Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-11-2012 în dosarul nr. 707/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 707/2012
Ședința publică din 14 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
Judecător F. G.
Judecător I. G.
Grefier A. P.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin doamna procuror G. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpatul M. O. M. (fiul lui I. și D. S., născut la data de 12 august 1978 în Reghin, jud. M., domiciliat în Reghin, . ., f.f.l. în Reghin, ., ., jud. M., CNP_, cu antecedente penale) și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M.- A.F.P. REGHIN cu sediul în Reghin, .. 33, jud.M. împotriva deciziei penale nr. 10/A din 5 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul – inculpat apărătorul desemnat din oficiu, domnul avocat F. E., lipsă fiind reprezentanții recurenți - părți civile A. București, A. Reghin, D. M. și intimata - parte responsabilă civilmente SC . - P. L. J.. F. C. IPURL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursurile sunt declarate în termenul prevăzut de art.385 ind.3 alin.1 Cod procedură penală, recursul inculpatului fiind nemotivat, dar întrucât ne aflăm la al doilea grad de jurisdicție, urmează a se da eficiență dispozițiilor art.385 ind. 10 alin.2 ind.1 Cod proc. penală, iar al părții civile fiind motivat în conformitate cu dispozițiile art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală.
Apărătorul inculpatului și reprezentanta parchetului arată că nu formulează cereri.
Nefiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra căii de atac.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului inculpatului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. În privința recursului părții civile solicită respingerea acestuia ca nefondat întrucât prejudiciul cauzat de inculpat este cel menționat în cuprinsul raportului de expertiză și nicidecum cel menționat de partea civilă.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor și menținerea soluției instanței de fond atât sub aspectul laturii penale cât și sub cel al laturii civile.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor formulate:
P. sentința penală nr.138 din 09 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 condamnarea inculpatului M. O. M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În temeiul și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.346 alin.1, art.14 alin.3 lit.b Cod procedură penală raportat la art.998, 999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.-D. M.-A. Reghin și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 87.079,84 lei cu titlu de despăgubiri, sumă la care s-au adăugat obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzută în actul de verificare fiscală până la stingerea integrală a creanțelor.
În temeiul art.191 alin.1, 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim grad a reținut în esență că inculpatul, în calitate de administrator a . nu a condus în perioada 01.08._07 nici un fel de evidență contabilă, sustrăgându-se de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin neevidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate de acesta.
Astfel, din adresa Gărzii Financiare M. nr._/MS/07.02.2008, rezultă faptul că inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile ale firmei întreaga activitate de la înființare și până la zi (fila 9 dosar urmărire penală). Acesta a emis facturi fiscale către diverși beneficiari în valoare totală de 323.833,32 lei, neînregistrând în contabilitate veniturile eferente, TVA aferent fiind de 51.698,33 lei, din care TVA 429,76 lei, încasând în numerar de la diferiți clienți suma de 47.604,32 lei, iar suma achitată în numerar diverșilor furnizori, în aceeași perioadă este de 21.341,52 lei, diferența fiind de 26.262,80 lei.
Astfel, prejudiciul produs bugetului de stat este în cuantum de 87.079,84 lei la care se adaugă obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzute în actul de verificare fiscală (fila 9 dosar urmărire penală –respectiv data de 30.05.2007) până la stingerea integrală a creanțelor.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului M. O. M. de a nu înregistra în evidențele contabile facturile fiscale, aspect ce a avut consecință sustragerea de la plata unui impozit pe profit în sumă de_,27 lei și TVA în sumă de_,57 lei datorat statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzut și pedepsit de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal și anume:
- limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului;
- gradul de pericol social al faptelor concretizat în diminuarea bugetului de stat;
- prejudiciul cauzat în cuantum de 87.079,84 lei la care se adaugă obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzută în actul de verificare fiscală (fila 9 dosar urmărire penală) până la stingerea integrală a creanțelor;
- persoana și antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost anterior condamnat și nu s-a mai prezentat în fața instanței de judecată după ce a solicitat un termen pentru angajarea unui apărător.
În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 l-a condamnat inculpatul M. O. M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În temeiul și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și b Cod penal.
În ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că din înscrisurile depuse la dosar în probațiune rezultă cuantumul prejudiciului situație în care a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.-D. M.-A. Reghin și a obligat inculpatul să plătească suma de 87.079,84 lei reprezentând daune materiale, reținând faptul că prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost dovedit, sumă la care se adaugă obligațiile accesorii de la data scadenței (30.05.2007) prevăzută în actul de verificare fiscală (fila 9 dosar urmărire penală) până la stingerea integrală a creanțelor.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul M. O. M. care a solicitat admiterea apelului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță și suspendarea executării acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile ca urmare a stabilirii corecte a sumelor datorate bugetului de stat.
În motivarea apelului s-a arătat că procedura de citare cu partea civilă Statul Român nu a fost îndeplinită niciodată în mod corect cu ocazia judecării cauzei în prim grad. Astfel, partea vătămată a fost citată fie de la sediul Administrației Finanțelor Publice Reghin, fie de la sediul Gărzii Financiare M., dar niciodată de la sediul A. din București.
De asemenea, instanța de fond nu a manifestat rol activ în privința identificării sediului părții civile și a citării corespunzătoare a acesteia nici măcar atunci când D. M., prin A. Reghin a comunicat adresa sediului A. și a cerut în mod expres citarea de la acea adresă (fila 113 dosar fond) și nici atunci când Garda Financiară M. a cerut introducerea în cauză a A. (fila 168 dosar fond).
În privința prejudiciului cauzat de inculpat prin săvârșirea presupusei infracțiuni, acesta a fost stabilit în mod eronat de prima instanță, care a preluat fără nici un fel de cenzură susținerile și calculele organelor de inspecție fiscală.
Determinările sumelor datorate și nevirate s-au făcut în mod greșit, din cel puțin următoarele considerente:
- organele de control au înlăturat din calcule mai multe facturi fiscale care se referau la achiziții de mărfuri făcute de societatea administrată de inculpat, majorând astfel baza impozabilă. Este vorba despre facturile fiscale aflate în xerocopie la filele 23-31 dosar urmărire penală, iar sumele înlăturate totalizează 53.000 lei. Motivul pentru care aceste facturi au fost considerate a nu reprezenta justificări ale cheltuielilor făcute de societate a fost acela că ele nu cuprind nici un fel de mențiune referitoare la furnizorul mărfurilor.
În opinia inculpatului această constatare este eronată. Pe unele dintre facturile aflate în original în plicul anexat dosarului se pot distinge datele de identificare ale furnizorului, respectiv ., societate care de altfel era unul dintre furnizorii principali ai societății inculpatului.
Având în vedere că toate cele 9 facturi par să prezinte aceeași grafie, inculpatul a considerat că este rezonabil a se aprecia că toate au fost emise de aceeași societate furnizoare.
Pentru clarificarea situației, în special în cazul facturilor pe care într-adevăr nu se mai pot distinge cu ochiul liber niciun fel de element de identificare al emitentului, s-a solicitat efectuarea unei constatări tehnico științifice criminalistice care să stabilească dacă înainte de deteriorare, cele 9 facturi purtau datele de identificare ale societății furnizoare, și care sunt acele date.
- în derularea activității societății inculpatului au fost efectuate cheltuieli considerabile, care nu au fost determinate de organele de control din motive mai mult sau mai puțin obiective, unul dintre ele fiind acela că o mare parte a actelor contabile au fost pierdute. În principal cheltuielile deductibile erau reprezentate de costurile aferente achizițiilor de mărfuri care apoi se revindeau, cu aplicarea unui adaos comercial nu foarte mare, și cheltuielile de transport făcute pentru achiziția și distribuirea mărfurilor.
În lipsa documentelor justificative privind achizițiile de mărfuri s-a apreciat de către inculpat că se impune efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească prin estimare care au fost costurile aferente acelor achiziții.
În privința cheltuielilor de deplasare efectuate pentru derularea activității societății, și acestea pot fi foarte ușor determinate prin estimare, având în vedere că achizițiile și vânzările sunt cuprinse, în facturile aflate la dosar, iar din acestea se pot deduce datele deplasărilor precum și locațiile în care au fost efectuate acele deplasări.
- s-a considerat că și veniturile societății au fost determinate în mod greșit, calculele efectuate de organele de control trebuind reverificate.
În acest context s-a solicitat efectuarea expertizei contabile.
În privința vinovăției inculpatului, dacă aceasta va fi stabilită, s-a solicitat ca instanța de apel să aibă în vedere circumstanțele personale ale acestuia, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii presupusei infracțiuni.
Astfel, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul nu avea antecedente penale și că a recunoscut și explicat în mod sincer cele întâmplate. De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere la stabilirea unei eventuale pedepse gradul de pericol social concret al infracțiunii, cuantumul real al prejudiciului precum și disponibilitatea inculpatului de a achita acele sume, după determinarea lor corectă.
P. decizia penală nr.10/A/05.04.2012 Tribunalul M. în baza art. 379 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală, a fost admis apelul inculpatului M. O. M., s-a desființat parțial sentința atacată și rejudecând limitativ în baza art. 9 alin. 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. 1 litera c și a art. 76 alin. 1 litera d din Codul penal, l-a condamnat pe inculpatul M. O. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 71 din Codul penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a, teza a II-a și b din Codul penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 din Codul penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 din Codul penal.
În baza art. 359 din Codul de procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 și 84 din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și a art. 346 din Codul de procedură penală raportate la art. 998 și următoarele din Codul civil (în forma în vigoare la momentul comiterii faptei) a fost admisă, în parte, acțiunea civilă a părții civile Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de A. și D.G.F.P. M. și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 16.734,37 lei cu titlu de daune materiale (din care 7.415,93 lei TVA și 9.318,44 lei impozit pe profit) sumă la care s-a adăugat obligațiile accesorii de la data scadenței prevăzută în actul de inspecție fiscală până la stingerea integrală a creanțelor.
Au fost menținute dispozițiile din hotărârea atacată referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și la onorariul avocatului din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:
P. adresa nr.2010/26.07.2010 societatea civilă profesională de insolvență F. C. IPURL a înaintat la dosar Sentința comercială nr.855/31.03.2009 prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment față de societatea debitoare.
La termenul de judecată din 15 noiembrie 2010 apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei constatări tehnico-științifice pentru a se stabili dacă facturile sunt emise de același furnizor care apare și pe facturile următoare, respectiv dacă prezintă aceeași caracteristici de scris și formă, urmând ca în caz afirmativ să solicita efectuarea unei expertize contabile având în vedere că aceste facturi nu au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului întrucât au lipsit datele furnizorului.
La termenul de judecată din 14 martie 2011 inculpatul fiind prezent în fața instanței de apel și aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, a precizat că dorește să dea o declarație în fața instanței de apel.
Astfel, s-a procedat la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
La aceeași termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat:
1. Efectuarea unui raport de expertiză tehnico-științifică raportat la cele 9 facturi care au fost înlăturate de organul de control fiscal ca necuprinzând date referitoare la furnizor, pentru a se stabili dacă furnizorul acestora este . dacă grafica acestora corespunde cu cea a celorlalte facturi. A precizat că există indicii în sensul că aceste facturi au fost emise de către . că este important a se lămuri dacă aceste facturi au fost emise în mod corect și a apreciat că aceasta se poate stabili doar prin efectuarea unui raport de expertiză în sensul solicitat, sau, eventual prin emiterea unei adrese către . se comunice dacă în contabilitatea acestei societăți există înregistrate aceste facturi, deși, personal, considerând că aceste facturi nu au fost înregistrate.
2. Efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică prin care să se stabilească dacă cele trei facturi emise de . către . și către PF L. F., au fost completate de către inculpatul M. O. N..
A considerat că acest aspect se poate verifica și prin emiterea unor adrese către D. M. și A. Reghin să informeze instanța dacă . a făcut obiectul unui control începând cu anul 2007, iar, în caz afirmativ, să se comunice dacă în cadrul unui asemenea control, au fost depistate și cuprinse în raportul de constatare cele două facturi emise la data de 29 mai 2007 de către S.C. Ovimold .> 3. Emiterea unei adrese către Banca Romextera –Sucursala Reghin, pentru a se înainte la dosar extrase de cont ale societății administrate de către inculpat, pentru perioada august 2006 – mai 2007.
4. A mai precizat că, după administrarea acestor probe va solicita efectuarea unei expertize contabile care să stabilească vânzările societății administrare de inculpat, baza de impozitare, TVA-ul și profitul acestei societăți.
Instanța a pus în discuție cererile formulate de apărătorul inculpatului, reprezentantul Ministerului Public fiind de acord doar cu emiterea adreselor către D. M. și A. Reghin. În privința celorlalte probe, s-a opus administrării lor apreciind că nu au relevanță în condițiile în care facturile s-au aflat în posesia inculpatului, au fost avute în vedere la efectuarea controlului iar inculpatul le putea înlătura din contabilitate prin anularea lor.
Instanța de apel apreciind asupra cererilor formulate de inculpat, prin apărător ales, a dispus următoarele:
1. Emiterea unei adrese către S.C. Pionierul SA, București, ., sector 4, pentru a se comunica dacă în perioada februarie-mai 2007 au avut relații comerciale cu S.C. Ovimold . dacă au emis un număr de 9 facturi fiscale cu numerele:
- P_ din 17 aprilie 2007 în valoare de 11.900,00 lei;
- P10300 din 02 mai 2007 în valoare de 17.421,22 lei;
- P10301 din 2 mai 2007 în valoare de 4.617,20 lei;
- P10307 din 3 aprilie 2007 în valoare de 3.254,53 lei;
- P_ din 3 aprilie 2007 în valoare de 89,25 lei;
- P_ din 3 aprilie 2007 în valoare de 3.000 lei;
- P_ din 3 aprilie 2007 în valoare de 1.309,00 lei;
- P_ din 5 februarie 2007 în valoare de 47,60 lei;
- P_ din 5 februarie 2007 în valoare de 849,07 lei, iar, în caz afirmativ, să se înainteze copii după aceste facturi.
2. Emiterea unei adrese către Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru a se solicita un listing al S.C. Pionierul SA, urmând a se verifica dacă au intervenit modificări relativ la sediu și administrator.
3. Emiterea unor adrese către D. M. și A. Rghin pentru a se comunica dacă . din Filipișu M., nr. 184, jud. M. a făcut obiectul vreunui control, începând cu anul 2007, iar, în caz afirmativ, să se precizeze dacă în cadrul unui asemenea control au fost depistate și cuprinse în raportul de constatare următoarele facturi:
- nr._ din 29 mai 2007 în valoare de 868,70 lei;
- nr._ din 30 mai 2007 în valoare de 78.540 lei, afirmativ emise de S.C. OVIMOLD . . Filipișu M..
4. Emiterea unei adrese către . Filipișu M., nr. 184, jud. M. pentru a se înainta copii după exemplarele din aceleași două facturi care se află în posesia lor, afirmativ emise de către societatea administrată de inculpatul apelant.
5. Emiterea unei adrese către P.F. L. F. din Filipișu M., nr. 181, jud M., pentru a se înainta copii după exemplarul facturii nr._ din 5 aprilie 2007 în valoare de 214,20 lei, afirmativ emisă de S.C. OVIMOLD . află în posesia lor.
6. Emiterea unei adrese către Romextera-Sucursala Reghin, pentru a se solicita extrase de cont ale societății administrate de către inculpat, pentru perioada august 2006 – mai 2007.
De asemenea, s-a stabilit că după obținerea răspunsurilor la aceste adrese, instanța va aprecia dacă este necesară efectuarea expertizelor grafice, iar ulterior, asupra expertizei contabile.
Pentru termenul de judecată din 11 aprilie 2011 au fost depuse la dosar:
- listingul . de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București (filele78-81).
- relațiile solicitate de la . un număr de 10 facturi fiscale, în xerocopii (filele82-91).
Văzând că ., PF L. F., D. M., A. REGHIN și ROMEXTERRA–Sucursala Reghin nu au dat curs solicitării instanței, s-a dispus amendarea persoanelor responsabile.
Pentru termenul de judecată din 11 mai 2011 au fost depuse la dosar:
- extrasele de cont ale . înaintate de MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Reghin, precum și o cerere de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate;
- răspunsul de la A. Reghin prin care s-a precizat că nu dețin informații din care să reiasă că . a fost supusă vreunei inspecții fiscale;
- de asemenea A. Reghin a comunicat instanței faptul că prin sentința comercială nr.242/2008 a Tribunalului Comercial M. s-a deschis procedura insolvenței împotriva ., fiind numit administrator judiciar RVA M. Insolvency Specialists SPRL, respectiv s-a formulat o cerere de scutire de la plata amenzii aplicate.
În ceea ce privește cererile de scutire formulate, după ce au fost puse în discuția părților, instanța apreciindu-le întemeiate le-a admis și a dispus revenirea asupra dispoziției și scutirea de la plata acestor amenzi.
De asemenea, pentru a se consemna în mod valabil susținerile domnului L. F., instanța a dispus audierea lui în calitate de martor, depoziția acestuia fiind atașată la dosar.
Având în vedere cele comunicate de la A. Reghin relativ la ., s-a dispus emiterea unei adrese către lichidatorul judiciar RVA M. Insolvency Specialists SPRL cu solicitarea de a se înainta copii după exemplarele facturilor nr._/29.05.2007 în valoare de 868,70 lei și nr._/30.05.2007 în valoare de 78.540 lei emise de . care s-a dat curs de către lichidatorul judiciar, fiind depuse la dosar facturile solicitate.
P. încheierea de ședință din 03 iunie 2011 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiect recalcularea bazei impozabile a . de a se efectua în două variante de calcul – în cea de-a doua să se elimine cele două facturi depuse la termenul respectiv.
Pentru termenul de judecată din 14 decembrie 2011 au fost depuse la dosar cele două expertize contabile dispuse în cauză, precum și nota de evaluare.
De asemenea, a fost depusă la dosar o cerere formulată de lichidatorul F. C. IPURL, prin care s-a adus la cunoștința instanței că prin sentința nr.855/31.03.2011 date de Tribunalul Comercial M., s-a dispus radierea din registrul comerțului a . lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, solicitându-se astfel scoaterea din cauză a lichidatorului, cererea fiind admisă de către instanța de control.
La termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, apărătorul inculpatului a invocat următoarele aspecte:
- A precizat că la momentul la care s-a dispus efectuarea expertizelor a omis să facă referire la factura emisă către PF L. F., care L. F. a și fost audiat în calitate de martor în cauză, ocazie cu care a spus că niciodată nu a cumpărat haine de damă de la societatea administrată de inculpat și că nu a avut niciodată nici o relație comercială cu societatea inculpatului.
Ca atare, acea factură ar trebui să urmeze același regim ca cel urmat de celelalte două facturi, adică să fie eliminată din calculul celei de-a doua variante de expertiză.
A considerat că această chestiune are o rezolvare destul de simplă, un asemenea calcul putând fi clarificat, având în vedere că la fila 9 la poziția 41 există menționată această factură emisă către PF L. F. cu suma de 3420 ce reprezintă TVA.
Dacă instanța ar aprecia că nici această factură și nici celelalte două nu reprezintă operațiuni comerciale reale, ea poate fi eliminată foarte simplu din calcul, fără a fi nevoie de efectuarea unui supliment la expertiză.
Dacă însă ar aprecia că raportul de expertiză trebuia completat în acest sens de către expert, solicită emiterea unei adrese către expert pentru a efectua această operațiune de scădere.
- A solicitat a se avea în vedere că la pagina 4 din oricare dintre cele două expertize, există o discuție pe care o face expertul referitoare la o . facturi fiscale, respectiv 6 facturi enumerate pe aceeași pagină, prin care societatea administrată de inculpat vinde marfă pentru care nu există documente de intrare, deci pe care practic nu a cumpăra-o niciodată. Concluzia expertului a fost că existența acestor facturi de achiziții ar putea diminua considerabil baza impozabilă și, prin urmare, și impozitul pe profit datorat de inculpat. Ca și exemplu, expertul a redat situația unui autoturism Dacia Pick-Up. Pentru a obține un calcul corect, a considerat că se impunea stabilirea prețului de achiziție a autoturismului, iar de aici, a precizat că este puțin în dubiu cu privire la modalitatea de soluționare a calculului. Una dintre soluții, în opinia sa, ar fi evaluarea autoturismului, dar aceasta ar fi o procedură destul de greoaie, complicată și costisitoare.
O altă soluție ar fi emiterea unei adrese către Serviciul de Înmatriculări Auto, însă nu există un număr de înmatriculare a autoturismului pentru că atunci s-ar fi putut face un demers la Serviciul Înmatriculări unde mașina a fost probabil înmatriculată la un moment dat pe societatea administrată de inculpat, după care ea a fost vândută mai departe către cumpărător.
O altă variantă asupra căreia solicită ca instanța să aprecieze ar fi ca, prin estimare, expertul să facă o apreciere prin care să determine valoarea de intrare a autoturismului în societate pentru că impozitul pe profit se plătește numai pentru diferența de valoare.
A precizat că, în afară de această mașină, mai sunt două poziții importante referitoare la anul 2006, respectiv două facturi, una către . se vând graifere în valoare de 1685 lei și o alta cu valoare foarte mare și care are o importanță foarte mare către . care s-au vândut graifere în valoare de 16.623 lei. În privința acestor două poziții, a considerat că expertul putea să facă o evaluare a valorii de intrare a acestor produse prin estimare, putea calcula adaosul comercial mediu pe care îl practica societatea pentru produse similare. Dacă expertul ar fi făcut un asemenea calcul de determinare a adaosului mediu, care era o metodă de determinare chiar științifică, s-ar putea determina, pentru aceste două poziții, care era valoarea de intrare estimativă a acestor bunuri. Următoarele două poziții care s-a referit, la anul 2007, nu mai prezenta importanță, pentru că, potrivit celei de-a doua variante de calcul, a reieșit că societatea inculpatului nu datora impozit pe profit pe anul 2007, societatea fiind practic în pierdere.
A precizat că, în aceeași ordine de gândire, chestiunea ar avea importanță și pentru TVA. Dacă s-ar stabili valorile de intrare a acelor produse vândute către diverși clienți, atunci s-ar diminua valoarea impozabilă pentru TVA.
Ministerul Public, prin procuror, față de solicitările apărării, a fost de acord cu completarea expertizei.
Cu privire la primul aspect invocat, referitor la factura emisă către PF L. F., instanța a făcut personal aceste calcule, în măsura în care se impunea acest lucru, respectiv dacă ar aprecia că și această factură urma să fie scăzută din baza de calcul cu privire la care s-a stabilit impozitul pe profit, nefiind necesară efectuarea unui supliment de expertiză în acest sens, cu atât mai mult cu cât inculpatul nici nu a făcut diligențe pentru a achita costul inițial al expertizei.
În ceea ce privește a doua solicitare, respectiv de estimare a valorii de achiziție a produselor pentru care nu s-au găsit facturi de achiziție, fie de către expert sau prin emiterea unor adrese către Serviciul Înmatriculări pentru a comunica date despre acea mașină, instanța de apel a respins această solicitare deoarece, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, orice cheltuieli, pentru a fi deductibile, trebuie să aibă la bază cheltuieli reale care să fie regăsite în documente. Nicio cheltuială nu este acceptabilă dacă nu are la bază astfel de documente și nu este obligația statului să aproximeze cât a cheltuit inculpatul sau o societate comercială și este obligația acestei societăți să aibă documente justificative și să păstreze aceste documente pentru a face dovada că nu este vorba de produse achiziționate „la negru”. Consecința, în măsura în care nu există dovezi este că aceste calcule nu sunt luate în considerare, respectiv, nu se deduc.
Întrucât era primul termen de judecată cu procedură completă, având în vedere modificările aduse Codului de procedură penală, respectiv articolului 3201 Cod procedură penală, s-a adus la cunoștința inculpatului, prin adresă, că are posibilitatea de a se prevala de aceste dispoziții referitoare la recunoașterea vinovăției pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, situație în care ar putea beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
La termenul de judecată din 22 februarie 2012 apărătorul inculpatului a arătat că în urma discuțiilor purtate acesta a arătat că recunoaște acuzația adusă însă contestă sumele de bani menționate în rechizitoriu.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului nr._ al Judecătoriei Reghin, a susținerilor părților și ale reprezentantului Ministerului Public, dar și din oficiu, în limitele stabilite de lege, instanța de apel a constatat următoarele:
O parte din criticile inculpatului s-a reținut a fi întemeiate, fiind însușite și de instanța de apel.
Aceste critici au vizat cuantumul și modul de individualizare a daunelor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea statului român, precum individualizarea pedepsei și a modului de executare a acestora.
Astfel, în cursul cercetării judecătorești în apel, s-a procedat la audierea inculpatului și raportat la declarația acestuia și la lipsa unui mijloc de probă tehnică de specialitate în cursul urmăririi penale sau a judecății în prim-grad, la completarea probațiunii prin efectuarea unei expertize contabile, în vederea corectei stabiliri a prejudiciului.
Instanța a avut în vedere faptul că prima instanță s-a raportat doar la prejudiciul calculat de organele de control (Garda Financiară, Administrația fiscală), care sunt organe de control ale statului român, stat român care (prin reprezentanți) are calitatea de parte civilă.
În această situație, în mod evident prejudiciul nu a fost stabilit de un organ neutru, existând prezumția rezonabilă că anumite apărări nu au fost luate în considerare sau pur și simplu modul de calcul, de determinare a prejudiciului a urmărit stabilirea unei valori mai mari decât cea reală (beneficiar în această situație fiind statul român constituit parte civilă în cauză).
În consecință, în cauză, a fost efectuată o expertiză contabilă, în vederea căreia au fost solicitate diverse acte, inclusiv facturi sau copii ale acestora de la lichidatorul judiciar al .., societatea cu care afirmativ societatea administrată de inculpat ar fi avut relații comerciale.
Inculpatul a susținut că ultimele două facturi din facturierul său (aflat în original la dosarul cauzei), în care cumpărător era .. nu au fost completate de el și că nu a vândut mărfurile menționate acestei societăți. Aceeași poziție a fost exprimată de inculpat și cu privire la factura emisă către A.F. L. F., arătând că nu a vândut mărfuri acestei persoane și nu a completat factura.
Pentru verificarea susținerilor inculpatului, instanța a solicitat și informații de la A. Reghin, cu privire la .., însă această instituție a comunicat că nu deține informații din care să reiasă că această societate ar fi fost supusă vreunei inspecții fiscale sau dacă au fost înregistrate în evidența contabilă facturile contestate de inculpat (_ din 29 mai 207 și_ din 30 mai 2007 fila 10 dosar urm. pen.)
Expertiza contabilă efectuată cuprindea, la solicitarea instanței, calculul prejudiciului în două modalități: o variantă în care sunt avute în vedere toate facturile aflate la dosarul cauzei și o variantă în care sunt excluse cele două facturi afirmativ emise către ..
Raportat la susținerile inculpatului, în sensul că nu a completat acele facturi, coroborate cu faptul că în mod evident față de restul facturilor, pe acestea există un alt scris, și având în vedere și faptul că inculpatul nu avea nici un interes să-și mărească artificial baza de impunere, prin introducerea unor tranzacții nereale, instanța de apel a apreciat că acestea trebuiesc excluse de la recalcularea bazei impozabile a S.C. Ovimold .., ceea ce a implicat recalcularea profitului impozabil și pe cale de consecință a impozitului pe profit datorat de această societate comercială.
În condițiile în care aceste facturi au fost trimise de lichidatorul judiciar a .., în opinia instanței de apel această societate comercială a realizat evaziune fiscală.
În consecință, instanța a avut în vedere cea de-a doua variantă a raportului de expertiză contabilă efectuat, care a stabilit că pentru perioada 1 august 2006 – 30 mai 2007 .. a obținut un profit impozabil de 56.683,40 lei, impozitul pe profit total fiind de 9.318,44 lei.
Potrivit calculelor efectuate în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.1 din Codul fiscal, prin excluderea de la venitul realizat a celor două facturi emise către .., S.C. Ovimold .. a avut pe anul 2007 o pierdere contabilă și fiscală de 1.556,85 lei, nedatorând prin urmare impozit pe profit în acest an.
La calculul prejudiciului a fost avută în vedere și TVA, concluzionându-se astfel că .. datorează bugetului de stat suma de 20.154,37 lei (9.318.44 lei fiind impozitul pe profit datorat și 10.835,93 reprezentând TVA).
Pentru considerentele arătate, în ceea ce privește facturile afirmativ emise de către .., instanța a eliminat însă de la stabilirea bazei de calcul impozabile și factura afirmativ emisă către A.F. L. F., cu atât mai mult cu cât și această persoană (audiată în calitate de martor în apel) a arătat că pe perioada funcționării ca persoană fizică autorizată nu a avut nici un fel de relații comerciale cu .., această societate neemițându-i nicio factură.
În consecință, conform sumelor arătate în tabelul aflat la fila 208 (unde la poziția 41 se află factura în discuție), instanța a scăzut valoarea totală a prejudiciului cauzat TVA-ul aferent acestei facturi, respectiv suma de 3.420 lei RON., 10.835,93 lei TVA datorat, conform expertizei, din care s-a scăzut suma de 3.420 lei TVA aferent facturii menționate, obținând suma de 7.415, 93 lei.
Astfel, prejudiciul total cauzat de inculpat era de 16.734,37 lei ROL (9.318,44 lei impozit pe profit și 7415,93 lei TVA).
Raportat la aceste considerente ce țin de reevaluarea prejudiciului cauzat, în sensul reevaluării acestuia, și având în vedere conduita inculpatului care a recunoscut și a regretat faptele săvârșite (contestând practic doar anumite acte materiale sau modalități de determinare a bazei impozabile), aspect consemnat și în rechizitoriu, instanța a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse de 1 an închisoare (sub minimul special prevăzut de lege) prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c Cod penal.
În opinia Tribunalul M., există vicii, în cursul judecății de prim-grad cu privire la modalitatea de citare a părții civile în sensul că până la termenul din 9 iunie 2009 a fost citată A. și Garda Financiară M., că citațiile de fapt au fost trimise doar la Garda Financiară (care prin adresa de la fila 168 dosar prima instanță a solicitat citarea D. M.), că începând cu 24 noiembrie 2009 a fost citată A. Reghin, concluzia fiind că D. M. nu a fost citată și nici nu există delegare din partea A. pentru Garda Financiară sau pentru A. Reghin, însă aceste vicii nu pot atrage aplicarea dispozițiilor art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală.
Aceasta deoarece nelegala citare a părții civile nu a fost invocată de această parte care ar fi putut justifica vreun interes în cauză, în sensul că i s-ar fi produs vreo vătămare, ci au fost invocate de inculpat, căruia nelegala citare sau procedura de citare viciată a părții civile nu i-a produs nici un fel de vătămare sau prejudiciu, aceasta neputând invoca un interes legitim în invocarea acestui aspect cu eventuala consecință a trimiterii cauzei spre rejudecare decât un „interes” de tergiversare a soluționării cauzei.
În afara criticilor formulate de apărare, instanța a constatat un alt aspect de nelegalitate la hotărârea instanței de prim-grad, în sensul că deși inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, respectiv cu reținerea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat, fără a fi pusă în discuție vreo schimbare a încadrării juridice, pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formă simplă, instanța nereținând prevederile art.41 alin.2 Cod penal.
Tribunalul M. a apreciat că acest aspect nu poate fi remediat în apel printr-o eventuală punere în discuție din oficiu a schimbării încadrării juridice sau prin reținerea art.41 alin.2 Cod penal, conform rechizitoriului, deoarece ar presupune agravarea situației inculpatului în propria cale de atac, aspect absolut prohibit prin dispozițiile art.372 Cod procedură penală.
Apreciind asupra valorii prejudiciului cauzat, asupra atitudinii procesuale cooperante a inculpatului recurent, precum și asupra antecedentelor sale penale, Tribunalul M., a procedat în modul arătat în dispozitivul deciziei penale descris mai sus, atât pe latură civilă, cât și pe latură penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853 alin. 1 Cod procedură penală, au declarat recurs inculpatul M. O. M. și Direcția Generală a Finanțelor Publice M. – Administrația Finanțelor Publice Reghin.
Inculpatul nu și-a motivat recursul în conformitate cu disp.art.38510 alin.2 Cod procedură penală, astfel că instanța va analiza cauza doar prin prisma disp.art.3859 alin.3 Cod procedură penală.
Partea civilă, în motivarea recursului solicită admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe cu privire la latura civilă a cauzei.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs și prin prisma disp. art.3859 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că cele două recursuri nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
În privința recursului părții civile, Curtea constată că în apel, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili cu exactitate prejudiciul cauzat statului de către inculpat.
Din raportul de expertiză rezultă că prejudiciul total cauzat de către inculpat este de 16.734,37 lei, partea civilă nefăcând dovada în recurs că acesta ar fi mai mare.
Prima instanță în mod greșit a stabilit valoarea prejudiciului pe baza susținerilor părții civile, fără a dispune o expertiză în cauză, astfel că această neregularitate a fost corectată în apel de către tribunal și prin urmare nu se impune menținerea sentinței instanței de fond.
În privința recursului inculpatului, Curtea constată că acesta nu și-a motivat recursul așa cum prevăd dispozițiile art.38510 alin.2 Cod procedură penală.
Astfel, având în vedere că nici unul din cazurile prevăzute de art.3859 alin.1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 și 20 Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare de instanță din oficiu, nu sunt incidente în cauză, pentru că s-au respectat toate dispozițiile legale privind competența, compunerea și sesizarea instanței, publicitatea ședinței, participarea procurorului, dreptul la apărare, faptele sunt prevăzute de legea penală, individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea disp.art.72 Cod penal, Curtea apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Față de considerentele expuse, instanța în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează să respingă recursurile declarate de inculpatul M. O. M. și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. - A.F.P. REGHIN, ca nefondate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează să oblige inculpatul M. O. M. și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M.- A.F.P. REGHIN la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M. O. M. (fiul lui I. și D. S., născut la data de 12 august 1978 în Reghin, jud. M., domiciliat în Reghin, . ., f.f.l. în Reghin, ., jud. M., CNP_, cu antecedente penale) și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M.- A.F.P. REGHIN cu sediul în Reghin, .. 33, jud.M. împotriva deciziei penale nr. 10/A din 5 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul M., în dosar nr._ .
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 250 lei și Direcția Generală a Finanțelor Publice M. –A.F.P Reghin la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 .11.2012.
Președinte Judecători
M. R. C. F. G.
I. G.
Grefier
A. P.
Red.IG/26.11.2012
Tehnored.CC/2 exp./27.11.2012
J..fd. L.G.
J..tr. S.D., V.O.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 657/2012. Curtea... → |
|---|
