Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 227/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 227/A
Ședința publică din data de 25.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TIMIȘOARA și de către inculpatul P. D. A., împotriva sentinței penale nr. 3601 din data de 03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul asistat de avocat ales V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța îi pune în vedere inculpatului prezent că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art, 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Procurorul solicită admiterea apelului declarat de P., arătând că hotărârea apelată este nelegală întrucât prima instanță a făcut o combinație între vechile și noile reglementări penale în materie, încălcând astfel dispozițiile Curții Constituționale. În această situație, solicită desființarea sentinței dată de către instanța de fond și, în rejudecare să se rețină ca fiind mai favorabilă inculpatului legea nouă, în temeiul căreia acesta să fie condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, având în vedere revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată anterior inculpatului.
Avocatul ales al inculpatului arată că este de acord cu opinia că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, respectiv că sunt aplicabile dispozițiile art. 44 al. 1 din Noul C.pen., cu privire la pluralitatea intermediară și totodată consideră că ar trebui aplicate dispozițiile art. 44 al. 2 C.pen. și nu cele ale art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii privind Codul penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, avocatul ales al acestuia susține că ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 C.pen. privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel să solicită instanței de apel să dispună în acest sens.
În subsidiar, avocatul ales al inculpatului solicită să se facă aplicarea regulilor privitoare la concursul de infracțiuni, în conformitate cu Noul C.pen. iar față de circumstanțele personale ale inculpatului să fie redusă pedeapsa în ceea ce îl privește pe acesta, invocând prevederile art. 396 al. 10 C.pr.pen.
Având cuvântul în replică, procurorul arată că fapta a fost comisă de inculpat în termenul de încercare stabilit cu ocazia aplicării unei pedepse anterioare iar cu privire la această situație prevederile legale sunt imperative, astfel că revocarea suspendării condiționate operează de drept.
Avocatul ales al inculpatului arată că legea de punere în aplicarea a noului Cod penal a fost dată anterior pronunțării Deciziei Constituționale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită ca modalitatea de executare a pedepsei să fie suspendarea sub supraveghere.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3601 din data de 03.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 44 alin. 1 C. pen., a art. 5 C. pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C. proc. pen., a condamnat inculpatul, P. D. A., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în pluralitate intermediară.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969 a interzis inculpatului P. D. A. exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin s.p. nr. 319/01.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 alin. 2 C. pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a obligat inculpatul P. D. A. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 24.04.2014 în dosarul nr. 7901/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. D. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 din NCP (fost art.86 alin.1 din OUG 195/2002 Rep.), cu aplicarea art.44 alin.1 și art.5 din C.p.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data 30.05.2013, în jurul orelor 03.50, organele de poliție din cadrul PMT- Biroul Rutier, au identificat pe inculpatul P. D. A. conducând autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe ., fără ca acesta să posede permis de conducere.
Organele de cercetare penală au procedat la efectuarea de verificări în baza de date, stabilind că inculpatul P. D. A. nu posedă și nu a posedat vreodată permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicul, aspect ce rezultă și din adresa nr._/16.07.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule T..
Această stare de fapt s-a dedus din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de poliție la data de 30.05.2013, coroborat cu declarația martorului B. Andeeas-I. și P. D.-V., cu adresa nr._/16.07.2013, emisă de SPCRPCIV T., din care s-a observat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie, precum și cu declarațiile date în calitate de învinuit, suspect și inculpat de către P. D. A., care a precizat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
Prima instanță a reținut că în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de organele de poliție la data de 30.05.2013; procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, întocmit de organul de cercetare penală la data de 19.09.2013; declarațiile martorilor B. și P. D.-V.; adresa nr._/16.07.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule T.; declarația inculpatului P. D. A. și fișa de cazier judiciar a inculpatului P. D. A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.05.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.07.2014, definitivă la data de 10.07.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul judecătoriei a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 7901/P/2013 din data de 24.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul P. D. A. și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior prezentării succinte a actului de sesizare de către președintele completului în baza art. 374 C. proc. pen., prima instanță i-a pus în vedere inculpatului drepturile prevăzute de art. 374 alin. 2 C. proc. pen., l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat potrivit art. 375 alin. 1 C.p.p. la audierea inculpatului, în sensul recunoașterii în totalitate a faptei reținute în sarcina sa, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: la data de 30.05.2013 lucrătorii de poliție din cadrul Poliției municipiului Timișoara, Biroul Rutier, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu constând în supravegherea și controlul traficului rutier, pe ., au efectuat semnal regulamentar de oprire către conducătorul autovehiculului marca BMW cu numărul de înmatriculare_, care circula din direcția C. C. către ..
În prezența martorului asistent B. A., pasager al autoturismului oprit, organele de poliție au procedat la legitimarea conducătorului auto, stabilindu-se că se numește P. D. A.. Acesta a declarat că nu are asupra sa permisul de conducere, motiv pentru care lucrătorii de poliție au procedat la verificarea în baza de date a posesorilor de permise de conducere, ofițerul de serviciu comunicând faptul că numitul P. D. A. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Prima instanță a reținut că în ceea ce privește cele constatate, conducătorul auto a declarat că nu posedă permis de conducere, însă a urmat cursurile unei școli de șoferi, urmând să dea examenul. Totodată, constatând că acesta emana miros de alcool, agenții rutieri au dispus testarea sa cu aparatul etilotest, valoare indicată de alcooltest fiind de 0,20 mg/l alcool pur în aer expirat, motiv pentru care conducătorul auto a fost sancționat contravențional.
Instanța de fond a constatat că situația de fapt expusă mai sus se probează cu răspunsul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., potrivit căruia numitul P. D. A. nu figurează ca posesor permis de conducere, cu procesul-verbal de constatare, declarația martorei B. A. și declarația inculpatului P. D. A., prin care a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că a condus pe o distanță scurtă și doar din cauza faptului că nu a găsit un taxi care să îl transporte.
În drept, prima instanță, constatând că de la momentul săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o succesiune de legi, a apreciat că se impune a analiza care este legea penala mai favorabilă în prezenta cauză, conform art. 5 C.pen.
Astfel, a reținut că la momentul comiterii faptei, în data de 30.05.2013, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere era incriminată ca infracțiune de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani iar începând cu 01.02.2014, odată cu . noului cod penal, fapta inculpatului P. D. A. este incriminată de dispozițiile art. 335 alin. 1 C. pen, această norma având un conținut identic cu reglementarea anterioară, inclusiv în ceea ce privește tratamentul sancționator.
Totodată, prima instanță, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, a constatat că inculpatul a mai suferit o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep., dispusă prin sentința penală nr. 319/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara.
Astfel, a stabilit legea penală mai favorabilă prin compararea dispozițiilor legale cu privire la pluralitatea de infracțiuni și având în vedere că potrivit Codului penal anterior, pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze s-ar fi reținut starea de recidivă postcondamnatorie, respectiv a constatat că dispozițiile codului penal actual sunt mai favorabile inculpatului întrucât stabilește condiția pentru primul termen al recidivei existența unei condamnări mai mari de un an închisoare, reținând astfel că o condamnare de 1 an închisoare, ca în cazul inculpatului P. D. A., atrage pluralitatea intermediară, conform art. 44 alin. 1 din noul cod penal.
În consecință, a apreciat că, fapta inculpatului P. dino A. constând în aceea ca în noaptea de 30.05.2013 a condus autovehiculul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe ., ce face parte din categoria drumurilor publice, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C. pen.
Întrucât din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termen de încercare de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep., dispusă prin sentința penală nr. 319/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara, în încadrarea juridică a faptei, instanța de fond a reținut și art. 44 alin. 1 C. pen., privind pluralitatea intermediară, întrucât fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită după condamnarea definitivă a inculpatului la o pedeapsă mai mica de un an închisoare și înainte de a executa în întregime pedeapsa anterior aplicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii comise, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în conducerea unui vehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere iar urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei, respectiv, siguranța circulației pe drumurile publice, legătura de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei.
Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Având în vedere cele expuse mai sus și luând în considerare dispozițiile art. 53 C. pen., prima instanță a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare a pedepsei stabilite de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoare ocrotită, natura si gravitatea prejudiciului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, conduita și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita acestuia după comiterea faptelor și în cursul procesului, precum și starea de sănătate, vârsta, situația familială sau nivelul de educație a inculpatului.
Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul are vârsta de 24 ani și în prezent este student la Facultatea de Psihologie din C. Universității de Vest din Timișoara.
De asemenea, a avut în vedere că inculpatul a recunoscut și regretă comiterea faptei, precum și faptul că a condus la o ora târzie, când traficul în Timișoara este redus.
Pe de altă parte, a ținut cont de împrejurarea că inculpatul, pe lângă faptul că nu poseda permis de conducere, a consumat și băuturi alcoolice înainte de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.
În consecință, față de cele expuse mai sus, instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului P. D. A. pedeapsa de 8 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, potrivit cărora regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969 și că potrivit art. 83C. pen. 1969, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Având în vedere dispozițiile legale enunțate mai sus, instanța anterioară a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, stabilind ca pedeapsa rezultantă, de 1 an și 8 luni închisoare, să fie executată în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – s-a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.
Reținând natura faptei comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care, în opinia primei instanțe, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - inculpatul a fost privat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că în cauză a fost dată o soluție de condamnare a inculpatului, în temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, ce au inclus și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât P. de pe lângă Judecătoria Timișoara cât și inculpatul P. D. A..
P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a solicitat desființarea sentinței apelate iar, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri, prin care să se dispună, în temeiul art.335 alin.1 din C.pen. cu aplicarea art.44 alin.1 și art.5 din C.pen., art396 alin.10 C.pr.pen. condamnarea inculpatului P. D. A. la o pedeapsă cu închisoarea în limite legale, cu revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/01.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, în regim de detenție, și aplicarea inculpatului de pedepse complementare prev. de art.66 alin.1 lit a) și b) C.pen., în temeiul art.67 alin.1 C.pen., și accesorii prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) și b) Cp,. în temeiul art. 65 alin. 1 C.pen.
În motivare, s-a arătat că sentința penală apelată este nelegală sub aspectul că instanța deși a constatat că dispozițiile codului penal actual sunt mai favorabile inculpatului P. D. A., întrucât stabilesc ca și condiție pentru primul termen al recidivei existența unei condamnări mai mari de un an închisoare astfel încât condamnarea de 1 an închisoare aplicata anterior inculpatului nu atrage reținerea recidivei postcondamnatorii ci a pluralității intermediare, conform art. 44 alin. 1 din noul cod penal, iar fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.335 alin.1 C.pen., a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.44 alin.1 C.pen, art.5 C.pen. cu aplic, art.396 alin. 10 C.pr.pen., combinând astfel prevederile din legea nouă și legea veche, ceea ce contravine deciziei Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, potrivit căreia dispozițiile acestui articol sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
De asemenea, s-a considerat că sentința penală este nelegală și sub aspectul că prima instanță deși a constatat că dispozițiile codului penal actual sunt mai favorabile inculpatului P. D. A. i-a aplicat acestuia pedepse accesorii conform Codului penal din 1969.
S-a opiniat că, raportat la decizia Curții Constituționale, nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul că instanța putea sa-l condamne pe inculpat, prin aplicarea legii penala mai favorabile, potrivit dispozițiilor noului cod penal, în baza art.335 alin.1 C.pen., cu art.44 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. și nu să combine dispozițiile din codul penal actual mai favorabile inculpatului privind pluralitatea intermediară prev. de art.44 alin.1 C.pen. cu dispozițiile din legea veche prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, care ar fi impus menținerea dispozițiilor art.37 lit.a C.pen. din 1969.
Referitor la pedepsele accesorii stabilite în sarcina inculpatului de prima instanță, s-a precizat că în raport de dispozițiile art. 12 alin.1 din Legea nr.187/2012, întrucât în cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă legea nouă, instanța de fond nu putea să-i aplice condamnatului pedepse accesorii conform vechiului Cod penal și trebuia să-i aplice condamnatului pedepse complementare și accesorii conform noului Cod Penal, respectiv, să-i aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit a) și b) C.pen., în temeiul art.67 alin.1 C.pen. și să-i aplice inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit a) și b) C.pen. în temeiul art. 65 alin.1 C.pen.
Inculpatul P. D. A. a solicitat, în principal aplicarea dispozițiilor art. 44 Noul C.pen., cu privire la pluralitatea intermediară iar în temeiul art. 91 C.pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere iar, în subsidiar, în temeiul art. 396 al. 10 C.pr.pen., reducerea pedepsei aplicată de prima instanță inculpatului, pentru motivele expuse de avocatul său ales, redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelantul inculpat și de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penala, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că la data 30.05.2013, în jurul orelor 03.50, organele de poliție din cadrul PMT- Biroul Rutier, au identificat pe inculpatul P. D. A. conducând autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, pe ., fără ca acesta să posede permis de conducere.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței, în rejudecare, unde a solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 Cod penal .
În acest sens se va avea în vedere că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 396 alin 10 C.pr.pen, (închisoarea de la 8 luni -3 ani și 4 luni,) pedeapsele aplicate de prima instanță este la chiar minimul special al limitelor aminitite. Neexistând cauze legale pentru o reducere suplimentară.
Cu privire la aplicare legii penale mai favorabile se constată că prima instanță a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții autonome întrucât a aplicat dispozițiile 44 alin 1 C.pen., constatând că dispozițiile art. 41 C.pen. sunt mai favorabile în condițiile în care stabilesc ca și condiție pentru primul termen al recidivei existența unei condamnări mai mari de un an închisoare astfel încât, condamnarea de 1 an închisoare aplicata anterior inculpatului nu mai atrage reținerea recidivei postcondamnatorii ci a pluralității intermediare. Cu toate acestea, a dispus condamnarea în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, combinând prevederile din legea nouă și legea veche.
Potrivit Deciziei Curții Constituționale 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2014, „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”. Având în vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii, nu se poate persista în aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, acest mod de aplicare presupunând crearea unei lex tertia.
Pentru aceste considerente, se impune admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara precedându-se la recalificarea faptei conform dispozițiilor noului Cod penal, texte în baza cărora inculpatul a și fost trimis în judecată, astfel încât, în baza art. 335 C.pen., cu aplic. art. 44 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., va fi condamnat inculpatul, P. D. A. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în pluralitate intermediară.
Criticile Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara sunt fondate și cu privire la pedepsele accesorii aplicate inculpatului.
Potrivit art. 12 alin 1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că în cauză s-a constat în mod global ca fiind mai favorabilă legea nouă, se vor aplica dispozițiile art. 67 și 65 C.pen.
În baza art. 65 alin.1 C.pen., raportat la art. 67 alin.2 C.pen., rap. la art. 12 din Legea 187/2012 și art. 5 C.pen., având în vedere că inculpatului nu i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor se impune înlăturarea pedepselor accesorii aplicate.
În continuare se observă că prima instanță în mod corect a constatat că infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin s.p. nr. 319/01.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin s.p. nr. 319/01.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin d.p. nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara, astfel încât, în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.
Dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 care obligă la revocarea suspendării condiționate conform Codul penal din 1969 sunt singurele incidente în cauză, prin această dispoziție tranzitorie legiuitorul exceptând în mod expres aplicarea altui tratament sancționator în situația în care se justifică revocarea suspendării condiționate dispuse conform Codului penal din 1969. Acestă dispoziție cuprinsă în Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, ca normă de trimitere, reprezintă lege nouă, împrumutând acest caracter de lege nouă și normei la care face trimitere, respectiv art. 83 alin1 C. pr. pen.1968.
În cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 44 alin 2 C.pen. privind tratamentul sancționator al pluralității intermediare (contopirea potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni.) întrucât ar presupune încălcarea dispozițiilor exprese și derogatorii ale art. 15 Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal.
În continuare, se observă că, față de aplicarea obligatorie a art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969 nu este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 91 C.pen. privind suspendarea sub supraveghere, executarea efectivă fiind singura formă de executare a pedepsei permisă după săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei anterioare, Decizia nr.1 din 17ianuarie 2011 pronunțată de ÎCCJ în interesul legi menținându-și valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. D. A. împotriva sentinței penale nr. 3601 din 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva aceleași sentințe.
În consecință, va desființa sentința penală apelată numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând:
În baza art. 335 C.pen., cu aplic. art. 44 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., va condamna inculpatul P. D. A., la pedeapsa de: 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în pluralitate intermediară.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/01.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara și va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.
De asemenea, va înlătura aplicarea pedepselor accesorii
Va menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. D. A. împotriva sentinței penale nr. 3601 din 03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva aceleași sentințe.
Desființează sentința penală apelată numai cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și rejudecând:
În baza art. 335 C.pen., cu aplic. art. 44 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. și cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul, P. D. A., fiul lui Branco și D.-V., născut la data de 29.11.1989 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, .. 6, jud. T., CNP_, la pedeapsa de:
- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în pluralitate intermediară.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/01.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 722/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara și dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de:
-1 (unu) an și 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție.
Înlătură aplicarea pedepselor accesorii
Menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
Președinte Judecător
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.F.M./19.03.2015
Tehnored.O.I. 5 ex- 04.03.2015
Prima instanță – Judecătoria Timișoara - jud. G. R. G.
| ← Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art.332 NCP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 311/2015. Curtea de... → |
|---|
