Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 14/2015

ROMÂNIA

C. DE A. TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 14/A

Ședința publică din 14 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. O.

Judecător F. G.

Grefier A. M. H.

Cu participarea doamnei procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg. M.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de către inculpații K. A. (fiul lui A. și I., născut la data de 16.09.1976 în ., domiciliat în ., .. 116, județul Harghita, locuiește efectiv în comuna Tulgheș, ., județul Harghita, având CI ., nr._, emisă de municipiul Toplița și CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C.) și L. P. C. (fiul lui natural și L., născut la data de 02.09.1984, în mun. Toplița, jud. Harghita, domiciliat în ., Jud. Harghita, posesor al C.I. ., nr._, cu CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C.), împotriva sentinței penale nr. 378 din data de 2 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul K. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. A. Consuella, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3919/14.11.2014, inculpatul L. P. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Szocs C., în baza delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 3920/14.11.2014, precum și intimatul-persoană vătămată B. D., lipsă fiind intimatul-persoană vătămată B. M..

De asemenea, se constată prezența d-nei interpret P. J., care asigură traducerea și retroversiunea ședinței pe seama apelantului-inculpat K. A., având în vedere că acesta nu cunoaște și nu se poate exprima în limba română. D-na interpret a asigurat traducerea în intervalul orar 09:50-10:30. Pentru remunerarea serviciilor sale, urmează să se emită o adresă către Departamentul economico-financiar al acestei instanțe.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Intimatul-persoană vătămată înaintează la dosarul cauzei un desfășurător cu privire la cheltuielile de judecată și despăgubirile la plata cărora solicită obligarea inculpaților.

Instanța îi informează pe apelanții-inculpați că au posibilitatea să dea noi declarații în fața instanței de apel și îi aduce la cunoștință dreptul consacrat de art. 83 Cod procedură penală, atrăgându-li-se totodată atenția asupra consecințelor ruperii tăcerii și asupra faptului că, dacă aleg să nu facă vreo declarație, aceasta nu le va produce nicio consecință defavorabilă.

Apelantul-inculpat L. P. C. arată că nu dorește să facă noi declarații în fața instanței de apel, precizând că își menține declarația dată în fața primei instanțe.

Apelantul-inculpat K. A. arată că dorește să dea noi declarații.

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 raportat la cele ale art. 109 și art. 110 Cod de procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului K. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 387 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța acordă cuvântul asupra eventualelor cereri în probațiune.

Părțile și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri în probațiune de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 6 Cod de procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra apelurilor declarate.

Apărătoarea apelantului-inculpat L. P. C., având cuvântul, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. 2 lit. a Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului declarat de către partea pe care o asistă, cu consecința desființării sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să i se aplice inculpatului L. P. C. o pedeapsă într-un cuantum mai redus.

În susținerea poziției sale procesuale, apărătoarea apelantului-inculpat L. P. C. arată că partea pe care o asistă a urmat în fața instanței de fond procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 375 Cod de procedură penală și solicită instanței să dea eficiență dispozițiilor art. 74 Cod penal, ținând cont de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei încă în faza urmării penale și a dat declarații ample cu privire la modul de săvârșire a faptei.

Apărătoarea apelantului-inculpat L. P. C. solicită instanței ca la soluționarea căii de atac declarate să aibă în vedere și cuantumul mic al prejudiciului, care a rămas nereparat, respectiv suma de 210 lei.

În concluzie, apărătoarea apelantului-inculpat L. P. C. solicită admiterea apelului promovat împotriva sentinței penale nr. 378 din data de 2 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr._, cu cheltuieli în sarcina statului.

Apărătoarea apelantului-inculpat K. A., în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. 2 lit. a Cod de procedură penală, solicită admiterea apelului declarat de către partea pe care o asistă, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în baza dispozițiilor art. 16 lit. c Cod de procedură penală, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță.

Apărătoarea apelantului-inculpat K. A., arată că partea pe care o asistă nu este recidivist și susține că instanța de fond nu a reținut circumstanțele legale atenuante prevăzute de dispozițiile art. 75 coroborate cu cele ale art. 77 Cod penal.

Pentru aceste considerente, apărătoarea apelantului – inculpat K. A. solicită admiterea apelului promovat de partea pe care o asistă. De asemenea, solicită ca, cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea prezentei căi de atac să rămână în sarcina acestuia.

Intimatul – persoană vătămată B. D., având cuvântul, arată că inculpații l-au bătut, i-au furat banii, i-au stricat patul și i-au forțat două uși. Acesta precizează că nu avut nimic cu inculpații, mai mult, nici măcar nu îl cunoaște pe unul dintre ei.

Intimatul-persoană vătămată susține că inculpații i-au furat și vaca.

La întrebarea instanței, intimatul-persoană vătămată precizează că ambii inculpați l-au bătut, inculpatul L. P. C. i-a dat doi pumni, iar inculpatul K. A. l-a legat.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul asupra apelurilor declarate de către apelanții-inculpați, solicită respingerea acestora, ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către prima instanță,

În susținerea poziției sale procesuale, reprezentanta Ministerului Public, arată că din materialul probator administrat în cauză rezultă că ambii inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și apreciază că instanța de fond, în mod corect a individualizat pedepsele aplicate inculpaților.

Apelantul-inculpat K. A., având ultimul cuvânt, conform dispozițiilor art. 389 Cod de procedură penală, solicită instanței ca la soluționarea căii de atac, să aibă în vedere faptul că, inițial persoana vătămată a declarat că nu a fost de față la momentul săvârșirii faptei, ulterior, a revenit și a afirmat că a fost în casă și l-a legat. Apreciază că hotărârea pronunțată de către prima instanță nu este corectă, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Apelantul-inculpat K. A. precizează că suma de bani pe care coinculpatul L. P. C. i-a lăsat, nu a cheltuit-o și i-a prezentat organelor de poliție în momentul în care a fost încunoștințat de acuzația care i se aduce. Solicită instanței să reducă cuantumul pedepsei aplicate de către prima instanță sau să dispună suspendarea executării acesteia.

Apelantul-inculpat L. P. C., având ultimul cuvânt, conform dispozițiilor art. 389 Cod de procedură penală, solicită instanței să reducă cuantumul pedepsei aplicate de către prima instanță.

La întrebarea instanței, apelantul-inculpat L. P. C. precizează că inițial și coinculpatul K. A. a recunoscut săvârșirea faptei, însă pe parcursul procesului penal acesta și-a schimbat declarațiile.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 alin. 1 teza I Cod de procedură penală, instanța reține cauza spre soluționare.

C. DE A.

Deliberând asupra prezentelor apeluri:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M. sub nr_ la data de 13.11.2014 inculpații K. A. și L. P. C. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 378/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Toplița.

În motivarea apelului, inculpatul L. P. C. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei stabilită de prima instanță.

Inculpatul K. A. a solicitat achitarea sa, pe motiv că nu a participat la săvârșirea faptei, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.

A fost asigurată asistența juridică prin apărători desemnați din oficiu.

Inculpatul K. A. a fost ascultat în fața instanței de apel.

Inculpatul L. P. C. nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.

Partea civilă B. D. a depus un desfășurător cuprinzând cheltuielile efectuate cu tratamentele medicale, deplasările la spital și la instanțele de judecată.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 378/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Toplița în dosarul penal nr._, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul K. A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, cu înlăturarea aplicării art. 41 alin. 1 C.pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) și b) C.proc.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 30.01.2014 până în prezent și menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) din Codul penal, cu apl. art. 41 alin. 1, 43 alin. 5 Cod penal și a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul L. P. C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

S-a constatat că partea vătămată B. D., s-a constituit parte civilă în cauză și în temeiul art. 19 și art. 26 Cod procedură penală, raportat la art. 1381, 1385 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea vătămată B. D., împotriva inculpatului, și, în consecință, în baza art. 397 C.proc.pen., au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 210 lei către partea civilă amintită, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În data de 29.01.2014, în jurul orelor 21:30-22,00 inculpații, după ce s-au întâlnit la locuința inculpatului K. A., unde au stabilit modalitatea de acțiune, s-au deplasat la locuința persoanelor vătămate B. D. și B. M., persoane având o vârstă înaintată, domiciliate în com. Tulgheș, ., jud. Harghita, au forțat sistemul de închidere al ușii de acces, apoi inculpatul K. A., care era o persoană cunoscută de către persoanele vătămate, a rămas în spatele ușii de la intrare, pentru a nu fi recunoscut, în timp ce L. P. C. a pătruns în locuință, respectiv în camera în care se aflau persoanele vătămate unde, la îndemnul inculpatului K. A., le-a aplicat acestora mai multe lovituri cu pumnii, palmele și cu un lemn de la sobă, încercând astfel să-i determine să-i spună unde țin banii, apoi l-a imobilizat pe numitul B. D., legându-l cu un fular cu mâinile la spate și, tot la îndemnul inculpatului K. A., a căutat prin locuință bani, inculpații cunoscând faptul că persoanele vătămate au bani acasă, deoarece tocmai vânduseră o bovină. Sub salteaua unui pat din interiorul locuinței, inculpatul L. P.-C. a găsit într-o geantă suma de 1.700 lei, bani pe care i-a luat și i-a dat inculpatului K. A., apoi au părăsit locuința, amenințând persoanele vătămate că o să le omoare dacă anunță organele de poliție.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d) C.pen., instanța a reținut că elementul material a constat în acțiunea de a deposeda persoanele vătămate, prin violență și pe timp de noapte, de suma de 1700 lei. Acțiunile inculpaților mai sus descrise au realizat elementul material al infracțiunii de tâlhărie calificată, urmarea imediată, constând în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare, atât la protecția dreptului de proprietate, cât și la protecția libertății psihice a persoanei, a vieții, integrității corporale sau a sănătății acesteia, valori sociale deopotrivă ocrotite penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor și au urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.

La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că inculpații au dat dovadă de o periculozitate sporită prin modul în care au operat, imobilizând o persoană vârstnică și suferindă, aplicându-i lovituri, scopul fiind obținerea de mijloace bănești, iar în cursul procesului penal au dat declarații contradictorii.

Ambii inculpați au suferit mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea lor în judecată cu reținerea stării de recidivă în care au săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, însă avem a observa că, în ceea ce-l privește pe inculpatul K. A., s-a împlinit termenul de reabilitare, atâta vreme cât, astfel cum rezultă din fișa de cazier aflată la fila 81 d.u.p., ultima pedeapsă care ar fi putut constitui primul termen al recidivei, de 3 ani închisoare, i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 295/13.09.2005 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr. 375/R/24.05.2005 a Curții de A. Târgu M.. Această pedeapsă a fost contopită, prin sentința penală nr. 319 din 28 martie 2007 a Judecătoriei Miercurea C., cu alte pedepse, aplicate prin sentințe diferite, printre care se afla și pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 398/2005 a Judecătoriei G., în executarea căreia inculpatul se afla la data contopirii, fiind arestat la data de 04.05.2006. Din executarea pedepselor astfel contopite, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 13.05.2008, rămânând de executat un rest de 355 de zile de închisoare, astfel că la începutul lunii mai a anului 2009, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a fost considerată ca fiind executată.

Potrivit art. 41 alin. 1 Cod penal, există stare de recidivă în cazurile în care, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este aceea a închisorii de un an sau mai mare.

Or, ținând seama și de dispozițiile art. 166 alin. 1 lit. a) Cod penal, potrivit cărora în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani, termenul de reabilitare este de 4 ani, se constată că, la începutul lunii mai a anului 2013, termenul de reabilitare, raportat la condamnarea mai sus menționată, s-a împlinit, iar infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze, a fost săvârșită la data de 29.01.2014, astfel că instanța urmează a înlătura aplicarea art. 41 Cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul K. A..

Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 416 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește nefondate, pentru următoarele considerente.

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii și a stabilirii modalității de executare în regim de detenție a fiecărei pedepse.

De asemenea și sub aspectul laturii civile, prima instanță a soluționat acțiunea civilă, prin admiterea în totalitate a pretențiilor formulate.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă.

Avem în vedere vastul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, cel de examinare a persoanei vătămate și planșele fotografice, declarațiile persoanelor vătămate, ale martorilor și inculpaților, actele medicale și dovezile de ridicare-predare (filele 27-120 dos. urm. pen), cât și cel administrat în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, respectiv declarațiile inculpaților, ale părții civile și ale martorilor.

Prin aceste probe s-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că în data de 29.01.2013, pe timp de noapte și după o înțelegere prealabilă, aceștia s-au deplasat la locuința persoanelor vătămate B. D. și B. M., domiciliați în com. Tulgheș, ., jud. Harghita, au forțat sistemul de închidere al ușii de acces, iar apoi inculpatul L. P. C. a pătruns în locuință, respectiv în camera în care se aflau părțile vătămate și, la îndemnul inculpatului K. A., în încercarea de a le determina să spună unde anume își țin banii, le-a aplicat acestora (ambele, persoane vârstnice) mai multe lovituri cu pumnii, palmele și cu un lemn de la sobă, apoi l-a imobilizat pe numitul B. D., legându-l cu un fular cu mâinile la spate și tot la îndemnul inculpatului K. A., a căutat prin locuință bani, după care, găsind sub salteaua unui pat din interiorul locuinței, într-o geantă, suma de 1.700 lei, a luat acești bani și i-a dat inculpatului K. A., ambii părăsind locuința celor vătămați amenințându-i că o să-i omoare dacă anunță organele de poliție, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art.234 alin. 1 lit. d C. pen.

Asupra apelului declarat de inculpatul K. A., nu poate fi primită apărarea potrivit căreia acesta nu ar fi participat la săvârșirea faptei.

În mod corect a reținut prima instanță că, fiind audiat în cadrul fazei de urmărire penală, la soluționarea propunerii de arestare, precum și cu ocazia verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii preventive, inculpatul K. A., inițial a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior revenind asupra declarației și arătând că el nu a făcut nimic, nu a participat la săvârșirea acestei fapte alături de L. P. C., menținând această poziție procesuală în tot cursul cercetării judecătorești și declarând că, la cercetarea penală, cu prilejul primei sale ascultări, a fost intimidat de către organele de cercetare penală pentru a recunoaște o faptă pe care nu a săvârșit-o și nici măcar nu i-a fost asigurată apărarea, aspect care nu se confirmă, delegația apărătorului din oficiu, care a semnat alături de inculpat declarațiile acestuia, aflându-se la dosarul de urmărire penală.

Mai mult decât atât, astfel cum s-a arătat mai sus, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul K. A. a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat în detaliu, în fața instanței de judecată (fila 13 din dosarul nr._ ), modalitatea în care cei doi au acționat și în ce a constat contribuția sa, iar la termenul din 24 februarie 2014, când s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării măsurii arestării preventive, din nou a declarat: „Recunosc fapta și îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat…”, doar ulterior acestei date, revenind asupra declarațiilor mai sus menționate, fără o justificare credibilă.

De altfel, astfel cum a rezultat și din declarațiile inițiale ale coinculpatului L. P. C., dar și din cele ale persoanei vătămate B. D., L. P. C. nici nu-l cunoștea pe acesta din urmă, în timp ce K. A. cunoștea în amănunt locuința persoanelor vătămate, precum și obiceiurile acestora, de vreme ce în cursul verii anterioare lucrase în gospodăria lor.

Inculpatul L. P.-C., după ce în declarațiile inițiale de la urmărirea penală, recunoaște că a acționat, împreună cu K. A., în modalitatea descrisă în rechizitoriu, odată cu schimbarea declarației acestuia din urmă, și-a modificat și el declarația, susținând că în realitate a săvârșit fapta de unul singur, această atitudine oscilantă a sa explicându-se, apreciază instanța, la termenul de judecată din 8 mai 2014 – termen la care s-au luat în examinare cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați, precum și verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a acestora – arată că nu înțelege să mai facă nicio declarație în cauză, nici măcar cu privire la motivele pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, întrucât la penitenciar se află în aceeași cameră cu inculpatul K., iar ”situația este mai complicată cu privire la fapta ce face obiectul prezentei cauze”.

La acestea se adaugă și faptul că, deși inculpatul L. P. C. nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel, cu ocazia ultimului cuvânt a arătat că declarațiile contradictorii date de el cu privire la participarea coinculpatului K., au fost determinate tocmai de atitudinea oscilantă manifestată de către acesta din urmă.

Susținerile inculpatului K., potrivit cărora în acea noapte ar fi stat acasă, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, ci dimpotrivă, declarațiile sale inițiale de recunoaștere a săvârșirii faptei, date în cursul urmăririi penale, ca și în fața judecătorului cu ocazia luării și menținerii măsurii arestării preventive, se coroborează cu materialul probator administrat, inclusiv cu precizările făcute de persoana vătămată în fața instanței de apel.

Analizând criticile referitoare la cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță, C. constată că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 74 C. pen, astfel încât, în lipsa unor circumstanțe atenuante, pedepsele stabilite nu vor fi reduse.

Deși inculpatul L. P. C. a manifestat o atitudine oscilantă, schimbându-și declarațiile date în fața judecătorului cu privire la participarea coinculpatului K. și apoi uzând de dreptul la tăcere, în favoarea acestuia i-au fost reținute disp. art. 396 alin. 10 C. pr. pen privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

C., fiind sesizată doar cu apelul inculpaților, potrivit art. 418 C. pr. pen nu-i poate crea acestuia o situație mai grea în propria-i cale de atac, prin înlăturarea reținerii art. 396 alin. 10 C. pr. pen.

Inculpatului K. i-a fost înlăturată starea de recidivă, iar inculpatul L., deși aflat în stare de recidivă, a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, astfel încât pedepsele de câte 4 ani închisoare aplicate fiecăruia, sunt individualizate în mod just.

În lipsa altor circumstanțe atenuante judiciare care să poată fi reținute în favoarea inculpaților, pedepsele stabilite de prima instanță la orientate relativ către minimul special, nu mai pot fi reduse.

D. fiind cuantumul pedepselor, modalitatea de executare a acestora nu poate fi decât cea în regim de detenție, stabilit de prima instanță.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, să respingem ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. P. C. și K. A. împotriva sentinței penale nr. 378/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Toplița.

În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține sentința atacată.

În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicată de prima instanță fiecărui inculpat și durata arestării preventive din 02.10.2014 până la zi.

În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, vom menține starea de arest a fiecărui inculpat.

În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, vom obliga inculpații la 800 lei cheltuielile judiciare în apel (fiecare câte 400 lei), din care suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu vor fi avansate Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații L. P. C. (fiul lui natural și L., născut la data de 02.09.1984, în mun. Toplița, jud. Harghita, domiciliat în ., Jud. Harghita, posesor al C.I., ., nr._, CNP_, neșcolarizat, stare civilă necăsătorit, cu antecedente penale - recidivist, fără ocupație, deținut în Penitenciarul Aiud) și K. A. (fiul lui A. și I., născut la data de 16.09.1976 în ., domiciliat în ., .. 116, județul Harghita, locuiește efectiv în comuna Tulgheș, ., județul Harghita, având CIP ., nr._, emisă de municipiul Toplița, CNP_, cetățenia română, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, deținut în Penitenciarul Aiud), împotriva sentinței penale nr. 378/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Toplița.

În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține sentința atacată.

În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, deduce din pedeapsa aplicată de prima instanță fiecărui inculpat și durata arestării preventive din 02.10.2014 până la zi.

În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, menține starea de arest a fiecărui inculpat.

În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, obligă inculpații la 800 lei cheltuielile judiciare în apel (fiecare câte 400 lei), din care suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu vor fi avansate Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2015.

Președinte Judecător

A. O. F. G.

Grefier

A. M.-H.

Red.AO/19.01.2015

Thnred./CC/3 exp./ 23.01.2015

Jd.fd. M.C.

← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 382/2014....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 6/2015.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ