Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 6/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 6/CU
Ședința publică din 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Grefier A. B. F.
Cu participarea Ministerului Public, reprezentant de doamna procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu-M.
Pe rol soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Tribunalul M., împotriva încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 14, privind pe inculpatul B. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul B. L., asistat de către apărător ales, avocat P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată faptul că este sesizată cu contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul M., împotriva încheierii de ședință din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ 14.
Reprezentanta parchetului și inculpatul, personal și prin apărătorul ales al inculpatului, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul M., împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul M., prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. L. cu măsura preventivă a controlului judiciar. Analizând temeiurile de drept care au susținut soluția măsurii arestării preventive luate față de inculpat, prin prisma textului legal prevăzut de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, apreciază că și la momentul de față subzistă toate acele elemente ale normei procesuale penale considerate incidente la data de 25.04.2014, când s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat.
În susținerea căii de atac, reprezentanta Ministerului Public precizează că nu comportă discuții pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor rămasă în faza tentativei pedepsibile, iar în legătură cu celelalte elemente de apreciere asupra gravității faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și cele legate de anturajul, mediul din care inculpatul provine, antecedentele penale și celelalte împrejurări privitoare la persoana sa, apreciază că nu au suferit niciun fel de atenuare sau dispariție prin intervenirea unor elemente date, informații contrare celor avute în vedere inițial, când s-a luat măsura față de inculpatul B..
Conchizând, solicită instanței, având în vedere fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și persoana sa, admiterea contestației formulate, desființarea în parte a încheierii atacate, iar în rejudecare, menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul B. L..
Apărătorul ales al inculpatului B. L., avocat P. C., solicită instanței respingerea contestației formulate de către P. de pe lângă Tribunalul M., sau, în măsura în care se va aprecia că este posibil, din punct de vedere procedural, și că măsura controlului judiciar este prea blândă în raport de circumstanțele concrete ale prezentei cauze, admiterea contestației, în sensul luării măsurii arestului la domiciliu față de inculpat, ceea ce, în opinia sa, este posibil.
În susținerea celor solicitate, apărătorul inculpatului precizează că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, pronunțată după o justă evaluare a împrejurărilor concrete ale speței, prima instanță neapreciind că temeiurile care au fost avute în vedere inițial, la momentul luării măsurii arestării preventive, nu ar mai subzista cu totul, ci că trecerea timpului, o perioadă lungă de arest preventiv, respectiv 9 luni, are drept consecință estomparea pericolului concret pentru ordinea publică, pe care l-ar fi prezentat lăsarea inculpatului în libertate la momentul luării măsurii arestării preventive. În opinia sa, hotărârea este luată în mod corect și răspunde exigențelor art. 202, inclusiv ale alin. 3 din Codul de procedură penală, în sensul că măsura controlului judiciar ar fi, în momentul procesual de față, dată fiind trecerea timpului, chiar proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului. De altfel, este de remarcat faptul că în contestația formulată de către P. de pe lângă Tribunalul M. nu se aduc argumente suplimentare față de cele auzite sau dezbătute în cauză, singurele fiind acelea referitoare la gravitatea deosebită a infracțiunii.
Totodată, apărătorul inculpatului apreciază că, deși inculpatul este acuzat și trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni contra persoanei, una dintre ele și cea mai gravă rămasă în forma tentativei, după 9 luni de zile ar trebui să existe elemente suplimentare care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, cea mai gravă din Codul de procedură penală. Mai consideră că nu poate fi neglijat nici faptul că în prezentul dosar lucrurile au evoluat, din punct de vedere al cercetării judecătorești, chiar în favoarea inculpatului, în sensul că pare să se confirme varianta susținută de acesta, potrivit căreia ar fi acționat într-o legitimă apărare, în vederea apărării integrității sale fizice, personale, dar și a celor doi frați ai săi, cu toții fiind, de fapt, victimele unui atac direct, material, imediat și injust din partea persoanelor vătămate. Este posibil să fi fost depășită o proporție corectă a apărării, inculpatul apelând la primul obiect care i-a căzut în mână, cu scopul de a speria părțile vătămate, poate nu ar fi trebuit să facă acel lucru, însă este de verificat ipoteza potrivit căreia inculpatul nu a dorit să suprime viața victimei B. și nu a dorit nici să vatăme corporal pe ceilalți doi, ci pur și simplu a încercat să se apere și în acea îmbulzeală, mișcare haotică, aglomerare de oameni, s-au putut produce leziunile victimelor, fără a exista însă o intenție, nici măcar indirectă, în sensul de a se fi dorit, urmărit sau prevăzut rezultatul care s-a produs în cele din urmă. De observat este probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, mai ales poziția procesuală a părții vătămate B., care nu numai că a spus că nu mai dorește să fie tras la răspundere inculpatul pentru infracțiunea de omor în forma tentativei, dar chiar a arătat în declarația sa că lucrurile s-au petrecut altfel decât se reține prin rechizitoriu, evoluția probatoriul având relevanță chiar și în discuția privitoare la măsura preventivă, prin prisma dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală, potrivit cărora instanțele trebuie să evalueze toate circumstanțele concrete ale unei cauze.
În altă ordine de idei, apărătorul inculpatului susține faptul că măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu sunt de natură să răspundă cerințelor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, în sensul că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și în condițiile în care inculpatul s-ar afla sub puterea unei alte măsuri preventive decât cea a arestului. Apreciază că măsura arestării preventive dispuse față de inculpat nu a folosit nicidecum evoluției procesului penal sau intereselor justiției, mai mult decât atât a dus la adoptarea, de către unele dintre persoanele audiate, a unor poziții diferite față de cele pe care le-au avut în faza de urmărire penală, ceea ce este de înțeles, fiind de notorietate faptul că în comunitățile strânse și apropiate, unde mulți dintre ei sunt rude, spre exemplu numitul B. cu numitul B. sunt cumnați, arestarea preventivă creează o presiune indirectă asupra martorilor și părților vătămate, mai ales atunci când se dorește foarte mult ca persoana cercetată să se afle în stare de libertate și nu de arest preventiv. Altfel spus, măsura arestării preventive nu a folosit la absolut nimic și oricum nu există niciun fel de indiciu și nici un fel de suspiciuni că inculpatul, lăsat în libertate, ar influența în vreun fel evoluția prezentei cauze, din punct de vedere al administrării probatoriului. De altfel, de remarcat este și faptul că martorii care mai sunt de audiat sunt practic rude directe ale inculpatului, respectiv fratele, sora și alți apropiați ai acestuia, astfel încât nu se pune problema de a exista un pericol real de influențare, întrucât în situația în care cineva dorește să declare altceva decât ce a declarat în faza de urmărire penală, poate să o facă, la fel, dacă inculpatul este arestat preventiv, arestat la domiciliu sau sub control judiciar.
În ceea ce privește pericolul sustragerii de la judecată, apreciază că nu există nicio dovadă, niciun indiciu că s-ar săvârși acte de pregătire a unei eventuale sustragerii de la judecata acestei cauze. Referitor la prevenirea săvârșirii unei noi infracțiuni, consideră că, în mod evident, orice prezumție potrivit căreia un inculpat, acuzat de comiterea unei infracțiuni, indiferent de natura ei, și lăsat în libertate, ar comite alte fapte de natură penală, este absolut inadmisibilă, în lipsa unor elemente concrete care să justifice o asemenea presupunere.
Referitor la susținerea parchetului, în sensul că trebuie avut în vedere anturajul inculpatului și antecedența penală a acestuia, o consideră întemeiată, existând elemente în favoarea inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, nu este recidivist. Este un tânăr aflat într-o relație stabilă de concubinaj, tatăl a doi copii minori care au nevoie de prezența sa, atât din punct de vedere afectiv, cât și material.
Conchizând, solicită instanței să aibă în vedere toate elementele concrete ale cauzei, întreaga evoluție a situației și mai ales, să dea gir primei instanțe care, pentru a patra oară, decide că o măsură mai blândă decât cea a arestării preventive ar fi oportună în această cauză.
Inculpatul B. L., având ultimul cuvânt, solicită instanței înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar, precizând că dorește să fie lângă copii săi până la judecarea definitivă a cauzei, având în vedere că este iarnă și este singurul întreținător.
C. DE A.
Față de contestația formulată:
Prin încheierea penală din data de 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._ 14, în baza art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, art. 242 alin. 2, art. 211, art. 215 Cod procedură penală, în urma verificării subzistenței temeiurilor care au determinat menținerea arestării preventive față de inculpatul B. L. (fiul lui V. și M., născut la 4 august 1989 în F., dom.în N., nr.15, jud.M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud), a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de acesta prin încheierea penală nr. 58/DL/25 aprilie 2014 a Tribunalului M., dată în dosarul nr._, cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se va afla sub control judiciar, s-a dispus ca inculpatul să aibă următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la Secția de Poliție Rurală nr. 10 Sighișoara conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
A fost desemnat ca organ de executare a obligațiilor stabilite Secția de Poliție Rurală nr. 10 Sighișoara.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului B. L. de sub puterea mandatului da arestare preventivă nr. 4/UP/25 aprilie 2014, emis de Tribunalul M. în dosarul nr._, dacă nu era arestat în altă cauză.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea penală nr. 58/DL/25 aprilie 2014 a Tribunalului M., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. L., în considerarea următoarelor:
- probele administrate justifica suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, s-a constatat că privarea de libertate era necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În concretizarea acestor elemente, s-a arătat că gradul de pericol social al faptei era ridicat, fiind astfel create premisele nașterii pericolului concret pentru ordinea publică, prin răsunetul negativ pe care îl transmitea în starea de spirit a cetățenilor; întrucât fapta s-a comis ca urmare a unui conflict intrafamilial, în care au fost implicate atât rude ale persoanei vătămate cât și rude ale inculpatului, era posibil ca oricând să se manifeste spiritul de răzbunare și să se nască pericolul comiterii și a altor infracțiuni;
- măsura arestării preventive era necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Ulterior sesizării judecătorului de cameră preliminară, măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierile din 22 mai 2014 și 20 iunie 2014, date în acest dosar.
Prin încheierea din 3 iulie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis în dosarul nr. 215/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Prin încheierile din 4 iulie 2014 și 20 august 2014 și 13 octombrie 2014 ale Tribunalului M. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 362 Cod procedură penală, raportat la art. 208 Cod procedură penală, precum și prin decizia penală nr. 202/CU/24 nov. 2014 a Curții de A. Tg. M..
Verificând din nou, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, art. 208 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului B. L., și analizând și solicitările avocatului inculpatului, în sensul de a nu se mai menține arestarea preventivă, respectiv de a se înlocui cu măsura preventivă a arestului la domiciliu s-a apreciat că temeiurile de fapt care au fundamentat dispoziția de arestare preventivă a inculpatului B. L., s-au menținut. Astfel, sub aspectul cerințelor impuse de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunii în discuție, care să rezulte din probe, s-a avut în vedere materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, concluzionându-se că o asemenea suspiciune exista, și se referea la comiterea unei infracțiuni intenționate contra vieții.
Însă, starea de pericol pentru ordinea publică, la care se referă art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, și care s-a reținut ca temei de drept al arestării preventive, s-a apreciat că se estompează odată cu trecerea timpului, iar inculpatul B. L. a petrecut un timp îndelungat în stare de arest preventiv, la data de 25 ianuarie 2015 urmând a se împlini 9 luni de la data luării măsurii arestării preventive, existând pericolul ca aceasta să se transforme într-o sancțiune.
S-a mai remarcat faptul că cercetarea judecătorească impune administrarea de probe în continuare, respectiv că în poziția victimei B. L. Feri a intervenit o schimbare, aceasta arătând că nu înțelege să participe ca parte civilă sau persoană vătămată în procesul penal, astfel că s-a procedat la ascultarea sa ca martor, susținând, în această calitate, că a căzut asupra drujbei aflată în funcțiune.
S-a mai reținut că potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că măsura preventivă mai ușoară era suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1. Conform acestui din urmă text legal, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. În speță, scopul reținut la luarea și menținerea măsurii arestării preventive l-a constituit asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Văzând și condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive, reglementate de art. 202 Cod procedură penală, în sensul că existau probe și indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile în discuție, și apreciindu-se că scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal prin ținerea acestuia la dispoziția organelor judiciare, justifica o măsură preventivă cum ar fi aceea a controlului judiciar, reglementată de art. 211 și art. 215 Cod procedură penală, în baza art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, art. 242 alin. 2, măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. L. prin încheierea penală nr. 58/DL/25 aprilie 2014 a Tribunalului M., a fost înlocuită cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Împotriva încheierii instanței de fond a formulat în termen legal contestație P. de pe lângă Tribunalul M. prin care s-a solicitat menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Analizând încheierea atacată, în raport de motivele contestației și de actele din dosarul cauzei se rețin următoarele:
În cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, există date care conturează faptul că inculpatul a comis faptele reținute în rechizitoriu.
Este real faptul că partea vătămată B. L. Feri a arătat că renunță la calitatea de parte vătămată și că în fața instanței de fond a făcut declarații în calitate de martor.
Această declarație urmează a fi analizată în contextul celorlalte declarații date, atât de acest martor cât și de inculpat și ceilalți martori audiați, în niciun caz această nouă declarație nu poate fi de natură a duce la concluzia că se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar.
Din actele de la dosar, respectiv din împrejurările în care s-a comis fapta și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune M. rezultă caracterul violent al inculpatului, pericolul ridicat al acestuia pentru siguranța publică astfel că înlocuirea măsurii arestului cu măsura controlului judiciar nu se justifică.
Este real faptul că de la arestarea inculpatului au trecut 9 luni însă, în raport de complexitatea dosarului, de numărul de martori ce se audiază în cauză, de împrejurările cauzei, această perioadă de timp, cât inculpatul a fost arestat, nu este de natură a se transforma într-o sancțiune pentru acesta.
În opinia instanței de apel, împrejurările în care s-au comis faptele, când inculpatul s-a înarmat cu o drujbă cu care a și atacat părțile vătămate, cărora le-a cauzat leziuni corporale, amploarea evenimentului, numărul persoanelor implicate și personalitatea inculpatului, justifică menținerea acestuia în stare de arest, în cauză neexistând garanții că dacă față de inculpat se va lua o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, ca cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, acesta nu va comite alte fapte penală, aspect reținut și în referatul de evaluare întocmit în cauză.
Ca urmare, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, se va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul M., se va desființa parțial încheierea atacată în sensul că se va respinge cererea formulată de inculpatul B. L., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Se va menține starea de arest a inculpatului și se va elimina din încheiere prevederile art. 208 alin. 4, 242 alin. 2, 211, 215 Cod procedură penală și prevederile art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, precum și dispoziția de punere de îndată în libertate a inculpatului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții din încheierea atacată, care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare efectuate cu judecarea prezentei contestații rămân la stat, în conformitate cu art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul M., împotriva încheierii din data de 14.01.2015, pronunțată de tribunalul M., în dosarul nr._ 14.
Desființează parțial încheierea atacată în sensul că respinge cererea formulată de inculpatul B. L. (fiul lui V. și M., născut la 4 august 1989 în F., dom. în N., nr.15, jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud), de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Menține starea de arest a inculpatului.
Elimină din încheiere prevederile art. 208 alin. 4, 242 alin. 2, 211, 215 Cod procedură penală și prevederile art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, precum și dispoziția de punere de îndată în libertate a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții din încheierea atacată, care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare efectuate cu judecarea prezentei contestații rămân la stat, în conformitate cu art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2015.
Președinte
F. G.
Grefier
A. B. F.
Red.FlG/22.01.2015
Thnred./CC/3 exp./27.01.2015
Jd.fd. P. E.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2015. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 5/2015.... → |
|---|
