Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art.332 NCP. Decizia nr. 226/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 226/A
Ședința publică din data de 25.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul O. C. și de parte civilă S. C. CĂLĂTORI SA SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI TIMIȘOARA, împotriva sentinței penale nr. 453/2014 din data de 15 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru inculpat se prezintă avocat din oficiu B. A. M., pentru partea civilă se prezintă consilier juridic Milotin V., care depune la dosar delegație, pentru partea responsabilă civilmente intimat T. S. Condote Cossi Gie se prezintă avocat ales B. L. iar pentru asigurătorul G. R. Asigurare-Reasigurare S.A. se prezintă consilier juridic M. L.-M., lipsă fiind inculpatul și reprezentantul părții responsabile civilmente S.C. T. P. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar, două cereri, transmise prin fax, formulate de către avocat P. I. D., care precizează că are calitate de mandatar și avocat ales al inculpatului și prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea să studieze dosarul cauzei și să solicite copii după rechizitoriu și declarațiile părților și, respectiv introducerea în cauză a lichidatorului judiciar Insol Industry IPURL pentru S.C. T. P. S.R.L. cu motivarea că s-a admis cererea acestei societăți cu privire la deschiderea procedurii simplificate a falimentului, iar în dovedire a anexat fișa dosarului în care s-a pronunțat această soluție, listată de pe portalul Tribunalului Gorj. De asemenea, la prima cerere, avocatul a atașat împuternicirea avocațială.
Instanța pune în discuție cererile formulate de către avocat P. I. D..
Procurorul solicită respingerea cererilor, cu motivarea că inculpatului i s-a mai acordat un termen pentru pregătirea apărării.
Avocatul ales al părții responsabile civilmente S.C. T. P. S.R.L. solicită respingerea cererilor, considerând că nu sunt justificate, arătând că la termenul anterior inculpatul a fost prezent și i s-a acordat termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul părții civile solicită respingerea cererilor.
Reprezentantul asigurătorului G. R. Asigurare-Reasigurare S.A. susține aceleași concluzii, precizând că inculpatului i s-a pus în vedere, cu ocazia încuviințării cererii anterioare de amânare, că este singurul termen acordat pentru pregătirea apărării.
Avocatul din oficiu al inculpatului arată că nu se opune încuviințării cererii de amânare, având în vedere împrejurarea că avocatul a fost angajat astăzi în cauză, potrivit afirmațiilor sale.
În deliberare, instanța respinge cererile formulate de avocatul P. I. D.. În ceea ce privește cererea de amânare a judecării cauzei pentru pregătirea apărării, instanța are în vedere faptul că inculpatului i s-a acordat un termen suficient de lung pentru angajarea unui avocat ales și pregătirea apărării precum și faptul că i s-a pus în vedere că este singurul termen acordat pentru pregătirea apărării. Referitor la cererea de introducere a lichidatorului judiciar, instanța constată că partea responsabilă civilmente S.C. T. P. S.R.L. are termenul acordat în cunoștință, având în vedere faptul că la termenul anterior de judecată a fost prezent avocatul său ales iar în cazul în care s-ar aprecia că este necesară introducerea în cauză a lichidatorului judiciar, cererea în acest sens ar trebui să fie formulată de către partea responsabilă civilmente.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în temeiul art. 16 al. 1 lit. d C.pr.pen. să se dispună achitarea inculpatului și exonerarea de la plata prejudiciului, argumentând că acesta nu este singurul vinovat de producerea incidentului, având în vedere împrejurarea că persoana desemnată de către angajatorul inculpatului să îl ajute pe acesta, în acel moment se afla în altă locație.
Avocatul ales al părții civile solicită admiterea apelului formulat de partea pe care o reprezintă, nemulțumită de cuantumul prejudiciului stabilit de prima instanță, care nu a luat în considerare unele devize și TVA. Totodată solicită să fie avute în vedere motivele arătate în scris.
Avocatul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea apelurilor formulate de către partea civilă și partea responsabilă civilmente S.C. T. P. S.R.L.
Avocatul ales al părții civile solicită respingerea apelurilor formulate de către inculpat și partea responsabilă civilmente S.C. T. P. S.R.L.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, considerând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, reținând vinovăția inculpatului iar pedeapsa la care a fost condamnat este proporțională cu gravitatea faptei pe care acesta a săvârșit-o. În acest sens, învederează că inculpatul s-a angajat în trecere fără să ia în considerare regulile de circulație și precizează că susținerea că nu a avut posibilitatea să observe trenul nu a fost confirmată de nicio probă.
De asemenea, procurorul consideră că în mod corect s-a reținut de către prima instanță prejudiciul creat de inculpat și că apelul părții responsabile civilmente nu este motivat, sens în care solicită respingerea și a acestor două apeluri.
Reprezentanta asigurătorului solicită respingerea apelurilor declarate în cauză, arătând că soluția primei instanțe este temeinică și legală și că în mod corect a fost admisă lipsa calității procesuale a părții pe care o reprezintă.
Avocatul ales al părții responsabile civilmente T. S. Condote Cossi Gie solicită respingerea apelurilor formulate de cele trei părți, în opinia sa soluția fiind corectă atât sub aspectul laturii penale cât și pe latură civilă. Mai precizează că în mod corect prima instanță a admis lipsa calității procesuale a societății pe care o reprezintă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 453/2014 din 15 iulie 2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Lugoj, în baza art. 332 al. 1, 3 si 4 C.pen.(art.276 alin.1, 3 și 4 C.pen.1968), cu aplicarea art. 5 C.pen., a condamnat inculpatul O. C., la o pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă; în baza art. 83 C.pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei, stabilind, în baza art. 84 al. 1 C.pen., un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
De asemenea, în baza art. 85 al. 1 C.pen. 1 pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. 1)lit. c) - e), să fie comunicate Serviciului de Probațiune Hunedoara.
Totodată, instanța de fond a stabilit, în baza art. 85 al. 5 C.pen. că inculpatul va trebui sa îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen., referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 397 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ., cu aplicarea art. 86 C.pr.pen. și a art. 1373 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . Târgu J., să-i plătească părții civile suma de 65.545,82 lei, daune materiale. Au fost respinse în rest ca nefondate pretențiile civile ale părții civile.
Prin hotărârea dată, judecătoria a admis excepția lipsei calității de parte responsabilă civilmente a T. S. Condotte Cossi Gie și a asiguratorului G. R. Asigurare-Reasigurare SA și a respins acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu aceste părți.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 alin. 6 C.pr.pen. raportat la art. 453 C.pr.civ. a obligat partea civilă să plătească către T. S. Condotte Cossi Gie suma de 7050 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare.
În baza art. 276 al. 6 C.pr.pen. raportat la art. 453 C.pr.civ. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Târgu J., să plătească către T. S. Condotte Cossi Gie suma de 1920 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu expertiză material rulant.
În baza art. 175 al. 5 C.pr.pen. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . Târgu J., să-i plătească expertului P. G. suma de 1420 lei, diferența neachitată din onorariul de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, întocmit la data de 11.01.2013 în dosarul nr. 1219/P/2012, înregistrat la data de 14.01.2013 pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului O. C., trimis în judecată pentru săvârșirea din culpă a infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prevăzută și pedepsită de art. 276 al. 1, 3 și 4 C.pen.
S-a reținut prin rechizitoriu că în data de 16.06.2012, orele 22:45, în timp ce conducea autobasculanta marca Iveco cu număr de înmatriculare_ pe drumul tehnologic construit, ce intersectează calea ferată, la km 69+990 (între stația Cliciova și Hm. Coșteiu M.), inculpatul O. C. a ignorat indicatorul rutier „Stop” și „C. Sf. A.”, nu s-a asigurat și a traversat pasajul, fiind surprins de trenul regio 2187. Accidentul s-a soldat cu avarierea locomotivei trenului, a unui vagon și a autobasculantei. Organele de urmărire penală au apreciat că obstacolul existent pe linia ferată (autobasculanta condusă de inculpat) ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate și au constatat că cercetările efectuate în cauză au stabilit că în zona în care s-a produs accidentul se executau lucrări la Autostrada Lugoj-D. începând cu luna mai 2012 de către T. S. Condotte Cossi G.I.E., societate care avea obligația de a respecta condițiile de vizibilitate și semnalizare existente, atât pe calea ferată cât și pe drumul tehnologic consolidat (în acest sens făcându-se referire la avizul nr. 11-TN-2012 al Companiei Naționale de Căi ferate C. SA – f.43 dosar). De asemenea, s-a precizat că potrivit memoriului tehnico-justificativ pentru lucrările de consolidare a drumului tehnologic existent (fiind indicată f.45 dosar) executantul lucrării avea și obligația de a lua măsuri privind siguranța circulației, urmând să existe un agent de pază și semnalizare la trecere nivel, pe toată durata lucrărilor și utilizării drumului tehnologic și că potrivit adresei nr. 154-2012/SL/ad din 04.10.2012, T. S. Condotte Cossi G.I.E. l-a desemnat pe învinuitul V. Zinuc să asigure paza și semnalizarea în pasaj, acesta fiind de serviciu la data producerii accidentului.
S-a mai arătat în rechizitoriu faptul că inculpatul O. C. era angajat ca șofer mașină de mare tonaj din data de 31.05.2012 la .. Cu privire la producerea accidentului, inculpatul O. C. a declarat în faza de urmărire penală că a respectat indicatoarele rutiere existente în pasaj și a oprit autobasculanta pentru a se asigura, însă nu a observat trenul care venea spre pasaj, confundând farurile acestuia cu luminile de poziție ale două autobasculante oprite în apropierea liniei de cale ferată, care-și reparau o pană.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată de parchet, prin prisma declarațiilor mecanicilor de locomotivă (fila 47, 48 urmărire penala) din care s-a dedus că inculpatul doar a încetinit autobasculanta, după care s-a angajat brusc în traversarea pasajului, nerespectând astfel indicatoarele existente la trecerea pasajului. De asemenea, în cuprinsul rechizitoriului s-a menționat că în cauză a fost efectuat și un experiment judiciar care a stabilit, în condițiile descrise de inculpat, că acesta avea posibilitatea, din locul în care se afla, să vadă distinct toate luminile farurilor locomotivei, acestea neputându-se confunda cu farurile autocamioanelor staționate pe drumul tehnologic. Totodată s-a stabilit că de la o distanță de circa 300 m de pasaj s-au auzit din cabina autocamionului semnalele acustice ale locomotivei. Conform raportului de investigare (f.22 urmărire penala) trecerea la nivel era semnalizată cu indicatoarele „Stop” și „C. Sf. A.”, cu romb de vizibilitate asigurat.
Procurorul care a dispus trimiterea în judecată a inculpatului a reținut că persoana care asigura paza în pasaj, V. Zinuc A., își părăsise postul din pasaj la data producerii accidentului, fapt confirmat de angajații din șantier. Din verificările efectuate s-a stabilit însă că învinuitul V. Zinuc A., angajat la T. S. Condotte Cossi G.I.E., conform contractului individual de muncă nr. 278/24.04.2012 (f. 61 și următoarele dosar urmărire penală) era muncitor necalificat, iar din fișa postului nu rezultă că acesta avea obligația sau sarcina de a asigura dirijarea circulației în pasajul de cale ferată. Învinuitul a declarat că nu avea obligația dirijării circulației, ci doar de a curăța pietrișul căzut între liniile ferate. Deși societatea angajatoare comunică, prin adresele existente la dosar, că învinuitul V. Zinuc a fost desemnat și instruit să semnalizeze pe timp de zi și de noapte prezența trenurilor și oprirea camioanelor, nu există niciun înscris semnat de învinuit cu privire la desemnarea și instruirea sa pentru semnalizarea și dirijarea circulației, pentru a putea fi angajată răspunderea penală a acestuia.
S-a mai precizat ca inculpatului O. C. îi revenea obligația unei duble asigurări la trecerea pasajului, în condițiile în care agentul de dirijare lipsea din post, acesta trebuind să respecte indicatoarele aflate la trecerea la nivel cu calea ferată. Conform devizelor existente la dosar (f.28-36), S.N.T.F.C. C. Călători SA, Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300.130,71 lei și 1.190,3 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin accidentul din data de 16.06.2012. Urmare a accidentului produs s-a pus în pericol siguranța circulației trenurilor (adresa nr. 4/_ /2012 – f.19 dos.).
În dosarul de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului cu schițe și planșe foto, raport de investigare C., devize de pagube, adrese parte civilă, avizul nr. 11-TN-2012 al C. SA și memoriul tehnico-justificativ pentru lucrări de consolidare, adrese și înscrisuri părți responsabile civilmente, proces-verbal de efectuare a unui experiment judiciar, declarațiile martorilor U. M., P. D., E. V., C. D., Zannette Dino, Zîmța D., F. G., H. I. M., Baldassarre P., N. I., C. D., K. N., L. D., M. C., L. A. D., declarații învinuiți și inculpați O. C., V. Zinuc-A., fișe caziere judiciare și proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În faza de judecată a fost audiat inculpatul O. C. (filele 75-76 dosar) și martorii N. I. (f.106), U. G. M. (f.107-108), Pestenaru D. (f.109), M. I. (f.125-126), F. G. (f.127-128), C. D. (f.177), M. C. (f.230-231); s-a efectuat un raport de expertiză tehnică auto (f.154-161), un supliment de expertiză tehnică judiciară auto (f.127-133 vol. II) de către expert O. G., un raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea material rulant căi ferate (f. 2 – 126 vol.II) și un supliment la raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea material rulant căi ferate (f.164-176 vol.II) de către expert P. G..
Din probele administrate in primele două faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut în fapt, că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 5 urmărire penală) la data de 16.06.2012, în jurul orei 23.00, lucrătorii Postului de Poliție TF Lugoj au fost sesizați prin Serviciul de urgențe 112 despre faptul că la trecerea la nivel cu calea ferată dintre Stația C. Balinț și PO Păru, pe secția C. 212, trenul Regio 2187 ce circula pe relația M. – Lugoj a surprins și lovit în pasaj un autocamion pe care l-a avariat.
La fața locului s-a constatat că locul faptei se află amplasat pe secția de cale ferată 212 Lugoj-I., la km 69+990, unde se găsește un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată, prevăzut de ambele părți cu indicatoare rutiere de avertizare, respectiv indicatorul „STOP” și indicatorul „C. Sfântului A.”. De asemenea, la locul accidentului a fost găsit autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, avariat în urma impactului cu locomotiva trenului. La fața locului s-a mai constatat că la o distanță de circa 50 metri de pasaj se afla oprit și trenul implicat în accident, respectiv trenul Regio 2187, compus din două vagoane și locomotivă, care a fost de asemenea avariat.
Organele de poliție au procedat la identificarea conducătorului autocamionului în persoana inculpatului O. C..
Cu ocazia audierii (filele 68-69 urmărire penală), inculpatul a declarat că în seara zilei de 16.06.2012 a efectuat transporturi de pământ decopertat pe o distanță de 1 km de la locul de unde se decopertează la locul unde se depozitează. Între aceste două puncte drumul traversează calea ferată într-un punct aflat între Balinț și Păru. În acel pasaj, prevăzut cu indicatoare „STOP” și „C. Sfântului A.”, administratorii autostrăzii au construit balize de gabarit și au amplasat un pilon de beton, pentru ca prin pasaj să treacă doar un autocamion. Totodată, în pasaj se află și un îndrumător de circulație, care are obligația să asigure buna desfășurare a traficului autocamioanelor prin pasaj și să oprească autocamioanele dacă circulă trenuri, vizibilitatea fiind redusă.
Inculpatul a mai învederat că în ziua respectivă s-a aflat în pasaj un bărbat care a dirijat circulația la primele 3-4 transporturi pe care le-a efectuat, însă la lăsarea întunericului bărbatul respectiv nu s-a mai aflat în pasaj, conducătorii auto desfășurându-și activitatea fără acesta. În jurul orelor 22.45, aflându-se la al 8-lea transport, în condiții de întuneric, a ajuns în pasaj și a văzut din direcția Balinț mai multe faruri care se aflau la o distanță de circa 50 de metri de pasaj pe partea cealaltă a pasajului. A condus camionul până în pasaj și în acel moment a văzut că din partea dreaptă din direcția Balinț se apropia un tren, moment în care, fiind în gabaritul liniei, a considerat să accelereze camionul, pentru a nu fi lovită cabina în care se afla, vizibilitatea fiind redusă accentuat de farurile mașinilor din față care staționau pentru a-i da prioritate de trecere. A apucat să treacă cu partea din față a camionului, dar locomotiva trenului l-a acroșat în partea din spate.
S-a mai arătat în aceeași declarație că inculpatul a oprit autocamionul înainte de a trece prin pasaj, după oprire și-a continuat drumul, fiind indus în eroare de farurile autocamioanelor de peste pasaj, care se aflau pe drumul paralel cu calea ferată. Consideră că dacă în pasaj se afla de serviciu persoana care a fost angajată să păzească pasajul și să dirijeze circulația prin acesta nu s-ar fi întâmplat accidentul. A menționat că lucrul care l-a indus în eroare a fost faptul că pe partea cealaltă a pasajului, pe drumul paralel cu calea ferată, erau camioane pe ambele sensuri cu farurile aprinse. Acestea l-au indus în eroare, fiind paralele cu trenul. Când a ajuns în pasaj, nu a auzit semnale sonore de la locomotivă, deși avea geamul deschis.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut că, în declarația aflată la fila 142 urmărire penală, inculpatul a afirmat că oprirea sa înainte de traversarea căii ferate s-a făcut timp de aproximativ 20 de secunde, însă la o distanță de aproximativ 5 metri de semnul stop.
Instanța de fond a constatat că în dosarul de urmărire penală, la filele 105-106, se află procesul-verbal de efectuare a unui experiment judiciar, efectuat în condiții similare celor existente la momentul producerii accidentului, din cabina autocamionului, de pe locul șoferului aflat la o înălțime de circa 2,5 metri de la sol, la ora 22.46, de la o distanță de circa 1 km s-a putut vedea și distinge lumina farului de sus al locomotivei trenului Regio 2187. De asemenea, s-a stabilit că luminile farurilor locomotivei se văd distinct, respectiv una sus și două jos, neputându-se confunda cu luminile farurilor autocamioanelor, aflate staționate pe drumul tehnologic la circa 55-60 metri de pasaj, luminile farurilor autocamioanelor fiind mult mai jos, din cauză că drumul tehnologic se află sub nivelul acostamentului căii ferate (cu circa 1,5 metri).
S-a mai reținut că martorul F. G., audiat în dosarul de urmărire penală (fila 166), a declarat că luminile celor două autovehicule oprite pentru repararea penei nu pot fi confundate cu luminile locomotivei trenului, care sunt evidente și mult mai puternice și care se văd de la aproape un km pe timp de noapte și că același martor a declarat în fața instanței că se afla la locul accidentului la data când s-a produs acesta, la o distanță de circa 150 metri în spatele autobasculantei conduse de inculpat și că lângă calea ferată este amplasat un indicator de oprire și unul cu C. Sfântului A.. Martorul a arătat că dacă se respectă regulile de circulație și conducătorul autobasculantei oprește în dreptul acelui indicator pentru a se asigura, se vede farul de sus al unei locomotive care se apropie. Cu privire la vegetația existentă pe marginea căii ferate, martorul a arătat că este adevărat că la data accidentului vegetația depășea un metru și se ridica până la 1,5 metri înălțime și era foarte deasă, însă farul de sus al unei locomotive care se apropia se vedea peste această vegetație. Raportat la înălțimea la care sunt situate farurile unei autobasculante ca cea oprită pe partea opusă a căii ferate, martorul a arătat că aceste faruri nu pot fi confundate cu farul de sus al unei locomotive, datorită diferenței mari de înălțime.
Prima instanță a avut în vedere și declarațiile martorului Pestenaru D., audiat în fața instanței (fila 109 din vol. 1), care a declarat că la data când s-a produs impactul cu autovehiculul condus de inculpat era mecanicul care conducea locomotiva cu care autobasculanta a intrat în impact și că toate cele patru faruri ale locomotivei erau aprinse, atât cele de sus, cât și cele de jos, cele de sus fiind poziționate la aproximativ 3 metri înălțime precum și ale martorului M. C. (fila 230 din vol. 1 al dosarului instanței) care a susținut că exista vizibilitate pe o distanță de aproximativ 600-700 metri, mai ales că accidentul s-a produs noaptea, când se văd farurile locomotivei. Totodată martorul a arătat că șoferii puteau sesiza apropierea trenului înainte de a pătrunde pe calea ferată.
De asemenea, s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauza de expert tehnic judiciar O. G., potrivit cărora, inculpatul O. C. nu a putut să vadă trenul care venea dinspre localitatea Balinț datorită lipsei de vizibilitate produsă de vegetația abundentă, a condițiilor de noapte, a prafului și a farurilor autobasculantelor care erau în fața și în spatele său; a respectat regulile de circulație; accidentul nu ar fi avut loc dacă angajatul ., numitul V. A. Zinuc, era la post și dirija trecerea autobasculantelor la trecerea la nivel cu calea ferată. Faptul că nu a existat vizibilitate este confirmat și de măsurile luate imediat de societatea care are în administrare drumul, și anume: s-a toaletat vegetația, s-a iluminat trecerea la nivel cu calea ferată, s-a montat o gheretă pentru angajatul care efectua dirijarea autovehiculelor la trecerea la nivel cu calea ferată.
Concluziile raportului de expertiză au fost înlăturate de prima instanță, pe considerentul că nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, s-a concluzionat de către instanța de fond că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 138 al. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care îl obligau pe acesta să oprească autobasculanta în locul în care există vizibilitate maximă asupra căii ferate, fără a trece de indicatoarele „Stop” și „C. Sfântului A.”. Totodată, s-a apreciat că, având în vedere că drumul era în pantă și că exista vegetație de o parte și de alta a căii ferate, inculpatul trebuia să oprească în imediata apropiere a indicatoarelor, fără a le depăși, poziție care i-ar fi asigurat vederea farurilor de sus ale locomotivei, peste vegetația de aproximativ 1,5 metri, existentă la data producerii accidentului. Privitor la această opinie, prima instanță a avut în vedere că, astfel cum rezultă și din fotografiile aflate la fila 205 dosar, nivelul de observare al șoferului aflat în cabina autobasculantei este situat la o înălțime de aproximativ 2,5-2,6 metri, iar farurile de sus ale locomotivei implicate în accident erau poziționate la aproximativ 3 metri înălțime, cu cel puțin un metru peste vegetația din apropierea căii ferate. Farurile din partea de sus a locomotivei (situate la aproximativ 3 metri înălțime) nu puteau fi confundate cu farurile autobasculantelor (poziționate la o înălțime de aproximativ 80 cm – foto fila 205), cu atât mai mult cu cât drumul tehnologic pe care circulau autobasculantele situate pe partea cealaltă a căii ferate era situat sub nivelul căii ferate. Din declarația inculpatului aflată la fila 142, s-a observat că oprirea autobasculantei a avut loc la aproximativ 5 metri de semnul stop, deci nu în locul care asigura vizibilitatea maximă, condiții în care dispozițiile anterior menționate au fost nesocotite. S-a constatat că acest fapt este confirmat și de declarațiile mecanicului de locomotivă și ale ajutorului acestuia, care au învederat că autobasculanta a apărut brusc în fața trenului.
În opinia primei instanțe, condițiile de noapte nu au afectat vizibilitatea, farurile locomotivei din partea de sus fiind mult mai vizibile pe timp de noapte, datorită contrastului mai mare. S-a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului că a fost indus în eroare de farurile autobasculantelor situate pe cealaltă parte a căii ferate și care îi acordau prioritate, precum și de cele ale autobasculantelor care staționau (pentru a remedia o pană), având în vedere înălțimea diferită la care sunt poziționate farurile autobasculantelor, respectiv ale locomotivei, precum și diferența de intensitate a luminii. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu avea voie să se angajeze în traversarea căii ferate decât după ce se asigura că o poate face în condiții de siguranță, respectiv după ce se asigura că a eliminat orice dubiu referitor la proveniența farurilor, în caz contrar inculpatul încălcând și dispozițiile art. 35 al. 1 din OUG 195/2002.
Concluziile raportului de expertiză au fost înlăturate de prima instanță și datorită modului în care au fost realizate fotografiile anexate raportului, respectiv de la nivelul solului și din cu totul alte puncte decât cel care reprezintă locul de maximă vizibilitate în care trebuia inculpatul să oprească autobasculanta.
Totodată a fost înlăturat și argumentul expertului referitor la praful existent și care ar fi obturat vizibilitatea, reținându-se că o asemenea apărare nu a fost formulată nici măcar de inculpat în declarațiile inițiale, iar martorii audiați în cauză au arătat că drumul tehnologic era stropit zilnic de mai multe ori, tocmai pentru a nu se ridica praful.
S-a considerat că, chiar dacă ar fi reale susținerile expertului și ale inculpatului, respectiv că în zonă nu exista vizibilitate (deci traversarea căii ferate nu se putea face în condiții de siguranță în absența persoanei care trebuia să dirijeze traficul), aceste condiții îi erau cunoscute inculpatului, care cunoștea foarte bine zona în care lucra. Raportat la această opinie s-a avut în vedere că inculpatul nu se afla la primul transport peste respectiva cale ferată și că din propriile declarații a rezultat că în ziua respectiva mai traversase respectiva cale ferată de 7 ori, accidentul producându-se la al 8-lea transport, ultimele 3-4 transporturi fiind efectuate în absența numitului V. A.. În acest sens, s-a apreciat că, în condițiile în care traversarea căii ferate nu se putea face în condiții de siguranță (potrivit susținerilor expertului și ale inculpatului), inculpatul nu avea voie să se angajeze în traversare, conform art. 35 al. 1 din OUG 195/2002 („Participanții la trafic trebuie sa aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranța circulației, sa nu pună în pericol viata sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”) și că traversând calea ferată în aceste condiții, inculpatul și-a asumat riscul de a fi lovit de tren, aflându-se în culpă (a prevăzut rezultatul faptei, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce).
Instanța de fond a apreciat că nici apărările inculpatului referitoare la culpa exclusivă a numitului V. A. în producerea accidentului nu pot fi reținute, câtă vreme soluția de netrimitere în judecată a acestuia dispusă prin rechizitoriu nu a fost contestată în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 al. 3 din vechiul C.pr.pen.
S-a reținut că prin adresa cu nr. 4/_ /2012 a Sucursalei CREIR CF Timișoara, s-a constatat faptul că prin lovirea autobasculantei s-a pus în pericol siguranța circulației trenurilor.
De asemenea, prima instanță a opiniat că prezența autobasculantei marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ pe linia de cale ferată reprezintă un obstacol în calea trenului și că, prezența autobasculantei a pricinuit o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată și un accident de cale ferată, produs între trenul Regio 2187 ce circula pe relația M. – Lugoj și partea din spate a autobasculantei menționate.
În acest sens, s-a reținut că, prin accident de cale ferată conform art. 333 C.pen. se înțelege distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalațiilor de cale ferată în cursul circulației sau manevrei mijloacelor de transport, manevră, întreținere sau intervenție pe cale ferată.
Având în vedere că locomotiva trenului Regio a suferit avarii însemnate, instanța de fond a considerat că urmările prev. de art. 332 al. 3 C.pen. s-au produs.
Judecătoria a ținut cont de prevederile art. 332 al. 4 C.pen., în conformitate cu care fapta prevăzută de art. 332 al.1 și 3 C.pen. produsă prin modalitatea de așezare a unui obstacol pe calea ferată este incriminată chiar dacă este săvârșită din culpă fiind sancționată cu o pedeapsă de la 1 an și 6 luni la 5 ani.
Astfel, prima instanță a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului O. C. care, în data de 16.06.2012, în jurul orelor 22.45, aflându-se la volanul autobasculantei marca Iveco cu nr. de înmatriculare_, a fost surprins la pasajul de trecere la nivel de cale ferată situat între Stația C. Balinț și PO Păru, pe secția C. 212, de trenul Regio 2187, având ca urmare un accident de cale ferată și avarii grave atât la autobasculantă, cât și la locomotiva trenului, iar prin această faptă s-a pus în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prev. și ped. de art. 332 al. 1, 3 și 4 C.pen. (art. 276 alin.1, 3 și 4 C.pen. din 1968).
Având în vedere că din fișa de cazier a inculpatului reiese că acesta nu posedă antecedente penale și ținând cont de faptul că noul Cod penal prevede un regim sancționator mai blând (pedeapsa de la 1 an și 6 luni la 5 ani, față de pedeapsa de la 3 la 7 ani în vechea reglementare), instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen. și a dispus condamnarea inculpatului în baza noului C.pen., care conține dispoziții mai favorabile inculpatului.
Pentru considerentele redate, în baza art. 332 al. 1, 3 si 4 C.pen. (art.276 alin.1, 3 și 4 C.pen.1968), cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța de fond a condamnat inculpatul O. C., fără antecedente penale, la o pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă și apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 83 C.pen., referitoare la pedeapsă, inexistența condamnărilor anterioare, conduita inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii și posibilitățile de îndreptare ale acestuia, considerând că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată, a dispus amânarea aplicării pedepsei, stabilind, în baza art. 84 al. 1 C.pen., un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 al. 1 C.pen. (1) pe durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a-e. și că în baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Hunedoara.
În baza art. 85 al. 5 C.pen. s-a stabilit că inculpatul va trebui să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.pen., referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse și in cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
In baza art. 397 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ., cu aplicarea art. 86 C.pr.pen. si a art. 1373 C.civ., instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civila Societatea Națională de Transport Feroviar de Calatori „C. Calatori” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. P. S.R.L. Târgu J. (inculpatul fiind angajat la această societate în calitate de conducător auto, iar fapta fiind săvârșită în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu), să-i plătească părții civile suma de_,82 lei, daune materiale.
Instanța de fond a ținut cont de dispozițiile art. 397 al. 1 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ. care impun, în principal, existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate dintre acestea două precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul. Dintre acestea, prima instanță a reținut existența faptei ilicite, săvârșirea infracțiunii, precum și vinovăția inculpatului sub forma culpei.
La stabilirea raportului de cauzalitate și a prejudiciului nereparat au fost avute în vedere concluziile suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar P. G. (fila 168, vol. II), care a stabilit costul total al reparațiilor pentru locomotiva DHE 346, avariată în urma accidentului provocat de inculpat, la 123.108 lei. Constatând că din această sumă a fost scăzută valoarea de_,18 lei, achitată de Fondul de Protecție al Victimelor Străzii către Depoul de Locomotive Timișoara prin ordinul de plată nr. 740/07.06.2013, prima instanță a respins în rest ca nefondate pretențiile civile ale părții civile.
În baza art. 86 C.pr.pen. judecătoria a admis excepția lipsei calității de parte responsabilă civilmente a T. S. Condotte Cossi Gie, reținând că în cauză s-a dispus o soluție de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului V. Zinuc A., care era angajat la T. S. Condotte Cossi Gie, iar această societate nu are calitatea de comitent în raport cu inculpatul O. C.. Având în vedere soluția dispusă cu privire la T. S. Condotte Cossi Gie, aceeași soluție a fost dispusă și cu privire la asiguratorul G. Romania Asigurare-Reasigurare SA, prima instanță apreciind că, nu își justifică legitimarea procesuală în absența unei obligații de răspundere a persoanei asigurate. D. urmare, a fost respinsă acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu aceste părți.
În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 276 al. 6 C.pr.pen. raportat la art. 453 C.pr.civ. a fost obligată partea civilă să plătească către T. S. Condotte Cossi Gie suma de 7050 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, avându-se în vedere împrejurarea că acțiunea civilă a fost respinsă în contradictoriu cu această societate.
În baza art. 276 al. 6 C.pr.pen. raportat la art. 453 C.pr.civ. instanța de fond a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente . Targu J., să plătească către T. S. Condotte Cossi Gie suma de 1920 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu expertiză material rulant, achitat expertului P. G. de către T. S. Condotte Cossi Gie, pe considerentul că, dispunându-se o soluție de condamnare a inculpatului, onorariul expertului cade în sarcina inculpatului și a părții responsabile civilmente, iar în cursul procesului acest onorariu a fost avansat de T. S. Condotte Cossi Gie, în privința căreia s-a constatat lipsa calității de parte responsabilă civilmente.
În baza art. 175 al. 5 C.pr.pen. instanța de fond a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente . Târgu J., să-i plătească expertului P. G. suma de 1420 lei, diferența neachitată din onorariul de expertiză
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul O. C., partea civilă S. C. Călători SA Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara și partea responsabila civilmente ..
Inculpatul O. C. a susținut că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală raportat la probatoriul administrat în cauză.
Partea civilă S. C. Călători SA Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara a solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate sub aspectul laturii civile și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 210.285 lei + TVA, a sumei de 3.538,1 lei (cu TVA) și 592,2 euro (cu TVA).
În motivare, s-a arătat că, potrivit actului nr._ /2012 societatea s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului O. C. și a părții responsabile civilmente T. P. SRL Targu J. cu suma de 300.130,71 lei si 1.190,3 euro, conform Devizului estimativ nr. 103/941a/2012 Remarul 16 Februarie; Deviz nr.2713/2012 RC D.; Deviz nr.1T/E/1099/2012 Depoul Localității Timisoara; Deviz nr.4F/364/l511/2012 Revizia S. Calatori; Deviz nr.1T/E/1088/2012 Depoul Localității Timisoara; Deviz nr. 1T/1031/2012 Depoul Localității Timisoara; Deviz nr.1T/E/1097/2012 Depoul Loc.Timisoara; Deviz nr. 1T/1089/2012 Depoul Loc. Timișoara iar prin sentința penală nr.453 din 15.07.2014, Judecătoria Lugoj a obligat inculpatul în solidar cu parte responsabilă civilmente la plata sumei de 65.545,82 lei către Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara.
De asemenea, s-a învederat că potrivit Raportului de expertiză tehnică efectuată la prima instanță, valoarea costurilor reparației locomotiva DHC 346 a fost estimată la 210.285+TVA ce reprezintă deviz calculație preț .. Privitor la acest aspect s-a mai menționat că inițial . conform devizului nr.103/941a/2012 a comunicat societății parte civilă că repararea locomotivei DHC 346 este apreciată la suma de 290.955,96 lei (TVA inclus), iar ca urmare a expertizei tehnice societatea reparatoare a apreciat că suma pentru care sunt necesare reparații la locomotiva DHC 346 este de 193.086,57 lei fără TVA.
Reprezentanții părții civile au mai arătat că pe lângă suma stabilită de expertul tehnic judiciar pentru repararea locomotivei, respectiv 210.285 lei +TVA, conform Raportului înaintat instanței de judecată, sunt generate și alte prejudicii respectiv: deviz RC D. 2713/2012 în sumă de 493 lei; deviz 1T/E/1099/2012 Depoul Localității Timișoara rămas de achitat 2.585,81 lei; deviz 4F/_ Revizia S. Călători în sumă de 460 lei; deviz 1 T/E/l088/2012 Depoul Localității Timișoara în sumă de 595,2 euro.
În drept, partea civilă a invocat dispozițiile art. 408 și următoarele C.pr.pen.
Partea responsabila civilmente . nu a motivat apelul declarat în cauză.
Examinând apelurile formulate de inculpatul O. C., partea civilă S. C. Călători SA Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara și partea responsabila civilmente .., prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța apreciază că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Prima instanță a apreciat corect culpa inculpatului în săvârșirea infracțiunii și în mod corect a înlăturat concluziile expertizei auto întocmite în cauză și care nu s-a coroborat cu ansamblul tuturor celorlalte probe administrate.
Astfel, instanța de apel reține că la data de.06.2012, în jurul orei 23.00, lucrătorii Postului de Poliție TF Lugoj au fost sesizați prin Serviciul de urgențe 112 despre faptul că la trecerea la nivel cu calea ferată dintre Stația C. Balinț și PO Păru, pe secția C. 212, trenul Regio 2187 ce circula pe relația M. – Lugoj a surprins și lovit în pasaj un autocamion pe care l-a avariat.
La fața locului s-a constatat că locul faptei se află amplasat pe secția de cale ferată 212 Lugoj-I., la km 69+990, unde se găsește un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată, prevăzut de ambele părți cu indicatoare rutiere de avertizare, respectiv indicatorul „STOP” și indicatorul „C. Sfântului A.”. De asemenea, la locul accidentului a fost găsit autocamionul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, avariat în urma impactului cu locomotiva trenului și care a fost condus de inculpat. La fața locului s-a mai constatat că la o distanță de circa 50 metri de pasaj se afla oprit și trenul implicat în accident, respectiv trenul Regio 2187, compus din două vagoane și locomotivă, care a fost de asemenea avariat.
Atât în declarația dată în fața instanței, cât și în cea dată în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că el a luat toate măsurile de prevedere, însă drumul este curbat, în formă de S, iar până la trecerea la nivel cu calea ferată drumul este paralel cu aceasta, vizibilitatea fiind evident redusă, datorită acestui aspect, dar și datorită vegetației abundente și a prafului degajat de deplasarea autovehiculelor. Inculpatul a arătat că pe partea cealaltă erau staționate două autocamioane cu farurile aprinse, că lucrătorul desemnat să asigure trecerea în siguranță a căii ferate lipsea din post, Susține că a oprit la trecerea la nivel cu calea ferată și s-a asigurat de la o distanță de 4-5 metri. Martorii audiați în cauză nu au confirmat în totalitate susținerile inculpatului. Martorul N. I. a arătat că vizibilitatea nu era foarte bună, dar totuși se vedea calea ferată. Martorul U. G. M. a arătat că locomotiva avea toate farurile aprinse și a semnalizat sonor la aproximativ 1 km de pasaj, aspect susținut și de martorul Pestenaru D..
De asemenea au fost audiați martorii asistenți, participanți la reconstituirea faptei, care au arătat că locomotiva este vizibilă de la aproximativ 150 m iar semnalele sonore au fost auzite. Martorul F. G., care conducea o autobasculantă în spatele celei conduse de inculpat a arătat că semnalul sonor al locomotivei în seara producerii accidentului, s-a auzit. A menționat că la data accidentului exista vegetație pe lângă calea ferată de aproximativ 1 m și jumătatea însă farul de sus al locomotivei se vedea peste această vegetație, iar la momentul producerii accidentului nu exista praf în aer. Martorul a mai arătat că farurile autovehiculelor staționate pe partea de drum tehnologic de după calea ferată în direcția de mers a inculpatului nu puteau fi confundate cu cele ale locomotivei datorită diferenței mari de înălțime.
Martorii prezenți la serviciu în seara producerii accidentului au confirmat că persoana desemnată cu dirijarea circulației la trecerea la nivel cu calea ferată lipsea de la post
Instanța de apel, își însușește raționamentul de interpretare a probelor făcut în mod judicios de către prima instanță, în urma căruia s-a concluzionat de către instanța de fond că inculpatul a încălcat dispozițiile art. 138 al. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, care îl obligau pe acesta să oprească autobasculanta în locul în care există vizibilitate maximă asupra căii ferate, fără a trece de indicatoarele „Stop” și „C. Sfântului A.”. Totodată, prima instanță a analizat apărarea inculpatului referitoare la lipsa vizibilității datorate vegetației reținând că, nivelul de observare al șoferului aflat în cabina autobasculantei este situat la o înălțime de aproximativ 2,5-2,6 metri, iar farurile de sus ale locomotivei implicate în accident erau poziționate la aproximativ 3 metri înălțime, cu cel puțin un metru peste vegetația din apropierea căii ferate..
S-a apreciat în mod corect că nu poate fi primită apărarea inculpatului că a fost indus în eroare de farurile autobasculantelor situate pe cealaltă parte a căii ferate și care îi acordau prioritate, precum și de cele ale autobasculantelor care staționau (pentru a remedia o pană), având în vedere înălțimea diferită la care sunt poziționate farurile autobasculantelor, respectiv ale locomotivei, precum și diferența de intensitate a luminii.
Dacă inculpatul aprecia că nu există vizibilitate și deci traversarea căii ferate nu se putea face în condiții de siguranță în absența persoanei care trebuia să dirijeze traficul, inculpatul ar fi trebuit să nu se angajeze în traversare, conform art. 35 al. 1 din OUG 195/2002 astfel că, traversând calea ferată în aceste condiții, inculpatul și-a asumat riscul de a fi lovit de tren, aflându-se în culpă (a prevăzut rezultatul faptei, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce).
Față de aceste considerente, în mod corect, a fost stabilită fapta, vinovăția inculpatului sub forma culpei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă din culpaă, prevăzută și pedepsită de art. 332 alin. 1, 3 și 4 C.pen, prima instanță determinând corect legea penală mai favorabilă.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.74 alin.1 C.pen.: „împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Prima instanță a avut în vedere starea de real pericol a faptei dedusă din împrejurarea că acesta a nu a respectat indicatoarele rutiere, producând un accident de cale ferată, fapta sa aducând atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe căile ferate.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe căile ferate, dar și aspectele favorabile acestuia precum, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea parțială a faptei, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aceasta fiind corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.
Pedeapsa reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acestuia. Cu privire la modalitatea de executate în mod corect prima instanță a dat eficiență prevederilor art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei fiind îndeplinite condițiile legale in acest sens, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, posibilitățile de îndreptare ale inculpatului.
Referitor la acțiunea civilă, partea civilă S. Călători SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara a criticat sentința penală cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță.
Instanța de apel apreciază că expertiza tehnică întocmită în cauză și suplimentul la această expertiză a detaliat toate elementele constatate ca fiind avariate la locomotiva implicată în accidente, prin suplimentul de expertiză stabilindu-se costul reparațiilor la suma 123.108 lei. Referitor la suplimentul de expertiză, astfel cum rezultă din obiecțiunile formulate de partea civilă, nu s-a contestat suma stabilită de expert, ci s-a solicitat doar a se preciza dacă expertul a avut în vedere valoarea componentei „Ansamblu bazin radiator”.
Prin urmare, instanța de apel apreciază că nu pot di acordate sumele prevăzute de deviz RC D. 2713/2012 în sumă de 493 lei; deviz 1T/E/1099/2012 Depoul Localității Timișoara rămas de achitat 2.585,81 lei; deviz 4F/_ Revizia S. Călători în sumă de 460 lei; deviz 1 T/E/l088/2012 Depoul Localității Timișoara în sumă de 595,2 euro, câtă vreme nu au fost dovedite ca fiind necesare și în legătură de cauzalitate cu prejudiciul produs respectiv varierea locomotivei.
De asemenea, instanța apreciază că la stabilirea costului total al reparațiilor locomotivei, expertul a avut în vedere și taxa pe valoare adăugată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul O. C., partea civilă SNTCF C. Călători S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara și partea responsabilă civilmente S.C. T. P. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 453 din 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul, partea civilă apelantă și partea responsabilă civilmente apelantă să plătească statului suma de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
De asemenea, va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul O. C., partea civilă SNTCF C. Călători S.A. – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoarași partea responsabilă civilmenteS.C. T. P. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 453 din 15.07.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul, partea civilă apelantă și partea responsabilă civilmente apelantă să plătească statului suma de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
Președinte Judecător
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./30.04.2015
Tehnored.O.I. 8 ex- 10.03.2015
Prima instanță - Judecătoria Lugoj - jud. O. Ș. S.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 224/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 227/2015.... → |
|---|
