Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 156/2016. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2016 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 08-03-2016 în dosarul nr. 156/2016
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2016:007._
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 156/A
Ședința publică din 08 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. A. M.
Judecător S. B.
Grefier M. H. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul A. L. (fiul lui A. și K., născut în anul 1979 luna aprilie ziua 06 în O. S., județul Harghita, domiciliat în comuna Mugeni, ., județul Harghita, necăsătorit, cetățenia română, stagiul militar nesatisfăcut, studii 11 clase, administrator la ., cu antecedente penale, posesor CI . nr._, având CNP_), împotriva sentinței penale nr. 85/12.05.2015 a Judecătoriei O.-S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentantului Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 22 februarie 2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 8 martie 2016.
C. DE A.,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată:
Prin sentința penală nr. 85/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art. 386 C.proc.pen. respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. din 2009, cu aplicarea art. 41 al. 1 C.pen. din 2009 în infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 C.pen. din 2009, cu aplicarea art. 41 al. 1 C.pen. din 2009 și în infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. din 2009, cu aplicarea art. 41 al. 1 C.pen. din 2009 cu aplicarea art. 38 C.pen. din 2009.
În baza art. 386 C.proc.pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. din 2009, cu aplicarea art. 41 al. 1 C.pen. din 2009 în infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a) C.pen. din 1968 și cu aplicarea art. 5 C.pen. din 2009.
Condamnarea inculpatului A. L. la o (1) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a) C.pen. din 1968 și cu aplicarea art. 5 C.pen. din 2009.
În baza art. 86 indice 4 C.pen. din 1968 raportat la prevederile art. 83 C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. din 2009, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 146 din 09 august 2010 al Tribunalului Harghita, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și o (1) lună închisoare.
În baza art. 404 al. 4 lit. a) C.proc.pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 4 septembrie 2009 la data de 11 septembrie 2009 și de la data de 25 noiembrie 2009 la data de 14 ianuarie 2010.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a), b), art. 71 C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H. T. și G. G..
În baza art. 19 C.proc.pen. și art.1359 și urm C.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
S-au respins pretențiile civile având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 17.000 lei, despăgubiri materiale.
În baza art. 275 al. 6 C.proc.pen. cheltuielile legate de interpret au rămas în sarcina statului.
În baza art. 276 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 500 lei părților civile cu titlu de onorariu de avocat.
În baza art. 274 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 1302 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Terenul proprietatea inculpatului A. L., situat în comuna Mugeni, . și terenul proprietatea părților civile G. G. și H. T., situat în comuna Mugeni ., cele două imobile pe o porțiune sunt despărțite de un gard, format din stâlpi de susținere de lemn și sârmă ghimpată.
Din declarațiile martorilor D. Jozsef și H. Sigismund rezultă că gardul despărțitor a fost ridicat în urmă cu minim 20 de ani și se află pe același loc „a fost tot timpul pe același amplasament”, „de când mă știu, gardul e hotar între cele două grădini.” (filele 18-20).
În cursul anului 2013 inculpatul s-a hotărât să efectueze lucrări de curățire a grădinii, așa cum rezultă din declarațiile martorilor G. R. și T. I..
Martorul G. R. a declarat că inculpatul i-a arătat că trebuie strânși stâlpii de susținere putrezite și căzute pe terenul lui A. L., ce crengi să taie. A mai arătat martorul că a strâns stâlpii căzuți și le-a adus la marginea pârâului: „A. L. –stâlpii căzuți trebuie strânși că nu mai vrea să-i vadă acolo”.
Martorul A. A. a arătat că el a tocmit cu G. R., împreună cu aceasta a ridicat vreo 10 stâlpi de susținere căzuți la pământ și martorul a distrus demolat un cuptor.
Martorul a arătat că nu a lucrat cu A. A. și nu are cunoștință de demolarea unui cuptor.
Între cele două declarații sunt contradicții evidente, aspecte referitoare la participarea lui A. A. și referitor la demolarea cuptorului.
Martorul T. I. arată că împreună cu G. R. a fost angajat de către A. L. și aceasta i-a arătat ce crengi trebuie tăiate. A mai arătat martorul că 10-15 stâlpi erau căzuți pe terenul lui A. L. dar el nu s-a ocupat de acesta.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul T. I. a arătat că a lucrat împreună cu inculpatul, „am scos împreună stâlpii de susținere” dar nu a fost asistat de către traducător.
Martorul G. R., fără să fie asistat de traducător, a declarat că inculpatul a zis să scoată din pământ vreo 20 de stâlpi.”
Se observă că martorii G. R., a cărui declarații sunt contrare parțial de declarațiile martorului A. A. și T. I. au schimbat declarațiile în favoarea inculpatului.
Lipsa traducătorului la efectuarea audierii este sancționată nulitatea relativă, nefiind enumerat între motivele de nulitate absolută prevăzută de art. 281 C.proc.pen..
Instanța a avut în vedere declarațiile date de martorii T. I. și G. R. în cursul urmăririi penale la soluționarea cauzei.
S-a arătat că, din fotografiile judiciare executate cu ocazia reconstituirii, rezultă că o parte din stâlpii se susținere nu sunt căzuți pe pământ.
Martorul K. Janos a arătat că existau stâlpi de susținere, care aveau o stare bună, iar altele erau putreziți și înclinați. În cursul urmăririi penale martorul a declarat că o parte din stâlpi erau căzuți pe pământ.
S-a reținut că o parte din stâlpi erau căzuți pe pământ.
Cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii, s-a argumentat că „situația premisă constă în existența bunului și a stării de fapt în care se găsea material acel bun înainte de săvârșirea acțiunii de distrugere, deci situația preexistentă care a fost modificată în rău prin acțiunea săvârșită.
Situația premisă privește așadar, condiția în care se găsea bunul sub raportul existenței sale materiale și a potențialului său de utilizare (valoarea substanțială și de folosire pe care o avea).
Elementul material al infracțiunii constă în aducerea în stare de neîntrebuințare, adică a face ca bunul fără să fi desființat de sine, să-și piardă totuși însușirile pe care le avea anterior și care constituiau sau întrețineau potențialul său de utilizare (de exemplu sustragerea de la o mașină a unei piese ce nu poate fi înlocuită decât cu mare întârziere, turnarea într-un butoi cu vin a unei substanțe care a făcut ca vinul să nu mai poată fi consumat, lovirea violentă a unui animal de tracțiune, așa încât câteva vreme el nu a mai putut fi folosit)”.
În speța dată gardul avea marcaj limită între cele două proprietăți – imobile-terenuri, iar după scoaterea stâlpilor de susținere, limita de demarcație între cele două terenuri nu mai era marcată, gardul a fost adus în stare de neîntrebuințare.
Latura subiectivă s-a realizat sub forma intenției directe, inculpatul a prevăzut și urmărit producerea rezultatului.
S-a considerat că fapta inculpatului A. L. de a da dispoziție martorului G. R. de a scoate stâlpii de susținere, respectiv că și inculpatul personal a participat la această operațiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 C.pen..
La individualizarea faptei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen. din 1968.
Inculpatul a angajat martorul G. R. cu ajutorul căruia a distrus o parte din gardul despărțitor, gard cu privire la care există și un proces civil, înregistrat sub nr._ la Judecătoria O. S..
S-a mai menționat că în perioada actuală există foarte multe dispute legate de limitele de proprietate și de relațiile patrimoniale.
Instanța a aplicat inculpatului minimul pedepsei închisorii prevăzute de lege.
Fapta a fost săvârșită înainte de data de 1.02.2014.
Pedeapsa minimă prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. este de 3 luni închisoare, iar cea prevăzută de art. 217 al. 1 C.pen., de o lună, astfel prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru distrugerea gardului ce desparte grădina sa din satul Dobeni, nr. 270, județul Harghita, de grădina numiților G. G. și H. T., gard construit de tatăl acestora, respectiv defunctul G. A..
Procurorul de caz a arătat că a dispus trimiterea în judecată numai pentru distrugerea gardului.
S-a observat că s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru distrugerea gardului iar potrivit art. 328 al. 1 C.proc.pen. „Rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde în mod corespunzător mențiunile prevăzute la art. 286 al. (2), datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestați, verificarea se face de urgență și înainte de expirarea duratei arestării preventive.”
Inculpatul a săvârșit fapta în perioada termenului de supraveghere impusă prin sentința penală nr. 146 din 9.08.2009 al Tribunalului Harghita, astfel, potrivit prevederilor art. 86 indice C.pen. din 1968 s-a procedat la revocarea suspendării sub supraveghere. Inculpatul a executat pedeapsa de 3 ani, care a fost revocată, la care se adaugă pedeapsa de o lună stabilită în prezenta cauză.
Asupra laturii civile
S-a constatat că inculpatul a fost condamnat la trei ani închisoare, fără să fi fost reabilitat, prin urmare se găsește în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv perioada de supraveghere nu a expirat la data săvârșirii infracțiunii de distrugere.
În opinia primei instanțe fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale răspunderii delictuale pentru fapta proprie, prevăzută de art. 1357 C.civ. și următoarele.
Acțiunea ilicită constă, în scoaterea stâlpilor de susținere, fapta prevăzută de art. 217 al. 1 C.pen. din 1968, prejudiciul moral constă în suferința psihică a părților civile, legătura de cauzalitate rezultă din modul de derulare a faptelor, iar latura subiectivă s-a realizat sub forma intenției.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere că gardul despărțitor avea o vechime considerabilă, fiind construită de părinții părților civile, pentru aceștia avea o valoare sentimentală ridicată, apreciind că suma de 3000 lei reprezintă o despăgubire justă.
Cum s-a arătat înainte inculpatul nu a fost trimis în judecată sub aspectul tăierii copacilor și crengilor și astfel pretențiile privind suma de 17.000 lei nu pot fi realizate în prezentul cadrul procesual.
S-a dovedit plata sumei de 500 lei cu titlu de onorar avocat în cursul urmăririi penale, restul sumei a fost depus după închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termenul legal inculpatul A. L..
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în temeiul art. 16 lit. a) C.proc.pen..
În motivarea căii de atac s-a argumentat faptul că nu s-a realizat de către inculpat nicio activitate de distrugere, degradare, aducere în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia. Martorul G. R. arată în cursul urmăririi penale că inculpatul a spus că trebuie strânși stâlpii de susținere putreziți și căzuți pe teren și crengile uscate de pe pomii fructiferi. Lucrările au fost executate în mod direct și nemijlocit de către martorii G. R. și T. I., primul fiind cel care s-a ocupat de strângerea stâlpilor căzuți și cel de-al doilea de strângerea mizeriei și cosmetizarea pomilor fructiferi.
Inculpatul a mai menționat că distrugerea, degradarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a gardului nu este rezultatul unei activități a omului, ci a unui proces natural de degradare a materialelor din care a fost confecționat gardul în urmă cu două decenii. În acest sens, s-a făcut trimitere la planșele foto aflate la dosarul cauzei.
Al treilea argument a fost legat de lipsa tipicității pentru infracțiunea de distrugere, întrucât gardul presupus a fi distrus se afla pe terenul proprietatea inculpatului, conform sentinței civile nr. 2761/16.12.2014 a Judecătoriei O. S., definitivă prin decizia civilă nr. 655/22.09.2015 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr._ . Conform principiului accesiunii imobiliare, principiu consacrat atât în vechiul cod civil (art. 489 și urm) cât și în noul Cod civil (art. 577 și urm), construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege nu se prevede altfel. Prin urmare, în lumina sentinței civile pronunțate de Judecătoria O. S. având ca obiect revendicare imobiliară și grănițuire, inculpatul este proprietarul terenului cu efect retroactiv, iar în lipsa unui text de lege sau a unui act juridic civil din care să rezulte contrariul, este și proprietarul gardului.
În subsidiar, solicită achitarea în temeiul art. 181 C.pen. din 1868 ca lege penală mai favorabilă.
Analizând apelul promovat de inculpatul A. L. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 și 420 C.proc.pen., instanța de control judiciar constată că este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Înainte de proceda la analiza elementelor răspunderii penale pentru fapta de distrugere de care este acuzat inculpatul, trebuie mai întâi să fie stabilite limitele învestirii instanței de judecată.
Așa cum corect s-a reamintit în sentința penală atacată, potrivit art. 371 C.proc.pen., judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare. Analizând rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. nr. 319/P/2014 din data de 3.07.2014, deși la secțiunea „ÎN FAPT” se menționează aspecte legate de tăierea unor pomi fructiferi aparținând părților civile, voința organului de urmărire penală a fost aceea de trimitere în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 al. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. constând în distrugerea în cursul lunii martie 2013 a gardului ce desparte grădina sa din satul Dobeni nr. 270, jud. Harghita de grădina numiților G. G. și H. T., gard construit de tatăl acestora, respectiv defunctul G. A., după cum rezultă din secțiunea „ÎN D.” a actului de sesizare.
Pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului A. L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, trebuie analizată existența faptei, identitatea făptuitorului, tipicitatea faptei, antijuridicitatea și imputabilitatea acesteia.
În cadrul motivelor de apel, inculpatul contestă însăși existența faptei de distrugere a gardului, susținând că stâlpii din care era compus erau putreziți și căzuți la pământ. Prin urmare, distrugerea gardului s-a produs din cauze naturale, anume acțiunea agenților externi.
Instanța de control judiciar constată că, la săvârșirea faptei, au fost prezenți doi martori oculari, anume G. R. și T. I., care au efectuat lucrările de curățare a grădinii inculpatului.
În declarația dată în faza de urmărire penală la data de 28.04.2014, dată în lipsa unui interpret de limbă maghiară, martorul T. I. susține că toți trei A. L., G. R. și el au lucrat la curățarea grădinii. Au scos împreună stâlpi de gard care despart cele două grădini pe o lungime de circa 20 de metri. Stâlpii aveau legăturile făcute între ei cu sârmă ghimpată. (fila 28 d.u.p.)
În fața instanței, în prezența unui traducător autorizat, același martor declară că G. R. poate să spună ce s-a întâmplat cu stâlpii. Martorul susține că nu a fost atent la gard, el s-a ocupat doar de tăierea crengilor. Mai mulți stâlpi erau căzuți pe terenul lui A. L., în jur de 10-15. Martorul nu poate preciza, deoarece el s-a ocupat cu tăierea crengilor. (termenul din data de 10.02.2015, fila 127 dosar primă instanță)
Martorul G. R., în lipsa unui interpret susține în fața organelor de urmărire penală faptul că în cursul lunii martie 2013, fără a putea preciza perioada, el împreună cu T. I. a lucrat pentru numitul A. L. în satul Dobeni. Martorul împreună cu T. I. a curățat grădina din spatele imobilului ce-i aparține numitului A. L..
A. L. le-a spus să scoată din pământ circa 20 de stâlpi de gard din stejar pe care era trasă sârmă ghimpată. Conform martorului, tot A. L. le-a spus că vecinul său cu mult timp în urmă a construit gardul pe terenul său. (fila 30 d.u.p.)
În fața instanței, în prezența traducătorului autorizat, martorul G. R. prezintă o altă versiune a faptelor, anume că în primăvara anului 2013 curăța grădina lui A. L.. Curăța grădina cu numitul T. I.. A. L. le-a spus că trebuie curățată grădina. Lucrările au constat în curățarea pomilor și fâneței, au strâns fructele căzute pe pământ, erau niște bucăți de sârmă pe teren pe care le-a adunat, crengile tăiate le-a ars și sârma a dus-o în fundul curții. A observat un gard care despărțea terenurile. Acest gard era complet deteriorat. Stâlpii de susținere erau putreziți la bază și erau căzuți pe terenul lui A. L., mai era acolo sârmă ghimpată ruginită și stinghii de lemn prinse cu cui la stâlpii de susținere, tot putrezite. Ce era căzut a strâns și a dus la marginea pârâului. A declarat că gardul era căzut pe terenul lui A. L. neavând cunoștință pe a cui teren era construit gardul. Cu ocazia transportului stâlpilor căzuți era prezent numitul T. I., altcineva nu era prezent, nici A. L. și nici A. A..
La întrebările exprese adresate acestui martor, a declarat că de la A. L. a primit dispoziția de a curăța grădina ca să poată fi cosită și fructele să poată fi culese, stâlpii căzuți să fie strânși „că nu mai vrea să le vadă acolo”. Nu a scos nici un stâlp care stătea în picioare. Sârma ghimpată pe care a cules-o era pe pământ și era în zona stâlpilor căzuți. (termenul din data de 10.02.2015, fila 124 dosar primă instanță)
Starea de degradare a gardului este confirmată și de martorii K. S. (fila 32 d.u.p.), K. Janos (fila 36 d.u.p.) precum și de planșele foto depuse la dosarul cauzei (filele 66-69 d.u.p., 113-119 dosar primă instanță).
În cauză s-a efectuat o reconstituire de către martorii G. R. și T. Janos, în prezența inculpatului A. L. și a părții civile G. G.. (filele 44-45, 47-49 d.u.p.) În cadrul reconstituirii, martorul G. R. a indicat locul de unde au luat stâlpi din lemn cu sârmă ghimpată, declarând că stâlpii erau căzuți la pământ înspre grădina ce-i aparține lui A. L. (foto 1 fila 48 d.u.p.), locul de unde au fost scoși din pământ stâlpi din lemn cu sârmă ghimpată declarând că a (au??? ilizibil n.n.) scos din pământ 3-4 stâlpi (foto 2 fila 48 d.u.p.) și locul unde au transportat stâlpii din lemn cu sârmă ghimpată, declarând că au dus acolo circa 15 stâlpi (foto 1 fila 49 d.u.p.).
Martorul T. I. a indicat locul unde a vopsit pomii în grădina numitului A. L., declarând că a vopsit toți pomii fructiferi din curte grădină respectiv i-a curățat. Acest martor a mai declarat că toate activitățile le-a desfășurat împreună cu G. R. în prezența lui A. L., care a lucrat și el în grădină. G. R. a declarat că a lucrat împreună cu T. I. și A. L. fiind prezent.
Procesul-verbal de reconstituire a fost semnat de martori și partea civilă fără obiecțiuni. Inculpatul A. L. nu a făcut obiecțiuni, însă a refuzat semnarea procesului-verbal.
Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă că gardul care despărțea cele două proprietăți era în mare parte degradat, stâlpii fiind căzuți la pământ, însă reconstituirea efectuată în cauză a demonstrat că au fost scoși din pământ 3-4 stâlpi. Prin urmare, a existat o activitate de distrugere raportat la cei trei stâlpi aflați în componența gardului.
Cu privire la identitatea persoanei care a scos din pământ stâlpii, instanța de control judiciar constată că probele nu demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. L. a participat efectiv la scoaterea stâlpilor din pământ, activitatea sa fiind mai degrabă specifică unui instigator, realizându-se astfel o participație improprie la săvârșirea faptei. Singura probă care indică că inculpatul a participat în mod nemijlocit la scoaterea stâlpilor de gard este declarația martorului T. I. din faza de urmărire penală, dată în absența unui interpret de limbă maghiară. În fața instanței de judecată și cu ocazia reconstituirii în faza de urmărire penală, martorul a arătat că, de fapt, el s-a ocupat de curățarea și vopsirea pomilor, martorul G. R. fiind cel care poate da detalii despre modul de curățare a grădinii și scoaterea stâlpilor de gard.
Pentru ca fapta reproșată inculpatului să fie tipică, trebuie îndeplinită cerința esențială ca distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuințare să se realizeze asupra unui bun aparținând altuia.
În prezenta cauză, această condiție nu este îndeplinită. Prin sentința civilă nr. 2761/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., modificată și definitivă prin decizia civilă nr. 655/22.09.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita, în esență, s-a admis acțiunea în revendicare promovată de reclamantul A. L. (inculpatul din prezenta cauză), au fost obligați pârâții G. G., G. A. și H. T. să predea în posesie reclamantului suprafața de 868 mp și s-a stabilit o nouă linie de hotar între cele două proprietăți.
În motivarea deciziei civile s-a reținut faptul că pârâții au în folosință o suprafață de 6221 mp față de suprafața de 4450 mp cuprinsă în cartea funciară, existând astfel o diferență în plus de 1221 mp. În ceea ce privește această diferență de teren de 1221 mp folosită de pârâți nu există nici un titlu de proprietate, iar pârâții nu au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acesteia. Tribunalul a mai constatat că, potrivit art. 565 C.civ. (aplicabil față de data introducerii acțiunii), în cazul imobilelor înscrise în carte funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară. Prin urmare, chiar și în condițiile în care există semne de hotar vechi între cele două imobile învecinate, în condițiile în care pârâții nu și-au dovedit dreptul de proprietate cu extrasul de carte funciară și în ceea ce privește suprafața de 868 mp care lipsește în mod efectiv din suprafața de teren folosită de reclamant, nu se justifică stabilirea liniei de hotar pe vechiul amplasament.
Potrivit art. 52 al. 3 C.proc.pen., hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele civile asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii.
Prin urmare, instanța penală este legată de aspectele statuate de către instanța civilă cu putere de lucru judecat cu privire la faptul că semnul de hotar (gardul care reprezintă obiectul material al infracțiunii de distrugere) era edificat pe terenul proprietatea reclamantului (inculpatul din prezenta cauză).
În conformitate cu prevederile art. 557 C.civ., construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Prin urmare, gardul, fiind amplasat pe terenul proprietatea inculpatului, în virtutea accesiunii imobiliare este și el proprietatea reclamantului. Determinarea de către inculpat altei persoane să distrugă un bun care îi aparține (într-o modalitate nu este inclusă în categoria celor expres și limitativ prevăzute de art. 253 al. 4 C.pen.) face ca fapta să nu fie tipică, inculpatul urmând să fie achitat în temeiul art. 16 lit. b) teza I C.proc.pen..
Cu titlu de observație, instanța de control judiciar remarcă, contrar celor reținute la secțiunea „ÎN D.” din rechizitoriu, că nicio probă la dosarul cauzei nu atestă că gardul a fost construit de G. A., tatăl părților civile. Martorul Hagyu Sigismund, propus de părțile civile în cuprinsul plângerii, în etate de 85 de ani, menționează numai faptul că hotarul dintre cele două proprietăți era conform gardului care separă cele două grădini, fără să menționeze cine ar fi construit acel gard.
D. fiind temeiul achitării, în temeiul art. 25 al. 5 C.proc.pen. va lăsa nesoluționată acțiunea civilă.
Vor fi înlăturate din sentința penală atacată prevederile privind schimbarea încadrării juridice, condamnarea inculpatului, revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 146/9.08.2010 a Tribunalului Harghita, deducerea perioadei executate, aplicarea pedepselor accesorii, modul de soluționare a acțiunii civile, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către părțile civile, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 276 al. 6 C.proc.pen. va fi respinsă ca nefondată cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cheltuieli judiciare
În baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecata în primă instanță și în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421pct. 2 lit. a) C.proc.pen. admite apelul declarat de inculpatul A. L. (fiul lui A. și K., născut în anul 1979 luna aprilie ziua 06 în O. S., județul Harghita, domiciliat în comuna Mugeni ., județul Harghita, necăsătorit, cetățenia română, stagiul militar nesatisfăcut, studii 11 clase, administrator la ., cu antecedente penale, posesor CI . nr._, având CNP_), împotriva sentinței penale nr. 85/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria O. S. în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 16 lit. b) teza I C.proc.pen. achită pe inculpatul A. L. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută și pedepsită de art. 253 al. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. în luna martie 2013 în dauna părților civile G. G. și H. T..
În baza art. 25 al. 5 C.proc.pen. lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de părțile civile G. G. și H. T..
În baza art. 276 al. 6 C.proc.pen. respinge ca nefondată cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecata în primă instanță și în apel vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.03.2016.
Președinte, Judecător,
S. A. M. S. B.
Grefier,
M.-H. A.
Red./Tehnored. SAM/11.03.2016/2ex.
Jud. Fond Redai Z. Jozsef
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 10/2016. Curtea de... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
