Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 193/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 193/A
Ședința publică din 14 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea apelului formulat de către inculpatul D. M. (fiul lui T. și O., născut la data de 28.06.1981 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., .. 137 A, jud. M., f.f.l. în Tg-M., . ., CNP_), împotriva Sentinței penale nr. 1197/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părții, personal și prin apărător, precum și ale reprezentantului parchetului, au fost consemnate în încheierea din data de 25 martie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2015, apoi pentru data de 14 aprilie 2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. sub nr_ la data de 15.12.2014 inculpatul D. M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1197/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Apelul nu a fost motivat, însă în fața instanței s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei stabilite de prima instanță.
De asemenea, s-a solicitat și s-a acordat un termen pentru împăcarea cu partea civilă.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1197/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.386 Cod procedură penală raportat la art. 5 Cod penal, s-a dispus reîncadrarea faptei din art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1968, toate cu aplicarea art.5 Cod penal, în art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal din 1968, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal.
În baza art.396 alin.2 și alin.10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. M., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal din 1968, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal.
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință era concurentă cu faptele pentru care i s-au aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.555 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin decizia penală nr.670R/26.10.2011 a Curții de A. Târgu M., respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.1033 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Târgu M., rămasă definitivă așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.238R din 09.04.2013 a Curții de A. Târgu M..
Au fost descontopite pedepsele contopite prin sentința penală nr.1020 din 13 iunie 2013 a Judecătoriei Bistrița, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.37 lit.b Cod penal, art.74 alin.1 lit.c Cod penal și art.76 alin.1 lit.c Cod penal (faptă comisă la data de 22/23 august 2008), prin sentința penală nr.555 din 18 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr.670R din 26 octombrie 2011 a Curții de A. Târgu M.;
- 3 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.b Cod penal, art.3201 alin.7 Cod procedură penală (faptă comisă în intervalul 24.12.2007 – 09.01.2008), prin sentința penală nr.1033 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._, modificată și definitivă prin decizia penală nr.238R/09.04.2013 a Curții de A. Târgu M..
În temeiul art.33 lit.a, 34 lit.b și art.36 alin.1 Cod penal din 1968, au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.555 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Târgu M. și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1033 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Târgu M. cu pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
Pe timpul și în condițiile prev. de art.71 Cod penal din 1968, i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II, lit.b Cod penal din 1968, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.36 alin.3 Cod penal din 1968 și art.88 alin.1 Cod penal din 1968, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în intervalul 24 ianuarie 2012 – 11.01.2014.
Au fost anulate vechile mandate de executare a pedepsei închisorii (nr.649/2011, nr.1222/2013 emise de Judecătoria Târgu M. și nr.1070/02.07.2013 emis de Judecătoria Bistrița) și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe, după rămânerea definitivă a acesteia.
În baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 19, art. 25 alin. 1 și art.23 alin.3 C. proc. pen., art. 1349 și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. O. V. S.A., B. și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5783,95 lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 10/11.02.2010, inculpatul D. M. a pătruns în curtea depozitului aparținând . situat în Tg. M., ., iar, ulterior, prin spargerea unei ferestre a pătruns în interiorul unei hale de unde a sustras 8 jante dotate cu cauciucuri aparținând societății, cauzând un prejudiciu în sumă de 5.783,95 lei. Inculpatul a scos apoi cele 8 jante din curtea societății și le-a depozitat în apropiere, într-o casă în construcție, iar a doua zi le-a valorificat unei persoane rămasă neidentificată.
A fost efectuată o cercetare la fața locului, din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție rezultând că o fereastră a halei aparținând . prezenta urme de forțare, grilajul care asigura fereastra fiind desfăcut, iar geamul era spart, observându-se mai multe pete de culoare brun – roșcat cu aspect de sânge. A fost fixat, de asemenea, locul de unde se reclama sustragerea celor 8 roți de autoturism. Cu ocazia cercetării la fața locului a fost ridicată o urmă papilară de pe un ciob de sticlă ce provenea din geamul spart, iar din cuprinsul raportului de constatare tehnico – științifică nr._/06.01.2012 a rezultat că în urma examinării urmei s-a concluzionat că aceasta aparține inculpatului D. M..
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D. M., cu toate că inițial a negat comiterea faptei, precizând că nu cunoștea despre ce este vorba, în declarațiile ulterioare a recunoscut comiterea faptei, declarând că la începutul anului 2010, fără a putea preciza cu exactitate data, a escaladat gardul unui depozit aflat pe .. M., a îndepărtat grilajul care asigura geamul și a spart apoi geamul reușind să intre în interiorul depozitului. Inculpatul a declarat că din interiorul depozitului a sustras 8 roți cu jante de aluminiu de autoturism, pe care le-a scos afară din depozit pe geamul pe care l-a spart și le-a dus la o casă în construcție unde le-a lăsat până a doua zi de dimineață. Ulterior, inculpatul a declarat că i-a dat jantele martorului D. C., iar acesta la rândul său le-a înstrăinat unei persoane „N.” care deținea un autoturism marca Alfa R., martorul dându-i ulterior inculpatului suma de 800 de lei.
Cu referire la aceste aspecte, a fost audiat martorul D. C. care a declarat că doar s-a întâlnit cu inculpatul dimineața când mergea spre locul de muncă, iar acesta i-a oferit spre vânzare roțile sustrase, însă nu l-a băgat în seamă pentru că părea sub influența substanțelor stupefiante și i-a spus că nu este interesat. Martorul a declarat că nu a înstrăinat roțile și nu cunoștea persoana „N.” căruia inculpatul a declarat că i-ar fi vândut cele 8 roți. În legătură cu aceste aspecte a fost audiat și martorul C. D. – N., care a declarat că, într-adevăr, a deținut un autoturism marca Alfa R. și a locuit în zona indicată de inculpat, însă nu a cumpărat niciodată roți de la numitul D. C., persoană pe care nici nu o cunoștea.
Întrucât aspectele declarate de inculpat nu s-au coroborat cu cele declarate de martorul D. C., a fost efectuată o confruntare între cele două persoane, în urma căreia inculpatul a recunoscut că a fost nesincer în declarațiile inițiale, roțile fiind înstrăinate unei persoane necunoscute și nu lui D. C., precizând și că motivul pentru care inițial a declarat că le-a dat martorului pentru a le vinde a fost că era nervos pentru că era închis la Penitenciarul Bistrița.
Infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în data de 11.02.2010, deci înainte de . Noului Cod penal, astfel încât trebuia văzut care este legea penală mai favorabilă, potrivit art.5 Cod penal, instanța analizând acest aspect global, și nu pe instituții autonome.
Astfel, realizând o analiză comparativă între pedepsele prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d din Noul Cod penal și art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal din 1968, instanța a constatat că limitele de pedeapsă erau mai favorabile potrivit noii reglementări.
Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior prin sentințele penale nr.555 din 18 mai 2010, respectiv nr.1033 din 28 septembrie 2012 ale Judecătoriei Târgu M., iar, din compararea datelor la care au fost comise respectivele fapte, cât și a faptei pentru care era cercetat în prezentul dosar, a rezultat că infracțiunile erau concurente, fiind comise înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele.
Instanța a observat că pedepsele aplicate prin sentințele sus-menționate au fost contopite prin sentința penală nr.1020 din 13 iunie 2013 a Judecătoriei Bistrița în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, ce a fost executată de inculpat în intervalul 24.01.2012 – 11.01.2014, când a fost liberat condiționat, cu un rest de 377 zile.
Întrucât aplicarea sporului de pedeapsă în cazul infracțiunilor concurente în vechea reglementare era facultativă, iar în noul Cod penal este obligatorie și cum, în raport de situația concretă dedusă judecății, instanța a considerat că nu se impune sporirea pedepsei, s-a apreciat că legea anterioară era mai favorabilă inculpatului.
Astfel, având în vedere Decizia CCR nr.265/06.05.2014 publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art.5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a apreciat că față de pedeapsa pe care a aplicat-o inculpatului și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispozițiile Codul penal de la 1968 erau mai favorabile raportate la dispozițiile noului Cod penal, așa încât a dispus reîncadrarea faptei reținute în sarcina inculpatului din art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal din 1968, toate cu aplicarea art.5 Cod penal, în art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g și i Cod penal din 1968, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal.
De asemenea, instanța a reținut că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b Cod penal din 1968, în raport de condamnarea suferită de inculpat prin sentința penală nr.219 din 08 februarie 2005 a Judecătoriei Târgu M.. Astfel inculpatul a săvârșit prezenta infracțiunea după executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni aplicată prin sentința anterior menționată, respectiv după data de 12.02.2006, însă mai înainte de împlinirea termenului de reabilitare.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1968, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea consecințelor acesteia, persoana inculpatului, care deși a suferit anterior mai multe condamnări, după liberarea sa condiționată din penitenciar nu a mai comis fapte de natură penală, câștigându-și existența prin muncă așa cum a rezultat din adeverința depusă la dosar.
Totodată, instanța a reținut că inculpatul a avut o atitudine corespunzătoare, cooperând cu organele judiciare, a recunoscut și regretat fapta și va da relevanță juridică acestor împrejurări, prin aplicarea art.375 si art. 396 alin.10 Cod procedură penală, cu privire la judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Instanța a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită în condițiile concursului real cu infracțiunile pentru care i s-au aplicat acestuia pedepsele de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.555 din 18 mai 2010 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin decizia penală nr. 670R/26.10.2011 a Curții de A. Târgu M. (fapta din 22/23 august 2008), respectiv 3 ani închisoare prin sentința penală nr.1033 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Târgu M., rămasă definitivă așa cum a fost modificată prin decizia penală nr.238R din 09.04.2013 a Curții de A. Târgu M. (faptă comisă în intervalul 24.12.2007 – 09.01.2008).
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 416 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la schimbarea încadrării juridice a faptei, la condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la contopirea pedepselor concurente și la stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante în regim de detenție.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă.
Avem în vedere materialul probator administrat în cursul urmăririi penale respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.9), planșe fotografice (f.16-25, 44-50), proces-verbal de reconstituire, proces verbal de confruntare (f.52-53), raport de constatare tehnico – științific nr.113.714/06.01.2012 (f.54-61), declarație parte civilă Bășa A. – M. (f.11), declarațiile inculpatului D. M. (f.34, 36-40 și 173-174), declarațiile martorilor I. – Bano D. – S. (f.10), D. C. – A. (f.26-27), C. D. – N. și T. S. – A. (f.51).
Acesta se coroborează cu declarația de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe, în cadrul procedurii simplificate instituite de disp. art. 375 rap. la art. 374 alin. 4 C. pr. pen.
De altfel, situația de fapt nici nu a fost contestată în apel.
Asupra încadrării juridice, în mod corect a reținut prima instanță că legea penală mai favorabilă este legea veche, prin interpretarea art. 5 alin. 1 C. pen în conformitate cu cele stabilite prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
Deși la cererea inculpatului s-a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea să facă dovada împăcării cu persoana vătămată, nu s-a ajuns la o împăcare.
Asupra cuantumului pedepsei stabilite, C. constată că instanța de fond a analizat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen, a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a acestora, așa cum sunt redate în considerentele sentinței, reținând și cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei, iar inculpatul nu a adus în apel alte probe care să justifice reducerea pedepselor.
În lipsa altor circumstanțe atenuante judiciare care să poată fi reținute în favoarea inculpatului, pedeapsa stabilită de prima instanță relativ la media limitelor speciale rezultate ca urmare a aplicării art. 396 alin. 10 C. pr. pen, nu mai poate fi redusă.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de inculpatul D. M. împotriva sentinței penale nr. 1197/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, va fi respins.
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. (fiul lui T. și O., născut la data de 28.06.1981 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., .. 137 A, jud. M., f.f.l. în Tg-M., . ., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 1197/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2015.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red.AO/16.04.2015
Thnred./CC/3 exp./17.04.2015
Jd.fd.F.D. C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 201/2015. Curtea... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 381/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
