Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 73/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 73/2014
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 73/A
Ședința publică din 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător dr. M. V.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul C. E. (fiul lui E. și M. născut la data de 17.08.1983 în Sighișoara, județ M., recidivist, domiciliat în comuna Apold ., ffl. În com.Vedea, ., jud.Argeș, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 191 din 26 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constantă lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public doamna procuror V. O. din cadrul P. de pe lângă C. de A. T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 20 martie 2014.
C.,
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /20 noiembrie 2013, inculpatul C. E. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 191/26 iunie 2013 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, recursul inculpatului este considerat apel, urmând să fie tratat ca atare.
În motivarea căii de atac, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Sighișoara, susținând că în mod neîntemeiat i-a fost respinsă cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate. În plus, pedeapsa aplicată în prim grad este prea grea, în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și persoana sa.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Sighișoara, a motivelor invocate, a concluziilor apelantului, intimatului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 191/26 iunie 2013, Judecătoria Sighișoara:
-a respins cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 320 indice 1 Cpp.
-în baza art. 208 alin. 4- 209 alin. 1 lit. i Cp cu aplicarea art. 320 indice 1 Cpp l-a condamnat pe inculpatul C. E. la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.
-în baza art. 86 alin.l din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
-în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
-în baza art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cp l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare.
-în baza art. 33 lit. a Cp și art. 34 lit. b Cp a contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 an și 2 luni închisoare.
-în baza art. 83 Cp a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin SP 37/24.02.2010 a Judecătoriei Sighișoara și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni.
-a făcut aplicarea art. 71 -64 lit. a, b Cp.
-a luat act că partea vătămată R. A. M. nu s-a constituit parte civilă.
-în baza art. 14, 346 Cpp, art. 998 și urm. C. civil vechi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de_ lei despăgubiri civile către partea civilă ..
-în baza art. 191 alin.l Cpp l-a obligat pe inculpat la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei c/val onorariu avocat din oficiu vor fi avansați din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în data de 17.05.2010, a fost înregistrată la Poliția Municipiului Sighișoara, plângerea cu nr. 701/C a persoanei vătămate R. A. M., prin care sesiza faptul că în seara zilei de 16.05.2010, în jurul orelor 18:00, a ajuns la locuința de domiciliu cu autoturismul mamei sale, marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, împreună cu prietena sa și fratele acesteia, învinuitul C. E.. În jurul orelor 21:00 învinuitul l-a rugat pe acesta să-l ducă cu mașina în localitatea C., dar l-a refuzat, iar ulterior, în dimineața zilei de 17.05.2010 a observat că îi lipsesc din buzunarul pantalonilor cheile de la autoturism, iar autoturismul marca Dacia L. nu se mai află în curtea locuinței.
În data de 17.05.2010 a fost înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu la Poliția Orașului R., în dosarul nr. 311/P/2010, prin care s-a constatat că pe DN 13 la Km 86+380 din . autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitei R. C. R.. Autoturismul se afla orientat cu fața spre Sighișoara, pe partea dreaptă în direcția de mers, urcat pe un capăt de pod, fiind avariat în proporție de 30-35%.
Prin ordonanța din data de 15.03.2011 s-a dispus declinarea dos. nr 311/P/2010 în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara.
Audiat fiind în cursul urmării penale, inculpatul a arătat că în seara zilei de 16.05.2010 se afla acasă la cumnatul său R. A. M., consumând băuturi alcoolice cu acesta. Învinuitul a precizat că l-a rugat pe cumnatul său să-l ducă cu mașina până în localitatea C., dar a fost refuzat de acesta din urmă, deoarece consumase băuturi alcoolice, motiv pentru care, profitând că numitul R. A. M. s-a retras în camera lui, i-a sustras cheile de la autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, de culoare gri. Acesta s-a urcat la volanul autoturismului, deși a consumat băuturi alcoolice și nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și a condus până în localitatea C., jud. B.. Învinuitul a mai arătat că, în drumul de întoarcere spre Sighișoara, având viteză, după aproximativ 4 km de localitatea C., la limita între județe, a pierdut controlul autoturismului și a acroșat în șanțul de pe partea dreaptă a drumului în direcția de mers. Imediat după producerea accidentului, fiind speriat a părăsit locul accidentului și s-a întors cu o ocazie în Sighișoara, unde, a anunțat organele de poliție despre fapta săvârșită.
Echipajul de poliție sesizat, a procedat la testarea învinuitului cu aparatul etilotest, rezultatul afișat fiind de 0,70 mg/l alcool pur în aerul expirat. Învinuitul a fost condus apoi la Spitalul Municipal Sighișoara, unde i s-au recoltat două probe biologice. Din buletinul de analiză toxicologică nr. 1676/280/A-2 din 20.05.2010 rezultă că învinuitul avea o alcoolemie de 1,30 ‰ la prima probă și 1,10 ‰ la a doua probă.
De asemenea s-a procedat la verificarea în baza de date a Serviciului Public Comunitar regim Permise de Conducere și înmatriculări a Vehiculelor Tg.-M., care prin adresa nr._/XII din 14.06.2010 certifică faptul că învinuitul C. E. nu figurează ca posesor al unui permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
Cu ocazia audierii de către poliție martora P. M. M., a arătat că în data de 17.05.2010, în jurul orelor 03:00 a venit la aceasta învinuitul C. E., concubinul său, cu o mașină de culoare gri, despre care învinuitul i-a zis că e proprietatea cumnatului său R. A. M.. Aceasta a mai arătat că, după circa 15 min după ce învinuitul a plecat, a sunat-o și a anunțat-o că a avut un accident rutier.
În declarația dată de partea vătămată R. A. M. în data de 11.03.2011, acesta a arătat că avariile suferite de autoturism au fost suportate de compania de asigurări, motiv pentru care nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Prin adresa nr. 1196 din data de 23.06.2011, . arătat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru suma de 20.464 lei, reprezentând despăgubirea achitată pentru repararea autovehiculului marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, asigurat CASCO.
Existența faptelor și vinovăția inculpatului se probează cu declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarația martorei P. M. M., adresa G. Asigurări, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1676/280/A2, adresa nr._/XII Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor Tg.-M., procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice cu aspectele fixate cu ocazia cercetării locului faptei.
În fața instanței a avut aceeași atitudine și a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoașterii vinovăției prev. de art. 320 ind.1 C.pr.pen.
Faptele inculpatului C. E. care în noaptea de 16/17.05.2010, după ce a sustras cheile de la autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate R. A. M. ce se afla parcat pe ., s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus până în localitatea C., județ B. având în sânge o alcoolemie peste limita legală și fără a poseda permis de conducere și, în aceeași noapte în timp ce se deplasa cu viteză pe drumul național, după aproximativ 4 km de localitatea C., în direcția C.-Sighișoara, a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu șanțul de pe marginea drumului în direcția sa de mers, părăsind imediat locul accidentului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al.4-209 al.1 lit. i C.p. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 al.1 din OUG 195/2002, conducere pe drumurile public a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident care s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni prev. de art. 89 al.1 din OUG 195/2002.
Instanța a reținut că potrivit art. 320 ind.1 C.p.p. până la începerea cercetării judecătorești inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cauză instanța a dat citire actului de sesizare în ședința publică din 5 aprilie 2013.
Solicitarea inculpatului formulată în ședința publică din 21 iunie 2013 ca judecata să se facă în procedura reglementată în disp. art. 320 ind.1 C.p.p este tardivă în raport cu dispozițiile imperative ale art. 320 ind.1 C.p.p., inculpatul formulând cererea după citirea actului de sesizare.
Prin urmare, instanța a respins cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii vinovăției prev. de art. 320 ind.1 C.p.p.
Din fișa de cazier rezultă că inculpatul a fost condamnat prin S.P.37/24.02.2010 a Judecătoriei Sighișoara la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al.1,4-209 lit.g, i C.p. și art. 86 al.1 din OUG 195/2002.
Faptele din 16/17.05.2010 au fost săvârșite de inculpat în cursul termenului de încercare, astfel că a fost reținută incidența stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a C.p.
La individualizarea pedepselor stabilite și a celei aplicate inculpatului instanța a avut in vedere gradul de pericol social al faptelor comise, conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, împrejurarea că este recidivist.
3. Considerentele instanței de apel. Constatăm, pentru început, că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește expunerea stării de fapt, analiza detaliată a probelor, respingerea cererii inculpatului de judecare a cauzei după procedura abreviată și constatarea faptului că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cu toate acestea, apelul promovat în cauză de către inculpatul C. E. împotriva sentinței Judecătoriei Sighișoara este fondat și aspecte legate de intervenția legii penale mai favorabile determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării în parte a hotărârii penale apelate și rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:
3.1. Cu privire la infracțiunile de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
a) În urma reexaminării materialului probator administrat în cauză, constatăm și noi că faptele de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului există, că au fost săvârșite în data de 16/17 mai 2010 de către inculpatul C. E. și au fost comise cu vinovăția specifică sub forma intenției directe.
În acest fel, este corectă soluția de condamnare pronunțată în prim grad, soluție care va fi reluată în rejudecare, fiind modificate doar încadrarea juridică dată faptelor și durata pedepselor stabilite. Astfel, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, primul termen al recidivei este compus dintr-o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an (art. 41 alin. 1 C. pen.). Prin sentința penală nr. 37/24 februarie 2010 a Judecătoriei Sighișoara, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, condamnare care în prezent nu mai atrage starea lui de recidivă.
Infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 se regăsește incriminată în termeni identici de art. 335 alin. 1 C. pen. iar prin Legea nr. 187/2012, art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 a fost abrogat, situație în care fapta inculpatului se încadrează la acest moment în art. 335 alin. 1 C. pen.
Infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului este incriminată de art. 336 alin. 1 C. pen. Întrucât, prin sancționarea alternativă a acestei fapte cu închisoarea și amenda, noul text incriminator este mai favorabil decât cel al art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevedea doar sancțiunea închisorii în limite speciale identice cu ale actualei reglementări.
În aceste circumstanțe, prin încheierea de ședință din 5 martie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 335 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen., iar din infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu reținerea rt. 37 lit. a C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 336 alin. 1 C. pen.
În rejudecare, mai facem trimitere la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. așa cum au fost dezvoltate de către instanța de prim grad și subliniind în special activitatea susținută a inculpatului, care deși nu poseda permis de conducere și avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, a condus cu viteză autoturismul pe care anterior îl sustrăsese de la persoana vătămată până la acroșarea șanțului de pe partea dreaptă a drumului, dorind și urmărind astfel să pună în primejdie circulația pe drumurile publice. Nu omitem nici antecedența inculpatului, precum și faptul că, la scurt timp după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 37/2010, înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate, el a reiterat comportamentul infracțional, săvârșind fapte de aceeași natură cu cele care au justificat condamnarea lui la pedeapsa de un an închisoare. Prin aceasta, măsura dispusă de Judecătoria Sighișoara prin hotărârea amintită s-a dovedit ineficientă în vederea atingerii obiectivului reinserției sociale.
În același timp, avem în vedere și atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe toată durata procedurilor, recunoscând faptele și asumându-și responsabilitatea săvârșirii lor, conduită care, în fața gravității infracțiunilor săvârșite, nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. din 1969, dar determina stabilirea pedepselor la minimul special prevăzut în cele două texte de incriminare.
Totodată, în acord cu instanța de prim grad, subliniem și noi că cererea inculpatului privind judecarea cauzei după procedura abreviată este tardiv formulată, deoarece în cauză cercetarea judecătorească a debutat prin citirea actului de sesizare la 5 aprilie 2013, iar inculpatul s-a înfățișat în instanță abia în 21 iunie 2013, când a cerut ca judecata să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 3201 C. pr. P.. din 1968. Prin urmare, în mod corect cererea lui a fost respinsă în prim grad.
În considerarea acestor idei, în rejudecare vom dispune condamnarea inculpatului la:
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
Infracțiunile sunt săvârșite anterior condamnării definitive a inculpatului pentru vreuna dintre ele, fiind îndeplinite astfel condițiile concursului real de infracțiuni. La determinarea legii mai favorabile în privința tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, constatăm că, potrivit art. 34 alin. 1 lit. a C. pen. din 1969, aplicarea sporului de pedeapsă este facultativă, pe când, conform art. 39 alin. 1 lit. b C. pen., acordarea sporului este obligatorie. Cum, în cauză, în raport de perspectivele de reintegrare ale inculpatului, aplicarea unui spor nu este necesară, sunt mai favorabile regulile concursului de infracțiuni așa cum sunt reglementate de art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969. Prin urmare, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b cu referire la art. 33 lit. a C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., vom contopi pedepsele stabilite și vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Conform art. 83 C. pen., aplicabile în speță, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, vom revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 37/24 februarie 2010 a Judecătoriei Sighișoara, revocarea suspendării condiționate fiind obligatorie și funcționând independent de faptul că, în cauză am constatat că inculpatul nu este recidivist.
În urma revocării suspendării condiționate, vom cumula pedeapsa de un an închisoare impusă inculpatului prin sentința nr. 37/2010 cu pedeapsa de un an închisoare fixată prin prezenta decizie și vom aplica inculpatului C. E. pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă care satisface principiul proporționalității și răspunde în mod adecvat și eficient nevoilor resocializării și ale prevenției generale.
b) Întrucât am determinat că, pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, legea nouă de incriminare este legea mai favorabilă, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit acestei legi.
Conform art. 65 alin. 1 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de impunerea pedepsei complementare corelative. În raport de persoana inculpatului, natura și gravitatea infracțiunilor comise, acesta devine nedemn de exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen., atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie. Având în vedere, însă, că prin sentința atacată inculpatului nu i s-a impus și o pedeapsă complementară, doar în apelul lui, neagravarea situației în propria cale de atac împiedică această instanță să aplice prin dispozitiv complementarele, fixând doar accesoriile în conținutul prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen.
3.2. Asupra infracțiunilor de furt calificat și părăsire a locului accidentului.
Prin tratamentul sancționator mai blând prevăzut de art. 229 alin. 1 C. pen., în privința furtului în scop de folosință a autovehiculului săvârșit prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, așa cum este incriminat de art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. d C. pen., este mai favorabilă legea nouă. Legea nouă este mai favorabilă în cazul furtului calificat de folosință a autovehiculului, deoarece art. 231 alin. 2 C. pr. P.. consacră împăcării părților consecințe procesuale.
Totodată, prin cauzele care exclud caracterul penal al faptei prevăzute de art. 338 alin. 3 C. pen., legea nouă este mai favorabilă în cauză și în privința infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În acest context, având în vedere și considerentele expuse în prima parte la punctul anterior referitoare la reținerea stării de recidivă, prin aceeași încheiere din 5 martie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 și 4 cu referire la art. 209 alin. 1 lit. i, cu reținerea art. 37 lit. a C. pen. din 1969 în infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, prev. de art. 230 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. d C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen. și din infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu reținerea art. 37 lit. a C. pen., în aceeași faptă prev. de art. 338 alin. 1 C pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
a) Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, din probele administrate în cauză, constatăm că în data de 16/17 mai 2010, în timp ce se deplasa cu viteză pe drumul național, după aproximativ 4 km de localitatea C., în direcția C.-Sighișoara, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu șanțul de pe marginea drumului în direcția sa de mers, după care a părăsit locul accidentului. În urma accidentului rutier, nu s-au produs decât pagube materiale, constând în avarierea autoturismului sustras de la persoana vătămată.
În aceste împrejurări, în considerarea dispozițiilor art. 338 alin. 2 lit. a C. pen., fapta inculpatului nu constituie infracțiune (fiind în realitate în fața unei dezincriminări in concreto a infracțiunii de părăsire a locului accidentului în varianta reținută în sarcina inculpatului), acțiunea penală este lipsită astfel de temei, iar consecința este achitarea inculpatului de sub acuza comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 C. pen., în baza art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.., cu referire la art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. P.. și art. 338 alin. 3 C. pen.
b) Cu privire la infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, la termenul de judecată din 5 martie 2014, persoana vătămată R. A. M. și inculpatul C. E. s-au împăcat, pentru această infracțiune. Împăcarea este permisă de textul art. 231 alin. 2 C. pen. și are drept consecințe înlăturarea răspunderii penale, fiind cauză care lipsește de obiect acțiunea penală, și stingerea acțiunii civile exercitate în fața instanței penale.
Prin urmare, în conformitate cu art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.., cu referire la art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. g C. pr. P.. și art. 231 alin. 2 C. pen., în rejudecare vom înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C. E. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 230 alin. 1 cu referire la art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. d C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
De asemenea, în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 16 alin. 5 C. pr. P.., vom lăsa nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. G. ASIGURĂRI S.A.
3.3. Asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad. Exceptând dispozițiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziții tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.
a) În baza art. 274 alin. 1 C. pr pen. și pentru cupa lui infracțională, cad în sarcina inculpatului condamnat cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea penală și judecata infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, cheltuieli evaluate la suma de 400 lei, care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care au fost consemnate actele procesuale și procedurale întocmite în faza anterioară judecății și în etapa judecății în primă instanță.
În schimb, conform art. 274 alin. 1 C. pr. P.., „în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu…”. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, vom înlătura din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata onorariului avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, și vom dispune ca această sumă să se plătească din fondurile Ministerului Justiției.
b) În raport de soluția de achitare adusă pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare ocazionate de urmărirea și judecarea în prim grad a acestei infracțiuni, în cuantum de 150 lei, vor rămâne în sarcina statului.
c) În funcție de soluția adusă pentru infracțiunea de furt calificat în scop de folosință, în baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C. pr. P.., ambii fiind în culpă procesuală, inculpatul și persoana vătămată R. A. M. vor fi obligați să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de câte 25 lei fiecare.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, conform art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea căii de atac vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelul declarat de inculpatul C. E. împotriva sentinței penale nr. 191/26 iunie 2013 pronunțate de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează parțial hotărârea atacată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
2.1. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.., condamnă pe inculpatul C. E. fiul lui E. și M. născut la data de 17.08.1983 în Sighișoara, județ M., cetățean român, recidivist, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în comuna Apold ., CNP_ la:
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
- Un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b cu referire la art. 33 lit. a C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
Conform art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 37/24 februarie 2010 a Judecătoriei Sighișoara, cumulează această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare fixată prin prezenta decizie și aplică inculpatului C. E. pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 1 C. pen., ca pedeapsă accesorie, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen.
2.2. În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.., cu referire la art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. P.. și art. 338 alin. 3 C. pen., achită pe inculpatul C. E. de sub acuza comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
2.3. În conformitate cu art. 396 alin. 1 și 5 C. pr. P.., cu referire la art. 17 alin. 2 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. g C. pr. P.. și art. 231 alin. 2 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C. E. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 230 alin. 1 cu referire la art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. d C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
2.4. În baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 16 alin. 5 C. pr. P.., lasă nesoluționată acțiunea civilă promovată de partea civilă S.C. G. ASIGURĂRI S.A.
2.5. Înlătură din hotărârea atacată dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului care i s-a desemnat din oficiu.
Potrivit art. 274 alin. 1 C. pr.pen., obligă pe inculpat să suporte o parte din cheltuielile avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de 400 lei.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 20 0lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiție.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C. pr. P.., obligă pe inculpat și pe persoana vătămată R. A. M. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de câte 25 lei fiecare.
Conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., rămâne în sarcina statului restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în sumă de 150 lei.
2.6. Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vizând respingerea cererii inculpatului de judecare a cauzei după procedura abreviată și constatarea faptului că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
3. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
4. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2014.
Președinte, Judecător,
D. C. U. dr. M. V.
Grefier,
A. P.
Red./thred.M.V./20.03.2014/3ex.
Jud.fond. D. V.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 21-05-2014, Curtea... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
