Pornografia infantilă. Legea 678/2001 art. 18. Decizia nr. 180/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 180/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 180/A
Ședința publică din 09 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător M. R. C.
Grefier A. B. F.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul-inculpat M. Z. - zis „J.”, fiul lui Z. și I., născut la data de 21.04.1979 în Tg M., jud. M., domiciliat în Tg M., ., jud. M., fără forme legale în Tg M., ., ., cetățenie română, studii 11 clase, necăsătorit, recidivist, CNP-_, atât personal, cât și prin mandatar P. Alexander-V., împotriva sentinței penale nr. 184/24.12.2013, pronunțată de către Tribunalul M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror C. C. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că apelantul inculpat a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 6 aprilie 2015, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și al susținerilor în fond ale părții, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantei parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 25 martie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 9 aprilie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Față de apelul formulat:
Prin sentința penală nr.184 din 24.12.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
I.1. În baza art.345 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. Z. (zis „J.”), la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, b, Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, în formă continuată, prev.de art.13 alin.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu reținerea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;
I.2. În baza art.39 alin.2 Cod penal a fost contopite pedeapsa principală de 7 ani închisoare cu pedeapsa de 646 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.13/8 ianuarie 2008 a Judecătoriei Tg M., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.
II.1. În baza art.345 alin.1 și 2 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, prev.de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu reținerea art.41 alin.2 Cod penal și cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
II.2. În baza art.39 alin.2 Cod penal a fost contopite pedeapsa principală de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 646 zile, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.13/8 ianuarie 2008 a Judecătoriei Tg M., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
III.1. În baza art.33 lit.a Cod penal coroborat cu art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an, astfel încât în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
III.2. În baza art.35 alin.3 și 5 Cod penal, alături de pedeapsa rezultantă s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, și lit.b Cod penal, pe o durată de 5 ani.
III.3. În baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și b Cod penal.
IV. În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 8 martie 2010, ora 15,3o și durata arestării preventive, din data de 9 martie 2010 și până la data de 22 noiembrie 2010.
VI. În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă P. T..
V. În baza prevederilor art.191 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.550 lei RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză (5.000 lei RON pentru faza de urmărire penală și 2.550 lei RON în faza de judecată), din care sumele de 900 și 600 lei RON, ce constituiau onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat și părțile vătămate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În primăvara anului 2009, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată P. T., elevă în acea vreme la Colegiul Economic din Tg.M..
Aceasta a devenit prietena inculpatului și, convinsă de acesta, a plecat de acasă și s-a mutat împreună cu inculpatul în garsoniera deținută de acesta, în Tg.M., . .> Inculpatul avea informații că anterior partea vătămată întreținuse relații contra cost cu diferiți bărbați, astfel încât i-a propus acesteia să practice prostituția și la apartamentul în care locuiau, urmând ca el să-i facă rost de clienți și să împartă sumele obținute.
Partea vătămată a acceptat această propunere, a întreținut relații sexuale pe bani în garsoniera deținută de inculpat, fiind însă, în același timp iubita inculpatului.
O parte din clienți erau aduși de inculpat care stabilea și sumele pe care aceștia urmau să le plătească sau chiar încasa banii în mod direct. Din probele administrate a rezultat că partea vătămată a chemat și personal, adică în mod direct și nu prin intermediul inculpatului, diverși bărbați (probabil foști „clienți”) cu care întreținea relații sexuale contra cost.
O anumită perioadă de timp această combinație sau suprapunere între relația intimă personală și relația „de afaceri” bazată pe practicarea prostituției de către partea vătămată în locuința inculpatului, cu clienți furnizați de acesta și împărțirea câștigurilor astfel obținute, a continuat fără probleme.
În această perioadă, partea vătămată nu numai că avea o relație „armonioasă” cu inculpatul, dar chiar îl ajuta pe acesta în găsirea și convingerea altor fete (de obicei minore, cu o situație materială precară, provenind din mediul rural, eventual din familii dezorganizate) dispuse să practice prostituția în locuința inculpatului. Acestea erau ademenite prin posibilitățile de câștig iar în anumite situații prin oferirea apartamentului inculpatului spre a locui în el.
Astfel, au existat perioade când în garsoniera inculpatului au locuit în afară de partea vătămată P. T. și alte fete, care practicau la rândul lor prostituția în folosul inculpatului M. Z..
S-a reținut că din probe rezultă că partea vătămată P. T. nu avea un statut de victimă, în sensul că deși practica prostituția era și prietena inculpatului, avea libertate de mișcare, nu era agresată fizic de către acesta și îl ajuta pe inculpat în găsirea altor fete vulnerabile care puteau fi convinse ușor să accepte să întrețină relații sexuale cu clienții aduși de inculpat.
După o anumită perioadă, între partea vătămată și inculpat au început să apară certuri, datorate atât neînțelegerilor cu privire la relația personală cât și cu privire la prostituția practicată de partea vătămată. Pe fondul acestor probleme partea vătămată a plecat o perioadă de la inculpat și s-a întors la locuința părinților săi (aproximativ în luna octombrie 2009).
Această despărțire nu a durat mult, astfel încât, la începutul anului 2010, partea vătămată a revenit la domiciliul inculpatului, în urma insistențelor acestuia, care a căutat-o în mod repetat.
Anterior primei plecări a părții civile P. T. de la locuința inculpatului (care a avut loc aproximativ în luna decembrie 2009), inculpatul a cunoscut și apoi a racolat și alte fete minore pe care apoi le-a exploatat, obligându-le să practice prostituția la locuința sa.
Astfel, în vara anului 2009 (la începutul vacanței școlare, după terminarea cursurilor), inculpatul a cunoscut-o pe martora N. I. A. care avea atunci vârsta de 16 ani și i-a propus acesteia să lucreze pentru el ca dansatoare în cluburile unde el se ocupă de muzică.
Între cei doi au avut loc mai multe discuții în urma cărora martora a acceptat să meargă acasă la inculpat, unde a cunoscut-o pe P. T., care s-a prezentat ca fiind prietena inculpatului.
După aproximativ două ore de când se afla la locuința inculpatului, inculpatul i-a propus martorei să meargă împreună cu T. să danseze pentru niște bărbați la o cabană din localitatea D.-Bistra, promițându-i că vor câștiga astfel mulți bani.
Atrasă de posibilitatea obținerii unor sume de bani, martora N. I. A. a acceptat, astfel încât cei trei au mers cu un taxi în D. Bistra unde inculpatul le-a arătat casa unde urmau să danseze. Aici, cele două fete erau așteptate de „doi bărbați mai în vârstă” și abia în acest moment martora a aflat de la T. că, de fapt, nu urmau să danseze ci să întrețină relații sexuale cu cei doi bărbați. Martora a refuzat inițial, însă partea civilă P. T. i-a spus că, dacă nu e de acord, acei bărbați îi vor spune inculpatului (Jolo), care va face scandal.
În această situație, martora a acceptat, a întreținut relații sexuale cu unul dintre bărbați, iar P. T. cu celălalt. La plecare, aceasta din urmă a primit o sumă de bani pe care i-a dat-o inculpatului M. Z. la întoarcerea în locuința acestuia pe .> După întoarcerea de la D. Bistra, martora a dormit la locuința inculpatului, iar a doua zi, acesta din urmă a pus-o pe T. să sune niște clienți cărora le-a spus că Jolo are o fată nouă și dacă sunt interesați să vină la el acasă.
Inculpatul „a învățat-o” pe martoră cum să vorbească cu un client, cum să se comporte, cum să-l facă să se simtă bine.
Martora a acceptat să întrețină relații sexuale cu clienții furnizați de inculpat datorită promisiunilor acestuia că astfel va câștiga mulți bani, aceasta motivând că dorea să-și ajute familia.
În aceeași zi, a venit la locuința inculpatului un bărbat pe nume „R.”, care a întreținut relații sexuale atât cu P. T. cât și cu martora N. A. I., plătind pentru aceasta suma de 350 lei, dați părții civile P. T. și luați apoi de inculpat.
În aceeași zi, partea civilă P. T. și martora N., au întreținut relații sexuale cu martorul L. C., care a plătit suma de 300 lei, bani luați de inculpat.
Acest scenariu a continuat și în zilele următoare, în sensul că inculpatul a adus la locuința sa mai mulți clienți cu care cele două fete (ambele minore), au întreținut relații sexuale pentru sume cuprinse între 300 – 350 lei, bani luați imediat de inculpat, care, în timpul în care fetele erau cu clienți, se afla în bucătăria aflată vis-a-vis de garsoniera sa.
S-a mai reținut că în perioada în care martora a locuit la inculpat, aceasta a întreținut relații sexuale atât cu ea cât și cu partea civilă P. T..
Tot în vara anului 2009, după plecarea martorei N. I. A. de la locuința inculpatului, acesta a racolat-o pe minora M. E., în vârstă de 15 ani în acea vreme. Inculpatul a profitat nu doar de vulnerabilitatea dată de vârsta fragedă a părții vătămate, dar și de vulnerabilitatea ei dată de mediul familial din care provenea partea vătămată, respectiv că aceasta avea o relație disfuncțională cu familia sa.
Pe fondul acestor probleme familiale, inculpatul a convins-o întâi să rămână câteva zile în locuința sa. După aceste câteva zile, inculpatul a încercat inițial să o convingă pe partea vătămată să se prostitueze în folosul său, promițându-i că în acest fel va câștiga mulți bani.
Partea vătămată a refuzat, situație în care inculpatul a amenințat-o cu acte de violență, îndreptate atât împotriva ei, cât și împotriva familiei, precum și cu faptul că inculpatul le va povesti părinților că s-a prostituat.
De frică, partea vătămată a acceptat la început să întrețină relații sexuale cu inculpatul, iar, ulterior, pe fondul amenințărilor care continuau, a acceptat și să întrețină relații sexuale cu clienții aduși de inculpat. Sumele primite (între 50 – 100 Euro), erau luate de inculpat, ca și în situația martorei N..
Partea vătămată a rămas la locuința inculpatului aproximativ 3-4 săptămâni (perioadă în care aici se afla și P. T.), perioadă în care s-a prostituat în folosul inculpatului, după care a reușit să părăsească locuința inculpatului, ajutată de familia sa.
Inculpatul a cunoscut-o pe martora B. Erdos N. prin intermediul unei colege de clasă, de la care i-a obținut numărul de telefon, a început să o sune, să iasă împreună, iar, ulterior, să aibă o relație.
Deși martora era prietena sa, inculpatul i-a propus și acesteia să întrețină relații sexuale cu alți bărbați „pentru a se simți bine și a primi niște bani”, dar aceasta nu a fost de acord.
Din declarația martorei rezultă nu doar faptul că și aceasta a fost amenințată și bătută, dar și că acesta a fotografiat-o în timp ce întrețineau relații sexuale, iar, apoi, a amenințat-o că le va arăta familiei sale dacă îl va părăsi.
Se mai reține că o altă victimă a inculpatului a fost martora P. I., care l-a cunoscut pe inculpat în toamna anului 2009, când acesta era împreună cu partea civilă P. T..
Martora a fost împreună cu niște prieteni la locuința inculpatului, după care a plecat acasă, însă de a doua zi inculpatul a început să o sune, să o amenințe și să-i ceară să se despartă de prietenul ei. Acesta venea după martoră la școală cu mașina, o amenința atât pe ea cât și familia ei.
Inculpatul i-a cerut, de asemenea, martorei să rămână la locuința lui, unde îi va aduce un client cu care să se culce, urmând să practice prostituția în folosul lui. Refuzul martorei a fost urmat de amenințări adresate atât martorei cât și familiei acesteia.
În ceea ce privește infracțiunea de pornografie infantilă, s-a reținut că, în urma percheziției domiciliare de la locuința inculpatului au fost ridicate medii de stocare a datelor, care au fost percheziționate informatic, fiind descoperite fotografii cu fete în posturi sexuale explicite, între acestea fiind identificată cea a părții vătămate minore P. T..
Faptul că inculpatul obișnuia să fotografieze sau să filmeze fetele cu care se culca sau care se prostituiau pentru el, a rezultat și din declarațiile martorilor B. A. K. care a văzut pe calculatorul inculpatului poze cu persoane în relații intime, L. T. care a fost filmat în timp ce era cu partea civilă P. T., B. T. A. căruia inculpatul i-a arătat pe calculatorul său poze cu fete dezbrăcate și i-a cerut să caute clienți care să se culce cu T. și astfel cum s-a arătat, deja, din declarația martorei Balasz Erdos N..
Fapta inculpatului M. Z. care, în cursul anului 2009, în scopul obținerii de foloase materiale și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin acte de amenințare, de violență și șantaj, a racolat, găzduit sau primit la locuința sa mai multe persoane minore, respectiv părțile vătămate P. T., M. E. și martorele N. I. A., B. Erdos N. și P. I., în scopul exploatării sexuale, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Fapta aceluiași inculpat, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul constrângerii părții vătămate minore P. T., prin acte de șantaj, a produs în mod repetat și a deținut, în vederea răspândirii, mai multe fotografii și un film care o reprezentau pe aceasta în poziții și acte sexuale cu caracter pornografic, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
La stabilirea și individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal apel inculpatul M. Z., care a solicitat, în principal achitarea de sub acuza comiterii vreuneia dintre infracțiuni iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate, contopirea acestor pedepse astfel încât să rezulte o pedeapsă din care inculpatul să nu mai aibă nimic de executat.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.417 și art.418 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanța de apel nu poate primi apărarea inculpatului, în sensul că instanța de fond a făcut o greșită analiză a probelor din dosar.
Astfel, din probele administrate, respectiv din declarațiile inculpatului M. Z. (filele 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52-53, 54 – dosar urmărire penală, filele 49-50, 71-72, 140-144 dosar instanță), declarațiile părții vătămate P. T. (filele 67-69, 75-77 dosar urmărire penală, filele 191-200, dosar instanță), declarațiile părții vătămate M. E. (filele 70-71 dosar urmărire penală, filele 213-216 dosar instanță), declarațiile martorelor: N. I. A. (filele 78-80 dosar urmărire penală, filele 291-294 dosar instanță), B. Erdos N. (filele 81-82 dosar urmărire penală, filele 285-288 dosar instanță), P. I. (filele 84 dosar urmărire penală, filele 316-318 dosar instanță), Keszeg R. (filele 85-87 dosar urmărire penală, filele 281-284 dosar instanță), C. M. A. (filele 88-89 dosar urmărire penală, filele 236-238 dosar instanță), B. D. (filele 91-92 dosar urmărire penală, filele 363-364 dosar instanță), R. C. (filele 93-94 dosar urmărire penală, filele 354-355 dosar instanță), B. A. K. (filele 95-96 dosar urmărire penală, filele 372-375 dosar instanță), S. Janos (filele 97-98 dosar urmărire penală, filele 411-412 dosar instanță), B. M. C. (filele 99 dosar urmărire penală), M. A. R. (filele 100 dosar urmărire penală), T. R. P. (fila 101 dosar urmărire penală), K. A. C. (fila 102 dosar urmărire penală), B. T. A. (filele 103-104 dosar urmărire penală, filele 413-415 dosar instanță), R. M. I. (fila 106 dosar urmărire penală, filele 429-430 dosar instanță), L. C. Z. (filele 107-108 dosar urmărire penală, filele 387 dosar instanță), L. T. (filele 109-111 dosar urmărire penală, filele 385-386 dosar instanță), din procesul verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare (fila 136-137 dosar urmărire penală), procesul verbal de percheziție domiciliară (fila 143-147 dosar urmărire penală), procesul verbal de efectuare a percheziției informatice (filele 168-169 dosar urmărire penală), rezultă fără dubiu starea de fapt reținută de către instanța de fond.
Astfel, în privința părții vătămate P. T. rezultă că la începutul relației între cei doi nu au fost probleme, ulterior relațiile s-au degradat partea vătămată plecând la domiciliul părinților, revenind la inculpat la insistențele acestuia, părinții părții vătămate depunând la poliție plângeri în sensul că aceasta ar fi fost ținută cu forța de inculpat. De asemenea rezultă că partea vătămată a depus o plângere la poliție împotriva inculpatului susținând că acesta a agresat-o, urma loviturilor pe corpul acestei părții fiind confirmată de martorul C. I..
Din declarațiile martorilor B. D., L. T., mai rezultă că această parte vătămată a întreținut relații sexuale cu diferite persoane, că actul sexual era filmat iar mai apoi minora comunica persoanelor cu care întreținea relațiile că au fost filmați și cerea bani în schimbul casetei.
În ceea ce le privește pe celelalte persoane minore racolate, găzduite sau primite în locuința inculpatului în scopul ca acestea să fie exploatate sexual de către inculpat, din probele de la dosar, respectiv din declarațiile părții vătămate P. T. și a martorelor N. I. A., B. Erdos N. și P. I. rezultă modalitatea în care inculpatul racola persoanele minore, care urmau să exercite prostituția. De asemenea, rezultă și modalitatea în care acestea erau determinate să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați și faptul că inculpatul era cel care lua banii pe care fetele îi primeau în urma întreținerii acestor raporturi sexuale.
Modalitatea în care a acționat inculpatul în fiecare caz în parte a fost corect reținută de către instanța de fond, astfel că nu se va reveni cu privire la acest aspect.
În opinia instanței de apel, din cele de mai sus rezultă că în cursul anului 2009, în scopul obținerii de foloase materiale și în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin acte de amenințare, de violență și șantaj, inculpatul a racolat, găzduit sau primit la locuința sa mai multe persoane minore, respectiv părțile vătămate P. T., M. E. și martorele N. I. A., B. Erdos N. și P. I., în scopul exploatării sexuale.
Aceste fapte ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, aspect corect reținut de către instanța de fond.
În ceea ce privește infracțiunea de pornografie infantilă, prev.de art.18 alin.1, Legea nr.678/2001, susținerea inculpatului cum că nu s-a dovedit indubitabil că fotografiile au fost făcute de acesta, nu este susținută de probe.
Astfel, din percheziția informativă și din declarația martorilor B. A. K., L. T., P. T. și B. T. A., rezultă că inculpatul era cel ce filma sau fotografia. Pozele făcute de inculpat, pe lângă faptul că au fost găsite în calculatorul acestuia, au fost arătate de către inculpat martorilor B. A. și L. T., acestuia din urmă inculpatul cerându-i să-i găsească clienți dispuși să întrețină relații sexuale cu părțile vătămate amintite mai sus.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, se reține că în cauză s-a făcut o corectă și justă individualizare a pedepsei și în raport de atitudinea inculpatului și de antecedentele acestuia nu se justifică reducerea mai substanțială a pedepsei.
Având în vedere că inculpatul a fost liberat condiționat la 04.11.2008, cu un rest de pedeapsă de 646 de zile și că faptele din prezentul dosar au fost comise de inculpat în perioada termenului de încercare, în mod corect instanța de fond a contopit acest rest cu pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele prezente.
Inculpatul a solicitat în apel contopirea pedepselor aplicate pentru faptele din acest dosar cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.429/2006, 1825/2006, 759/2009, 726/2012 și ca rezultat final să se deducă toate perioadele de arest executate.
Nici această solicitare a inculpatului nu poate fi primită de către instanța de apel deoarece la instanța de fond nu s-a solicitat contopirea acestor pedepse iar în calea de atac nu mai este posibil acest lucru, aspect statuat de către Î. C. de Casație și Justiție în decizia nr.LXX/2007.
Pentru a-și contopi toate pedepsele aplicate pentru faptele concurente inculpatul are posibilitatea de a formula o cerere separată la instanța de fond.
În raport de cele de mai sus apelul inculpatului va fi respins ca nefondat, în conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul M. Z. (zis „J.”, fiul lui Z. și I., născut la data de 21.04.1979 în Tg M., jud. M., domiciliat în Tg M., ., jud. M., fără forme legale în Tg M., ., ., CNP-_), împotriva sentinței penale nr. 184/24.12.2013, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2015.
Președinte Judecător
F. G. M. R. C.
Grefier
A. B. F.
Red.FlG/17.04.2015
Thnred./CC/3 exp./21.04.2015
Jd.fd. S.D.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 18/2015.... → |
|---|
