Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 310/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 310/A

Ședința publică din 17 martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L. ANI B.

JUDECĂTOR: A. N.

GREFIER: C. U.

Pe rol fiind pronunțarea în ceea ce privește apelurile declarate de inculpații F. R. I. și D. I. împotriva sentinței penale nr. 5 din 13.01.2015 pronunțată de Tribunalul A..

Prezența părților, mersul dezbaterilor și susținerile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2015.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, potrivit art.391 alin.1 C.p.p., raportat la complexitatea cauzei, a stabilit termen pentru pronunțare pentru data de astăzi.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 29 octombrie în dosarul nr. 90D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial A., înregistrat la această instanță la data de 29 octombrie 2014, au fost trimiși în judecată, inculpații F. R. I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000,cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și inculpatul D. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut în esență, că inculpații F. R. I. și D. I., comercializează și dețin droguri de risc – cannabis, în scop de vânzare, la diverse persoane de pe raza municipiului A., (f.2,5,11,14).

Prin ordonanța nr. 27/A din data de 02.10.2014, a D. –Biroul Teritorial A., s-a autorizat de către procuror introducerea în cauză a unui investigator sub acoperire – U. B.- care să procure substanțe stupefiante( 2 kg de cannabis), de la inculpatul D. I. precum și de la alte persoane din anturajul său – inculpatul F. R. I..

În intervalul 02- 07.10.2014,inculpații au săvârșit la date diferite, dar în realizarea acelorași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul acelorași infracțiuni de trafic de droguri de risc- cannabis.

Cu privire la inculpatul F. R. I. s-a arătat că în data de 07.10.2014 inculpatul F. R. I. a pus în vânzare prin intermediul inculpatului D. I. droguri de risc (25,05 grame cannabis cu ambalaj) fără drept în scop de comercializare, ce au fost comercializate investigatorului sub acoperire U. B. pentru suma de 500 lei.

În realitate, tranzacția era mai amplă (100 gr cu 2500 RON,) și consta în 5 etape succesive de valorificare a câte 20 de grame de cannabis la prețul de 500 ron, însă după prima operațiune s-a intervenit și s-a realizat flagrantul asupra inculpatul D. I., diferența de marfă (80 de grame) fiind identificată la percheziția domiciliară efectuată la imobilului ce-i aparține inculpatului F. Rafel I., domiciliat în mun. A., ., jud. A.

S-a mai reținut că în data de 07.10.2014, inculpatul F. R., a deținut droguri de risc (2,900 Kg. cannabis, cu ambalaj), fără drept, în scop de comercializare, la imobilul său din mun. A., ., jud. A., ce au fost identificate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză;

Cu privire la inculpatul D. I. s-a reținut că în data de 02.10.2014 inculpatul D. I. a vândut droguri de risc 23,8 grame cannabis cu ambalaj, fără drept, investigatorului sub acoperire U. B., cu suma de 100 lei, marfa aparținându-i inculpatului D. I..

De asemenea, s-a reținut că în data de 07.10.2014, inculpatul D. I. a vândut droguri de risc 25,05 grame cannabis cu ambalaj aparținându-i inculpatului F. R. I., fără drept, investigatorului sub acoperire U. B., cu suma de 500 lei, fiind surprins de către organele de u.p. Consecutiv acestei tranzacții urmau să se realizeze în mod similar, alte patru operațiuni cu substanțe stupefiante, de câte 20 grame la prețul total de 2000 ron, între aceleași părți implicate, care însă nu s-au finalizat din motive obiective, marfa 80 gr cannabis, fiind totuși identificată la percheziția domiciliară, efectuată la imobilului ce-i aparține inculpatului F. R..

S-a mai reținut că în data de 07.10.2014, inculpatul D. I. a deținut droguri de risc 13,63 grame cannabis, cu ambalaj, fără drept, în scop de comercializare, la imobilul inculpatului din A., .-4 jud. A.. Marfa îi aparținea inculpatului D. I. și a fost identificată la acesta cu ocazia percheziției domiciliare, arătându-se că cannabisul face parte din Tabelul Anexă III din Legea 143/2000 mod și rep.

Prin sentința penală nr. 5 din 13.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012,cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art.375 alin.1 și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b ,h Cod Penal pe o perioadă de 2 (doi) ani;

În baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, art. 375 alin.1 și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul F. R. la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod Penal pe o perioadă de 3 (trei) ani;

S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b și h Cod penal.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului F. R. I. durata reținerii și arestării preventive din 07.10.2014 la zi.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului F. R. I..

În baza art. 16 alin. 1, art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată și republicată s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii de la inculpatul F. R. I., a cantității de 903,4 gr.cannabis și de la inculpatul D. I. cantitatea de 38,78 gr. cannabis.

S-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 500 lei de la inculpatul F. R. I. și suma de 100 lei de la inculpatul D. I..

În baza art. 272 din Cod de procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul A. a reținut aceeași stare de fapt ca și cea reținută prin rechizitoriu

S-a constatat că în drept, faptele inculpatului F. Rafel I. astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, (punere în vânzare, respectiv deținere pentru comercializare) prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000,cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și faptele inculpatului D. I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, vânzare, intermediere respectiv deținere pentru comercializare), prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal.

Întrucât judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă au fost reduse de prima instanță cu o treime.

La stabilirea pedepsei care a fost aplicată fiecărui inculpat pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestora.

S-a reținut că inculpatul F. R. I. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală din 02.07.2012, în dosarul nr. 1648/2012 a Tribunalului din Genova, la o pedeapsă de 4 luni închisoare și 200 euro amendă penală, ambele pedepse fiind suspendate condiționat, care însă nu atrag starea de recidivă. Instanța de fond nu a putut proceda la recunoașterea pe cale incidentală a acestei hotărâri judecătorești străine, deoarece la dosarul cauzei nu sunt date suficiente pentru a se putea proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 116 din Legea 302/2004 republicată, recunoașterea neputându-se baza doar pe consemnările făcute în fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Cu privire la inculpatul D. I., prima instanță a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin urmare, Tribunalul A. a aplicat celor inculpatului D. ioan pedeapsa de Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr.187/2012,cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art.375 alin.1 și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul D. I. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b ,h Cod Penal pe o perioadă de 2 (doi) ani și inculpatului F. R. I. pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal pe o perioadă de 3 ani, aplicând totodată fiecărui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a,b și h Cod penal

De asemenea, prima instanță a din pedeapsa aplicată inculpatului F. R. I. durata reținerii și arestării preventive din 07.10.2014 la zi și a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat.

Împotriva sentinței penale nr. 5/PI/13.01.2015 pronunțată de Tribunalul A. au declarat apel, în termen legal, inculpații D. I. și F. R. I., apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 28.01.2015.

În motivarea apelului declarat de inculpatul F. R. I. se solicită aplicarea art.15 din legea 143/2000 urmare a denunțului efectuat de inculpat și a cercetărilor efectuate în dosarul 102D/P/2014 al D.- Biroul Teritorial A. și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Se arată că nu există nicio hotărâre pronunțată în străinătate și recunoscută de instanțele române cu privire la o condamnare a sa pentru fapte similare, astfel încât s-a reținut greșit existența antecedentelor penale, impunându-se reindividualizarea pedepsei și diminuarea cuantumului acesteia.

Apelul declarat de inculpatul D. I. nu a fost motivat în scris.Analizând apelurile declarate prin prisma prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 417 al.2 C.pr.pen., instanța constată că hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul modalității de individualizare a pedepsie aplicată inculpatului D. I. și temeinică în ceea ce îl privește pe inculpatul F. R. I..

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile investigatorului sub acoperire U. B., coroborate cu procesele verbale de redare a mesajelor dintre cei doi inculpați, procesele verbale de supraveghere operativă, cele de percheziție domiciliară, planșe foto. Tribunalul A. a efectuat o analiză completă și fundamentată a probelor administrate, pe care instanța de apel și-o însușește. De altfel, starea de fapt a fost recunoscută de inculpați care au solicitat ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușesc - filele79 și 80 dosar fond.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vânzare de droguri de risc în formă continuată prevăzută de dispozițiile art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

Apelul declarat de inculpatul F. R.

Inculpatul F. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două acte materiale de trafic de droguri prevăzute de art.2 alin.1 din legea 143/2000 reținându-se în sarcina sa că la data de 7.10.2014 a pus în vânzare, prin intermediul inculpatului D. I. cantitatea de 25.05 grame cannabis cu ambalaj ce au fost comercializate investigatorului sub acoperire U. B. și că la aceeași dată a deținut droguri de risc (2,900 kg cannabis cu ambalaj) la imobilul său din A..

În ce privește incidența în speță a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000,dispoziții solicitate de inculpat a-i fi reținute -, instanța de apel constată că potrivit acestui text legal „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”. Dispozițiile legale citate nu condiționează incidența acestei cauze de reducere a pedepsei după cum a fost menționată sau nu în cuprinsul rechizitoriului, iar principul legalității incriminării și procesului penal împiedică instanța să facă asemenea diferențieri. În speță, așa cum se menționează de către de D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial A., inculpatul F. R. a formulat, în timpul urmăririi penale un denunț împotriva mai multor persoane cu preocupări în privința traficului de droguri formându-se astfel dosarul nr. 102/D/P/2014 al aceleiași structuri, aflat în curs de investigare. Nefiind îndeplinită condiția stipulată expres de dispozițiile art.15 din legea 143/200 în privința „identificării și tragerii la răspundere penală”, ce presupune, conform practicii constante a instanței supreme, ca denunțul inculpatului să se fi finalizat cu trimiterea în judecată a persoanei la care se face referire în denunț, în mod corect instanța de fond nu a făcut aplicarea acestei cauze de reducere a pedepsei, neprobându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a făcut în speță aplicarea acestor prevederi legale, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului F. R..

În același timp, instanța de apel constată că operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate nu se reduce la reținerea incidenței art. 15 din Legea 143/2000 modificata, întrucât partea generală a codului penal reglementează în art. 74 criteriile avute in vedere la aplicarea sancțiunii. Fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege. Exigentele impuse de principiul legalității nu se rezumă însă la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 74 C.penal. Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”

În ce privește elementele prevăzute de art. 74 C.p., nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul F. R. se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, reținându-se în sarcina sa comiterea a două acte materiale, inițiativa inculpatului în derularea tranzacțiilor, ceea ce denotă perseverența acestuia precum și cantitatea mare de droguri pe care inculpatul intenționa să o comercializeze prin intermediul inculpatului D. I.. Față de susținerea inculpatului apelant F. R. referitor la faptul că, deși a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale, prima instanță nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin.2 din C.p., trebuie avut în vedere că aceste circumstanțe atenuante sunt judiciare, care nu operează automat, sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care a fost surprins în flagrant (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 7.10.2014 – fila 48 dosar UP asupra inculpatului D. I.) și existau probe temeinice în susținerea vinovăției. Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 C.p., ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate. Cu privire la referirea în motivarea hotărârii instanței de fond la condamnarea suferită de inculpat în Italia la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de apel apreciază că nu s-au încălcat prevederile legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Titlul V din menționata lege și intitulat „Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe” stabilește procedura de urmat în situația recunoașterii unei hotărâri judecătorești pronunțată în străinătate de către un stat membru al UE. Referirea făcută de instanța de fond la condamnarea pronunțată împotriva inculpatului în Italia nu eludează dispozițiile imperative ale legii 302/2004 și nu reprezintă o recunoaștere incidentală a hotărârii penale definitive pronunțată în Italia, ci este o modalitatea prin care instanța de fond atrage atenția asupra perseverenței infracționale a inculpatului și aplecării acestuia spre o conduită neconformă cu ordinea de drept. Desigur, hotărârea definitivă pronunțată În Italia este o antecedență penală de care nici inculpatul nu poate face abstracție și de care instanța de judecată urmează a ține seama în analizarea profilului inculpatului F. R..

Potrivit dispozițiilor codului penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În cauză se impune a avea în vedere caracterul continuat al infracțiunii, numărul actelor materiale, perseverența inculpatului, precum și faptul că pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze și funcția preventivă - educativă, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită și al caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea persoanei, și chiar viața acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Astfel fiind, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Referitor la cererea de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța de apel constată că modalitatea stabilită de tribunal, respectiv executarea în regim de deținere a fost corect individualizată și corespunde scopului prevăzut de lege. Astfel, față de elementele expuse și având în vedere cantitatea mare de droguri găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare și care era destinată tranzacționării, împrejurarea că, pentru a nu fi descoperit, inculpatul punea în vânzare substanțele interzise prin persoane interpuse,nu se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul, chiar fără executarea pedepsei, să nu mai săvârșească alte infracțiuni. Astfel va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. R..

2. Apelul declarat de inculpatul D. I.:

Inculpatul D. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei acte materiale de trafic de droguri prevăzute de art.2 alin.1 din legea 143/2000 reținându-se în sarcina sa că la data de 2.10.2014 a vândut droguri de risc(23,8 grame cannabis cu ambalaj) investigatorului sub acoperire U. B., la data de 7.10.2014 inculpatul F. R. a pus în vânzare, prin intermediul său cantitatea de 25.05 grame cannabis cu ambalaj ce au fost comercializate investigatorului sub acoperire U. B. și că la aceeași dată a deținut droguri de risc(7,1 grame cannabis) la imobilul său din A..

Fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege. Exigentele impuse de principiul legalității nu se rezumă însă la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 74 C.penal. Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”

În ce privește elementele prevăzute de art. 74 C.p., nu se poate face abstracție de faptul că inculpatul D. I. se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, reținându-se în sarcina sa comiterea unui număr de trei acte materiale, ceea ce denotă perseverența acestuia precum și cantitatea de droguri pe care inculpatul intenționa să o comercializeze, parte din aceasta fiindu-i pusă la dispoziție de inculpatul F. R. . Deși a recunoscut săvârșirea faptei și nu are antecedente penale, în mod corect prima instanță nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin.2 din C.p., trebuie avut în vedere că aceste circumstanțe atenuante sunt judiciare, care nu operează automat, sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care a fost surprins în flagrant (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 7.10.2014 – fila 48 dosar UP) și existau probe temeinice în susținerea vinovăției. Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale dovedesc un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 C.p., ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.

Astfel fiind, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Referitor la cererea de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța de apel constată că modalitatea stabilită de tribunal, respectiv executarea în regim de deținere nu a fost corect individualizată și nu corespunde scopului prevăzut de lege.

Potrivit art. 91 din Codul penal „ Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) Pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) Infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;

d) În raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, condamnatul nuva mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sape pentru o perioadă determinată.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului D. I. se va avea în vedere că acesta este la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale în evidențele cazierului judiciar, că este singurul întreținător al familiei având în vedere că tatăl său este decedat, că are asigurată existența prin muncă, fiind angajat ca operator producție la Coficab Eastern Europe A., fiind integrat în societate astfel încât executarea în detenție a pedepsei ar avea urmări mai grave pentru inculpat și familia acestuia, existând premise care să permită concluzia potrivit căreia pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ca inculpatul, chiar fără executarea pedepsei, să nu mai săvârșească alte infracțiuni. De asemenea, la aplicarea prevederilor art. 91 din Codul penal se va avea în vedere și concluzia reprezentantului D.- Biroul Teritorial A. care, cu ocazia acordării cuvântului pe fond a solicitat ca inculpatului să îi fie aplicată o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, solicitare care se impunea a fi admisă și pentru a realiza o diferențiere de tratament între contribuțiile celor doi inculpați, gradul de participare la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, cantitatea de droguri traficată de cei doi inculpați. Astfel, În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. va fi admis apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Va fi desființată sentința penală în privința inculpatului D. I. și rejudecând, în temeiul art.91 din Codul penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului iar în temeiul art.92 din Codul penal stabilindu-se termen de supraveghere de 3 ani pe seama inculpatului.

În temeiul art.93 din Codul penal va fi obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) Să comunice schimbarea locului de muncă;

e) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art.93 alin.3 din Codul penal va fi obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la o instituție din municipiul A. stabilită de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul A., afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 din Codul penal privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F. R. I. împotriva sentinței penale nr. 5 din 13.01.2015 pronunțată de Tribunalul A..

În temeiul art.424 alin.2 C.pr.pen menține starea de arest a inculpatului F. R. I..

În temeiul art.424 alin.3 C.pr.pen deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F. R. I. durata arestului preventiv din data de 13 ianuarie 2015 la zi.

În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul D. I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează sentința penală în privința inculpatului D. I. și rejudecând:

În temeiul art.91 din Codul penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului iar în temeiul art.92 din Codul penal stabilește termen de supraveghere de 3 ani pe seama inculpatului.

În temeiul art.93 din Codul penal obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

f) Să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

g) Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

h) Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

i) Să comunice schimbarea locului de muncă;

j) Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art.93 alin.3 din Codul penal obligă inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la o instituție din municipiul A. stabilită de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul A., afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 din Codul penal privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant F. R. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul T. reprezentând onorariu parțial avocat oficiu

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. ANI B. A. N.

Grefier,

C. U.

Red.-A.N.-30.03.2015

Tehnored- .C.U.- 30.03.2015

Prima inst. jud. C. V. L. – Tribunalul A.

← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel...		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 224/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA