Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 33/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 33/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 33/A
Ședința publică din 28 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător I. C. B.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul S. D. A. (fiul lui D. și L., născut la data de 18.10.1985 în loc.Lupeni, jud. Hunedoara, cu domiciliul în Petelea, ., jud.M., CNP:_) împotriva sentinței penale nr. 314 din 3 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. C. V. din cadrul P. de pe lângă C. de A. Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 19 februarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 februarie 2014. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin sentința penală nr. 314 din 3 decembrie 2013 Judecătoria Reghin a dispus următoarele:
În temeiul art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat pe inculpatul S. D. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 935/2011 a Judecătoriei Aiud și în temeiul art. 39, alin. 2 Cod penal raportat la art. 34, alin. 1, lit. b Cod penal a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 701 zile de închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul S. D. A., fiul lui D. și L., născut la data de 18.10.1985 în loc. Lupeni, jud. Hunedoara, domiciliat în loc. Petelea, nr. 93, jud. M., CNP_ să execute pedeapsa cea mai grea și anume pe cea de 2 ani închisoare.
În temeiul și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată I. M. F., domiciliată în .. Șuncuiș, jud. Bihor, cu reședința în loc. Petelea, nr. 542, jud. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a făcut aplic.art. 191 alin. 1 Cod procedură penală.
Se rețin următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 27.06.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. D. A. cercetat pentru comiterea unei infracțiuni de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1, 2, 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că la data de 08.06.2013 inculpatul S. D. A. a lovit-o cu pumnul în zona gâtului pe partea vătămată I. F., agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Petelea, care venise la solicitarea numitei Tinti A. pentru aplanarea unui conflict între aceasta și numitul Berki C..
Actul de inculpare se bazează pe următoarele mijloace de probă: plângere penală; proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarații parte vătămată I. F.; declarații inculpatul S. D. A.; proces-verbal de aducere la cunoștința a învinuirii; cazier judiciar a inculpatului S. D. A.; proces-verbal de aducere la cunoștință a inculpării; declarații martor Tinti A.; declarații martor Tinti I.; declarații martor Berki C.; declarații martor F. F.; declarații martor M. M.; Rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție M. C., D. R. și B. N.; graficul privind permanența în serviciu și patrulare pe timp de noapte la Postul de Poliție Petelea.
În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul (f. 106); partea vătămată I. F. M. (f. 107); martorii Tinti A. (f. 199), Tinti I. C. (f. 200), F. F. E. (f. 201), M. M. M. (f. 202), Berki C. (f. 210).
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a constatat că, la data de 08.06.2013, numita Tinti A. circula cu mașina pe raza loc. Petelea, iar la un moment dat oglinda retrovizoare i-a fost atinsă de către numitul Berki C. și a fost spartă. Aceasta s-a deplasat la Postul de Poliție, unde negăsind pe cineva, a sunat la numărul de telefon afișat. În scurt timp la fața locului a apărut agentul de poliție I. F., îmbrăcat în uniformă. În fața postului de poliție erau prezenți martorii Tinti A., Tinti I. C., Berki C. și inculpatul S. D. A.. Agentul de poliție a început să discute cu martorii Tinti A. și Berki C., moment în care inculpatul s-a deplasat spre acesta și l-a lovit cu pumnul fără vreo atenționare prealabilă. Agentul de poliție s-a retras, a scos pistolul și l-a somat pe inculpat să nu se apropie. După ce l-a lovit pe agentul de poliție, inculpatul și-a dat jos tricoul încercând din nou să se apropie de acesta și strigând amenințător „Știi cine sunt eu? Eu sunt S.” Între cei doi s-a intercalat însă martorul Berki C. care a reușit să îl calmeze pe inculpat. Agentul de poliție a plecat de la fața locului, iar în scurt timp s-a întors cu colegii săi, l-a identificat pe inculpat, care plecase de la locul respectiv și l-a transportat la sediul Poliției Reghin.
S-a arătat că starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din declarațiile părții vătămate I. F. coroborate cu declarațiile martorilor Tinti A., Tinti I. date, atât în fața instanței, cât și în faza urmăririi penale. Și din declarația martorului Berki C. dată în cursul urmăririi penale, declarație menținută de către acesta, a rezultat că inculpatul l-a împins pe agentul de poliție. De asemenea, din declarația martorului F. F. dată în cursul urmăririi penale (f.42-43) a rezultat că inculpatul l-a lovit pe agentul de poliție. Aspectele din declarația dată în cursul cercetării judecătorești de către martorul F. F., conform cărora acesta nu ar fi văzut dacă inculpatul l-a lovit pe polițist au fost înlăturate, având în vedere că nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, iar declarația din cursul urmăririi penale a fost dată la un interval foarte scurt față de momentul producerii incidentului.
S-a considerat că, fapta inculpatului de a-l lovi și amenința pe agentul de poliție I. F. M., în timp ce acesta, se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 1, 2 și 5 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 05.06.2013, având de executat un rest de pedeapsă de 701 zile de închisoare, s-a constatat că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie conform art. 37 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 239 alin. 1,2, 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
Din analiza fișei de cazier judiciar s-a reținut că prin sentința penală nr. 1825 din 17.12.2010, inculpatului i-au fost contopite mai multe pedepse, în final acesta având de executat o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare. Conform fișei de urmărire a deținutului, inculpatul a fost eliberat la data de 05.06.2013, având de executat un rest de pedeapsă de 701 zile de închisoare.
Astfel, în baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare și va contopi restul de pedeapsă rămas neexecutat de 701 zile de închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Sub aspectul individualizării pedepsei instanța a avut în vedere pe de o parte pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire a acestora, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai suferit numeroase condamnări în trecut. De asemenea s-a luat în considerare și momentul comiterii prezentei infracțiuni, respectiv la doar 3 zile după ce inculpatul a fost eliberat condiționat.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate susținând că nu a lovit partea vătămată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și a disp.art.417 Cod procedură penală instanța de control reține următoarele:
La data de 08.06.2013 numita Tinti A. circula cu mașina circula cu mașina pe raza loc. Petelea, iar la un moment dat oglinda retrovizoare i-a fost atinsă de către numitul Berki C. și a fost spartă.
Chemat fiind Tinti A., agentul de poliție I. F., care era îmbrăcat și în uniformă, în timp ce discuta cu martorii Tinti A., Tinti I. C., Berki C. și inculpatul S. D. A., acesta din urmă l-a lovit cu pumnul în zona gâtului. Agentul de poliție s-a retras și a folosit armamentul din dotare somându-l pe inculpat să nu se apropie.
Inculpatul și-a dat jos tricoul încercând din nou să se apropie de acesta și strigând amenințător „Știi cine sunt eu? Eu, sunt S.”. Din probele administrate nu l-a amenințat pe agentul de poliție cu săvârșirea vreunei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva persoanei vătămate ori a unei alte persoane.
Inculpatul neagă că l-ar fi lovit pe agentul de poliție, dar fapta sa rezultă, în mod indubitabil, din declarațiile martorilor Tinti A., Tinti I. C., Berki C., precum și din declarația persoanei vătămate.
În consecință, considerăm că fapta inculpatului de a-l lovi pe agentul de poliție I. F. M., în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 alin.1, 2 și 5 Cod penal din anul 1969.
Cum în cursul judecății a intrat în vigoare Noul Cod penal care prevede, raportat la speță, o pedeapsă mai ușoară și cum este obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de control judiciar a pus în discuție această schimbare de încadrare juridică.
Prin urmare, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală vom admite apelul inculpatului împotriva sentinței penale atacate, vom desființa parțial hotărârea atacată și vom rejudeca această cauză în următoarele limite:
Dată fiind starea de fapt reținută, rezultată din coroborarea probelor administrate în cauză considerăm că fapta inculpatului apelant de a-l lovi pe agentul de poliție I. F. în timp ce acesta se găsea în cursul exercitării atribuțiilor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prev. de art.257 alin.1,4 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.
Constatăm că pedeapsa prevăzută de art.239 alin.1, 2 și 5 din Codul penal din anul 1969 era de la 9 luni la 4 ani și 6 luni închisoare, pe când Noul Cod penal prevede că infracțiunea de ultraj se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, respectiv în cauză, este vorba de infracțiunea de lovire, prev.de art.193 alin.1 Cod penal, pedeapsă ale cărei limite se majorează cu jumătate, limite care devin astfel, raportat la această cauză, de la 4 luni și 15 zile la 3 ani sau cu amendă.
În consecință, în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală vom schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S. D. A., din infracțiunea prev. de art.239 alin.1,2,5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969, în infracțiunea prev, de art.257 alin.1,4 Cod penal rap. la art.193 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.
Considerăm că se impune menținerea disp.art.37 lit.a Cod penal din 1969, întrucât consecințele sunt mult mai favorabile inculpatului apelant față de noua reglementare.
La individualizarea pedepselor pe care o vom aplica inculpatului apelant vom avea în vedere criteriile prev.de art.74 Cod penal privind împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, antecedența penală a inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și timpul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația familială și socială a inculpatului apelant.
Raportat la aceste criterii de individualizare ale pedepsei avem în vedere că inculpatul a acționat în stare avansată de ebrietate prin lovire cu pumnul a unui agent de poliție rezultatul produs fiind unul de natură fizică dar și psihologică deoarece s-a acționat asupra unui reprezentant al autorității statului.
De asemenea, inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, a avut o conduită bună după săvârșirea infracțiunii în cursul procesului și este o persoană care provine dintr-un mediu social lipsit de educație, unde se exercită multă violență.
Ca atare, în baza art.257 alin.1 ,4 Cod penal cu aplic.art.37 lti.a Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, îl vom condamna pe inculpatul S. D. A. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.61 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal vom revoca beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului-apelant prin sentința penală nr.935/2011 a Judecătoriei Aiud și, în baza art.39 alin.2 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, vom contopi restul de pedeapsă rămas neexecutat de 701 zile închisoare cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul-apelant să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 701 zile închisoare.
Vom face aplicarea dispozițiilor art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.72 Cod penal vom deduce din pedeapsa pronunțată perioada arestului preventiv cuprinsă în intervalul 03.12.2013 până la zi și vom menține starea de arest față de inculpatul apelant, precum și celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu sunt contrare prezentei.
Văzând și disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului S. D. A.(fiul lui D. și L., născut la data de 18.10.1985 în loc.Lupeni, jud. Hunedoara, cu domiciliul în Petelea, ., jud.M., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul Tg.M.) împotriva sentinței penale nr. 314 din 3 decembrie 2013 a Judecătoriei Reghin, desființează parțial hotărârea atacată și în rejudecare:
În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S. D. A. din infracțiunea prev. de art.239 alin.1,2,5 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969 în infracțiunea prev, de art.257 alin.1,4 Cod penal rap. la art.193 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal.
În baza art. 257 alin.1,4 Cod penal rap. la art.193 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. D. A. (fiul lui D. și L., născut la data de 18.10.1985 în loc.Lupeni, jud. Hunedoara, cu domiciliul în Petelea, ., jud.M., CNP:_) la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.
În baza art.61 Cod penal din 1969 și art.5 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului-apelant prin sentința penală nr.935/2011 a Judecătoriei Aiud și, în baza art.39 alin.2 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal din 1969, contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat de 701 zile închisoare cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul-apelant să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 701 zile închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.66 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.72 Cod penal deduce din pedeapsa pronunțată perioada arestului preventiv cuprinsă în intervalul 03.12.2013 până la zi și menține inculpatul în stare de arest.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Suma de 200 lei, onorariu avocațial din oficiu va fi avansată din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2014.
PreședinteJudecător
D. C. U. I. C. B.
Grefier
G. C.
Red.DCU/03.03.2014
Thnred./CC/2 exp./05.03.2014
Jd.fd. L.G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 13/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 34/2014.... → |
|---|
