Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 657/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 657/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 657/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător D. C. U.
Judecător A. O.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat B. I. și A. Ț. A. SA București, împotriva sentinței penale nr.72/23.04.2012, pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a Reprezentantului Ministerului Public procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 25 octombrie 2012.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 30.05.2012 sub nr._ inculpatul B. I. și asigurătorul A. ȚIRIAR A. SA BUCUREȘTI au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 72/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Recursul inculpatului nu a fost motivat, însă în fața instanței s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță și a despăgubirilor civile la care acesta a fost obligat.
În motivarea recursului, asigurătorul solicită constatarea faptului că nu ar avea calitate de asigurător în procesul penal, reducerea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță și înlăturarea obligației asigurătorului de a plăti renta viageră și cheltuielile judiciare.
Părțile au fost asistate de apărători aleși.
S-au depus înscrisuri în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 72/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, s-au dispus următoarele:
În baza art.178 al.1 și 2 C.pen., cu aplic.art.320 indice 1 al.7 C.pr.pen. a condamnat inculpatul B. I. la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 C.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
În baza art.359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.pen.,a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.pr.pen., rap.la art.998 și 999 C.civ. a obligat inculpatul să plătească părților civile O. Gyongy, O. Emoke și O. Sarolta suma de 4760,5 lei, cu titlu de daune materiale și câte 70 000 lei, cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă și respectiv câte 500 lei, pentru părțile civile O. Emoke și O. Sarolta cu titlu de rentă viageră, începând cu data de 19.06.2010 și până la terminarea studiilor.
S-constatat că S.C. A. Ț. A. S.A., cu sediul proc. ales în Tg.M., .,jud.M., are calitatea de asigurător de răspundere civilă și l-a obligat la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, acordate de instanță părților civile, în limitele contractului de asigurare.
În baza art.193 al.2 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4712 lei, cheltuieli judiciare către părțile civile.
În baza art.191 al.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 2400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, întocmit la data de 09.06.2011 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 15.06.2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art. 178 al.1 și 2 C.pen.
În expunerea actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 19.06.2010, pe D.N. 13 A, pe raza localității Ghindari a avut loc un eveniment rutier în condițiile în care autoturismul marca F. Punto cu nr. de înmatriculare EWL-444 condus de învinuit a părăsit carosabilul pe dreapta drumului și s-a lovit de colțul unui zid de beton, la 1,7 m de limita carosabilului. În urma accidentului, pasagerul din dreapta al mașinii. O. A., a decedat imediat după accident. Acesta fusese luat din Budapesta „ la autostop”. Inculpatul susține că imediat anterior accidentului, victima „ l-a tras” de antebrațul drept. Acest aspect nu poate fi însă probat.
Accidentul s-a produs ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, și anume, carosabilul ud, încălcându-se astfel disp.art.48 din OUG 195/02R .
Din raportul de Autopsie Medico- Legală nr-2044-308 din data de 20.07.2010 eliberat de IML Tg.M. rezultă că moartea numitului O. A. de 44 ani a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat masiv de sânge în căile respiratorii și plămâni în condițiile unui politraumatism cu fracturi: fractură cominutivă de masiv facial, fractură cominutivă de boltă și bază craniană, hematom subdural, fracturi costale bilaterale și stern. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin mecanismul de lovire de suprafețe dure în condițiile unui accident rutier și au legătură de cauzalitate directă cu decesul victimei. Alcoolemia victimei a fost de 2,20 gr %o.
Fiind audiat în faza de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 al.7 C.pr.pen.
Analizând întregul material probator administrat în faza de urmărire penală instanța a constatat că starea de fapt reținută-n rechizitoriu corespunde realității.
S-a apreciat că fapta comisă de inculpat, care la data de 19.06.2010, în timp ce conducea autoturismul marca F. Punto, cu nr. de înmatriculare EWL-444, pe D.N. 13 A, pe raza localității Ghindari, pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum și anume: carosabilul umed, a pierdut controlul volanului și a lovit violent gardul de cărămidă al imobilului cu nr. 264, rezultând decesul pasagerului din dreapta față, O. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
Instanța a făcut aplicarea art.320 ind.1 al.7 C.pr.pen.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 C.pen., mai precis de gradul de pericol social mediu al faptei și care nu denotă o periculozitate sporită a inculpatului, de modul și de mijloacele de comitere a faptei, de persoana inculpatului care este la primul conflict cu legea penală și de limitele speciale ale pedepsei.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a constatat că părțile vătămate O. Cyongy, O. Emoke și O. Sarolta, în calitate de moștenitori legali ai defunctului O. A., adică soția și fiicele acestuia din urmă, s-au constituit părți civile împotriva inculpatului cu suma de 5000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, câte 70.000 lei fiecare daune morale, iar ultimele două cu câte 750 lei, cu titlu de rentă de întreținere, până la terminarea studiilor.
Cu privire la daunele materiale solicitate de părțile civile, instanța a constatat că a fost dovedită contravaloarea cheltuielilor de înmormântare în sumă de 4760,5 lei, restul daunelor materiale fiind nedovedite.
Instanța a constatat că părțile civile au suferit fiecare câte un prejudiciu moral.
În ceea ce privește însă daunele morale instanța a constatat că acestea au caracter pur afectiv, stabilirea lor fiind lăsată la aprecierea instanței.
La aprecierea daunelor morale, instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de părțile civile, care prin moartea prematură și brutală a soțului și respectiv a tatălui lor, s-au văzut lipsiți de sprijinul și afecțiunea acestuia, fiecare parte civilă suferind un șoc emoțional puternic și o pierdere ireparabilă.
Este greu de cuantificat pierderea soțului și respectiv a tatălui, iar prejudiciul moral este imens.
Instanța a constatat că aceste sume de bani pretinse au rolul de a asigura o reparație, în măsura în care este posibilă, a unui prejudiciu care-n realitate nu se poate repara.
Examinând recursurile promovate de inculpat și asigurător, din prisma dispozițiilor art. 3856, art. 3859 alin. 1 pct. 14 și alin. 2 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar reține următoarele:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică pe latura penală a cauzei, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea și suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația dată de inculpat în fața instanței în cadrul procedurii instituite de disp. art. 3201 C. pr. pen, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.
De asemenea, pentru fapta comisă, inculpatului-recurent i s-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și o corectă aplicare a disp art 72 C. pen, prin aplicarea pedepsei la minimul special rezultat prin reducerea cu o treime a minimului special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.
În lipsa reținerii oricăror circumstanțe atenuante legale sau judiciare, pedeapsa aplicată de judecătorul fondului nu poate fi coborâtă sub acest minim.
Susținerile inculpatului în recursul promovat cu privire la pretinsa culpă a victimei, respectiv că aceasta l-ar fi tras de mână în momentul imediat anterior producerii accidentului, sau că victima se afla în stare de ebrietate, sunt nefondate, deoarece în mod corect a apreciat judecătorul fondului faptul că inculpatul poartă întreaga culpă pentru producerea accidentului, așa cum este dovedit prin probele administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit și a recunoscut săvârșirea faptei așa cum este descrisă în rechizitoriu.
Pe cale de consecință, și la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța va avea în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.
Asupra laturii civile, constatăm că asigurătorul are această calitate în procesul penal, conform delegației aflate la fila 86 dosar, calitate însușită de altfel prin Memoriul depus la 18.01.2012 (fila 122).
Despăgubirile materiale au fost corect calculate de prima instanță, în baza înscrisurilor depuse de părțile civile, lucru recunoscut chiar de asigurător prin motivele de recurs.
Asupra daunelor morale, constatăm că instanța de fond își motivează cuantumul despăgubirilor morale acordate.
Ținând seama însă de motivele de recurs, reanalizând cererile de constituire de parte civilă, apreciem și noi că suma de câte 70.000 lei daune morale solicitată de fiecare parte civilă nu este una exagerată și nu duce la o îmbogățire fără just temei a acestora, ci este o sumă necesară și suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de judecată este cea chemată să stabilească criteriile și metodele necesare pentru determinarea cuantumului daunelor morale. În speță, este aplicabil principiul reparației daunelor morale în cazul atingerii grave aduse drepturilor părții vătămate.
Reținem în acest sens în primul rând culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului. Apoi urmarea imediată care a constat în decesul victimei și care a dus la lipsirea părților civile de sprijinul și afecțiunea victimei. Avem în vedere vârsta soției supraviețuitoare și a celor două fiice, acestea din urmă fiind minore la data producerii accidentului (una fiind minoră și în present). Suma solicitată de câte 70.000 lei acordată pentru fiecare parte civilă ca daune morale este, în opinia Curții, un cuantum în măsură să echivaleze suferințelor morale pricinuite acestora.
Potrivit disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 rep, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Rezultă așadar că în mod corect a procedat prina instanță atunci când a obligat asigurătorul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare acordate de instanță, în limitele contractului de asigurare.
Coroborând disp. art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 rep cu art. 14 C. pr. pen și art. 998, art. 999 C. civ, părțile civile minore sunt îndreptățite și la repararea prejudiciului material cauzat prin săvârșirea faptei penale, reprezentat de prestația periodică de care acestea beneficiau din partea victimei – tatăl lor.
Însă, sub acest aspect, apare ca fondate recursurile inculpatului și ale asigurătorului, atât pentru intitularea prestației periodice de către prima instanță, ca rentă viageră, cât și în privința cuantumului acesteia.
Renta viageră reprezintă o instituție care nu va fi analizată în prezentul cadru procesual.
Reținem că la data decesului, fiicele victimei erau minore, iar una este minoră și în prezent. De asemenea, ambele au urmat și urmează cursuri școlare. La fila 111 din dosarul primei instanțe se află dovada veniturilor realizate de victimă, în sumă de 1.500 lei lunar.
Așadar, inculpatul va fi obligat să plătească lunar celor două părți civile 1/3 din veniturile pe care le realiza victima, adică 250 lei pentru fiecare parte civilă, până la majorat, respectiv până la terminarea studiilor sau, după caz, până la schimbarea situației. Aceste sume vor fi achitate cu titlu de prestație periodică lunară de întreținere, și nu ca rentă viageră.
Față de toate cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, vom admite recursurile declarate de inculpatul B. I. și asigurătorul A. Ț. A. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 72/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Vom casa parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura civilă:
Vom înlătura din hotărârea atacată dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata rentei viagere de câte 500 lei către părțile civile O. Emoke și O. Sarolta, începând cu data de 19.06.2010 și până la terminarea studiilor.
În baza art. 346 și art. 14 C. pr. pen. rap. la art. 998 și art. 999 C.civ, vom obliga inculpatul B. I. să plătească fiecăreia dintre părțile civile O. EMOKE și O. SAROLTA suma de câte 250 lei cu titlu de prestație periodică lunară de întreținere, începând cu data de 19.06.2010 și până la majorat sau, după caz, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, ori până la modificarea situației fiecărei părți civile.
Vom menține celelalte dispoziții din sentință, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, admite recursurile declarate de inculpatul B. I. (fiul lui K. și E., născut la 10.10.1985, dom. în C., ., jud. C., cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, fără antecedente penale, dom. în com. C., ., CNP._) și asigurătorul A. Ț. A. SA BUCUREȘTI (prin mandatar av. M. D., cu sediul procesual ales în Târgu M., ., jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 72/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Casează parțial sentința atacată și rejudecând cauza pe latura civilă:
Înlătură din hotărârea atacată dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata rentei viagere de câte 500 lei către părțile civile O. Emoke și O. Sarolta, începând cu data de 19.06.2010 și până la terminarea studiilor.
În baza art. 346 și art. 14 C. pr. pen. rap. la art. 998 și art. 999 C.civ, obligă inculpatul B. I. să plătească fiecăreia dintre părțile civile O. EMOKE și O. SAROLTA suma de câte 250 lei/lună cu titlu de prestație periodică de întreținere, începând cu data de 19.06.2010 și până la majorat sau, după caz, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, ori până la modificarea situației fiecărei părți civile.
Menține celelalte dispoziții din sentință, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. V. D. C. U. A. O.
Grefier,
D. B.
Red.A.O. – 29.10.2012/Tehn.G.C. – 31.10.2012/2 ex/jud.fond A. V.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2012. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 773/2012.... → |
|---|
