Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 92/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 92/A
Ședința publică din 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Judecător A. O.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea apelurilor formulate de către inculpații G. I. G. (fiul lui I. și E., născut la data de 21.02.1979 în Târnăveni, jud. M., domiciliat în com. B., ., jud. M., CNP_) și M. M. (fiul lui M. și E., născut la data de 07.03.1980 în Sighișoara, jud. M., domiciliat în com. B., ., jud. M., CNP_), împotriva Sentinței penale nr. 30/31.01.2014, pronunțată de către Tribunalul M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror G. G. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 26 martie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru 3 aprilie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A. Tg-M., sub nr_ la data de 24.02.2014 inculpații G. I. G. și M. M. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 30/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul M..
În motivarea apelului, inculpatul G. I. G. a solicitat achitarea sa, pentru considerentul că nu este autorul infracțiunii de omor.
Apelul inculpatului M. M. nu a fost motivat în scris, însă în fața instanței s-a solicitat achitarea sa, invocând dubiile existente în cauză, care îi profită.
A fost asigurată asistența juridică prin apărători desemnați din oficiu.
Inculpații au dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Partea civilă U. S. a depus două memorii.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 30/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul penal nr._, s-au hotărât următoarele:
Inculpatul M. M. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 litera a teza 2 și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, în baza art. 65, 66 Cod penal, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv al inculpatului, de la data de 9.01.2013 la zi, conform art.88 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul a fost menținut în stare de detenție, conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin. 1 lit. a teza 2, b Cod penal.
Inculpatul G. I. G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 litera a teza 2 și b Cod penal, pe o durată de 5 ani, în baza art. 65, 66 Cod penal, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale .
S-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv al inculpatului, de la data de 17.11._12, 9.01.2013 la zi, conform art.88 alin. 1 Cod penal.
Inculpatul a fost menținut în stare de detenție,conform art. 350 alin. 1 Cod proc. Penală.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art.64 alin. 1 lit. a teza 2, b Cod penal.
S-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile U. S. domiciliată în Viena, ., 1220, Austria, C. V., domiciliată în com. P. T., ..48, jud. Bacău și G. E. domiciliată în ., jud. M., în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 litera b și alin. 5 Cod procedură penală și obligă inculpații, în solidar, la plata sumei de câte 8.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea fiecărei părți civile și respinge ca nefondate pretențiile formulate de aceleași părți civile cu titlu de daune materiale.
Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte_ lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, în temeiul art. 191 alin.1, 2 Cod procedură penală,din care suma de 400 lei, onorariile avocaților din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16.11.2012, în satul Cund, . 151 B, a fost găsit cadavrul victimei S. N., căzut pe spate, pe axul drumului,cu capul îndreptat înspre partea opusă curții casei sale, care prezenta multiple leziuni traumatice în zona capului de tip echimoze, hematoame, mai multe urme de sânge și stropi care indicau aspecte referitoare la existența unei acțiuni de târâre a acestuia care s-a derulat anterior, din curtea casei victimei, de pe trotuar, până în stradă. Aceste aspecte s-au consemnat în procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 1-5 dosar urm. penală) și rezultă din fotografiile judiciare de la filele 35-41, 180- 229), precum și din declarațiile martorului Kopan A. care a găsit-o( fila 106 d.f.).
Concluziile provizorii medico-legale (fila 6) au atestat caracterul violent al morții victimei, datorat traumatismului cranio-facial și cervical drept, urmat de aspirat sanguin traheo-bronșic, iar leziunile traumatice s-ar fi produs prin loviri directe, repetate, cu pumnul și piciorul încălțat, călcarea capului cu picior încălțat, respectiv comprimarea gâtului cu corp contondent de formă alungită, între aceste leziuni și deces, existând o legătură de cauzalitate directă.
Ulterior s-a reușit identificarea persoanelor care, la data de 15.11.2012, au avut contact direct cu victima, în sensul că au fost la domiciliul acesteia unde au consumat, începând cu ora 18,00, băuturi alcoolice diferite, în cantități foarte mari. S-a stabilit astfel că, inițial a ajuns la domiciliul victimei,martorul M. F. care tocmai sosise din Germania și dorea să sărbătorească întoarcerea sa în țară, astfel că, împreună cu victima au cumpărat alcool de la magazinul din . să-l consume, la scurt timp fiind secondați și de martorii M. I., fratele celui indicat anterior, de inculpatul M. M. și de fratele acestuia M. A., de martorul A. C. și de inculpatul G. I. G., băuturile consumate fiind bere,vin și tărie, astfel că, în scurt timp, toți cei precizați, au ajuns în stare de ebrietate, fapt care a îngreunat extrem de mult cercetările, fiind dificil de stabilit o stare de fapt clară raportat la cele întâmplate, care au precedat acțiunile agresive în urma cărora victima S. N. a decedat.
Cert este că, la un moment dat, la o oră care nu se poate stabili, probabil în jurul orei 20, a izbucnit un conflict, inițial verbal între cei doi inculpați, neputându-se stabili cu precizie care dintre ei l-a inițiat, însă cei doi s-au înjurat, aspect sesizat de martorul M. F. (fila 20 ,233 d.u.p. și fila 101 d.f.), martorul M. Adras era deja plecat la momentul izbucnirii conflictului (fila 102 d.f., fila 26 d.u.p.), precum și de martorul M. I.(fila 29, 237 d.u.p., fila 103 d.f.). Acest conflict a degenerat într-unul fizic care s-a derulat în curtea casei victimei, cei doi aplicându-și lovituri reciproc cu palmele, inculpatul G. căzând la pământ, după o lovitură cu palma sau pumnul aplicată de inculpatul M., la nivelul capului însă au fost surprinși de martorul A. I.-C.( fila 147 d.f., 24 d.u.p.) care a revenit la locuința victimei în jurul orei 20, după ce anterior( cu 15 minute înainte de acest interval orar), a împrumutat bicicleta victimei. Martorul, ajutat de victima S. N., care deja se afla acolo și încerca să-i separe pe cei doi, i-a despărțit pe cei doi inculpați, respectiv el l-a imobilizat pe inculpatul M., iar victima, l-a ridicat de jos pe inculpatul G.. Niciunul dintre martorii indicați, nu a observat ca victima S. N. sau martorul A. să fi fost loviți de vreunul dintre inculpați sau să prezinte urme vizibile de lovituri pe față sau corp, ca urmare a intervenției lor în desfășurarea conflictului descris .De altfel, martorul A. (fila 22 d.u.p.) a dat și o declarație contradictorie în care a arătat că cei doi erau în picioare, în curte, se loveau cu palmele și că el singur i-a separat, victima și ceilalți martori aflându-se în locuință, declarație pe care o vom înlătura ca fiind necorespunzătoare adevărului, cât timp nu se coroborează cu restul declarațiilor date în cauză care atestă cu certitudine că și victima i-a separat pe cei doi. Din descrierile furnizate de martori, timpul scurt în care s-a derulat altercația, faptul că nu s-a putut stabili dacă inculpații prezentau leziuni evidente sau urme de sânge pe față sau corp, mai ales că aceștia se aflau în stare de ebrietate avansată, iar după conflict au reluat consumul de alcool, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, rezultă că această confruntare fizică dintre inculpați a fost una marcată de starea de ebrietate în care se aflau, nu de vreun conflict mai vechi care nici nu s-a putut stabili în mod cert, a fost de mici dimensiuni și în mod cert nu s-a soldat cu agresarea victimei de vreunul dintre inculpați, așa cum susține inculpatul M. în mod nesincer (filele 17-19, 124 d.u.p.), încercând să insinueze ideea că inculpatul G. l-ar fi provocat pe tema etniei sale maghiare și l-ar fi lovit cu pumnul în cap, iar ulterior, deoarece victima a încercat să-l calmeze, acesta l-ar fi lovit și pe S. N., care a căzut la pământ, apoi i-ar mai fi aplicat 2-3 lovituri cu pumnul, însă nu în curte, unde ar fi fost normal, spunem noi, raportat la cele constatate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, ci în șanțul din fața casei victimei, în timp ce stătea aplicat peste aceasta. Susținerile inculpatului M., pe lângă faptul că sunt subiective, acesta fiind direct interesat în cauză, sunt și nesincere, urmând să le înlăturăm, cu atât mai mult cu cât, nu se coroborează cu nicio altă declarație dată de martorii prezenți la domiciliul victimei, care au arătat clar că victima nu prezenta urme de lovituri, nu a fost lovită și că toți cei de față au continuat să consume alcool în locuință, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De altfel, nici martorul Lang I., audiat de instanță, și care în acea seară a vizitat pe vecinul victimei, martorul S. C. vizionând amândoi o emisiune pe postul Kanal D, a arătat că a trecut în jurul orei 20 prin fața casei victimei și a auzit niște persoane care chefuiau, însă nu a auzit nici un scandal( deși instanța a constatat că martorul are unele probleme cu auzul), cu atât mai mult, nu l-a văzut pe inculpatul G. lovind pe victima S. N. cu pumnul, în șanțul din fața casei victimei, în același interval orar. Nici măcar inculpatul G. nu și-a amintit de altercația cu inculpatul M., decât că s-ar fi certat cu acesta și cu martorul A. C. (fila 13 d.u.p.), cel din urmă relatându-i ulterior că ar fi fost agresat de coinculpat. Inculpatul G., de altfel, a avut pe tot parcursul procesului o atitudine inițial nesigură, arătând că-și amintește doar că a consumat alcool, că s-a certat cu cei doi, arătând inițial că în mod cert nu a lovit victima în acea seară, apoi adoptând o altă atitudine, de totală necunoaștere vis-a - vis de cele întâmplate (fila 9 d.u.p., fila 48 d.f.), justificată de acesta prin prisma faptului că, sub imperiul stării avansate de ebrietate, devine amnezic, ori susținerea inculpatului este nesinceră, fiind evident că acesta nu-și amintește exact tocmai întâmplările care au precedat decesul victimei, sau, mai bine zis, omite să le dezvăluie, până atunci având unele crâmpeie de memorie care l-au făcut să declare că știe că s-a certat în acea seară cu coinculpatul, dar că în mod cert nu a lovit victima. Această „amnezie” a sa, în fapt o strategie clară de autoapărare, este negată chiar de propria soră, martora G. A. A.( fila 107 d.f.), care a arătat că fratele său nu-și pierde memoria când bea, iar raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3860 din data de 10.12.2013, întocmit inculpatului G., stabilește că tulburarea de care suferă acesta are doar un caracter simulativ și că inculpatul a avut discernământul păstrat, atât la data comiterii presupusei fapte, cât și în prezent.( filele 266-267). Dacă, într-adevăr, în acea noapte, inculpatul ar fi devenit amnezic, după cum susține, nu ar fi găsit singur drumul spre casă, unde a ajuns în jurul orei 1, în dimineața zilei de 16.11.2012, după cum au arăta mama și sora sa, respectiv martorele G. E. (fila 244 d.f., fila 111 d.u.p.) și G. A. A. (fila 114 d.u.p. și d.f.), în ambele etape procesuale, prezentând urme de lovituri în zona nasului și o pată roșiatică deasupra genunchiului drept, inculpatul fiind văzut și de martorul V. Edomer audiat de instanță, pe stradă, noaptea târziu. Aproximativ, în jurul aceluiași interval orar, respectiv 24-24, 30, martorul Ț. A.-A.( fila 149d.f.), care locuia în vecinătatea casei victimei, l-a auzit pe inculpatul M. M. fluierând și ațâțând niște câini, neputând indica exact zona în care se afla inculpatul, dar presupunem că era în preajma casei victimei, de vreme ce martorul l-a putut auzi, chiar dacă nu l-a și văzut.
Cert este că martorul S. C. care era vecin cu victima S. N., practic casele acestora fiind alăturate, acesta fiind infirm în sensul că se deplasează cu un scaun cu rotile, se afla în propria locuință și tocmai terminase de vizionat emisiunea „Roata Norocului” de pe postul de televiziune Kanal D, când a auzit o discuție aprinsă care părea a veni dinspre stradă, din fața casei victimei, între aceasta din urmă și inculpatul M. M., intervalul orar putându-se situa între orele 22-23, raportat la emisiunea indicată, inculpatul adresându-i-se victimei cu expresia:” Bine, măi N., că eu vin cu băutură la tine și tu sari la gâtul meu?”, iar victima i-a replicat, pe un ton injurios ceva de genul :” băga-mi-aș … în fabrica ta, atunci dă-mi în cap și omoară-mă”, iar inculpatul ar fi răspuns că „ îl va omorî și-l va da de mâncare la câini până dimineață”, victima proferând din nou o . injurii. Aceste schimburi de replici, creează presupunerea că a mai existat un conflict, între cei doi, probabil, tot pe fondul stării de ebrietate avansată în care se aflau, însă martorul nu a putut preciza ce s-a întâmplat între aceștia, întrucât a susținut că nu s-a uitat pe geam afară în stradă, pentru a vedea efectiv de ce se ceartă cei doi sau dacă cearta a degenerat într-un conflict fizic, deși, cu ocazia audierii sale la domiciliu de instanță, s-a observat că martorul avea un geam destul de mare la cameră, stâlpi de iluminat în fața casei și putea vedea ce se întâmplă în stradă, însă dată fiind și starea sa de sănătate, e foarte posibil să-i fi fost frică să se implice în vreun fel între aceștia, după cum chiar acesta a susținut, cu ocazia audierii sale (fila 240-242 d.f.), martorul arătând, probabil tot sub imperiul fricii, în prima declarație (fila 33 d.u.p.) că nu a auzit și nu a văzut nimic, declarație pe care însă o vom înlătura, martorul dând ulterior alte trei declarații în care a afirmat constant cele auzite în acea noapte. Avem însă îndoieli că la momentul discuției contradictorii sau imediat ulterior acesteia victima a și fost agresată, deoarece chiar martorul a afirmat că nu a auzit vreun zgomot suspect, vreun strigăt de ajutor din partea victimei, mai ales că acesteia i s-au aplicat multiple lovituri cu pumnul în zona capului,însă a mai arătat, că, după un interval de 15, 20 de minute, când s-a așternut liniștea, (filele 118, 119,241 d.u.p.) de la acea discuție aprinsă, i-a auzit pe inculpatul M. și pe martorul M. F. vorbind încet, pe un ton calm, în limba maghiară, însă nefiind cunoscător de limbă maghiară, nu a putut înțelege ce spun, cele relatate fiindu-i povestite și martorului Windt Friedrich Michel( fila 117), ulterior incidentului din speță.
Martorul M. F. (fila 101 verso d.f.) nu a contestat că la ora 23 ar fi purtat discuții cu inculpatul, însă nu și-a amintit ca acesta din urmă să fi amenințat victima. Martorul M. Itvan (fila 103 d.u.p.) a confirmat că fratele său, martorul M. F. a plecat de la victima S. în jurul orei 23 sau 24, când martorul S. susține că l-a auzit discutând cu inculpatul M. în stradă și că victima S. N. l-ar fi însoțit până la poartă pe martorul M. F.. Același martor însă, a declarat că, după ce fratele său a plecat, victima s-a reîntors în locuință și nu părea să fi fost lovită, astfel că, opinăm și noi, că . propriu-zisă, s-a produs după plecarea martorului, în intervalul orar 23,30-24, când la domiciliul victimei mai erau doar trei persoane și anume, inculpații și martorul M. I., acesta susținând că nu știe nimic, întrucât, de băut ce era, a dormit cu capul pe masă până a doua zi dimineață, când l-au trezit cei de la SMURD.
Faptul că inculpații au plecat ultimii de la domiciliu victimei, nu poate fi contestat, mai ales că aceștia au fost auziți și/ sau văzuți, după cum am arătat anterior, în jurul intervalului orar 24,30-1, când e foarte posibil să se fi produs leziunile letale victimei, aceasta decedând efectiv la ora 6,35, la data de 16.11.2012, așa cum rezultă din raportul de autopsie medico-legală( filele 279-282, d.u.p.), din cauza traumatismului cranio-cerebral și cervical drept, urmate de aspirat sanguin bronho-pulmonar. Aceste leziuni ar fi fost consecința unor lovituri directe, repetate, cu pumnul și cu piciorul încălțat, respectiv comprimarea gâtului cu corp contondent de formă alungită, iar în urma efectuării unui raport de expertiză medico-legală, examen ADN ( filele 311-320 d.u.p.), s-a concluzionat că urmele de sânge de pe cizma dreaptă a inculpatului M., aparțin victimei, aspect care confirmă faptul că inculpatul e cel care a călcat victima cu piciorul încălțat și i-a produs o parte din leziunile care în final i-au cauzat moartea, contrar atitudinii sale nesincere, neputând explica prezența acelui sânge pe încălțămintea sa. De altfel, în declarațiile date, inculpatul nici nu contestă prezența sa la domiciliul victimei, inclusiv în stradă, la momentul agresării acesteia, însă „aruncă” vina asupra inculpatului G., care ar fi avut singur o altercație cu victima în mijlocul drumului, victima fiind căzută în stradă și inculpatul strigându-i acesteia să se „ scoale”( fila 124 verso d.u.p.), fără a motiva prezența sa în stradă, fapt ce duce la concluzia că, evident, inculpatul omite tot adevărul și că amândoi inculpații au agresat victima în stradă, fără vreun motiv prestabilit, ci doar pe fondul unei stări accentuate de ebrietate care le-a afectat stăpânirea de sine și le-a alterat capacitatea de autocontrol la minim. Spunem aceasta întrucât, și pe hainele inculpatului G., respectiv pe vesta de blugi a acestuia și pe partea superioară a bluzei de salopetă a acestuia s-au găsit urme de sânge aparținând victimei S., pe care inculpatul nu le-a putut explica în vreun mod plauzibil ( fila 48 d.f.), decât că ar fi vrut să ajute ,la modul ipotetic, având de fapt amnezie, pe victimă, cu care era prieten vechi, ipoteză care nu s-a stabilit și nici nu s-a probat. Prezența sângelui victimei doar pe partea superioară a îmbrăcămintei inculpatului, duce la concluzia că acesta este cel care i-a aplicat lovituri cu pumnul, în timp ce aceasta era căzută la pământ, în curtea casei sau în stradă, deoarece existau și urme de târâre care veneau dinspre curte, sau, chiar dacă nu ar fi aplicat efectiv aceste lovituri, e posibil să fi imobilizat victima, în acest context ajungând sângele acesteia pe hainele sale ,ca inculpatul M. să i le aplice. Lipsa sângelui victimei pe mâinile inculpatului G., faptul că cei doi ar fi fost prieteni buni, nu îl exonerează pe inculpat, fiind posibil ca acesta să se spele pe mâini când a ajuns acasă, sau să nu rămână urme de sânge, în funcție de zona lovită și de prezența sau nu a unor simple hematoame în acea zonă, nu neapărat a unor răni deschise. Același raport ADN a concluzionat că, urma de sânge de pe pantalonii tip blugi ai martorului M. F. nu aparținea victimei, fapt care îl exclude pe acesta ca fiind coautor al infracțiunii de omor. Prin urmare, suntem de acord cu considerentele expuse și de acuză, raportat la modalitatea în care a fost agresată victima S. N. de cei doi inculpați. Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. s-a stabilit că acesta era îmbrăcat cu o salopetă peste care avea o vestă de blugi. Se poate observa în foto 1 și 2 de la f.nr.138 cum purta inculpatul această îmbrăcăminte. În aceleași fotografii sunt indicate prin săgeată spațiile în care au fost găsite sânge: ne referim în acest moment la urmele de sânge găsite pe salopetă și situate în zona pieptului, în partea stângă, în imediata apropiere a interferenței între materialul de culoare albastră și cel de culoare albă. În acest spațiu se identifică minim 4 stropi de sânge care supă formă s-au produs prin proiectare/stropire, venind pe plan orizontal. O asemenea, formă și o asemenea dinamică duc la concluzia că inculpatul s-a aflat față în față cu victima, cel mai probabil deasupra acesteia, victima fiind căzută pe spate. În urma aplicării unei lovituri cu pumnul în zona feței s-a produs acea proiecție a sângelui pe haina inculpatului. Aceleași gen de urme de sânge a fost regăsită și pe vesta de blugi a inculpatului, tot în zona pieptului, în partea stângă. Pentru aceleași argumente enunțate mai sus, se apreciază că și aceste urme au fost produse ca urmare a lovirii victimei din aceeași poziție. Prezența urmelor – atât pe salopetă cât și pe giacă – se explică prin faptul că inculpatul purta vesta deschiată, împrejurare în care stropii de sânge s-au proiectat și pe salopetă. Mai mult decât atât proiectarea sângelui în acea zonă este firească în contextul unei lovituri cu mâna dreaptă. Pe pantalonii inculpatului a fost identificată o altă urmă de sânge în zona genunchiului drept . Forma acestei urme sugerează, de asemenea, că a fost vorba de proiecție a sângelui, o cantitate mai mare, care ulterior, s-a întins pe o suprafață de 4-5 cm. E foarte posibil ca această urmă să se fi produs în contextul lovirii victimei cu piciorul, tot în contextul în care victima era căzută, de data aceasta, inculpatul fiind probabil în picioare. Între această urmă de sânge de pe pantoful de la piciorul drept al inculpatului există o corespondență, cele două urme producându-se în contextul aceleiași lovituri.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. M., pe cizma dreaptă a acestuia au fost identificate mai multe urme de sânge, după cum urmează: 3-4 stropi în partea din față, în zona tibiei, forma și poziția acestor stropi indică faptul că și acest inculpat a lovit victima cu piciorul. Se poate observa că stropii au o formă dinamică, fiind proiectați din față și puțin din partea de jos. Unul dintre stropi are formă alungită, indicând traiectorie de jos în sus. În acest context este evident că stropii de sânge nu s-au proiectat într-un moment static ci în contextul unui impact, în concret, în contextul lovirii victimei cu piciorul. Pe aceeași cizmă a mai fost găsită o urmă de mânjitură. Aceasta nu s-a putut produce în contextul lovirii victimei cu talpa piciorului, posibil puțin din lateral, când deja aceasta avea hemoragie la nivelul feței. Se mai adaugă aici faptul că acest inculpat a negat că s-a apropiat de victimă când aceasta ar fi fost căzută, respectiv până la momentul în care a început să-i curgă sânge.
Locurile în care sunt situate urmele de sânge pe îmbrăcămintea și încălțămintea celor doi inculpați au legătură în mod evident cu leziunile constatate pe corpul victimei, mecanismul de producere a acestor leziuni putând explica evident poziția urmelor de sânge. Ne referim la faptul că victima a fost lovită atât cu pumnul cât și cu piciorul inclusiv prin călcarea cu piciorul a capului victimei.
Comportamentul agresiv al inculpatului G. G. este conturat de către martorii audiați în cauză, care au declarat că în momentul în care G. G. consumă băuturi alcoolice, devine extrem de violent. Dovadă în acest sens, stă și procesul verbal întocmit de agentul M. A. din cadrul Postului de poliție B., din cuprinsul căruia se reține că G. G. este cunoscut pe raza loc. B. ca o persoană care consumă frecvent alcool, după care devine agresiv, iar fără motiv, se leagă de orice persoane care-i ies în cale, având intenția de a le lovi. Un asemenea comportament, sus-numitul îl manifestă și față de membrii familiei, de multe ori mama și sora sa erau obligate să părăsească domiciliul, deoarece acesta le amenința cu diferite acte de violență, elocvent fiind în acest sens faptul că, după ce consuma alcool, pornea drujba și le amenința. Acest tip de amenințare îl practica și în stradă, după ce consuma băuturi alcoolice. Totodată, nu de puține ori, inculpatul a fost amendat contravențional pentru încălcarea prevederilor art.2 pct.1 din L nr.61/1991 R. Astfel, apreciem că inculpatul, iritat de intervenția victimei S. N., și-a continuat . asupra victimei.
Cu privire la agresivitatea inculpatului G. I. G., relevantă este declarația martorului M. F., indicând că modul operandi similar cauzei în care se fac cercetări, . pe care a suferit-o în urmă cu 10 ani, când a fost atacat în somn de către G. I., acesta încercând să-l ștranguleze cu un cablu electric, fără nici un motiv, după care în timp ce M. F. era în stare de inconștiență în urma loviturilor primite, l-a târât și aruncat în drum, lăsându-l pe timp de noapte să zacă în drum. Martorul a mai arătat faptul că, la acea dată de depus o plângere împotriva lui G. I..
Un incident similar s-a petrecut în casa victimei S. N. în vara anului 2012, când martorul M. F. a fost lovit în cap cu o sticlă de bere, pentru simplul motiv cp l-a întrebat pe inculpatul G. de ce a mușcat dintr-un pahar de sticlă. După ce l-a lovit în cap, cu sticla de bere, inculpatul s-a ridicat de la masă și a plecat, lăsându-l pe M. F. într-o baltă de sânge. A doua zi când a fost întrebat de ce l-a lovit în cap, G. nu-și mai aducea aminte că-l lovise.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. M. și acesta este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă atunci când consumă băuturi alcoolice, declarațiile martorilor M. F. și S. C. fiind relevante în acest sens. Chiar în luna decembrie 2012, inculpatul M. M. l-a agresat pe cumnatul său, iar cu altă ocazie, tot în luna decembrie 2012 a alergat un copil ca să-l bată.
Pe latura civilă a cauzei, părțile civile, surorile victimei, U. S., C. V. și G. E., au formulat pretenții la termenul de judecată din data de 24.05.2013 (filele 50 53 d.f.), față de inculpați, în cuantum de 20.000 lei fiecare în parte, daune, dintre care suma de 5000 lei, ulterior majorată la suma de 8000 lei (filele 94-100 dosar fond), reprezintă daune materiale, cheltuieli necesitate cu înmormântarea, edificarea unei cruci, pomelnicul la biserică,conform uzanțelor locului. Instanța de fond a apreciat fondate doar în parte pretențiile formulate, fiind indiscutabil că părților civile li s-a produs o suferință psihică intensă, odată cu pierderea irecuperabilă a fratelui lor, însă nu în foarte mare măsură, mai ales că nu au demonstrat prin probe testimoniale sau scriptice că erau apropiate de victimă anterior decesului, astfel că, acordarea unei sume de câte 8.000 lei cu titlu de daune morale fiecărei părți civile, este suficientă. Cât privește daunele materiale solicitate, deși părțile civile s-au angajat să depună înscrisuri pentru probarea acestora, nu le-au mai depus, astfel că s-a impus respingerea acestora. Referitor la suma de 1000 de euro găsită asupra victimei, a cărei restituire o solicită părțile civile, instanța de fond a observat că aceasta a fost remisă martorului M. F. în faza de urmărire penală, acesta susținând că îi aparține( fila 261), astfel că, orice pretenții ar exista cu privire la acești bani, urmează să fie clarificate de surorile victimei cu martorul în cauză pe cale amiabilă sau în cadrul unui litigiu civil.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 416 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii și a stabilirii modalității de executare în regim de detenție a fiecărei pedepse.
De asemenea și sub aspectul laturii civile, prima instanță a soluționat acțiunile civile, respectiv a admis în parte pretențiile formulate.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că fiecare inculpat se face vinovat de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă.
Avem în vedere vastul material probator administrat atât în cursul urmăririi penale (filele 1-366 dos. urm. pen), cât și cel administrat în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, respectiv declarațiile inculpaților de nerecunoaștere a faptelor (filele 48,50 verso), declarațiile martorilor M. F. (fila 101), M. A. (fila 102), M. I. (fila 103), P. S. (fila 104), N. C. A. (fila 105), Kopan A. (fila 106), G. A. A. (fila 107), A. I.-C.(fila 147,148), Ț. A.-A. (fila 149), S. A. (fila 150), G. I. (fila 151), S. C. (filele 240-242), G. E. (fila 244), V. A. (fila 268), Lang I. și V. Edomer, referatele de evaluare ale inculpaților și raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului G. (filele 90-93,266, 267, 37-40).
S-a dovedit mai presus de orice dubiu faptul că fiecare dintre cei doi inculpați au acționat cu intenție indirectă în suprimarea vieții victimei, prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona capului, cauzându-i astfel leziuni foarte grave (după ce au abandonat victima), care au dus în scurt timp la deces, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 din vechiul C. pen.
Asupra apelului declarat de inculpatul G. I. G., nu poate fi primită apărarea potrivit căreia ar exista dubii în favoarea inculpatului și ar lipsi probele care să dovedească vinovăția acestuia.
În mod corect a reținut prima instanță declarația inculpatului M., prin care arată că inculpatul G. a avut o altercație cu victima în mijlocul drumului, victima fiind căzută, însă ambii inculpați au avut respectiva altercație cu victima, pe fondul stării accentuate de ebrietate.
Forma stropilor de sânge de pe salopeta inculpatului G., modalitatea și dinamica producerii acestora prin proiectare/stropire pe plan orizontal, confirmă faptul că inculpatul s-a aflat față în față cu victima, iar în urma aplicării unei lovituri cu pumnul drept în zona feței victimei, s-a produs acea proiecție a sângelui atât pe salopeta inculpatului G., cât și pe vesta de blugi, tot în partea strânsă a pieptului.
După ce victima a rămas căzută la pământ, inculpatul a lovit-o cu piciorul, fapt dovedit inclusiv prin urma de sânge identificată pe pantalonii acestuia în zona genunchiului, fiind vorba tot de o proiecție a unei cantități mai mare de sânge, precum și de cea descoperită pe pantoful drept al inculpatului.
În aceste împrejurări, lipsa urmelor de sânge de pe mâinile inculpatului, nu îl exonerează de răspunderea penală.
De asemenea, concluziile referatului de evaluare și lipsa antecedentelor penale invocate în apărare, nu pot fi reținute drept motive de achitare a inculpatului, ci ele se reflectă în individualizarea judiciară a pedepsei de către judecătorul fondului care, în pofida comportamentului agresiv al inculpatului G., în mod corect reținut de prima instanță, precum și a atitudinii de nerecunoaștere, i-a stabilit pedeapsa la minimul special prevăzut de lege.
Asupra apelului declarat de inculpatul M. M., de asemenea, nu poate fi primită apărarea potrivit căreia ar exista dubii în favoarea inculpatului și ar lipsi probele care să dovedească vinovăția acestuia.
Ca și în cazul inculpatului G., lipsa antecedentelor penale și relațiile de prietenie dintre victimă și inculpat, nu-l exonerează pe acesta de răspunderea penală. Și acest inculpat a manifestat o atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, a încercat să-l învinovățească doar pe coinculpatul G., este cunoscut în comunitate având un comportament agresiv (martorii M. și S.), agresându-și cumnatul și alergând chiar un copil ca să-l bată.
Chiar dacă inițial au fost prezente mai multe persoane la casa victimei, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că inculpații sunt autorii infracțiunii de omor și ei au plecat ultimii de la locuința victimei. La dosar există chiar probe științifice, din care rezultă că celelalte persoane prezente inițial nu au avut nicio contribuție la decesul victimei. Facem referire la raportul ADN întocmit în cauză, care concluzionează că urma de sânge de pe pantalonii martorului M. F. nu aparținea victimei, fapt care îl exclude pe acesta ca fiind coautor al infracțiunii de omor.
Din declarațiile martorilor rezultă că celelalte persoane au plecat de la victimă înainte ca aceasta să fie agresată de cei doi inculpați, iar martorul M. I., deși a rămas în locuința victimei, s-a aflat într-o stare de ebrietate atât de avansată, încât a dormit cu capul pe masă, fiind trezit abia a doua zi de către angajații de la SMURD.
Prin același raport ADN s-a stabilit fără echivoc faptul că sângele aflat pe cizma dreaptă a inculpatului M. M. aparține victimei, iar locul, forma și poziția stropilor de sânge, precum și dinamica producerii acestor urme, confirmă faptul că inculpatul a lovit victima cu piciorul, aspect ce se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, potrivit cărora victima a fost lovită cu piciorul și apoi călcată pe cap tot cu piciorul.
Așadar, o soluție de achitare a inculpaților de sub acuza săvârșirii infracțiunii de omor nu poate fi dispusă nici în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din vechiul C. pr. pen (așa cum au solicitat inculpații) și nici în temeiul disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 din actualul C. pr. pen.
Instanța de fond a analizat criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen, respectiv faptul că, deși inculpații nu au antecedente penale, conduita lor bună anterioară nu a putut fi probată cu certitudine, mai ales că, în faza de urmărire penală, chiar mama și sora inculpatului G. au evidențiat caracterul său agresiv, atât verbal, cât și fizic, sub imperiul stării de ebrietate, fiind chiar sancționat contravențional (fila 34 dosar u.p.), același caracter fiind relevat și e martorul M. F., inclusiv raportat la inculpatul M., sub imperiul aceleiași stări de ebrietate, fapt relatat și de martorul S. C. pe parcursul procesului, chiar dacă, în general, niciunul dintre inculpați nu a cauzat probleme grave în comunitatea în care trăiesc, declarațiile lor sunt nesincere, pentru aspectele subliniate, nerecunoscând faptele comise, contrar probelor care demonstrează contrariul celor relatate de aceștia. Prin urmare, apreciem că nu se impune reținerea de circumstanțe judiciare atenuante în favoarea niciunui inculpat, doar aplicarea unor pedepse constând în minimul special prevăzut de legea penală, ținând cont de contextul în care aceștia au agresat victima, toți fiind în stare de ebrietate avansată, stare care le putea afecta parțial discernământul și capacitatea de autocontrol, însă cu executare în regim de detenție, altă modalitate de executare nefiind oricum posibilă.
Simplul fapt că inculpații nu au înscrise mențiuni în fișa de cazier judiciar, nu poate fi reținut ca o circumstanță atenuantă prev. de art. 74 lit. a din vechiul C. pen. nerecunoscând săvârșirea faptei și nefiind de acord cu pretențiile civile formulate în cauză, nu le poate fi reținută nici circumstanța prev. de art. 74 lit. b din vechiu C. pen.. De asemenea, față de atitudine de nerecunoaștere manifestată de inculpați, nu le poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c din vechiul C. pen.
În lipsa altor circumstanțe atenuante judiciare care să poată fi reținute în favoarea inculpaților, pedepsele stabilite de prima instanță la minimul special nu mai pot fi reduse.
De asemenea, nu se impune aplicarea disp. art. 386 alin. 1 C. pr. pen privind schimbarea încadrării juridice a faptei ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen, deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă sunt aceleași cu cele din legea veche, iar pedepsele complementare aplicate de prima instanță se situează în limitele prevăzute de legea nouă, astfel încât nu devin incidente disp. art. 5 alin. 1 C. pen privind aplicarea legii penale mai favorabile.
D. fiind cuantumul pedepselor, modalitatea de executare a acestora nu poate fi decât cea în regim de detenție, stabilit de prima instanță.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelurile declarate de inculpații G. I. G. și M. M. împotriva sentinței penale nr. 30/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul M. sunt nefondate, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vor fi respine ca nefondate.
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat și durata arestării preventive din 31.01.2014 până la zi.
În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, vom menține starea de arest a fiecăruia dintre inculpații G. I. G. și M. M..
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, vom obliga inculpații la 700 lei cheltuieli judiciare în apel (fiecare inculpat câte 350 lei), din care suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu vor fi avansate Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. I. G. (fiul lui I. și E., născut la data de 21.02.1979 în Târnăveni, jud. M., domiciliat în com. B., ., jud. M., CNP_) și M. M. (fiul lui M. și E., născut la data de 07.03.1980 în Sighișoara, jud. M., domiciliat în com. B., ., jud. M., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 30/31.01.2014 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 422 teza finală și art. 424 alin. 3 C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen, deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat și durata arestării preventive din 31.01.2014 până la zi.
În baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 399 alin. 1 C. pr. pen, menține starea de arest a fiecăruia dintre inculpații G. I. G. și M. M..
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, obligă inculpații la 700 lei cheltuieli judiciare în apel (fiecare inculpat câte 350 lei), din care suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 aprilie 2014.
Președinte Judecător
F. G. A. O.
Grefier
A. B. F.
Red./A.O./09.04.2014
Thred. A.B.F./09.04.2014/2ex.
Jd. fond E. H.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 34/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 250/2014. Curtea... → |
|---|
