Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 312/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 312/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 312/A
Ședința publică din 22 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
Judecător I. C. B.
Grefier D. M.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de către inculpatul S. D. L. ( fiul lui D. și L.-M., născut la data de 29.03.1974, domiciliat în ., ., nr. 349, județul M.), partea responsabilă civilmente . SA (cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3) și partea civilă P. D. (domiciliat în ., ., nr. 357, județul M.) împotriva sentinței penale nr. 434 din 11 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantei parchetului, respectiv a doamnei procuror V. O. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 21 octombrie 2014 au fost depuse la dosar concluzii scrise de către partea civilă P. D. prin apărătorul său ales.
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 13 octombrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
C. DE A.
Prin sentința penală nr. 434/11.03.2014, Judecătoria Târgu M. a dispus după cum urmează:
I. În baza art. 396 alin. 1 din C.pr.pen. condamnă pe inculpatul Ș. D. L., fiul lui D. și L.-M., născut la data de 29.03.1974, în Tg. M., jud. M., de cetățenie română, studii medii, stagiul militar satisfăcut, agent de pază, angajat la . Tg. M., necăsătorit, domiciliat în ., ., nr. 349, jud. M., posesor al C.I. ., nr._ eliberată de SPCLEP Tg. M., CNP:_, fără antecedente penale,
- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 din Codul Penal,
- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 din Codul Penal.
Constată că cele două infracțiuni sunt concurente și în temeiul art. 33 lit. a din C.pen. din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b din C.pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 din C.pen. dispune contopirea pedepselor de 6 luni închisoare și 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani închisoare.
În baza art. 91 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. 1 din C.pen. și a art. 16 alin. 2 din Lg. nr. 186/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore dispusă în data de 10.04.2009.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul Ș. D. L., după rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
II. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. D. și obligă pe inculpatul Ș. D. L. să achite părții civile suma totală de 196.950 lei reprezentând despăgubiri civile, din care 96.950 lei reprezintă despăgubiri materiale, iar 100.000 lei daune morale.
Obligă pe inculpatul Ș. D. L., la plata sumei de 500 lei lunar cu titlu de prestație periodică, de la data pronunțării sentinței și până la recuperarea integrală a capacității de muncă.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Târgu-M. și obligă pe inculpatul Ș. D. L., la plata sumei de 51.316,86 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată P. D., plus dobânzile legale până la data plății efective.
În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 C. pr. pen., admite cererea formulată de partea civilă P. D. și îl obligă pe inculpatul Ș. D. L. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales.
III. Constată că în cauză a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă Societatea de A.-R. A. ASIGURARI S.A. [cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_] și pe cale de consecință, în temeiul art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, obligă asigurătorul în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile P. D., iar în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 obligă pe același asigurător în limitele contractului de asigurare, la plata cheltuielilor judiciare menționate mai sus, acordate în favoarea părții civile.
În motivare, prima instanță arată că în data de 09.04.2009, în jurul orelor 21.00, în timp ce conducea autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15/E, pe raza loc. Ceuașu de Câmpie, fiind sub influența alcoolului, ca urmare a nerespectării dispoz. art. 35 alin. 1; art. 41 alin. 1 și art. 77 alin.1 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., precum și dispozițiile art. 100 și art. 114 alin. 1 lit. b din H.G.nr. 1391/2006, inculpatul a cauzat un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate P. D., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 90-100 zile de îngrijiri medicale, leziuni care în timp au condus la cauzarea unei infirmități psihice, după care, cu intenție, a părăsit locul producerii accidentului.
La individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol, respectiv integritatea fizică și psihică a persoanei, urmările faptei de vătămare corporală din culpă, respectiv cauzarea unei infirmități psihice. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are 12 clase, lucrează în calitate de agent de pază și în timpul urmăririi penale a avut o atitudine de cooperare cu organelle judiciare.
În latura civilă, a reținut că persoana vătămată P. D. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 96.950 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând serviciile medicale, cheltuielile medicamentoase, cheltuielile aferente tratamentului prescris, cheltuielile privind alimentația bogată în vitamine și proteine, închirieri de obiecte și echipamente medicale și a unor aparaturi electrice, cheltuieli efectuate cu exercițiile kinetoterapeutice și logopedice, inclusiv cheltuielile cu persoanele care l-au îngrijit, cheltuielile de transport, 1.500.000 euro –în echivalent bănesc – cu titlu de daune morale și rentă lunară de 500 lei, calculată de la data pronunțării sentinței și până la recuperarea integrală a capacității de muncă.
Având în vedere că din întreg probatoriul administrat, rezultă că forma de vinovăție a culpei aparține în exclusivitate inculpatului, care fiind sub influența alcoolului, ca urmare a nerespectării dispoz. art. 35 alin. 1; art. 41 alin. 1 și art. 77 alin.1 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., precum și dispozițiile art. 100 și art. 114 alin. 1 lit. b din H.G.nr. 1391/2006, în data de 09.04.2009 a cauzat un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate P. D., instanța reține, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că partea civilă nu a avut nicio culpă în accidentarea sa, motiv pentru care nu poate fi reținută culpa comună.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța constată că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 96.950 lei, iar prin înscrisurile depuse la dosar reprezentând inscrisuri medicale, facturi fiscale, chitanțe și depozițiile martorilor audiați în cauză, aceasta a justificat întraga sumă solicitată, astfel încât instanța va dispune acordarea de daune materiale în cuantumul solicitat.
Astfel, din situația de fapt mai sus-prezentată, reiese că, prin fapta inculpatului din data de 09.04.2009, s-a cauzat accidentarea părții civile, care a necesitat diverse îngrijiri medicale pentru tratarea leziunilor traumatice produse, constând în politraumatism cerebral – contuzii frontale bilaterale cu fractură de scuoama temporală dreapta, concomitent cu . humerus stâng și ruptură traumatică tendon plus musculatura gamba stângă. Inițial a fost internat în stare comatoasă la S. C. Județean de Urgență M., Clinica de Neurochirurgie, secția ATI Copii, în perioada 10.04._09, unde a suferit și o escara calcaniană stânga, datorită faptului că a stat nemișcat o perioadă lungă de timp. Ulterior a fost transferat la Secția Clinica Chirurgie și Ortopedie Pediatrică, unde s-a aflat în perioada 11.05._09. La externarea din Clinica de Neurochirurgie, secția ATI Copii, acesta prezenta contuzii hemoragice bifrontale resorbite, hemoragie intraventriculară resorbită, TCC grav prin accident rutier, fractură scuama temporală dreapta, disfuncție scapulohumerală stânga, otoragie oprită, plagă contuză dehisceta gambă dreapta.
În perioada în care a fost internat în spital, părinții părții civile au cumpărat mai multe medicamente, hepatoprotectoare, respectiv neuroroborante, Tonotel și Risataron, precum și o pernă medical ergometrică, pentru susținerea picioarelor. După ce a ieșit din comă, la 20 de zile de la internarea în spital, partea civilă a rămas imobilizată la pat și nu a reușit să vorbească, fiind necesar a se apela la specialiști – kinetoterapist și logoped.
La externare i s-a recomandat repaus la pat cu mobilizare pasivă, continuarea exercițiilor logopedice, gimnastica recuperatorie locomotorie și tratamente cu neuroroborante: Risataron, Vincamina, Lucetam, Actovegyn, Mentat, Bilobil. Părinții părții civile au fost nevoiți să închirieze un pat de spital special reglabil, scun medical cu roți, echipament medical pentru exercițiile prescrise, respectiv cadru pentru deplasare, bicicletă medicală, scripeți, bare paralele, să îi asigure o alimentație specială, bogată în vitamine, precum și îngrijire permanentă. După externare a continuat perioada de recuperare, părinții părții civile apelând la specialiști. În perioada 03.06._09 partea civilă a fost internată la Centrul Medical N. Vita din Tg-M., pentru recuperarea deficiențelor neurologice, respectiv îmbunătățirea capacității de ortostatism și deficit motor grad 4.
În perioada 08.07._10 partea civilă a fost internată la Clinica de Neuropsihiatrie Pedriatică Tg-M., în urma unei crize de epilepsie posttraumatică, criză tonică-clonică generalizată morfeică. Examenul de tomografie computerizată a evidențiat zone hipodense sechelar frontal stâng și chist arahnoidian de fosă posterioară. Partea civilă a început să fie incoerent în exprimare. La externare s-a indicat continuarea tratamentului prescris, concomitent cu continuarea gimnasticii medicale la domiciliu, logopedie, control periodic la Centrul de Sănătate Mintală, reevaluare clinică plus EEG. I-a fost interzisă expunerea la soare, băile fierbinți, efortul fizic excesiv, consumul de cola și pepsi. Părinții părții civile i-au asigurat acesteia tratamentul cu medicamentele necesare, pe care le-au cumpărat din Ungaria și Germania.
În perioada 08.07._11 partea civilă a fost internată la S. de Boli Infecțioase nr. 1 din Tg-M., unde a fost tratat pentru o infecție la picior.
Cu privire la daunele morale, instanța reține că, urmare a accidentului a cărui victimă a fost, partea civilă a îndurat suferințe fizice, dar mai ales psihice, incontestabile, amplificate de zona foarte sensibilă care a fost afectată, dar și de vârsta sa și, astfel, de sensibilitatea pe care tratamentul de vindecare și recuperare o imprimă personalității sale, cu repercusiuni asupra vieții de familie și a celei private sociale.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale, instanța a avut în vedere actele medicale coroborate cu depozițiile martorilor și declarațiile părții civile. Prin săvârșirea infracțiunii, părții civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferințele majore cauzate de leziunile traumatice provocate prin respectivul incident. Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit dezvoltarea echilibrată și armonioasă a persoanei căreia accidentul i-a provocat nu numai leziuni fizice, cât mai ales tulburări psihice și emoționale datorate șocului posttraumatic. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanța reține că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferiței părții civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, dar și măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, instanța apreciază că - în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, și statuând în echitate - suma de 100.000 de lei constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul Ș. D. L., partea responsabilă civilmente Societatea de A.-R. A. Asigurări S.A. București și partea civilă P. D..
În motivare, inculpatul a criticat tratamentul sancționator, considerat excesiv de sever, a arătat că prejudiciul nu a fost dovedit, iar daunele morale sunt prea mari, ținând seama de conduita culpabilă a inculpatului și de afecțiunile sale anterioare.
Asiguratorul a arătat că paguba materială trebuia dovedită prin înscrisuri și că daunele morale sunt disproporționate și nu țin seama de starea materială anterioară a părții civile.
Partea civilă a reamintit afecțiunile cauzate de fapta inculpatului, culpa exclusivă a acestuia, și vârsta proprie la data producerii lor, și a solicitat majorarea daunelor morale.
Apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește starea de fapt reținută de prima instanță, aceasta este dovedită de raportul de expertiză și de ansamblul probatoriului. Inculpatul susține, în esență, că și partea vătămată a avut o culpă în producerea accidentului. Totuși, motivele invocate, și anume faptul că avea căști pe urechi și nu era supravegheat de părinții săi, nu sunt de natură să contrazică vreunul dintre elementele care compun culpa sa proprie, și anume faptul că a condus autoturismul cu roțile din dreapta pe acostament, fără să observe că partea vătămată se afla pe acel acostament.
Criteriile alese pentru individualizarea pedepsei sunt juste și în mod judicios aplicate.
În latura civilă, paguba materială este dovedită cu înscrisurile depuse atât în primă instanță, cât și în apel, coroborate cu declarațiile martorilor audiați. Susținerea că proba cu martori nu este admisibilă în regimul juridic conturat de Ordinul CSA nr. 11/2007 este irelevantă, fiindcă regimul probelor din cauză este reglementat de Codul de procedură penală. Cât timp medicamentele cumpărate de partea civilă au fost efectiv cumpărate și folosite pentru îngrijirea medicală, împrejurarea că ele sunt sau nu compensate din bugetul de asigurări de sănătate este irelevantă pentru reținerea prejudiciului. Împrejurarea că parte din paguba materială nu a fost dovedită în momentul inițial când partea civilă s-a adresat asiguratorului este, de asemenea, neconcludentă.
Cuantumul daunelor morale a fost stabilit de prima instanță în condițiile lipsei oricăror criterii legale care să determine cuantumul acesteia. În aceste condiții, singura soluție posibilă este recunoașterea unei marje de apreciere relativ largă, cu condiția ca soluția să nu exceadă în mod arbitrar limitelor stabilite de practica judiciară. Soluția primei instanțe îndeplinește acest criteriu, și singura împrejurare că ea nu coincide cu alte soluții ale instanțelor nu constituie un motiv pentru modificarea ei.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. apelurile formulate .
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. va obliga apelanții la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 434/11.03.2014 a Judecătoriei Târgu M., de către:
- Inculpatul Ș. D. L. (fiul lui D. și L.-M., născut la data de 29 martie 1974, domiciliat în în ., ., nr. 349, județul M.);
- Partea responsabilă civilmente Societatea de A.-R. A. Asigurări S.A. București (cu sediul în București, .. 3, .. 10, sector 3);
- Partea civilă P. D. (domiciliat în ., ., nr. 357, județul M.).
Obligă fiecare parte apelantă, să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red. Tehnored.I.B. 13.11.14
Imprimat D.M. 14.11.2014 – 8 ex.
Judecător fond R. S.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 302/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 242/2015.... → |
|---|
