Încăierarea. Art. 322 C.p.. Decizia nr. 81/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 02-11-2012 în dosarul nr. 81/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALA nr. 81/A
Ședința publică din 02 Noiembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G.
Judecător M. V.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpații V. Z. (fiul lui natural și I., născut la data de 27.01.1982 în Miercurea C., județul Harghita, domiciliat în Plăieșii de Jos, ., nr. 141, județul Harghita, posesor C.I. . nr._, CNP_) și M. V. (fiul lui E. și A., născut la data de 04.08.1987 în ., județul Harghita, domiciliat în ., ., nr. 151, județul Harghita fără forme legale în Ciucsângiorgiu, . . nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr.329 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror M. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 octombrie 2012, când s-a amânat pronunțarea pentru azi, 2 noiembrie 2012. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor formulate:
P. sentința penală nr.329 din 18.11.2011 pronunțată de Tribunalul Harghita, în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații din infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 1 și 3 Cod penal astfel:
- în infracțiunile de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal și omor prevăzută de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal pentru inculpații V. Z. și M. V.;
- în infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal pentru inculpații G. A., D. R. și G. C. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul G. C..
I. În baza art. 322 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. Z., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 174 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul V. Z. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal timp de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal timp de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 a, b, d, e Cod penal ca pedeapsă accesorie.
II. În baza art. 322 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. V. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 174 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. V. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal timp de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d și e Cod penal timp de 5 ani.
În baza art. 71 Cod penal în timpul executării pedepsei inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 a, b, d, e Cod penal ca pedeapsă accesorie.
III. În baza art. 322 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul D. R. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 71 Cod penal, inculpatului i-a fost interzis dreptul de a fi ales prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal ca pedeapsă accesorie.
IV. În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod penal au fost achitați inculpații G. A. și G. C. pentru infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal pentru inculpatul G. C..
S-a dispus, confiscarea corpurilor delicte constând în 2 fragmente lemnoase (1 bâtă 1 coadă furcă ruptă) și 1 furcă, restituirea obiectelor de îmbrăcăminte ridicate și a unei toporiște cu coadă lungă.
În baza art. 998 cod civil a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă G. I., au fost obligați, în solidar, inculpații V. Z. și M. V. să-i plătească părții civile suma de 3.000 lei daune morale și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare și a celorlalți inculpați la plata daunelor morale.
În baza art. 998 Cod civil a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă minoră G. P. I., prin reprezentant legal, au fost obligați, în solidar, inculpații V. Z. și M. V. să-i plătească părții civile suma de 3.000 lei daune morale și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare și a celorlalți inculpați la plata daunelor morale.
Au mai fost obligați, în solidar, inculpații V. Z., M. V. și D. R. să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de acesta, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
P. rechizitoriul din data de 30 iulie 2010 P. de pe lângă Tribunalul Harghita s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților V. Z., M. V., G. A., D. R. și G. C. pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b pentru inculpatul G. C..
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut, în esență, că, în după amiaza zilei de 2 martie 2009 inculpatul D. R. a invitat la locuința sa mai multe persoane pentru a sărbători ziua de naștere a fiului lui. Printre invitați s-au aflat toți ceilalți inculpați. În jurul orei 19:00, pe fondul consumului de alcool, între grupul format din G. A., G. C. și G. Z. și grupul format din V. Z. și M. V. s-a iscat o altercație în care au fost de asemenea implicați D. R. și V. C., precum și alte persoane. Unii dintre bărbați s-au înarmat cu obiecte vulnerante (furcă inculpatul V. Z., toporișcă inculpatul D. R., bricege G. C. și G. Z.) cu care și-au aplicat reciproc lovituri, lovind și pe cei prinși în încăierare. P. a arătat că încăierarea a avut loc în întuneric total, locuințele cartierului de țigani nefiind luminate, astfel, nu s-a putut stabili exact care a fost sursa leziunilor traumatice corporale în urma cărora G. Z. a decedat înainte de sosirea ambulanței.
La întocmirea rechizitoriului parchetul a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto criminalistică, actele medico-legale și planșa foto întocmită cu ocazia necropsiei, declarațiile învinuiților, declarațiile martorilor.
În cursul cercetării judecătorești a fost ascultată partea civilă G. I. (f. 59), inculpatul V. Z. (f. 117) și martorii G. Vandana (f. 65), K. C. (f. 66), K. T. (f. 87), K. C. (f. 88), V. C. (f. 105), G. A. (f. 124). Ceilalți inculpați au uzat de dreptul lor de a nu da nicio declarație.
Din probele existente la dosarul cauzei instanța a reținut că, așa cum a rezultat, din declarațiile martorilor, în după amiaza și seara de 2 martie 2009 D. R. a invitat mai multe persoane la domiciliul său pentru a aniversa pe fiul lui. Potrivit declarației martorei V. C., la această întâlnire au participat ea însăși și G. C., G. A., G. Z., M. V., V. Z., K. C.. Aceeași martoră a arătat că pe fondul consumului de alcool D. R. și G. Z. au vrut să o bată. Întrucât M. V. și V. Z. i-au sărit în apărare, între aceștia doi și primii a izbucnit o altercație violentă, martora arătând că, V. Z., avea o furcă, dar nu și-a menținut declarația inițială și a menționat că nu a văzut ce a făcut cu furca, întrucât a fugit.
Realizând administrarea nemijlocită a probelor, instanța de fond a reținut ca martor ocular credibil pe minora G. Vandana, aceasta precizând că a văzut nemijlocit toată altercația violentă, referindu-se la împrejurările în care a fost ucis G. Z.. Martora a arătat că M. V. și V. Z. l-au urmărit pe victima G. Z. până în casă unde l-au doborât la pământ și l-au lovit cu furcile. Furca folosită de M. V. s-a rupt. Martora a infirmat cele reținute de parchet privind desfășurarea în întuneric a întregii altercații, arătând că lovirea lui G. Z. s-a petrecut în casă, lumina fiind aprinsă și vizibilitatea neîmpiedicată. Cei doi inculpați au fost singurii care l-au lovit pe G. Z., lovind în același timp și alte persoane. Astfel, G. C. a fost lovit de V. Z. cu briceagul și a căzut la pământ, iar K. C. a fost și ea lovită de V. Z., precizând că în cursul altercației, D. R. l-a lovit pe K. T..
Ceilalți martori nu au putut da declarații concludente despre desfășurarea concretă a faptelor, susținând că nu au văzut ce s-a întâmplat întrucât au fugit sau au plecat.
Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că s-a putut stabili cu certitudine care dintre inculpați au acționat pentru suprimarea vieții victimei în cursul altercației. Față de această împrejurare încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a fost schimbată, reținându-se numai pentru inculpații M. V. și V. Z. săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal, alături de infracțiunea de încăierare în forma simplă ce a fost reținută față de toți inculpații.
Astfel cum a rezultat din actele medico-legale, moartea victimei a fost violentă, cauzată de un pneumotorax traumatic bilateral, instalat imediat după un episod agresional, cu stop cardiac iresuscitabil consecutiv, iar leziunile externe au fost nepenetrante. Aceste constatări s-au coroborat cu împrejurările ce au rezultă din declarația martorei G. Vandana care a descris . asupra victimei și faptul că după agresiune victima scuipa sânge.
Analizând materialitatea faptei, zonele vitale lezate de inculpați, violența loviturilor aplicate și numărul acestora tribunalul a constatat că M. V. și V. Z. au acționat cu intenția directă de a suprima viața victimeim iar faptele lor s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.
Restul actelor de agresiune, săvârșite atât de M. V. și V. Z., cât și de D. R. în cadrul altercației iscate, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. 1 Cod penal.
În ce-i privește pe G. C. și G. A. nu au existat probe care să demonstreze participarea lor activă la încăierare, față de aceștia a fost pronunțată soluția achitării.
La individualizarea pedepselor au fost aplicate inculpaților instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii tribunalul a avut în vedere că violența faptei săvârșite precum și lipsa respectului elementar pentru viața semenilor îi fac pe inculpații M. V. și V. Z. nedemni de exercitarea drepturilor electorale și a celor părintești.
În latura civilă a cauzei, instanța a constatat întemeiate acțiunile formulate de părțile civile G. I. (soția victimei) și G. P. I. (fiica victimei). Inculpații V. Z. și M. V., prin suprimarea vieții victimei, au creat părților civile un prejudiciu moral ce s-a impus a fi reparat inclusiv prin despăgubiri materiale, iar acțiunea civilă care i-a vizat pe ceilalți inculpați a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind constatate acțiuni ale acestora care să se înscrie în raportul de cauzalitate cu moartea victimei.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art. 363 alin.1 Cod procedură penală, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpații V. Z. și M. V..
P., în motivarea apelului invocă motive de nelegalitate, constând în greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților și pe cale de consecință greșita achitare a inculpatului G. A. și G. C..
Astfel, parchetul arată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de art.322 alin.1 și 3 Cod penal și a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de încăierare prev.de art.322 alin.1 și omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal pentru inculpații Veeres Z. și M. V., deoarece instanța de fond nu a luat în considerare toate probele administrate, fiind interpretată eronat declarația martorei G. Vandana și nu s-a avut în vedere celelalte declarații administrate în cauză.
Inculpatul V. Z. în motivarea orală a apelului, solicită să se constate că în mod greșit instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, reținându-se în sarcina sa infracțiunea de omor, întrucât această încadrare juridică nu este susținută de probe, prima instanță bazându-și hotărârea pe declarația martorei G. Vandana, iar pedeapsa aplicată este mult prea mare și prin urmare solicită reindividualizarea acesteia.
Inculpatul M. V., în motivarea apelului arată că încadrarea juridică dată faptei este greșită, deoarece în niciun moment el nu a avut intenția de a săvârși infracțiunea de omor, astfel solicită achitarea în baza art.322 alin.4 Cod penal, întrucât așa cum rezultă din declarația martorei V. Csila, inculpații V. Z. și M. V. au sărit în apărarea sa.
În subsidiar, solicită să fie condamnat pentru infracțiunea de încăierare prev. de art.322 alin.2 Cod penal, la o pedeapsă orientată spre minimul legal, cu aplicarea de circumstanțe atenuante.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, sub aspectul motivelor de apel și în conformitate cu disp. art.378 rap. la art.371 Cod procedură penală, Curtea apreciază că apelurile sunt fondate însă pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, Curtea reține următoarele:
Încăierarea reprezintă ciocnirea violentă și spontană între mai multe persoane aflate în relații momentane de adversitate, cu împletirea actelor de violență ale participanților, nefiind posibilă stabilirea contribuției fiecăruia. Cerința esențială a existenței încăierării este caracterul colectiv al conflictului ce presupune cel puțin două grupuri care se înfruntă.
Potrivit art.322 alin.2 Cod penal, dacă în cursul încăierării s-a cauzat o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unei persoane, cel care a săvârșit această faptă se pedepsește pentru infracțiunea săvârșită.
Aceste dispoziții legale nu conțin o normă încriminatorie, ci o normă complementară explicabilă privind încadrarea și sancționarea unor fapte incriminate prin alte dispoziții legale și anume: concurs între fapta de vătămare corporală gravă sau de omucidere și fapta de încăierare în modalitatea simplă, pentru făptuitorul cunoscut, iar pentru ceilalți corixanți fapta rămâne o încăierare simplă.
În speță, din probele administrate în cursul urmăririi penale, în fața instanței de fond și în apel rezultă în mod neechivoc că loviturile care au condus la decesul victimei au fost aplicate de către inculpații V. Z. și M. V..
Astfel, este în afara oricărui dubiu că în seara zilei de 2 martie 2009 a avut loc o altercație între două grupuri, pe de o parte grupul format din G. C. și G. Z., iar pe de altă parte cel al inculpaților V. Z. și M. V., la care au participat și alte persoane, respectiv D. R..
Din probele administrate, rezultă că tot scandalul a izbucnit în momentul în care martora V. C. le-a cerut inculpaților V. Z. și G. A. să înceteze să mai facă scanderberg, deoarece inculpatul V. Z. era operat la braț și avea introdusă o tijă metalică, moment în care victima G. Z. a prins-o de păr, a tras-o afară în curte și a început să o lovească. În aceste împrejurări s-au format cele două grupuri despre care am vorbit și care s-au lovit reciproc, astfel că fapta de încăierare prev. de art.322 alin.1 Cod penal pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților există.
Martora G. Vandana, care a văzut în mod nemijlocit desfășurarea tuturor evenimentelor, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății la instanța de fond a arătat în mod clar că o primă altercație între cele două grupuri a avut loc în curte. După acest moment, inculpații V. Z. și M. V. l-au alergat pe G. Zoltant în casă, iar aici au început să-l lovească din nou, iar când victima G. Z. a ieșit din casă după ce a fost bătut de inculpații V. Z. și M. V. scuipa sânge din gură.
Chiar dacă era noapte, martora a văzut acest lucru pentru că era aprinsă lumina în casă, din planșa fotografică rezultând în mod neechivoc că locuințele aveau curent electric, astfel că susținerile parchetului din cuprinsul rechizitoriului că încăierarea a avut loc în condiții de întuneric total și că locuințele nu erau iluminate, nu pot fi reținute și prin urmare vor fi înlăturate.
Faptul că victima G. Z. a fost lovită de către inculpații V. Z. și M. V. rezultă și din declarațiile date de martorii K. C. și G. I..
De altfel, declarațiile date de către inculpați imediat după producerea evenimentelor confirmă în mare parte susținerile arătate mai sus, cu precizarea că fiecare inculpat a încercat să minimalizeze rolul pe care el l-a avut în altercație.
P. urmare, încadrarea juridică dată faptei de către parchet este greșită, întrucât ne aflăm în situația prev. de art.322 alin.2 Cod penal, când au fost identificate persoanele care au lovit victima.
Nici încadrarea juridică dată de prima instanță cu privire la inculpații V. Z. și M. V., cea de omor nu este corectă, întrucât din nicio probă a dosarului nu rezultă intenția directă sau indirectă a celor doi inculpați de a suprima viața victimei.
Așa cum am arătat, toți inculpații au participat la o petrecere, aflându-se în relații de rudenie între ei, și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, la un moment dat a izbucnit un scandal, în primă faza toți lovindu-se reciproc, iar apoi după ce au alergat victima Gergly Z., inculpații V. Z. și M. V. au prins-o în casă și i-au aplicat diverse lovituri, care au condus la decesul acestuia. De altfel, din declarația martorului K. T. care și el a fost lovit în timpul altercației rezultă că în timp ce aștepta să vină salvarea victima G. Z. s-a așezat lângă el și i-a spus că a fost lovit și se simte rău, iar el va muri (f.92 dosar urm.pen.). Așadar, în speță nu poate fi vorba de infracțiunea de omor, întrucât lipsește intenția de a ucide victima, încadrarea corectă a faptei fiind cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal.
În acest sens, instanța, din oficiu, la termenul de judecată din 17.02.2012 a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei.
Probele administrate în apel, la solicitarea celor doi inculpați nu aduc nimic nou și nici nu infirmă susținerile de mai sus.
P. urmare, instanța apreciază că încadrarea juridică corectă a faptelor celor doi inculpați este cea prev. de art.183 Cod penal, nu cea prev.de art.174 Cod penal astfel că inculpații urmează să fie condamnați pentru infracțiunea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte.
Această susținere este confirmată și de raportul privind noua expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală București și avizat de Comisia de avizare și control de pe lângă Institutul de Medicină Legală București (f.75-81 dosar urm.pen.), din care rezultă că decesul victimei s-a produs datorită loviturilor primite, prin comprimarea bruscă a toracelui, victima având o alcoolemie de 1,75%o.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, de faptul că inculpații nu au recunoscut comiterea faptei, încercând să minimalizeze contribuția lor la săvârșirea faptelor pentru care au fost deduși judecății, precum și de faptul că nu au antecedente penale, astfel că aplicarea unei pedepsei de 7 ani închisoare pentru fiecare inculpat răspunde scopului acesteia reglementat de art.52 Cod penal.
În privința achitării sau a reținerii de circumstanțe atenuante, Curtea față de considerentele expuse, apreciază că nu se impune achitarea, faptele inculpaților fiind dovedite pe deplin cu probele administrate în cauză, iar reținerea de circumstanțe atenuante nu pot fi avute în vedere atâta timp cât inculpații au adoptat o atitudine de negare a faptelor, atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății.
Apelul parchetului este fondat și cu privire la achitarea inculpatului G. C..
Din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc că acesta a participat la încăierare, făcând parte din grupul în care se afla și victima și care a intrat în altercație cu grupul inculpaților V. Z. și M. V..
Este adevărat că acesta a fost lovit cu cuțitul de către V. Z. însă aceasta nu înseamnă că el nu a participat la încăierare, ci dimpotrivă, chiar el a declarat că l-a lovit cu o furcă pe V. Zsigmod (f.143 dosar urm.pen.).
P. urmare, față de acest inculpat sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prev. de art.322 alin.1 Cod penal, astfel că instanța urmează să dispună condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 luni închisoare, la individualizarea pedepsei urmând să aibă în vedere că acesta este recidivist, nu a recunoscut comiterea faptei, considerându-se o victimă a altercației.
Cu privire la condamnarea inculpatului G. A., recursul parchetului nu este fondat.
Din nicio probă nu rezultă că G. A. ar fi participat la încăierare. Toți martorii arată că el a fost prezent la petrecere, iar martora V. C. chiar i-a dat o palmă pentru că făcea scanderberg cu inculpatul V. Z., însă niciun martor nu declară că el a participat activ la încăierare.
Martora G. Vandana, care a văzut în mod nemijlocit altercația dintre cele două grupuri, a declarat că inculpatul G. A. „era în curte însă el nu a făcut nimic” (f.65 dosar fond).
În apel parchetul nu a adus nicio probă din care să rezulte că inculpatul G. A. ar fi participat efectiv la încăierare, astfel că soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este corectă și legală.
Cu privire la apelurile inculpaților V. Z. și M. V., Curtea, față de cele arătate mai sus, apreciază că ele sunt fondate, însă numai cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, celelalte cereri formulate de către inculpați nu pot fi primite, pentru considerentele expuse și care nu se impun a fi reluate.
Curtea nu poate reține nici susținerea inculpatului M. V. de aplicare a art.322 alin.4 Cod penal, în sensul că el a fost prins în încăierare împotriva voinței sale, deoarece din probele administrate în cauză rezultă în mod neechivoc că el împreună cu V. Z. au participat activ și au lovit pe frații G., făcând parte din cel de-al doilea grup după care în locuință, împreună cu V. Z. i-a aplicat victimei G. Z. mai multe lovituri, care au condus la decesul victimei.
P. urmare, față de toate aspectele arătate, Curtea, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpații V. Z. și M. V., va desființa parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:
În baza art. art. 334 C. pr. pen. urmează să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații V. Z. și M. V. au fost condamnați, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, astfel:
1. În baza art. 183 Cod penal urmează să-l condamne pe inculpatul V. Z. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
De asemenea, în baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal urmează să contopească pedeapsa aplicată prin această decizie cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea atacată, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
2. În baza art. 183 Cod penal urmează să-l condamne pe inculpatul M. V. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal urmează să contopească pedeapsa aplicată prin această decizie cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea atacată, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
3. În baza art. 322 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal urmează să-l condamne pe inculpatul G. C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 71 Cod penal urmează să interzică pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
De asemenea, Curtea urmează să elimine din hotărârea atacată dispozițiile privind condamnarea inculpaților V. Z. și M. V. pentru infracțiunea de omor, pedeapsa complementară aplicată și dispozițiile privind achitarea inculpatului G. C. și să mențină celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală urmează să oblige inculpatul G. C. la plata sumei 1.000 de lei cu titlu de cheltuielile judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Harghita și inculpații V. Z. (fiul lui natural și I., născut la data de 27.01.1982 în Miercurea C., județul Harghita, domiciliat în Plăieșii de Jos, ., nr. 141, județul Harghita, posesor C.I. . nr._, CNP_) și M. V. (fiul lui E. și A., născut la data de 04.08.1987 în ., județul Harghita, domiciliat în ., ., nr. 151, județul Harghita fără forme legale în Ciucsângiorgiu, . . nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 329 din 18 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ .
Desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:
În baza art. art. 334 C. pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații V. Z. și M. V. au fost condamnați, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
1. În baza art. 183 C. pen. condamnă pe inculpatul V. Z. (fiul lui natural și I., născut la data de 27.01.1982 în Miercurea C., județul Harghita, domiciliat în Plăieșii de Jos, ., nr. 141, județul Harghita, posesor C.I. . nr._, CNP_) la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin această decizie cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea atacată, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
2. În baza art. 183 C. pen. condamnă pe inculpatul M. V. (fiul lui E. și A., născut la data de 04.08.1987 în ., județul Harghita, domiciliat în ., ., nr. 151, județul Harghita fără forme legale în Ciucsângiorgiu, . . nr._, CNP_) la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată prin această decizie cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin hotărârea atacată, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
3. În baza art. 322 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. condamnă pe inculpatul G. C. (fiul lui C. și A., născut la data de 08.03.1985 în Miercurea C., județul Harghita, domiciliat în ., ., nr. 141, județul Harghita, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița) la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 71 Cod penal interzice pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal.
Elimină din hotărârea atacată dispozițiile privind condamnarea inculpaților V. Z. și M. V. pentru infracțiunea de omor, pedeapsa complementară aplicată și dispozițiile privind achitarea inculpatului G. C..
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 191 alin. 1 C. pr. pen. obligă inculpatul G. C. la plata sumei 1.000 de lei cu titlu de cheltuielile judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Onorariile avocaților din oficiu, în sumă de 2.000 lei se vor avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpații G. C. și D. R. și pronunțare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2012.
PreședinteJudecător
I. G. M. V.
Grefier
G. C.
Red.IG/19.11.2012
Tehnored.CC/3 exp./20.11.2012
Jud.fd. C.I.U.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 693/2012. Curtea... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 178/2015. Curtea de... → |
|---|
