Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 311/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 311/A
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. G. R. împotriva sentinței penale nr.2875 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul apelant G. G. R. personal în stare de reținere, asistat de avocat ales G. D., inculpatul intimat C. Ș. C. personal, în stare de reținere, asistat de avocat din oficiu B. C., inculpata intimată C. ( fostă A.) I. I. personal, asistată de avocat din oficiu B. C., pentru inculpatul intimat P. C. lipsă, avocat din oficiu B. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au audiat inculpații G. G. R., C. I. I. și C. Ș. C., declarațiile acestora fiind consemnate în procese – verbale atașate separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului, pentru motivele arătate în scris prin memoriul depus la dosar, hotărârea primei instanțe fiind nelegală întrucât, deși în mod corect prima instanță a constatat că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către persoanele trimise în judecată, în cazul inculpaților G. G. R., C. Ș. C. și P. C., însă, în aplicarea dispozițiilor Codului penal din 1969 prima instanță a reținut atât agravanta generală, prev.de art.75 lit.a C.p., cât și varianta calificată a furtului, prev.de art.208, 209 alin.1 lit.a C.p., drept urmare nu trebuia reținută și circumstanța prev.de art.75 lit.a C.p.
Un alt motiv al apelului îl constituie faptul că deducerea perioadei executate din pedeapsa finală s-a făcut în temeiul art.72 alin.1 C.p., în condițiile în care legea aplicabilă în cazul acestora s-a stabilit a fi Codul penal din 1969. Prin urmare perioadele executare trebuiau deduse în temeiul art.36 alin.3 C.p. din 1969.
Al treilea motiv de nelegalitate îl reprezintă omisiunea instanței de a obliga în solidar cu inculpata minoră C. ( fostă A.) I. I., pe numiții A. I. și A. Cosnelia, în calitate de părți responsabile – civilmente, la repararea prejudiciului și în temeiul art.274 alin.3 C.p.p., la plata cheltuielilor de judecată.
Ultimul motiv de nelegalitate îl reprezintă reținerea dispozițiilor art.77 alin.1 lit.d C.p., în ceea ce o privește pe inculpata C. ( fostă A.) I. I., în condițiile în care aceasta era minoră la data săvârșirii faptei.
Apărătorul ales al inculpatului G. G. R. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată compusă din două acte materiale, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1, raportat la art.26 C.P. din 1969 și înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an aplicat în urma contopirii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința atacată cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 2540/27.09.2013, pronunțată în dosarul nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara. De asemenea, solicitată admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și sub aspectul laturii civile, în sensul pronunțării unei noi hotărâri de respingere a daunelor morale în cuantum de 2.000 lei, formulate de partea civilă P. A.. Solicită admiterea apelului declarat de procuror, sub aspectul modului de reducere a arestului.
Apărătorul din oficiu al inculpaților C. Ș. C., C. ( fostă A.) I. I. și P. C. solicită admiterea apelului declarat de procuror.
Procurorul solicită menținerea individualizării pedepselor aplicate inculpaților și, respingerea apelului declarat de inculpatul G..
Inculpatul G. G. R., având cuvântul solicită admiterea apelului și a nu-i mai fi aplicat sporul de pedeapsă.
Inculpatul C. Ș. C., având cuvântul solicită, admiterea apelului.
Inculpata C. ( fostă A.) I. I., având cuvântul solicită, admiterea apelului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2875/12.12.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.37 al.1 lit a, art.75 al.1 lit. a și c Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal, și art. 379 al.10 Cod Procedură Penală prin schimbarea calificării juridice a trei infracțiuni prev.de art. 228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, art.41 al.1 și 77 lit.a și d Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. Ș. C. la o pedeapsă de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. (trei acte materiale).
A fost descontopită pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2961/01.11.2013 pronunțată în Dosar nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara, definitivă prin nerecurare în componentele vare au fost repuse în individualitatea lor: pedeapsa de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, (13 acte materiale), prev. de art. 208, alin.l - art.209, alin.l, lit.„a", „g" si „i" C.pen.,cu aplic. art. 3201 alin.7 C.proc.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.37, lit.„a" C.pen. și art.75, lit.,c" din C.pen; restul de 1187 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 116/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1852/2003, def.prin nerecurare; sporul de 6 luni închisoare care a fost înlăturat provizoriu.
A fost menținută măsura revocării liberării condiționate pentru restul de 1187 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 116/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1852/2003, def.prin nerecurare.
În temeiul art.36 al.1, art.33 lit.a și 34 al.1 lit.b Cod Penal 1969 a fost contopită pedeapsa de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2961/01.11.2013 pronunțată în Dosar nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara și cu restul de 1187 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 116/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1852/2003 în pedeapsa cea mai grea de 4(patru) ani și 6(șase) luni închisoare pe care a fost sporită cu 1(un) an și 6(șase) luni, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare în detenție.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 condamnatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, durata reținerii și a arestării preventive și perioada deja executată din data de 17.05.2013 la zi.
În baza art.26 Cod penal 1969 rap.la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal, și art. 379 al.10 Cod Procedură Penală prin schimbarea calificării juridice a două infracțiuni prev.de art. 48 Cod Penal rap.la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a și d Cod penal a fost condamnat inculpatul G. G. R., la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată. (două acte materiale).
În temeiul art.36 al.1, art.33 lit.a și 34 al.1 lit.b Cod Penal 1969 a fost contopită pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2540/27.09.2013 pronunțată în Dosar nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 al 7 Cod de procedură penală în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare pe care a fost sporită cu 1(un) an, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare în detenție.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 condamnatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, durata reținerii și a arestării preventive și perioada deja executată din data de 12.05.2013 la zi.
În baza art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.75 al.1 lit. a și c Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal, și art. 379 al.10 Cod Procedură Penală prin schimbarea calificării juridice a două infracțiuni prev. de art.228 al.1, art.229 alin.1 lit. d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, art. 77 lit. a și d Cod penal a fost condamnat inculpatul P. C., deținut în P. Timișoara, la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (două acte materiale).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 1809/15.07.2014 pronunțată în Dosar nr._ de Judecătoria A., definitivă prin nerecurare în componentele pe care au fost repuse în individualitatea lor: pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2540/27.09.2013 pronunțată în Dosar nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 al 7 Cod de procedură penală; pedeapsa de 2(doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 2961/01.11.2013 pronunțată în Dosar nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208, alin. 1, art.209, alin.1, lit.„a", „g" si „i", C.pen, cu aplic. art. 3201 alin.7 C.proc.pen, cu aplic.art.41, alin.2, art.75, lit.,c" C.pen.
În temeiul art.36 al.1, art.33 lit.a și 34 al.1 lit.b Cod Penal 1969 contopește pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu cele două pedepse de 2 (doi) ani închisoare arătate mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare care a fost sporită cu 1(un) an, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare în detenție.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 condamnatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal 1969.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată de 2 ani închisoare, durata reținerii din data de 12.05.2013 și durata arestării preventive și perioada deja executată din data de 15.05.2013 la zi.
În baza art. 48 Cod Penal rap. la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit. d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit. a și d Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele s-a luat față de pe inculpata C.(fostă A.) I. I. (minoră la data comiterii faptelor) măsura educativă internării într-un centru de detenție pe o durată de 3 (trei) ani pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată.
În temeiul art.86 al.1 Cod penal 1969 cu aplicarea art.15 al.2 și art.22 al.2 din legea nr.187/2012 a fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2(doi) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată (11 acte materiale), aplicată inculpatei prin Sentința Penală nr. 2961/01.11.2013 pronunțată în Dosar nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara, pe care o înlocuiește cu măsura educativă internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art.129 al.1 Cod Penal a fost stabilit și aplicat inculpatei C. (fostă A.) I. I. o singură măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 3(trei) ani pentru toate faptele de mai sus săvârșite în concurs de infracțiuni în timpul minorității.
În baza art.19 rap. la art. 397 Cod proc. penală au fost admise acțiunile civile exercitate de către părțile civile P. A., I. M. C. și Ș. F..
Au fost obligați în solidar inculpații C.(fostă A.) I. I., P. C., G. G. R. și C. Ș. C. la plata sumei de 10.000 lei daune materiale și morale către partea civilă P. A. și a sumei de 2800 lei daune materiale către partea civilă I. M. C..
Au fost obligați în solidar inculpații C. (fostă A.) I. I. și C. Ș. C. la plata sumei de 10.000 lei daune materiale către partea civilă Ș. F..
Au fost anulate mandatele de executare a pedepselor nr.1871/01.07.2014 emise de Judecătoria A. în dosar nr._ pentru condamnatul P. C., nr.3143/2013 din 28.01.2014 emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2013, pentru condamnatul G. G. R. nr.4007/2013 din 25.11.2013 emis de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2013, pentru condamnatul C. Ș. C..
S-a dispus emiterea unor noi mandate de executare a pedepsei în conformitate cu dispozițiile prezentei sentințe.
În baza art.274 alin.1 Cod Proc. penală au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod Proc. penală s-a dispus virarea sumei de 900 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului A., reprezentând plata onorariului avocațial din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., nr. 776/P/2013 din 03.06.2014, înregistrat la data de 16 iunie 2014, au fost trimiși în judecată inculpatul C. Ș. C., arestat în altă cauză, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat în concurs prev. de art.228 alin.1, at.229 alin.1 lit. d alin.2 lit. b Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin,.1 Noul Cod penal cu aplicarea art.41 alin1. Noul Cod penal și a circumstanțelor agravante prev. de art.77 lit. a, d Noul Cod penal, P. C., arestat în altă cauză, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat în concurs prev. de art. 228 alin.1, art.229 alin.2 lit. d alin.2 lit. b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal și a circumstanțelor agravante prev. de art.77 lit. a, d Noul Cod penal, G. G. R., arestat în altă cauză, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la furt calificat în concurs prev. de art. 48 Noul Cod penal rap. la art.228 alin.1, art.229 alin.2 lit. d alin.2 lit. b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal și a circumstanțelor agravante prev.de art. 77 lit.a,d Noul Cod penal, C. I. I., trimisă în judecată în stare de libertate pentru comiterea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat în concurs prev.de art. 48 Noul Cod penal rap. la art.228 alin.1, art.229 alin.2 lit. d alin.2 lit. b Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Noul Cod penal și a circumstanțelor agravante prev. de art. 77 lit. a Noul Cod penal cu aplicarea art.113 și următ. Noul Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpaților că la începutul anului 2013, inculpații și suspectul A. A., s-au hotărât să sustragă bunuri de valoare, din locuințe situate pe raza Municipiului A., bunuri pe care urmau să le valorifice în Municipiul Timișoara, unde aceștia domiciliază, pentru a fi mai greu de depistat, extinzându-și raza de acțiune a activității infracționale, de pe raza Municipiului Timișoara, unde au mai săvârșit astfel de fapte concurente cu cele descrise în prezentul dosar și unde ulterior au fost prinși și trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pe raza Municipiului A.. Astfel, inculpații și suspectul, se deplasau din Municipiul Timișoara în Municipiul A., cu autoturismele conduse fie de suspectul A. A., fie de inculpatul G., în grupuri de câte trei sau patru, doi dintre ei intrând în locuințele persoanelor vătămate, de unde sustrăgeau bunurile, iar unul sau doi dintre ei, asigurau paza în fața imobilelor, după care, toți se întorceau în Municipiul Timișoara cu aceleași autoturisme, unde valorificau bunurile sustrase și împărțeau banii astfel obținuți, între ei, aceasta fiind modalitatea prin care își asigurau mijloacele de existență.
Astfel:
1. În data de 24.01.2013, inculpatul C. Ș. C. și inculpata C. (fostă A.) I. I., s-au deplasat cu autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, condus de către suspectul A. A., din Municipiul Timișoara în Municipiul A., pentru a-și pune în aplicare hotărârea infracțională descrisă anterior, conform înțelegerii dintre ei. Inculpații și suspectul, au parcat autoturismul în Piața C. I., în fața blocului N, . supravegheat zona, câteva minute, observând-o pe persoana vătămată Ș. F., că a deschis geamul tip termopan, de la bucătăria apartamentului personal, situat la parter, în poziția oscilobatant, după care, a părăsit locuința împreună cu copilul său minor.
În jurul orelor 08:30, inculpatul C. Ș. C., împreună cu suspectul A. A., au pătruns prin escaladarea și forțarea geamului tip termopan, în locuința persoanei vătămate Ș. F., situată în A., P-ța C. I., nr.20, ., ., de unde au sustras mai multe bijuterii (2 verighete din aur, având inscripționate numele C. și F. 2007, mai multe lănțișoare din aur, 7 brățări din aur, brățară cu zale, din aur, 4 medalioane, 4 perechi cercei din aur, etc), în valoare de 10.000 lei, în scopul însușirii pe nedrept, ajutați de inculpata C. (fostă A.) I. I. (minoră 16 ani) care asigura paza în fața imobilului, pentru ca cei doi autori să nu fie depistați. De altfel, inculpata C. (fostă A.) I. I. i-a și avertizat telefonic pe inculpat și suspect, în momentul în care persoana vătămată s-a întors la domiciliu, aceștia reușind să fugă, fără să fie observați, părăsind locuința pe fereastră, având bunurile sustrase asupra lor.
Inculpații și suspectul, s-au deplasat în Municipiul Timișoara, unde au amanetat bunurile sustrase, la ., obținând sumele de 1406,10 lei, respectiv 1771.30 lei, întocmindu-se în acest sens recipisa nr.175 serie_, pe numele inculpatului C. Ș. C. și recipisa nr.176 serie_ pe numele suspectului A. A..
Prejudiciul creat în dauna persoanei vătămate Ș. F. în valoare de 10.000 lei nu a fost reparat, persoana vătămată arătând că se constituie parte civilă în cauză.
2. La începutul lunii aprilie 2013, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul C. Ș. C., împreună cu inculpatul P. C., pe timp de zi, au pătruns prin escaladarea și forțarea geamului tip termopan, în locuința persoanei vătămate P. A., situată în A., ., județul A., de unde au sustras mai multe bunuri (televizor Samsung, laptop Assus, aparat foto digital, o mașină de tuns, mai multe deodorante) în valoare de 8.000 lei, în scopul însușirii pe nedrept, ajutați de inculpații C. (fostă A.) I. I. (minoră 16 ani) și G. G., care asigurau paza în fața imobilului, pentru ca cei doi autori să nu fie depistați.
Inculpații, s-au deplasat în Municipiul A., din Municipiul Timișoara, cu autoturismul Dacia 1300 condus de către inculpatul G. G., întorcându-se în Timișoara cu același autoturism, având bunurile sustrase asupra lor. Inculpații au vândut televizorul și deodorantele sustrase, martorului Kașai C., iar laptop-ul, martorului Golubu D., fără ca aceștia să cunoască proveniența bunurilor, împărțind banii obținuți, între ei.
Prejudiciul creat în dauna persoanei vătămate P. A. în valoare de 8.000 lei nu a fost reparat, persoana vătămată arătând că se constituie parte civilă în cauză.
3. În perioada 09-11.04.2013, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul C. Ș. C., împreună cu inculpatul P. C., pe timp de zi, au pătruns prin escaladarea și forțarea geamului tip termopan, în locuința persoanei vătămate I. M. C., situată în A., ., de unde au sustras mai multe bunuri (2 televizoare tip plasmă, laptop Samsung, telefoane mobile, parfumuri) în valoare de 2.800 lei, în scopul însușirii pe nedrept, ajutați de inculpații C. (fostă A.) I. I. (minoră 16 ani) și G. G., care asigurau paza în fața imobilului, pentru ca cei doi autori să nu fie depistați
Inculpații, s-au deplasat din Municipiul Timișoara la locul săvârșirii faptei în Municipiul A., cu același autoturism descris la punctul 2, condus de inculpatul G. G.. Inculpații au vândut bunurile sustrase în Municipiul Timișoara martorului Kașai C., împărțind banii obținuți, între ei.
În timpul cercetărilor, organele de urmărire penală au recuperat laptop-ul și un televizor tip plasmă, de la martorul Kașai C., pe care le-au predat persoanei vătămate.
Prejudiciul creat în dauna persoanei vătămate I. M. C. în valoare de 2.800 lei nu a fost reparat, persoana vătămată arătând că se constituie parte civilă în cauză.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor.
Analizând actele și lucrările dosarului respectiv în faza de urmărire penală și in faza judecății prima instanță a reținut aceeași stare de fapt cu cea din rechizitoriu.
Audiați de către instanță la termenul din data de 28.10.2014, inculpații G. G.(f.120), P. C.(f.121) și C. Ș. C.(f.122), au declarat că recunosc în totalitate stare de fapt prezentată în rechizitoriu și solicită ca judecarea cauzei să fie făcută în baza art.374 al.4 și 375 al.1 Cod Proc.penală, în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, pe care îl cunosc și și-l însușesc, urmând a beneficia de prevederile art. 396 al.10 Cod Procedură Penală privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
Inculpata C. I. I. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată deși a fost legal citată la domiciliul comunicat in cursul urmăririi penale, așa cum rezultă din procesele verbale de înmânare a citației,(f.36, 88, 119, 157 ).
Prima instanță a dispus aducerea inculpatei prin mandat de aducere în data de 01.10.2014(f.48), neexecutat pentru lipsa inculpatei de la adresa, cf. procesului verbal întocmit în data de 14.10.2014(f.56, 99), și citarea acesteia la ușa instanței(f.132).
În cursul urmăririi penale, inculpata C. I. I. în declarațiile date in calitate de invinuit/inculpat din data de 21.08.2013,(f.147-148, 150-151 d.u.p), și din dată de 28.04.2014, în dosarul nr.776/p/2013 (f.234-238 d.u.p), a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care era cercetată.
Prima instanță și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu și reprodusă în aliniatele precedente față de poziția inculpaților de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței și al dovedirii depline a stării de fapt prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, asupra cărora părțile nu au ridicat obiecții, cât și în cursul judecății.
Potrivit art.374 al.7. Cod Procedură Penală, probele administrate în cursul urmăririi penale nu au mai fost readministrate în cursul judecății întrucât nu au fost contestate.
În drept:
Având în vedere că faptele au fost săvârșită de către inculpați în cursul anului 2013 când era în vigoare Codul Penal 1969, iar până la judecarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod penal care dă o nouă incriminare faptelor în art.228 și art.229 Cod penal, prima instanță, în baza art.5 Cod Penal a analizat aplicarea legii mai favorabile în cauză. În analiza legii mai favorabile în cauză, prima instanță a avut în vedere că legea mai favorabilă urmează a fi aplicată global și unitar, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, a sancțiunilor aplicate precum și a tratamentului juridic al pluralității de infracțiuni, pentru fiecare inculpat în parte, inclusiv cu privire la infracțiunile concurente pentru care inculpații au fost judecați anterior și condamnați prin hotărâri definitive. Cu privire la inculpata C. I. I., prima instanță a avut în vedere că aceasta, la data săvârșirii faptelor era minoră, astfel că a ținut seama de dispozițiile legale mai favorabile și cu privire la acest aspect.
În primul rând prima instanță a constatat că, prin rechizitoriu, inculpații Csazar Ș. C., P. C. și G. G. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat pentru primul și câte două infracțiuni de furt calificat/complicitate la furt calificat pentru ceilalți doi, fapte aflate în concurs de infracțiuni, prev. de art. 228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, art.41 al.1 și 77 lit.a și d Cod penal, iar inculpata Csazar(fostă A.) I. I. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea în timpul minorității a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat aflate în concurs, prev.de art. 48 Cod Penal rap.la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a și d Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod Penal, apreciindu-se că față de toți inculpații, prevederile noului cod penal sunt mai favorabile acestora.
Din punct de vedere al încadrării juridice a infracțiunilor săvârșite, prima instanță a reținut că inculpații au săvârșit toate faptele pentru care au fost trimiși în judecată, într-un interval scurt de timp, în baza aceleași rezoluții infracționale, aceea de a sustrage bunuri din diferite apartamente de pe raza municipiului A.. În aceste condiții, potrivit dispozițiilor legale din vechiul Cod Penal, în vigoare la data săvârșirii faptelor, faptele inculpaților întrunesc caracterele juridice ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prin aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, sancționată potrivit art.42 cod Penal 1969 cu pedeapsa cuprinsă în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită la care se adaugă un spor facultativ, aplicat potrivit art.34 Cod Penal 1969. Spre deosebire de vechea reglementare, potrivit dispozițiilor noului Cod Penal, fiecare faptă săvârșită de inculpați reprezintă o infracțiune distinctă, aflată în concurs de infracțiuni cu celelalte fapte, întrucât faptele sunt săvârșite față de subiecți pasivi distincți, nemaifiind întrunite condițiile prevăzute de noua reglementare în art.35 Cod penal, privind infracțiunea continuată. Aplicând regulile sancționării pluralității de infracțiuni sub forma concursului, pedepsele ce au fost aplicate inculpaților au fost calculate ținând cont de reglementările art.39 al.1 lit.b Cod Penal, stabilindu-se câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune ce a fost sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse. De asemenea, prima instanță a mai ținut seama și de faptul că inculpații au mai fost anterior condamnați pentru fapte similare aflate în concurs de infracțiuni cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză, fiind aplicate dispozițiile legale privind contopirea pedepselor pentru infracțiunile concurente.
În aceste condiții, deși pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, art.41 al.1 și 77 lit.a și d Cod penal limitele pedepsei sunt mai mici decât pentru infracțiunea corespondentă din vechiul Cod Penal în art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.37 al.1 lit. a, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, respectiv între 2 și 7 ani închisoare față de 3 la 15 ani închisoare, aplicând în mod unitar dispozițiile legii mai favorabile, implicit al tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, prima instanță a constatat că dispozițiile vechiului Cod Penal sunt mai favorabile situație concrete a inculpaților Csazar Ș. C., P. C. și G. G., întrucât aceștia, potrivit dispozițiilor vechiului Cod Penal au fost condamnați pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de furt calificat în formă continuată pentru faptele ce fac obiectul prezentei cauze, la o pedeapsă ce urmează a fi contopită cu pedepsele aplicate prin hotărârile anterioare aplicându-se dispozițiile art.34 al.1 lit.b Cod Penal 1969. Având în vedere numărul mare de infracțiuni pentru care inculpații au fost condamnați, pedeapsa rezultantă chiar prin aplicarea unui spor potrivit art.34 al.1 lit.b Cod Penal, va fi în final mai mică decât pedeapsa rezultantă ce urmează a fi calculată potrivit prevederilor noului Cod Penal care ar urma să fie formată din pedeapsa cea mai mare la care s-ar adăuga o treime din totalul celorlalte pedepse.
Pentru inculpatul Csazar Ș. C., care este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea din care a fost liberat condiționat având un rest de 1187 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin s.p. nr. 116/23.04.2003, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. 1852/2003, în mod evident, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, urmând ca acest rest să fie contopit potrivit art.61 al.1 Cod Penal 1969 cu aplicarea unui spor facultativ, situație mai favorabilă decât dispozițiile noului Cod Penal care impun prin art.104 al.2, revocarea liberării condiționate și executarea în întregime a restului rămas neexecutat alături de noua pedeapsă.
În schimb, pentru inculpata Csazar(fostă A.) I. I., care a săvârșit în timpul minorității atât faptele pentru care a fost trimisă în judecată în prezenta cauză cât și faptele pentru care a fost condamnată anterior, prima instanță a constatat că dispozițiile noului Cod Penal sunt mai favorabile situației concrete a inculpatei întrucât potrivit noului Cod Penal, față de persoanele ce săvârșesc infracțiuni în timpul minorității se iau doar măsuri educative neprivative sau privative de libertate și nu se aplică pedepse. Având în vedere că, în cazul acestei inculpate, prima instanță a considerat că se impune privative de libertate pentru motivele ce vor fi prezentate mai jos, se constată că o măsură educativă privativă de libertate este mai favorabilă inculpatei decât aplicarea unei pedepse cu închisoarea, chiar având limitele reduse la jumătate potrivit dispozițiilor privind sancționarea minorilor prevăzute în vechiul Cod Penal.
Pentru considerentele de mai sus, prima instanță, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile prev.de art.5 Cod Penal a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu pentru inculpatul Csazar Ș. C. din trei infracțiuni de furt calificat, fapte în concurs, prev. de art. 228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, art.41 al.1 și 77 lit.a și d Cod penal, în o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.37 al.1 lit. a, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969. De asemenea, prima instanță a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu pentru inculpatul P. C. din 2 infracțiuni de furt calificat, fapte în concurs, prev. art.228 al.1, art.229 alin.1 lit. d și al.2 lit. b Cod penal,, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a și d Cod penal într-o singură infracțiune de furt calificat în formă continuată prev. art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969 iar pentru inculpatul G. G., din două infracțiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 Cod Penal rap.la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal,, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a și d Cod penal într-o singură infracțiune de complicitate la furt calificat în formă continuată prev. de art.26 Cod penal 1969 rap. la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, reținându-se pentru toți trei inculpații circumstanțele agravante prev.de art.75 al.1 lit.a și c Cod Penal 1969.
În ceea ce privește inculpata Csazar (fostă A.) I. I. în aplicarea principiului legii penale mai favorabile prev.de art.5 Cod Penal, prima instanță a menținut încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu, respectiv trei infracțiuni de complicitate la furt calificat, fapte săvârșite în timpul minorității și aflate în concurs de infracțiuni, precum și reținerea circumstanței agravante prev. de art.77 lit.a Cod Penal, fapte prev.de art. 48 Cod Penal rap. la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod Penal.
Faptele inculpatului Csazar Ș. C. de a pătrunde prin efracție și escaladare, în baza aceleiași hotărâri infracționale, în trei rânduri, la diferite intervale de timp ,respectiv în ziua de 24.01.2013 și de două ori în cursul lunii aprilie 2013, pe timp de zi și ajutat de alți inculpați, printre care și de inculpata minoră A. I. I., în locuințele a 3 părți vătămate, de unde a sustras diferite bunuri, săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii unice de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 al.2, art.37 al.1 lit a, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal.
Faptele inculpatului P. C. de a pătrunde prin efracție și escaladare, în baza aceleiași hotărâri infracționale, în două rânduri, la diferite intervale de timp în cursul lunii aprilie 2013, pe timp de zi și ajutat de alți inculpați, printre care și de inculpata minoră A. I. I., în locuințele a 2 părți vătămate, de unde a sustras diferite bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii unice de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 al.2, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal.
Faptele inculpatului G. G. de a înlesni și ajutora pătrunderea prin efracție și escaladare în scopul sustragerii de bunuri, în baza aceleiași hotărâri infracționale, în două rânduri, la diferite intervale de timp în cursul lunii aprilie 2013., pe timp de zi și ajutat de alți inculpați, printre care și de inculpata minoră A. I. I., în locuințele a 2 părți vătămate, de unde ceilalți inculpați au sustras diferite bunuri,, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii unice de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. deart.26 rap.la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 al.2, art.75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal.
Faptele inculpatei Csazar(fostă A.) I. I. de a înlesni și ajutora pătrunderea prin efracție și escaladare în scopul sustragerii de bunuri, în baza aceleiași hotărâri infracționale, în trei rânduri, la diferite intervale de timp, respectiv în data de 24.01.2013 și în cursul lunii aprilie 2013, pe timp de zi și împreună cu inculpați, în locuințele a 3 părți vătămate, de unde ceilalți inculpați au sustras diferite bunuri,, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. de art. 48 Cod Penal rap. la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a și d Cod penal, cu aplicarea art.113 și următoarele Cod Penal.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev.de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art. 75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969 și reținută în sarcina inculpaților Csazar Ș. C. și P. C., în ceea ce privește elementul material al acesteia, practic a constat în acțiunea de pătrundere prin efracție și escaladare, în imobilele aparținând părților vătămate și sustragerea bunurilor aparținând acestora pe baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând așa cum rezultă din materialul de urmărire penală și reținut de instanță.
În ce privește urmarea imediată a acestei infracțiuni de rezultat, s-a materializat în pricinuirea unor prejudicii părților vătămate, care nu au fost recuperate în cursul urmăririi penale. Legătura de cauzalitate a rezultat implicit între acțiunea de luare a bunurilor respective.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de către inculpații cu intenție directă conform art.19 alin.1 lit. a) C.pen.1969, inculpații prevăzând faptul că sustrag bunuri din patrimoniul părților vătămate fără consimțământul acestora dorind să săvârșească faptele în scopul de a-și însuși pe nedrept bunurile.
Față de inculpați s-au reținut circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, inculpații săvârșind fapta într-un grup de 4 persoane dintre care una era minoră la data săvârșirii faptelor( inculpata Csazar,fostă A., I. I.), inculpații cunoscând acest aspect.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la furt calificat în formă continuată prev.de art.26 rap. la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit. a și i Cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2, art. 75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969 și reținută în sarcina inculpatului G. G., în ceea ce privește elementul material al acesteia, practic a constat în acțiunea de ajutorare efectuată în două rânduri, în cursul lunii aprilie 2013 prin transport inculpaților cu ajutorul autoturismului cu care s-au deplasat la și de la locul săvârșirii faptelor, inclusiv al transportului bunurilor sustrase, precum și asigurarea pazei la locul săvârșirii faptelor. Faptele inculpatului au fost săvârșite pe baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând așa cum rezultă din materialul de urmărire penală și reținut de instanță.
În ce privește urmarea imediată a acestei infracțiuni de rezultat, s-a materializat în pricinuirea unor prejudicii părților vătămate, care nu au fost recuperate în cursul urmăririi penale. Legătura de cauzalitate a rezultat implicit între acțiunea de ajutorare și înlesnire a luării bunurilor respective din patrimoniul părților vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de către inculpat cu intenție directă conform art.19 alin.1 lit. a) C.pen.1969, acesta prevăzând faptul că ceilalți inculpați sustrag bunuri din patrimoniul părților vătămate fără consimțământul acestora și că acțiunile sale au rolul de a înlesni aceste acțiuni, dorind să săvârșească faptele în scopul de a-și însuși pe nedrept bunurile.
Și față de acest inculpat s-au reținut circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 al.1 lit.a și c Cod penal 1969, săvârșind fapta într-un grup de 4 persoane dintre care una era minoră la data săvârșirii faptelor( inculpata Csazar (fostă A.) I. I.), inculpatul cunoscând acest aspect.
Cât privește forma continuată a infracțiunii de furt calificat respectiv complicitate la furt calificat reținută în sarcina inculpaților, prima instanță a apreciat aplicabile în cauză disp art. 41 alin 2 Cod Penal, potrivit cărora infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. În cauza de fată, activitatea infracțională a inculpaților C. Ș. C. P. C. și G. G. care, în diferite ocazii diferite (la 24.01.2013, începutul lunii aprilie 2013 și perioada 09-11-04.2013 au sustras mai multe bunuri în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiecare dintre cele 3 acțiuni în parte realizând conținutul infracțiunii de furt calificat, îndeplinesc condițiile prev. art. 41 alin 2 privind forma continuată a infracțiunii.
În ceea ce privește cele trei infracțiuni de complicitate la furt calificat aflate în concurs, prev.de art. 48 Cod Penal rap. la art.228 al.1, art.229 alin.1 lit.d și al.2 lit. b Cod penal, cu aplic.art.5 Cod Penal, cu aplic.art.38 al.1, și art.77 lit.a și d Cod penal și reținută în sarcina inculpatei Csazar(fostă A.) I. I., în ceea ce privește elementul material al acestora, practic a constat în acțiunea de ajutorare efectuată în data de 24.01.2013 precum și de două ori în cursul lunii aprilie 2013, prin asigurarea pazei la locul săvârșirii faptelor de către ceilalți inculpați. Faptele inculpatei au fost săvârșite pe baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând așa cum rezultă din materialul de urmărire penală și reținut de instanță, dar întrucât instanța a apreciat că prevederile noului Cod penal sunt mai favorabile acesteia și întrucât faptele au fost săvârșite față de subiecți pasivi diferiți, nu sunt întrunite condițiile privind existența infracțiuni în formă continuată prev.de art.35 al.1 cod Penal, reținându-se existența a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat aflate în concurs.
În ce privește urmarea imediată a acestor infracțiuni de rezultat, s-a materializat în pricinuirea unor prejudicii părților vătămate, care nu au fost recuperate în cursul urmăririi penale. Legătura de cauzalitate a rezultat implicit între acțiunea de ajutorare și înlesnire a luării bunurilor respective din patrimoniul părților vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșită de către inculpată cu intenție directă conform art.16 alin.3 lit. a) C.pen., aceasta prevăzând faptul că ceilalți inculpați sustrag bunuri din patrimoniul părților vătămate fără consimțământul acestora și că acțiunile sale au rolul de a înlesni aceste acțiuni, dorind să săvârșească faptele în scopul de a-și însuși pe nedrept bunurile.
Și față de această inculpată s-a reținut circumstanța agravantă prevăzute de art. 77 lit.a Cod penal, săvârșind faptele într-un grup de 4 persoane, inculpata cunoscând acest aspect.
Pentru aceste considerente, prima instanță, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpați, a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva sentinței penale nr.2875 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. G. R. înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 4.02.2015, sub nr._ .
În motivarea apelului inculpatul a solicitat, în esență, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat în formă continuată compusă din două acte materiale, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1, raportat la art.26 C.P. din 1969 și înlăturarea sporului de pedeapsă de 1 an aplicat în urma contopirii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința atacată cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 2540/27.09.2013, pronunțată în dosarul nr._/325/2013 de Judecătoria Timișoara. De asemenea, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și sub aspectul laturii civile, în sensul pronunțării unei noi hotărâri de respingere a daunelor morale în cuantum de 2.000 lei, formulate de partea civilă P. A..
Procurorul în motivarea apelului arată că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât, deși în mod corect prima instanță a constatat că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de către persoanele trimise în judecată, în cazul inculpaților G. G. R., C. Ș. C. și P. C., însă, în aplicarea dispozițiilor Codului penal din 1969 prima instanță a reținut atât agravanta generală, prev.de art.75 lit.a C.p., cât și varianta calificată a furtului, prev.de art.208, 209 alin.1 lit.a C.p., drept urmare nu trebuia reținută și circumstanța prev.de art.75 lit.a C.p.
Un alt motiv al apelului îl constituie faptul că deducerea perioadei executate din pedeapsa finală s-a făcut în temeiul art.72 alin.1 C.p., în condițiile în care legea aplicabilă în cazul acestora s-a stabilit a fi Codul penal din 1969. Prin urmare perioadele executare trebuiau deduse în temeiul art.36 alin.3 C.p. din 1969.
Al treilea motiv de nelegalitate îl reprezintă omisiunea instanței de a obliga în solidar cu inculpata minoră C. ( fostă A.) I. I., pe numiții A. I. și A. Cosnelia, în calitate de părți responsabile – civilmente, la repararea prejudiciului și în temeiul art.274 alin.3 C.p.p., la plata cheltuielilor de judecată.
Ultimul motiv de nelegalitate îl reprezintă reținerea dispozițiilor art.77 alin.1 lit.d C.p., în ceea ce o privește pe inculpata C. ( fostă A.) I. I., în condițiile în care aceasta era minoră la data săvârșirii faptei.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
Vinovăția inculpaților cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor Kașai C., H. A. M., declarațiile persoanelor vătămate și din care rezultă faptul că la începutul anului 2013 inculpații au hotărât să sustragă bunuri de valoare din locuințe situate pe raza municipiului A., bunuri pe care urmau să le valorifice în Timișoara. Astfel inculpații se deplasau din municipiul Timișoara în municipiul A. cu autoturisme conduse de suspectul A. A. sau de inculpatul G., în grupuri de câte trei sau patru, doi dintre aceștia intrau în locuințe, iar doi asigurau paza, după care toți se întorceau în Timișoara unde valorificau bunurile sustrase.
De altfel, starea de fapt, vinovăția nu au fost contestate de către apelanți, inculpații beneficiind de procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, motiv pentru care instanța de apel va analiza criticile apelanților privind motivele de nelegalitate precum și individualizarea pedepsei și soluționarea acțiunii civile.
Critica procurorului privind greșita reținere a dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a C.p. din 1969 raportat la infracțiunea prevăzută de art.208, art.209 alin.1 lit.a C. p. din 1969, furt calificat față de inculpații Czaszar Ș. C., P. C., G. G. R. este fondată, această critică profitându-le inculpaților.
Astfel, potrivit legii varianta agravantă a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208, art.209 alin.1 lit.a C. p. din 1969, respectiv săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, ca normă specială primează asupra agravantei generale prev. de art.75 alin.2 lit.a C.p. din 1969, săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.
Curtea constată că în cauză este dat și motivul de nelegalitate invocat de procuror referitor la obligarea în solidar a părților responsabile civilmente A. I., A. C. cu inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. la plata prejudiciului și a cheltuielilor judiciare.
Astfel, potrivit art.86 C.p.p. partea responsabilă civilmente este obligată în solidar pentru repararea prejudiciului produs prin infracțiune de către inculpat, iar potrivit art.274 alin.3 C.p.p. „ partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.” Nu se poate reține faptul că părinții inculpatei Czaszar ( fostă A.) I. I. nu ar avea nicio responsabilitate față de fapta acesteia, în condițiile în care acțiunile inculpatei sunt rezultatul carențelor în educația și supravegherea exercitată de aceștia în creșterea copilului.
În cauză în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență acestor dispoziții legale, motiv pentru care instanța de apel va obligă pe inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. I., A. C. la plata despăgubirilor materiale și morale stabilite de prima instanță, iar în baza art.374 alin.3 C.p.p. va obliga pe inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. I., A. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.
De asemenea, critica procurorului privind greșita reținere a dispozițiilor art.77 alin.1 lit.d C.p. față de inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. este întemeiată, deoarece inculpata era minoră la data săvârșirii faptei, astfel încât reținerea acestei agravante, respectiv săvârșirea faptei de către un major împreună cu un minor, nu îi este aplicabilă, dispozițiile legale fiind aplicabile doar inculpaților majori care au săvârșit fapta împreună cu un minor, iar nu și invers.
Motivul de apel invocat de procuror privind textul de lege în baza căruia se deduce perioada executată din pedeapsa finală este nefundat. Astfel, în mod corect prima instanță a dedus perioada executată potrivit art.72 alin.1 C.p., deoarece aceste dispoziții legale reprezintă norme de procedură care sunt de imediată aplicabilitate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.5 C.p. privind legea mai favorabilă pentru a se aplica în ansamblu legea veche respectiv art.36 alin.3 C.p. din 1969.
Criticile inculpatului G. G. R. cu privire la individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și înlăturarea sporului sunt nefondate.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 cod penal din 1969.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei, forma continuată a infracțiunii, circumstanțele agravante, săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor, antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen concurente cu prezenta, dar și aspectele favorabile acestuia precum recunoașterea faptei, motiv pentru care se constată că pedeapsa a fost corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege. În mod corect prima instanță a aplicat un spor de un an inculpatului, având în vedere faptul că acesta a mai săvârșit o infracțiune de furt calificat în formă continuată, șase acte materiale, infracțiune concurentă cu prezenta pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, fapt ce denotă perseverență infracțională.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.81 C.p. din 1969 sau art.861 C.p. din 1969 privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei raportat la cuantumul pedepselor și la posibilitățile de reintegrare în condițiile în care inculpatul a perseverat în comiterea infracțiunilor de furt calificat.
Referitor la daunele morale acordate părții civile P. A., instanța constată că acestea au fost corect stabilite, părții civile fiindu-i cauzat și un prejudiciu moral ca urmare a faptului că apartamentul i-a fost jefuit.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. G. R. împotriva sentinței penale nr.2875 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală apelată și rejudecând:
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a C.p. din 1969 raportat la infracțiunea prevăzută de art.208, art.209 alin.1 lit.a C. p. din 1969, furt calificat reținute în sarcina inculpaților Czaszar Ș. C., P. C., G. G. R..
Va obliga pe inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. I., A. C. la plata despăgubirilor materiale și morale stabilite de prima instanță.
În baza art.374 alin.3 C.p.p. va obliga pe inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. I., A. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art.77 alin.1 lit.d C.p. reținute în sarcina pe inculpatei Czaszar ( fostă A.) I. I..
Va menține celelalte prevederi ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 600 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpatul G. G. R. împotriva sentinței penale nr.2875 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a C.p. din 1969 raportat la infracțiunea prevăzută de art.208, art.209 alin.1 lit.a C. p. din 1969, furt calificat reținute în sarcina inculpaților Czaszar Ș. C., P. C., G. G. R..
Obligă pe inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. I., A. C. la plata despăgubirilor materiale și morale stabilite de prima instanță.
În baza art.374 alin.3 C.p.p. obligă pe inculpata Czaszar ( fostă A.) I. I. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. I., A. C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanță.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.77 alin.1 lit.d C.p. reținute în sarcina pe inculpatei Czaszar ( fostă A.) I. I. .
Menține celelalte prevederi ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 600 lei, onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/24.03.2015
Dact: A.B.2 exempl/ 25 Martie 2015
Primă instanță: Judecătoria A.
Jud: F. C. E.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 227/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 321/2015.... → |
|---|








