Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1250/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1250/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1250/A
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul H. M. împotriva sentinței penale nr. 2169 din 6.10.2015 a Judecătoriei A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant personal și asistat de avocat ales G. L. M. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat inculpatul apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul G. L. M. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, și reindividualizarea răspunderii penale a inculpatului, iar conform disp. art. 80, 81 C.p. să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și în consecință să se aplice inculpatului un avertisment. În sprijinul acestei solicitări s-a arătat că infracțiunea prezintă o gravitate redusă, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a pus în pericol siguranța circulației rutiere pe traseul parcurs, nu a produs eveniment rutier, fapta este una izolată, nu există temeri că inculpatul va comite asemenea fapte și în viitor, existând posibilități de îndreptare, iar aplicarea unei pedepse penale ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței apelate ca temeinică și legală.
Inculpatul apelant H. M., având ultimul cuvânt recunoaște și regretă fapta.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2169 din 06.10.2015, pronunțată de Judecătoria A., în baza art.396 al. 1, 4, 10 C.p.p. rap. la art.83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului Hoștina M., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având permisul de conducere suspendat prev. de art.335 al.2 Cod penal.
În baza art.83 Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe durata termenului de supraveghere de 2 ani calculat în conformitate cu art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.84 al.2, art.85 al.2 lit.g Cod penal s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă nici un tip de autovehicule.
În baza art.404 al.3 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse, avertizându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligația impusă pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.274 al.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 06.04.2015 în dosar nr.1082/P/2015 și înregistrat la instanță la data de 10.04.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Hoștina M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publica a unui vehicul de către o persoană având permisul de conducere suspendat, prev. de art. 335 al 1 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că în data de 10.02.2014, în jurul orelor 13,30 inculpatul HOȘTINA M. a condus pe drumurile publice din ., respectiv pe D.J. 682, autoturismul marca „SEAT” cu numărul de înmatriculare_ .
Organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Felnac efectuând serviciul de patrulare pe raza localității Felnac județul A., în jurul orelor 13,30 l-au oprit în trafic pe inculpatul HOȘTINA M. în timp ce conducea autoturismul marca „SEAT” cu numărul de înmatriculare_, din primele verificări stabilindu-se că inculpatul avea permisul suspendat pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 26.01.2014.
Din verificările efectuate de către organele de poliție în cursul urmăririi penale s-a stabilit faptul că inculpatul figurează cu permisul suspendat pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 26.01.2014 pentru nereguli la regimul circulației pe drumurile publice privind depășirea.
Inculpatul în fața instanței a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de el a dispozițiilor prev. de art.396 al.10 C.p.p. referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției.
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu, rezultat alcooltest, proces-verbal de constatare a infracțiunii, ordonanță de continuare a urmăririi penale, ordonanță depunere în mișcare a acțiunii penale, verificări fișă evidență, declarația martorei Cancio A. M., declarațiile inculpatului și certificat de cazier judiciar, precum și în cursul judecății: declarație inculpat, instanța de fond a reținut starea de fapt din rechizitoriu mai sus menționată.
Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului de la urmărirea penală, precum și cea dată în fața instanței, care se coroborează cu adresa IPJ C. – Serviciul Rutier nr._/14.05.2014, din care rezultă că inculpatul la data de 10.02.2014 avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform art.97 al.3 din OUG 195/2002 republicată, pentru o perioadă de 30 de zile, în perioada 26.01._14 inclusiv, deoarece la data de 10.01.2014 a încălcat prevederile art.100 al.3 lit.e din OUG 195/2002 republicată. De asemenea, se coroborează cu procesul-verbal de constatare, din care rezultă că în prezența martorului asistent Cancio A.-M., organele de poliție i-au solicitat inculpatului documentele auto, acesta declarând verbal că nu are permisul de conducere asupra sa, ocazie cu care s-a procedat la verificarea acestuia în baza de date, stabilindu-se că inculpatul are permisul de conducere suspendat pentru o perioadă de 30 de zile din data de 26.01.2014 pentru nereguli privind depășirea. Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind negativ.
Fapta inculpatului Hoștina M. care la data de 10.02.2014, în jurul orelor 13,30, având permisul de conducere suspendat, a condus pe drumurile publice din localitatea Felnac, jud.A., respectiv pe D.J. 682, autoturismul marca Seat cu număr de înmatriculare_, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având permisul de conducere suspendat prev. de art.335 al.2 Cod penal, infracțiune pentru care instanța ținând seama de pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor art.374, respectiv art.375 Cod procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare.
Având în vedere că pedeapsa stabilită mai sus se încadrează în prevederile art.83 lit.a Cod penal, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, prin declarația dată în fața instanței și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității, instanța a apreciat că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului, motiv pentru care în baza art.83 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe durata termenului de supraveghere de 2 ani calculat în conformitate cu art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta măsurile de supraveghere impuse de instanță.
În baza art.84 al.2, art.85 al.2 lit.g Cod penal, instanța având în vedere multitudinea de sancțiuni contravenționale aplicate inculpatului ca urmare a contravențiilor săvârșite la legea circulației pe drumurile publice, contravenții menționate la fila 15 dosar u.p., din care rezultă un număr de 25 de sancțiuni contravenționale, a apreciat că se impune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să fie supus obligației de a nu conduce nici un tip de autovehicule, obligație care în opinia instanței are menirea de a atrage atenția inculpatului asupra respectării regulilor de circulație și a conduitei sale viitoare în trafic.
În baza art.404 al.3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse, avertizându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligația impusă pe durata termenului de supraveghere.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul H. M., solicitând ca instanța de apel să dispună reindividualizarea răspunderii penale a inculpatului, iar conform disp. art. 80, 81 C.p. să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și în consecință să se aplice inculpatului un avertisment. În sprijinul acestei solicitări s-a arătat că infracțiunea prezintă o gravitate redusă, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a pus în pericol siguranța circulației rutiere pe traseul parcurs, nu a produs eveniment rutier, fapta este una izolată, nu există temeri că inculpatul va comite asemenea fapte și în viitor, existând posibilități de îndreptare, iar aplicarea unei pedepse penale ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de inculpatul H. M. este nefondat, hotărârea Judecătoriei A. fiind temeinică și legală.
Instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul H. M. la data de 10.02.2014, având permisul de conducere suspendat, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice din localitatea Felnac, jud. A., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având permisul de conducere suspendat, prev. de art. 335 al. 2 C.p.
Infracțiunea a fost stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 396 al. 10 C.p.p., prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față, astfel că sancționarea penală a inculpatului a intervenit într-o manieră temeinică și legală.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel constată că au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o poziție de recunoaștere și regret a săvârșirii faptei, uzând de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii prev. de art. 396 al. 10 C.p.p. cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar raportat la toate aceste criterii, pedeapsa de 1 an închisoare apare ca fiind corect dozată.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că există posibilitatea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare întrucât sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 83 C.p. atât cu privire la pedeapsa stabilită, la lipsa unei condamnări cu pedeapsa închisorii, existența acordului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, circumstanțele personale ale inculpatului, în special în ceea ce privește conduita anterioară săvârșirii infracțiunii, posibilitățile sale de îndreptare dar și cu privire la aprecierea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, însă se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Solicitarea inculpatului de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instituție de drept penal prev. de art. 80 C.p. nou, nu este fondată întrucât nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de textul de lege menționat.
În primul rând, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului H. M. nu poate fi catalogată ca fiind de o gravitate redusă având în vedere natura acesteia, fiind o infracțiune care vizează relațiile sociale referitoare la siguranța circulației autovehiculelor pe drumurile publice, modul și împrejurările în care a fost comisă, reținându-se faptul că inculpatul, deși i-a fost suspendat permisul de conducere, în mod conștient a încălcat aceste prevederi legale și a condus autovehiculul pe drumurile publice fără a ține cont de situația în cauză, fapt care conduce la ideea desconsiderării de către inculpat a legilor în vigoare.
Instanța apreciază că pe lângă nerespectarea condiției prev. de art. 80 lit. a C.p., nu este îndeplinită nici următoarea condiție impuse de lege, respectiv ca instanța să aprecieze că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra inculpatului, dimpotrivă, instanța apreciază că stabilirea pedepsei față de inculpatul H. M. s-a produs în condiții de legalitate și temeinicie, individualizarea judiciară a pedepsei a fost una corectă, iar modul de executare a pedepsei a fost bine ales, astfel că față de inculpat nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum a solicitat acesta, chiar dacă celelalte condiții impuse de art. 80 C.p. sunt îndeplinite, instanța având în vedere toate elementele cauzei, inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. M. împotriva sentinței penale nr. 2169 din 6.10.2015 a Judecătoriei A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul H. M. împotriva sentinței penale nr. 2169 din 6.10.2015 a Judecătoriei A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./11.12.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./ 17 Decembrie 2015
Prima instanță: M.C.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
