod proc. penală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește împreună cu victima, persoana vătămată P. S. și cu martorul N. I. zis și Kuker într-o baracă situată în mun. T.-M., . data de 22.11.2014, începând cu ora 8,00 dimineața, aceștia au început să consume băuturi alcoolice, respectiv vin, în cantități mari, până au ajuns în stare de ebrietate, între inculpat și victimă iscându-se o altercație verbală pe tema unor conflicte mai vechi, de etiologie necunoscută între ei, în jurul intervalului orar 17,00-18,00. Pe fondul acestei altercații, inculpatul a luat un topor din baraca în care locuiau, și, în timp ce persoana vătămată stătea în apropierea ușii de la intrare, l-a lovit cu toporul, respectiv de circa 4 ori în zona capului, după prima lovitură victima prăbușindu-se pe un scaun care se afla acolo, gestul său fiind observat pe parcurs de martorii oculari care locuiau în vecinătate, respectiv V. O., N. I., Boldizsar M., ultima luând toporul aruncat pe jos de inculpat și anunțând poliția, respectiv salvarea.
Din raportul de expertiză medico-legală emis de IML M./filele 38 și urm. d.u.p., a rezultat că persoana vătămată prezenta mai multe leziuni traumatice de genul fractură cominutivă multieschiloasă biparietală supra și subdenivelată, operată,hematom epidural de linie mediană operat, hematom intraparenchimatos cerebral parietal stâng, plagă contuză parietală stângă, hematom epicranian parietal median, plagă tăiată și excoriații liniare coapsă stângă, care se puteau produce prin mecanismul de loviri directe, repetate, cu un corp tăietor despicător, posibil topor, care i-au pus viața în pericol, și pentru care a necesitat 100-110 zile de îngrijire medicală pentru vindecare .
S-a concluzionat că, între leziunile traumatice produse de inculpat și leziunile cauzate, exista legătură directă de cauzalitate.
Față de considerentele relevate anterior, s-a apreciat că inculpatul s-a făcut vinovat de acuza adusă, acesta acționând cu intenție directă, în încercarea de a suprima viața victimei, persoana vătămată în cauză, fapt care, din fericire, nu s-a și întâmplat, datorită intervenției martorilor oculari și a hazardului, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 Cod penal nou raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal nou.
La dozarea și individualizarea pedepsei aplicabile acestuia, conform dispozițiilor art.74 Cod penal actual, s-a ținut cont că acesta avea antecedente penale, însă pentru acele fapte a intervenit reabilitarea, a regretat faptele comise și le-a recunoscut, situația conflictuală dintre inculpat și persoana vătămată era mai veche, ținând cont că și victima, ca și inculpatul, era dependentă de consumul de alcool, stare care le-a afectat ambilor capacitatea de a raționa și de a-și controla pornirile agresive la momentul faptei.
S-a apreciat, totuși, că inculpatul s-a mai implicat anterior în sfera ilicitului penal, deși în privința acelor infracțiuni s-a împlinit termenul de reabilitare, însă nu a mai fost cercetat pentru fapte de violență, astfel s-a considerat că nu se impunea reținerea vreunei circumstanțe judiciare atenuante, în favoarea acestuia, având ca efect reducerea pedepselor aplicabile sub minimul special prevăzut de legea penală, mai mult decât permite art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, întrucât fapta era deosebit de gravă, cu atât mai mult cu cât, inculpatul nu a ezitat să încerce suprimarea vieții celui cu care locuia, folosind un instrument apt de a produce moartea, un topor, și aplicându-i, aparent fără motiv, patru lovituri în zona capului, o zonă vitală, intervenția sa agresivă fiind obstaculată doar prin prezența martorilor oculari și intervenția verbală a acestora, iar ansamblul probator au relevat o fire extrem de agresivă a inculpatului. Instanța s-a orientat însă, având în vedere întreg complexul cauzal care a determinat săvârșirea faptei, înspre o pedeapsă moderată, menită să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea eficientă a acestuia.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit Tribunalul, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și la stabilirea modalității de executare a pedepsei în regim de detenție.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.
În acord cu prima instanță, constatăm că declarația de recunoaștere dată de inculpat în cadrul procedurii instituite de disp. art. 375 alin. 1, 2 C. pr. pen se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului recunoaștere a faptei din faza de urmărire penală și din fața instanței (filele 51,54, d.u.p., fila 54 dosar fond), din concluziile medico-legale indicate anterior, însoțite de poze judiciare și din procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 6-10, 12--33), și, nu în ultimul rând, din declarațiile martorilor N. I. (fila 57 dosar urm. p.), Boldizsar M. (filele 58, 59), V. O. (filele 55, 56) etc.
De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată de inculpat.
De asemenea, pentru fapta comisă, inculpatului-apelant i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și aplicare a disp. art. 74 C. pen, ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului. Toate aceste criterii au fost avute în vedere de prima instanță după ce a reținut că inculpatul a fost de acord să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform disp. art. 375 alin. 1, 2 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen, reducând limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, conform disp. art. 396 alin. 10 din vechiul C. pr. pen.
C. constată că, fapta săvârșită de inculpat denotă o periculozitate ridicată a acesteia, care deși a mai fost condamnat anterior, a săvârșit infracțiunea într-un dispreț total față de normele legale și sociale încălcate, constând în aceea că, la data de 22.11.2014, în jurul orei 08.00, în timp ce se afla în fața barăcii situate în Tg.M., . locuit împreună cu persoana vătămată P. S., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict verbal cu aceasta, cu intenția de a ucide, i-a aplicat persoanei vătămate un număr de patru lovituri cu un topor în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice grave, care au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care au pus viața victimei în pericol.
Inculpatul nu a adus alte probe care să justifice reducerea cuantumului pedepsei stabilite de judecătorul fondului, circumstanțele reale și personale fiind avute în vedere.
Inculpatului nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante, deoarece deși este reabilitat, este cunoscut cu antecedente penale, și nu a adus alte probe care să justifice coborârea pedepsei sub minimul special prin reținerea vreunei circumstanțe atenuante dintre cele prev. de art. 75 C. pen.. Totuși, faptul că a fost reabilitat și natura infracțiunilor săvârșite anterior, care nu au fost unele cu violență, se reflectă în orientarea pedepsei aproape la minimul special rezultat ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, în baza art. 396 alin. 10 C. pr. pen. Recunoaștere manifestată de inculpat se regăsește în reducerea limitelor de pedeapsă ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen.
C. nu a constatat și nici nu au fost invocate alte circumstanțe atenuante legale sau judiciare.
În pofida săvârșirii faptei în modalitatea descrisă, prima instanță a stabilit pedeapsa orientată aproape la minimul special prevăzut de lege, după aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen, astfel încât o reducere a pedepsei nu ar fi de natură să conducă la atingerea scopului acesteia.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de inculpatul R. L. împotriva sentinței penale nr. 35/03.02.2015 pronunțată de Tribunalul M. este nefondat, urmând ca, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, să fie respins.
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și durata arestării preventive din 03.02.2014 până la zi.
Vom menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. L. (fiul lui I. și A., născut la data de 07.05.1978 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., . nr.5, ., fără forme legale în Tg. M., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tîrgu-M.) împotriva sentinței penale nr. 35/03.02.2015 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului și durata arestării preventive din 03.02.2015 până la zi.
Menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2015.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red.AO/20.04.2015
Thnred./CC/3 exp./28.04.2015
Jd.fd. Em.H.
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 199/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 203/2015. Curtea de... → |
|---|
