Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 114/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-02-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 114/A
Ședința publică din 2 februarie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul P. F. C. împotriva sentinței penale nr. 111 din 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș Ineu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă intimată N. M., personal, lipsă fiind inculpatul apelant, reprezentat de avocat ales B. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului apelant propune împăcarea inculpatului cu partea vătămată și acordarea sumei de 2.000 euro.
Partea vătămată N. M. arată că nu dorește împăcarea cu inculpatul având în vedere comportamentul anterior al acestuia.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit.a și c Cpp și respingerea acțiunii civile. În susținerea celor solicitate se recunoaște că a avut loc un incident între inculpat și partea vătămată pe motiv că aceasta își lasă câinii liberi, fără să-i lege, care a degenerat în ceartă, însă nu a îmbrâncit-o și nici nu a lovit-o pe partea vătămată. Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu afirmă că ar fi asistat la împingerea părții vătămate și din această cauză și-a fracturat încheietura mâinii.
Partea vătămată N. M. solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Chișineu-Criș la data de 01 septembrie 2014 în dosarul nr.655/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. F.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal și art. 5 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 19.08.2013 persoana vătămată N. M. a formulat plângere penală prealabilă și a depus la dosarul cauzei certificatul medico-legal nr.532/A2/12.08.2013, emis de SJML A., din care rezultă că aceasta a suferit o . față dorsală epifiza distală radius stâng. Potrivit concluziilor expuse în certificat, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur și necesită 40 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
Persoana vătămată a declarat că în data de 08.08.2013, în jurul orei 18.00, în timp ce se afla în grădină, în curte a intrat nepoata sa, I. F. I., care a fost atacată și mușcată de câinii persoanei vătămate. Aceasta a sărit să-i acorde primul ajutor și să alunge câinii, nepoata refuzând și plecând acasă cu bicicleta. După plecarea nepoatei, între inculpatul P. F. C., care se afla în stradă, în fața porții persoanei vătămate și persoana vătămată s-a iscat o altercație verbală, inculpatul înjurând-o și reproșându-i comportamentul agresiv al câinilor. Vrând să iasă afară din curte, persoana vătămată a fost împiedicată de inculpat, care a împins-o, i-a răsucit mâna stângă la spate, a lovit-o în piept, aceasta izbindu-se de poartă și căzând pe trotuar. Persoana vătămată s-a ridicat, fiind lovită încă o dată în piept, lovitura care i-a produs o nouă cădere și fracturarea antebrațului stâng.
Persoana vătămată N. M. nu a formulat cerere de constituire de parte civilă în cursul urmăririi penale.
Conform probatoriului administrat în faza de urmărire penală s-a reținut că în data de 08.08.2013 în jurul orelor 18, inculpatul P. F. C. a lovit-o cu pumnii și a îmbrâncit-o pe persoana vătămată N. M. în vârstă de 67 ani care în cădere și-a fracturat antebrațul stâng; leziunile suferite au necesitat spre vindecare un număr de 40 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 111 din 4 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._, în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu inculpatul P. F. C., din infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal; în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin.2 Cod penal.
În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. F.-C., pentru săvârșirea infracțiunii de ,,lovire sau alte violențe”, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012, art. 83 Cod penal din 1969 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4528/24.02.2009 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin neapelare și dispune executarea acestei pedepse.
În baza art.15 din Legea nr.187/2012, art. 83 Cod penal din 1969 s-a cumulat pedeapsa aplicată mai sus prin prezenta hotărâre de 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4528/24.02.2009 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul P. F.-C., să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 404 alin. 4 lit.a Cod procedură penală nou și art.72 alin.1 Cod penal nou s-a dedus din durata pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni aplicate inculpatului P. F.-C. durata reținerii din data de 29.08.2007.
În baza art.397 Cod procedură penală raportat la art.19 și art.25 Cod procedură penală și art.1357 Noul Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. M. și a fost obligat inculpatul P. F.-C., cu datele de identificare de mai sus, la plata sumei de 2.000 (douămii) euro plătibil în lei conform ratei de schimb valutar practicat de Banca Națională a României din ziua plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art. 398, art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul P. F.-C., la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând actele și probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
S-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu inculpatul P. F. C., din infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin.2 Cod penal, reținându-se în acest sens că nu este numărul minim de îngrijiri medicale pentru partea civilă, respectiv peste 90 zile sau alte situații prevăzute de art.194 alin.1 Cod penal pentru a se reține incidența art.196 alin.2 Cod penal; mai mult, forma vinovăției inculpatului se analizează în deliberare pe fondul cauzei, iar în limita în care se ajunge la concluzia că, fapta este săvârșită din culpă nu cu intenție se impune achitarea inculpatului în condițiile art.16 lit.b raportat la art.396 alin.5 Cod procedură penală și nu schimbarea încadrării juridice.
În fapt.
Audiat în cauză, în fața instanței inculpatul a arătat că nu recunoaște acuzațiile din rechizitoriu, menținându-și declarațiile date anterior. A arătat că, a intrat în curtea locuinței părții civile pentru a o salva pe nepoata acesteia, I. F. I., ce fusese mușcată de câinii părții civile, după care a plecat fără a avea vreo altercație cu partea civilă.
Astfel, inculpatul, în declarația sa în fața instanței a arătat că, în ziua în care câinii părții civile au mușcat-o pe I. F. I., el nu a atins-o pe partea civilă. A intrat în curtea părții civile și a scos-o pe F. din curte, salvând-o de câini. La vreo 5 minute după ce a ieșit din curtea părții civile, a venit și aceasta la poartă. I-a zis atunci părții civile să-și țină câinii legați. Partea civilă l-a înjurat. În timpul discuției cu partea civilă el se afla pe partea cealaltă de drum. Nu s-a apropiat de partea civilă, nu a împins-o, nu a îmbrâncit-o, nu a lovit-o. Nu știe cum și-a rupt mâna partea civilă. Nu are de unde să-i dea 4.000 euro. Nu a căutat-o pe partea civilă de la incident. Îi înjură însă copii, după fata aia mare a dat cu pietre. Nu știe unde era partea civilă când el a intrat să o salvez pe F. de câini, poate era în grădină. În acel timp T. era în fața atelierului său, nu a văzut alte persoane în zonă.
Persoana vătămată N. M. s-a constituit parte civilă la suma de 4.000 euro ce reprezintă prejudiciu moral pentru suferințele sale și cheltuieli pentru vindecare. În fața instanței și-a susținut declarațiile că a fost agresată de inculpat, acesta împingând-o de mai multe ori în poarta casei și în curte, iar când a căzut în curte a auzit un poc, atunci rupându-și mâna.
Martora I. F. I., în depoziția luată de către instanță, confirmă intervenția din stradă a inculpatului, care a încercat să-i domolească pe cei doi câini care o agresau. A plecat de îndată cu bicicleta spre casă, susnumita nu a observat ca inculpatul să intre în curtea părții civile și nici altercația ulterioară dintre inculpat și mătușa sa. Susține că a fost tulburată de incident și nu reține alte aspecte pe lângă cele relatate.
Martora H. M. a declarat în fața instanței că a observat momentul în care inculpatul o împinge pe partea civilă în curte, trântind-o de poartă, după care cei doi au intrat în curtea părții civile. A auzit cum partea civilă se înjura cu inculpatul, conflictul putând avea loc numai în curtea părții civile.
Din declarația martorului R. S., care a venit în vizită la persoana vătămată la puțin timp după altercație, rezultă că partea civilă avea mâna stângă umflată, indicându-l ca autor al agresiunii pe inculpat. De asemenea, martorul menționează că nu l-a observat în zonă pe inculpat.
Martorul propus de inculpat, respectiv T. I. C., a susținut că în acea zi își repara autoturismul împreuna cu inculpatul, la garajul acestuia. Auzind strigăte și lătratul unor câini, inculpatul s-a deplasat la locuința de vizavi, aparținând părții civile. Martorul declară că inculpatul a intrat în curtea părții civile, după care a ieșit însoțit de o tânără care părea foarte speriată. Ulterior, inculpatul s-a certat cu partea civilă, fiecare de pe partea sa de drum, inculpatul solicitându-i părții civile să-și lege câinii, pentru a evita atacarea copiilor care se joacă pe stradă. Inculpatul nu a trecut drumul la partea civilă. Cearta între cei doi a pornit după plecarea femeii mușcate. După ce femeia mușcată a încălecat bicicleta să plece, inculpatul a trecut pe partea sa de drum și nu s-a mai întors pe partea de drum unde este casa părții civile. Cu siguranță, după acel moment nu a împins-o pe partea civilă și nu a băgat-o cu forța în curte. După acest moment, martorul susține ca inculpatul a intrat în garaj, lucrând circa două, trei ore la repararea autoturismului. Susține că a văzut în permanență casa părții civile și poarta.
Declarația acestui martor instanța a înlăturat-o ca vădit nesinceră, deoarece martora I. F. a arătat că, la plecarea ei de la fața locului, partea civilă cu inculpatul au rămas în fața porții părții civile, la câțiva metrii unul de altul. Martora confirmă că a fost mușcată de câinii părții civile și că a fost salvată de inculpat. Nu știe ce s-a întâmplat după plecarea ei.
Declarația martorului T. I. C. este în contradicție vădită și cu declarația martorei H. M. care a arătat că a văzut momentul în care partea civilă era împinsă în poartă și mai apoi în curtea casei sale de către inculpat.
Probatoriul arată în mod evident că partea civilă a avut mâna ruptă posibil în urma unui incident din data de 08.08.2013. Imediat după agresiune, partea civilă la indicat pe inculpat ca și autor al agresiunii. Toate probele dovedesc că inculpatul a împins partea civilă în urma unui conflict spontan, aceasta rupându-și mâna în cădere, după ce a fost împinsă de inculpat. Conflictul a plecat de la faptul că partea civilă nu își supraveghează în mod corespunzător câini.
Chiar dacă inculpatul a negat săvârșirea faptei, prima instanță a concluzionat că el este autorul infracțiunii și a săvârșit-o cu intenție indirectă, putând să prevadă că, împingând o persoană mai în vârstă, respectiv de 67 ani aceasta va putea să cadă și să sufere leziuni importante, inclusiv să-și rupă mâna, fapt ce s-a și întâmplat. Ca urmare, fapta inculpatului nu este săvârșită din culpă.
În urma agresiunii, partea civilă N. M. a suferit leziuni vindecabile în 40 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. nr.532/A2/12.08.2013.
Față de cele de mai sus, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză – plângerea și declarațiile părții civile, declarațiile martorilor, certificatul medico-legal, declarațiile suspect/inculpat, instanța a reținut că a fost stabilită vinovăția inculpatului.
Din analiza fișei de cazier judiciar, instanța a reținut împrejurarea că, inculpatul se află în stare de recidivă post-condamnatorie, prev.de art.41 al.1 Cod penal, raportat la condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani, termen de încercare de 5 ani, conform sentinței penale nr.4528/24.02.2009 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (f.29 dosar u.p.).
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. S-a avut în vedere totodată împrejurarea că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta se află în situația recidivei post-condamnatorii în raport de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 4528/24.02.2009 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, precum și atitudinea acestuia de nerecunoaștere a săvârșirii faptei săvârșite și a lipsei de regret. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere că inculpatul, pe întreg parcursul procesului a avut o atitudine de negare și lipsă de regret pentru fapta săvârșită, chiar și în fața instanței atunci când partea civilă a arătat că nu dorește „să-l bage în pușcărie” pe inculpat, ținând cont că are copii de crescut, sub condiția să recunoască și să-și ceară iertare față de ea, fără alte pretenții. S-a reținut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în fața instanței numai după refuzul inculpatului de a-și cere iertare, moment după care partea civilă în mod constant a arătat că nu mai dorește să-și retragă plângerea, cerând răspunderea civilă și penală a inculpatului.
Sub aspectul daunelor materiale, acestea nu au fost dovedite, chiar dacă este acceptabil că partea civilă a efectuat o . cheltuieli de transport, cheltuieli pentru obținerea certificatului medical, medicamente, situație în care nu au fost acordate.
Sub aspectul acordării daunelor morale, instanța a reținut că, acordarea acestor daune morale trebuie să păstreze un just echilibru între prejudiciul suferit și suma acordată. Astfel, s-a reținut că, partea civilă, în urma agresiunii, a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 40 zile de îngrijiri medicale. Raportat la modul concret de derulare a agresiunii, reținând că . a avut loc în fața și curtea casei părții civile, că inculpatul a lovit partea civilă fără o justificare rezonabilă, în echitate i-a acordat părții civile cu titlu de daune morale suma de 2.000 euro pentru că, este cert că, partea civilă a suferit un prejudiciu fizic și de imagine atunci când a fost lovită de către inculpat, fiindu-i încălcat astfel dreptul la integritate fizică și psihică precum și demnitate garantat de art.252 Noul Cod civil. În concret, la acordarea daunelor morale s-a avut în vedere și faptul că, conflictul a plecat de la împrejurarea că, partea civilă și-a lăsat nesupravegheați câinii care au mușcat-o pe martora I., iar inculpatul a intervenit în sprijinul martorei, după care conflictul a degenerat conform celor de mai sus.
Împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău Criș a declarat apel inculpatul P. F. C. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare se arată că există o îndoială că fapta a fost comisă de către inculpat. Se recunoaște că a avut loc un incident între inculpat și partea vătămată pe motiv că aceasta își lasă câinii liberi, fără să-i lege, care a degenerat în ceartă, însă nu a îmbrâncit-o și nici nu a lovit-o pe partea vătămată. Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu afirmă că ar fi asistat la împingerea părții vătămate și din această cauză și-a fracturat încheietura mâinii.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Deși inculpatul nu a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, din probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești rezultă fără nici un dubiu vinovăția acestuia.
La dosarul cauzei a fost depus Certificatul medico legal nr.532/A2/12.08.2013 emis de SJML A. din care rezultă că partea vătămată N. M. a suferit o fractură față dorsală epifiză distală radius stânga și aceste leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire sau cu un corp dur, ele pot data din 08.08.2013 și pentru vindecarea acestora au fost necesare 40 de zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată susține că a fost agresată și împinsă de inculpat și în cădere și-a fracturat mâna.
Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei H. M. care a declarat că, trecând întâmplător pe stradă prin dreptul locuinței părții vătămate, a observat că inculpatul și partea vătămată se certau în fața locuinței părții vătămate și că la un moment dat inculpatul a împins-o pe partea vătămată în curte, trântind-o de poartă.
De asemenea, martorul R. S. a declarat că în data de 08.08.2013 a trecut pe la locuința părții vătămate și a găsit-o plângând, avea mâna stângă umflată și susținea că vecinul ei F. i-a rupt mâna, împingând-o și intrând peste ea în curte.
În mod întemeiat instanța de fond a înlăturat declarația martorului T. I. C. ca fiind nesinceră întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Martorul mai sus menționa,t deși susține că a fost de față la incident și a observat că a avut loc o ceartă dintre inculpat și partea vătămată pe motiv că aceasta nu își ține câinii legați, afirmă că cearta avut loc în stradă, fiecare de pe partea sa de drum, ceea ce este în totală contradicție cu declarația martorei H. M. care susține că a văzut momentul în care partea vătămată a fost împinsă de inculpat.
Prin urmare, apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.275, al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. F. C. împotriva sentinței penale nr. 111/2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./13.02.15
Tehnored. C.I./20.02.15
PI. – F. M. D. – Jud. Chișineu Criș
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 104/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 105/2015.... → |
|---|
