Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 133/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 133/A
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2352/15.10.2014 a Judecătoriei A..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul intimat G. V., pentru care se prezintă avocat din oficiu C. O. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind și partea vătămată intimată M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Procurorul susține apelul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost motivat în scris și depus la dosar, desființarea sentinței ca nelegală pentru aplicarea pedepsei accesorii; să se rețină că aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 86 al. 1 lit. b și 68 lit. b C.p. începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și să se constate că prima instanță a omis aplicarea disp. art. 93 al. 2 C.p.
Avocatul din oficiu, pentru inculpatul intimat G. V., solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele.
Prin sentința penală nr. 2352/15.10.2014 a Judecătoriei A., în temeiul dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. a) C.p.p. a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de P. de pe lângă Judecătoria A. cu inculpatul G. V., cu privire la săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod penal, obiect al dosarului penal nr. 2/P/2014.
În temeiul dispozițiilor art. 219 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 C.p., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) Cod penal, se vor comunica Serviciului de Probațiune A..
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local al Comunei Șiria sau a Consiliului Local al Orașului L., pe o perioadă de 80 (optzeci) de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În temeiul dispozițiilor art. 486 alin. 2 C.p.p., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă M. A..
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A. a sumei de 100 lei reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 4.09.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei A. sub nr._, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria A. cu inculpatul G. V., cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală prevăzută de art.219 al.1 Cod penal, obiect al cauzei penale nr. 2/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A..
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în data de 23.06.2013, în apropierea mănăstirii Feredeu din localitatea Șiria, inculpatul G. V. i-a propus persoanei vătămate M. A. să întrețină un raport sexual cu el, ea a refuzat și acesta a împins-o în tufe, provocându-i zgârieturi la mâna dreaptă, care au necesitat 3 zile de îngrijiri medicale. Ulterior, i-a propus din nou să întrețină raporturi sexuale, aceasta l-a refuzat, însă deoarece a amenințat-o, aceasta a cedat și l-a masturbat pe inculpat.
S-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarațiile persoanelor vătămate, proces verbal de efectuare a actelor premergătoare, planșă foto, declarații inculpat G. V., declarația inculpatului G. I., declarațiile martorilor Oze D. și I. A. M., cazierul judiciar al inculpatului G. V., proces verbal de cercetare la fața locului, certificat medico-legal, proces verbal de predare la camera de corpuri delicte.
În drept, procurorul a stabilit că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală prevăzută de art.219 al.1 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa de către procuror și a încheiat cu acesta o înțelegere cu privire la pedeapsă și modul de executare, astfel: în temeiul dispozițiilor art.219 al.1 Cod penal aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare; în baza art.91 Cod penal să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și să se stabilească un termen de supraveghere de 3 ani, împreună cu obligațiile prevăzute la art.93 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, procurorul a precizat că persoana vătămată M. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 euro. Deoarece între părți nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere s-a solicitat ca instanța să lase nesoluționată acțiunea civilă, în temeiul dispozițiilor art.486 al.2 Cod procedură penală.
A fost înaintat instanței dosarul de urmărire penală nr. 2/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă Judecătoria A., instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 Cod procedură penală.
În urma coroborării ansamblului probator de la dosarul de urmărire penală, instanța de fond și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în acordul de recunoaștere a vinovăției și reprodusă în aliniatele precedente, față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în acordul de recunoaștere a vinovăției, înaintat instanței de judecată.
Vinovăția inculpatului rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului de la filele 14-28 dosar urmărire penală, coroborate cu declarația martorului O. D. și I. A. M. și ale persoanei vătămate de la filele 18-28 dosar urmărire penală și cu raportul de constatare medico-legală de la filele 32-33 dosar urmărire penală, precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Instanța a reținut, de asemenea, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 116 dosar urmărire penală.
În dosar s-a constituit parte civilă persoana vătămată M. A., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 Euro cu titlu de daune morale.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpatul G. V. de o obliga pe persoana vătămată, în seara zilei de 26 iunie 2013, în jurul orelor 2000, să îl masturbeze, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod penal.
În consecință, având în vedere existența indubitabilă a tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, ținând cont că infracțiunea de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod penal, este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, că acordul de recunoaștere a fost încheiat în formă scrisă și conține mențiunile prevăzute la art. 482 Cod procedură penală iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat, apreciind cuantumul pedepsei ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, în baza art. 485 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, instanța de fond a admis acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat de P. de pe lângă Judecătoria A. cu inculpatul G. V., în cadrul dosarului penal nr. 2/P/2014.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța a avut astfel în vedere în favoarea inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor de urmărire penală și a instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că pedeapsa propusă în acordul de recunoaștere a vinovăției, de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. 1 Cod penal, este de natură a realiza scopul pedepsei și nu este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că inculpatul nu mai poate oferi garanțiile de onestitate și corectitudine asociate cu o funcție electivă publică sau care implică exercițiul autorității de stat.
Ca urmare a aplicării pedepsei complementare sus-menționate, instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cod penal referitoare la aplicarea și a pedepsei accesorii, astfel încât, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind de 3 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 91 Cod penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) Cod penal, se vor comunica Serviciului de Probațiune A..
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local al Comunei Șiria sau a Consiliului Local al Orașului L., pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În latura civilă a cauzei, instanța a constatat că între părți nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere și pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. 2 Cod procedură penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă M. A..
Împotriva sentinței penale nr. 2352/15.10.2014 a Judecătoriei A. a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A. înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 7.01.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului, P. de pe lângă Judecătoria A. a arătat că un prim aspect de nelegalitate constă în aplicarea pedepsei accesorii inculpatului, în condițiile în care instanța a dispus, în baza art. 91 C.p., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe un termen de supraveghere de 3 ani.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii atacate îl constituie faptul că, instanța deși a făcut aplicarea disp. art. 91 C.p. și urm., în ceea ce privește pedeapsa complementară, a dispus aplicarea acesteia după executarea pedepsei principale („în temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 4 – patru – ani după executarea pedepsei principale”).
Al treilea aspect de nelegalitate a hotărârii atacate constă în aceea că, instanța, deși a făcut aplicarea disp. art. 91 al. 1 și 3 C.p., nu a făcut și aplicarea art. 93 al. 2 C.p.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de agresiune sexuală.
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor Oze D., I. A. M., certificat medico-legal, planșe foto.
De altfel, starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de către apelant, inculpatul beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 478 și următoarele C.p.p. privind acordul de recunoaștere a vinovăției, motiv pentru care instanța de apel va analiza criticile procurorului privind motivele de nelegalitate ale sentinței apelate.
Critica procurorului privind greșita aplicare a pedepselor accesorii este întemeiată. Astfel, potrivit art.65 alin.3 C.p. „ pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată”.
În cauză, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, astfel încât în mod greșit a fost aplicată pedeapsa accesorie.
De asemenea, în ceea ce privește pedeapsa complementară prima instanță nu a respectat dispozițiile art.86 alin.1 lit.b C.p. potrivit cărora executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe „ de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”, dispunând în mod greșit aplicarea acesteia după executarea pedepsei principale.
Un alt motiv de apel invocat de procuror vizează omisiunea instanței de a aplica una sau mai multe dintre obligațiile impuse de art.93 alin.2 C.p., în condițiile în care prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar aceste dispoziții legale sunt obligatorii. Critica procurorului este întemeiată sub acest aspect, motiv pentru care instanța de apel potrivit art. 93 al. 2 lit. b C.p. va aplica inculpatului pe durata termenului de supraveghere una dintre obligațiile prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2352/15.10.2014 a Judecătoriei A., va fi desființată sentința penală apelată și rejudecând:
Se va înlătura aplicarea pedepselor accesorii inculpatului G. V..
În baza art. 67 C.p. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 al. 2 lit. b C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul G. V. va frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune A. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. Se va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2352/15.10.2014 a Judecătoriei A..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Înlătură aplicarea pedepselor accesorii inculpatului G. V..
În baza art. 67 C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 4 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 93 al. 2 lit. b C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul G. V. va frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune A. sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. C.I.M./11.02.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./16 Februarie 2015
Prima instanță: L. B.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 670/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 104/2015. Curtea de... → |
|---|
