Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 224/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 224/A
Ședința publică din data de 25.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul KRIȘAN B. A. și partea civilă V. A. C. împotriva sentinței penale nr. 25 din 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul apelant, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales B. V. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă apelantă și reprezentanții părților civile apelante S. C. Județean de Urgență A. și S. C. Județean de Urgență Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța îi pune în vedere inculpatului prezent că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art, 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Avocatul ales al inculpatului depune la dosar motivele de apel și solicită admiterea apelului declarat de inculpat, în temeiul art. 421 al. 2 lit. a C.pr.pen., desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei și respectiv pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu în infracțiunea de vătămare corporală, considerând că inculpatul a săvârșit fapta cu praeterintenție. Arată că probatoriu administrat în cauză nu dovedește că inculpatul s-ar face vinovat de infracțiunea de care a fost acuzat și astfel, existând un dubiu în acest sens, în mod greșit, în opinia sa, prima instanță a respins cererea prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor, cum a reiterat-o în actuala fază procesuală.
În continuare, avocatul ales al inculpatului învederează că partea pe care o asistă, se afla într-o stare de tulburare și presiune cauzată de partea civilă cât și persoana care îl însoțea întrucât acestea erau înarmate cu o bâtă de baseball și respectiv cu un baston telescopic cu scopul de a-l ataca pe inculpat. De asemenea, susține că în ceea ce privește motricitatea mișcării brațului părții civile, și anume unghiul în care a fost tăiat, rezultă imposibilitatea traiectoriei reținută de organele de cercetare penală, considerând astfel că interpretarea dată de către prima instanță privitor la acest aspect este eronată. Susține că în mod greșit s-a reținut aplicarea unei lovituri de sus în jos menită să lovească capul părții vătămate, iar în sprijinul acestei opinii face vorbire de cele reținute în lucrări cu privire la tehnica boxului.
Avocatul ales al inculpatului critică totodată faptul că prin sentința apelată nu s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. În acest sens, subliniază că inculpatul a comis fapta în condițiile unei stări de puternică tulburare cauzată de conduita părții civile care a exercitat asupra sa acte de violență de natură să îi insufle un puternic sentiment de temere, precizând totodată că atât în seara precedentă incidentului cât și în seara incidentului inculpatul a fost supus unor amenințări din partea părții civile. Privitor la această susținere, solicită să fie avută în vedere declarația martorului Fulias care confirmă starea de temere și, respectiv intenția inculpatului de a-i speria pe agresorii săi, acesta fiind motivul pentru care a luat sabia asupra sa. Tot cu privire la sabie, avocatul face precizări cu privire la modalitatea în care a ajuns și rămas în autoturismul inculpatului. Față de cele arătate, avocatul solicită să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 al. 1 lit. a și b C.pen.
Avocatul ales al inculpatului opiniază că motivarea sentinței penale atacate este lacunară, având în vedere complexitatea cauzei și că față de argumentele expuse oral și dezvoltate în scris, inculpatului i s-ar putea aplica o pedeapsă pentru care să se dispună suspendarea sub supraveghere, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă. Privitor la această opinie solicită să se aibă în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei dedusă judecății, precum și poziția procesuală pe care a adoptat-o în fazele procesuale anterioare, în sensul că a recunoscut și regretat fapta.
În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă solicită să fie respins ca nemotivat.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat, arătând că starea de fapt reținută în sarcina acestuia rezultă din probele administrate în cauză. Apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, astfel cum a solicitat avocatul ales al inculpatului, arătând că, în condițiile existenței unui conflict anterior între părți, inculpatul avea posibilitatea să reclame situația organelor judiciare competente. Precizează că inculpatul a avut asupra sa o sabie, împrumutată cu o seară înaintea incidentului de la un prieten, că s-a îndreptat cu acest obiect către partea civilă și l-a lovit iar faptul că nu l-a lovit în zona capului se datorează apărării instinctive a părții civile. În opinia sa, inculpatul a avut reprezentarea faptului că vizând zona capului părții civile, ar putea rezulta decesul acestuia și totodată consideră că nu există elemente din care să se poată rețină scuza provocării, învederând în acest sens și cu privire la timpul scurs de la altercația anterioară comiterii faptei.
În plus, procurorul menționează că inculpatul a recunoscut, până în acest moment procesual, comiterea faptei astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare.
În ceea ce privește apelul părții civile, solicită să fie respins ca nemotivat și totodată considerând că suma acordată părții civile a fost corect estimată de prima instanță raportat la probele administrate în acest sens.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că șicanele și amenințările părții civilă durează de aproximativ de 1 an și că organele de poliție în fața cărora a reclamat situația, i-au sugerat doar să îl evite pe acesta. Relatând o desfășurare a evenimentelor din seara incidentului și seara anterioară acestuia, inculpatul subliniază că nu a avut intenția unui atac asupra părții civile și că fiind speriat de comportamentul acestuia a luat asupra sa sabia uitată de prietenul său în autoturismul pe care îl conducea.
În fine, inculpatul precizează că regretă cele întâmplate și solicită să se țină cont de faptul că nu are antecedente penale și că anterior reținerii și-a asigurat veniturile din muncă cinstită.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 25 din 26.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A., în baza art. 386 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1, rap. la art. 188 Cod penal, în vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal.
De asemenea, în baza art. 32 alin. 1, rap. la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10, rap. la art. 375 alin. 5 și art. și 395 alin 2 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul Krișan B. A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru tentativă la omor iar în baza art. 188 alin. 1 teza finală, raportat la art. 67 alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10, rap. la art. 375 alin. 5 și art. și 395 alin 2 Cod procedură penală, a condamnat același inculpat, la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru tulburare a ordinii și liniștii publice; în baza art. 372 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10, rap. la art. 375 alin. 5 și art. și 395 alin 2 Cod procedură penală, l-a condamnat la 4 luni închisoare, pentru portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase iar în baza art. 253 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10, rap. la art. 375 alin. 5 și art. și 395 alin 2 Cod procedură penală la 4 luni închisoare, pentru distrugere.
În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 112 lit. b Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat, în vederea distrugerii, a sabiei folosită la săvârșirea faptelor, cu lungimea lamei de aproximativ 40-50 cm, lățimea lamei de aproximativ 4-5 cm.
În baza art. 72 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 29.06.2014, până la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.
În baza art. 397 alin. 1, rap. la art. 25 alin. 2 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. A. C. și a obligat inculpatul de mai sus la plata sumei de 5.000 euro - daune morale și 2.000 euro – daune materiale; respingând restul pretențiilor.
În baza art. 397 alin. 1, rap. la art. 25 alin. 2 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.933,71 lei, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea persoanei vătămate V. A. C..
În baza art. 397 alin. 1, rap. la art. 25 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că S. C. Județean de Urgență A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 20 august 2014 în dosarul nr. 528/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., înregistrat la Tribunalul A. la data de 21 august 2014, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Krișan B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal; tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal; portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 2 Cod penal; distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în data de 28.06.2014, aflându-se în Complexul comercial Atrium Mall din A. (loc de distracție și agrement), având asupra sa o sabie (obiect fabricat sau confecționat anume pentru tăiere, înțepare sau lovire), inculpatul Krișan B. A. i-a aplicat persoanei vătămate V. A. C. o lovitură cu intensitate mare sabia, vizând o zonă vitală - capul, urmărind ori cel puțin acceptând drept rezultat uciderea acesteia, rezultat care nu s-a produs doar datorită opoziției și atitudinii persoanei vătămate, care a evitat lovitura, parând-o ori intervenției prompte și calificate a medicilor; totodată, inculpatul a lovit cu sabia autoturismul persoanei vătămate, marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, spărgând parbrizul, geamurile portierelor și luneta și degradând elemente ale caroseriei.
În fața instanței, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv, numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa.
Văzând că, deși nu a contestat expres probele administrate în faza de urmărire penală, inculpatul a descris în ultimul cuvânt o stare de fapt diferită de cea reținută în rechizitoriu, contestând inclusiv valoarea prejudiciului, instanța de fond a apreciat că, pentru stabilirea încadrării juridice și aflarea adevărului în cauză, este necesară administrarea altor probe, astfel că a dispus efectuarea cercetării judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. 5 Cod procedură penală.
Analizând probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu (f. 1); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 4-19); copii documente (f. 25, 48-49, 74, 83, 91, 126-129);declarații martori: K. R. (f.22-23, 75), C. B. C. (f. 2729), F. R. I. (f. 72-73), C. I. M. (f. 77-79), V. I. A. (f. 88-90), D. A. S. (f. 101-102); raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 213/A1 din 05.08.2014 (f. 111-112); procese-verbale (f. 24, 76, 84, 115, 122); declarații suspect/inculpat (f. 31-34, 52-57, 71, 135-136, 140); declarație persoană vătămată (f. 113-114); fișă constatări preliminare nr. 14 RPP/28.06.2014 (f. 37-45); cazier judiciar (f. 46-47); cd depus de inculpat și conținând înregistrarea din noaptea de 27/28.06.2014 cu apelul telefonic la nr. 112 și în cursul fazei de judecată, respectiv: contract de închiriere (f. 21-23); act constitutiv . SRL (f. 24); contract de comodat (f. 25); plângeri penale (f. 27-30, 35-38); cerere constituire parte civilă S. C. Județean de Urgență A. (f. 138-141); adresa emisă de S. C. Județean de Urgență A. (f. 145); declarație inculpat (f. 146); adresa emisă de Serviciul de Telecomunicații Speciale (f. 147-148); certificat medico-legal (f. 152-153); caracterizări inculpat (f. 154-156); concluzii scrise (f. 161-176); declarație persoană vătămată (f. 230-231); declarații martori (f. 232-234), instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu, recunoscută de inculpat și, în opinia sa, confirmată atât de probele de urmărire penală, cât și de probele readministrate în cursul cercetării judecătorești.
Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul Krișan B. A. este în vârstă de 25 ani, iar persoana vătămată V. A. C. în vârstă de 32 ani, ambii locuiesc în municipiul A. și se cunosc de mai mult timp, întrucât frecventează diferite săli de sport din oraș. La sfârșitul lunii iunie 2014, între inculpat și persoana vătămată a apărut o stare tensionată, ale cărei originii nu au putut fi stabilite cu certitudine. Potrivit declarațiilor inculpatului și ale prietenei acestuia, martora C. B. C., confirmate într-un fel și de declarația martorului V. I. A., persoana vătămată și prietenii săi au căutat motiv de scandal la instigarea deținutului A. A. zis „T.”, fostul prieten al martorei C. B. C., zisă „B.”. De asemenea, s-a reținut că, tot potrivit declarațiilor inculpatului și ale prietenei sale, în seara zilei de 26.06.2014, între inculpat și persoana vătămată ar fi avut loc un prim incident, în cartierul Alfa, în cadrul căruia Krișan B. A. a fost agresat și amenințat. În următoarea zi, în noaptea de 27/28.06.2014, în jurul orei 01:00, în timp ce inculpatul se afla la volanul autoturismului marca BMW 523 cu numărul de înmatriculare MUH-1128, proprietatea martorei C. B. C., care ocupa scaunul din dreapta față, ar fi avut loc un al doilea incident, de această dată pe ., în timp ce erau opriți la un semafor. Atunci persoana vătămată V. A. C., care era însoțită de mai mulți prieteni, ar fi oprit autoturismul său de culoare argintie, marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, paralel cu autoturismul condus de inculpat și ar fi proferat cuvinte amenințătoare la adresa celor doi.
Instanța de fond a constatat că, niciunul din aceste aspecte nu au putut fi stabilite prin probe, în schimb, a apreciat că din probe rezultă că, în noaptea de 27/28.06.2014, în jurul orei 01:00, martora C. B. C. a apelat de pe telefonul mobil numărul de urgență 112 și a reclamat producerea celui de-al doilea incident.
În contextul descris anterior, în data de 27.06.2014, inculpatul Krisan B. A. l-a contactat telefonic pe prietenul său, martorul F. R. I., cunoscând că acesta din urmă deține o sabie. Apoi inculpatul s-a deplasat la domiciliul acestuia, unde i-a relatat că a fost agresat și amenințat de persoana vătămată V. A. C., astfel că l-a rugat pe martorul să-i împrumute sabia pentru a-i speria pe persoana vătămată și pe prietenii săi, în situația în care va mai fi contactat de aceștia. În aceste împrejurări, martorul F. R. I. i-a înmânat inculpatului Krișan B. A. o sabie cu lungimea lamei de aprox. 40-50 cm, fără vârf, având lățimea lamei de aprox. 4-5 cm și tăiș doar într-o parte. Mânerul sabiei era din lemn, învelit în bandă de culoare neagră și avea o lungime de aproximativ 10 cm, atât cât să fie cuprins cu podul palmei.
În continuare, s-a reținut că, în seara zilei de 28.06.2014, în jurul orei 21:00, inculpatul Krișan B. A. se afla împreună cu prietena sa, martorul C. B. C. și se deplasau cu autoturismul BMW 523, proprietatea acesteia din urmă, spre complexul comercial Atium Mall din A., pentru vizionarea unui film. Autoturismul era condus de C. B. C., iar inculpatul ocupa scaunul din dreapta față. În portbagajul autoturismului se afla sabia împrumutată anterior de la martorul F. R. I..
Mai departe, prin hotărârea apelată, s-a reținut că, cel puțin de la parterul complexului comercial Atrium Mall, inculpatul și prietena sa au observat rulând în fața lor autoturismul marca Audi A4, de culoare argintie și înmatriculat cu numărul_, despre care știau că este proprietatea persoanei vătămate V. A. C.. Cu toate acestea, au continuat să ruleze în spatele autoturismului persoanei vătămate și au urcat până la P4.
În autoturismul Audi A4 cu numărul_ se aflau persoana vătămată V. A. C., care-l și conducea, iar scaunul din dreapta față era ocupat de prietena acestuia, martorul D. A. S.. Cei doi urmau să se întâlnească în parcarea P4, cu martorul Kertes R. zis „U.”, căruia trebuiau să-i restituie o pereche de ochelari. Potrivit declarației martorului D. A. S. (f. 101-102 u.p.) și celei a persoanei vătămate V. A. C. (f. 113-114 u.p), autoturismul BMW 523, în care se afla inculpatul și prietena acestuia, a rulat în spatele lor, de pe . zona Polivalentă, unde l-au observat în trafic.
Ajunși în parcarea de la nivelul III al complexul comercial Artium Mall, persoana vătămată V. A. C. a oprit autoturismul, iar în acesta a urcat și martorul Kertes R., care-i aștepta în dreptul intrării. În spatele lor a oprit însă și autoturismul martorului C. B. C., în care se afla și inculpatul. Când persoana vătămată a pornit de pe loc, a fost urmat de autoturismul BMW 523, astfel că, după ce a rulat câțiva metri prin parcarea P4 de la nivelul III, a oprit autoturismul și a coborât de la volanul acestuia pentru a discuta cu inculpatul. Totodată, de pe bancheta din spate a autoturismului a coborât și martorul Kertes R., astfel că acesta împreună cu persoana vătămată V. A. C. s-au îndreptat spre autoturismul din care coborâse și inculpatul Krisan B. A..
Prima instanță a mai reținut că, întrucât a fost creată de cei trei o stare conflictuală, tensionată, inculpatul Krișan B. A. a mers precipitat în spatele autoturismului prietenei sale, iar din portbagajul acestuia a luat sabia, cu care l-a atacat imediat pe persoana vătămată, strigând ca-i omoară pe toți. Astfel, s-a constatat că martora D. A. S., în declarația dată la f.102 u.p., a susținut: „l-am observat pe acesta (inculpat) cum din portbagaj a luat sabia și a început să strige că ne omoară pe toți, timp în care am văzut cum B. a încercat să lovească în cap, cu sabia, pe A.”. În opinia primei instanțe, inițial, inculpatul a lovit cu sabia spre persoana vătămată și a vizat capul acesteia dar, instinctiv, V. A. C. a ridicat mâna stângă pentru a se apăra și a parat astfel lovitura, care a atins doar cotul brațului, pe care l-a și retezat. Având o hemoragie puternică, ținându-se de braț, persoana vătămată a reușit să se sustragă din fața inculpatului, însă imediat a fost urmărit de acesta în jurul autoturismului său, pentru a continua . (planșă foto f. 3-18 u.p.). În acest timp, inculpatul a lovit cu sabia și în caroseria autoturismului persoanei vătămate, distrugându-i diferite elemente ale caroseriei, astfel că persoana vătămată V. A. C. a reușit să fugă la lift. Atunci, inculpatul s-a întors la autoturismul Audi A4, în care rămăsese șocat martorul D. A. S. și a lovit cu sabia în acesta strigând „vă omor pe toți!”
Instanța de fond a avut în vedere totodată că martorul Kertes R. s-a speriat de reacția inculpatului și a fugit în incinta complexului comercial, de unde a sunat la numărul de urgență 112 și a chemat ambulanța și poliția.
Inculpatul a plecat imediat de la fața locului și, potrivit declarației sale inițiale, a aruncat sabia în timp ce cobora cu autoturismul din parcarea P4 (f. 33 verso dosar u. p). Ulterior, când a aflat că sabia a fost căutată de polițiști și nu a fost găsită, a revenit asupra acestei declarații, relatând că a aruncat-o în râul M., de pe podul T. (f. 71).
Aflând de la mama sa că a fost identificat și este căutat acasă de poliție, s-a prezentat ulterior, singur, la sediul IPJ A..
La fața locului au fost dirijate imediat echipaje ale poliției și ambulanței, iar persoana vătămată a fost transportată la S. C. Județean A., unde a primit primele îngrijiri medicale. A fost apoi transferată la S. Județean de Urgență Timișoara, unde s-a intervenit chirurgical pentru salvarea brațului.
Prima instanță a ținut cont de concluziile raportului de primă expertiză medico-legală nr. 213/A1 din 05.08.2014, întocmit de SJML A., potrivit cărora, în urma agresiunii exercitate asupra sa de inculpatul Krișan B. A. în seara zilei de 28.06.2014, persoana vătămată V. A. C. a suferit un traumatism complex prin tăiere sabie cu secțiunea posterioară 1/3 distală braț și antebraț stâng, fractură tip III olecran stâng, șoc hemoragic, leziune care i-a pus viața în primejdie și necesită pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medico-legale (f. 111-112 dosar u.p) și că prin același act medico-legal s-a precizat că asupra eventualelor urmări, dintre cele prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal, se va putea pronunța după o perioadă de minimum 6 luni de la data agresiunii, după efectuarea și epuizarea tuturor tratamentelor de specialitate și de recuperare indicate de medicul specialist, în cadrul uni supliment de expertiză medico-legală.
S-a concluzionat că starea de fapt descrisă mai sus, se coroborează cu probele administrate de instanță, în cursul cercetării judecătorești, stare de fapt necontestată de inculpat, care și-a întemeiat apărarea pe schimbarea încadrării juridice, pe reținerea scuzei provocării, eventual cauză justificativă, așa cum s-a menționat în practicaua hotărârii.
În drept, prima instanță a reținut că texte legale incidente în cauză sunt art. 188 al. 1, art. 32 alin. 1, art. 371, art. 372 alin. 2, art. 253 alin. 1, art. 38 alin. 1 Cod penal.
În consecință, s-a apreciat că,fapta inculpatului Krișan B. A., de a-i aplica persoanei vătămate V. A. C. o lovitură cu intensitate mare, cu o sabie și vizând o zonă vitală cum este capul, urmărind ori cel puțin acceptând drept rezultat uciderea acesteia, rezultat care nu s-a produs doar datorită opoziției și atitudinii persoanei vătămate, care a evitat lovitura, parând-o ori intervenției prompte și calificate a medicilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32, rap la art. 188 Cod penal.
În ceea ce privește faptele aceluiași inculpat, constând în aceea că, aflându-se în complexul comercial Atium Mall din A. (loc de distracție și agrement), având asupra sa o sabie (obiect fabricat sau confecționat anume pentru tăiere, înțepare sau lovire) pe care a folosit-o pentru a exercita violențe asupra persoanei vătămate V. A. C. și a autoturismului acestuia din urmă, marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, lovind parbrizul, geamurile portierelor și luneta acestuia pe care le-a spart, precum și diferite elemente ale caroseriei pe care le-a degradat, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tulburare a liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 2 Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal.
S-a constatat că toate cele patru infracțiuni au fost săvârșite în situația concursului real de infracțiuni, reglementată de art. 38 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1, rap. la art. 188 Cod penal, în vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, instanța de fond a reținut în primul rând faptul că, ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală cu consecința punerii în primejdie a vieții persoanei, de tentativa la omor, este poziția subiectivă a inculpatului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
Astfel, s-a reținut că, în timp ce în cazul infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal, făptuitorul acționează, din punct de vedere subiectiv, cu praeterintenție, în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă – punerea în primejdie a vieții – consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el este în culpă, în cazul tentativei la omor, făptuitorul acționează cu intenție.
Totodată, s-a avut în vedere că, potrivit art. 19 alin. 3 Cod penal, intenția poate fi directă sau indirectă, („Fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.”)
În raport cu dispozițiile legale enunțate, prima instanță a conchis că pentru stabilirea poziției subiective, trebuie să se țină seama de următoarele: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și, în special, în raport cu instrumentul folosit, în speță, o sabie cu caracteristicile sus-menționate, instrument apt să producă moartea; regiunea corpului lovită sau vizată de lovitură, în speță, capul; intensitatea loviturii – chiar dacă inculpatul a lovit o singură dată, având în vedere zona vizată și instrumentul folosit, această lovitură a fost suficientă pentru a pune în primejdie viața părții vătămate; urmarea care s-ar fi putut produce – în speță, s-a apreciat că în absența parării loviturii și a tratamentului medico-chirurgical de urgență, persoana vătămată ar fi decedat.
Având în vedere cele de mai sus, precum și starea de fapt reținută, s-a apreciat că inculpatul, deși nu a acționat cu intenția directă de a ucide, în momentul în care a folosit sabia, a putut prevedea rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În privința reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. b Cod penal, constând în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, s-a observat că, pentru existența acestei circumstanțe trebuie îndeplinite două condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții; starea de tulburarea sau emoție să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate și că în speță, nu s-a dovedit că au fost îndeplinite aceste condiții.
În acest sens, s-a reținut că, deși martorii C. B. C., F. R. I. și V. I. A. fac referire la starea conflictuală existentă între inculpat și persoana vătămată, la împrejurarea că inculpatul a fost amenințat de persoana vătămată și chiar agresat, aspect dovedit și cu certificatul medico-legal depus la dosar, nu rezultă că ar fi întrunite condițiile stării de provocare. Față de această opinie, s-a avut în vedere că deși inculpatul a observat în fața sa autoturismul condus de persoana vătămată, cu care avusese anterior o . altercații, a ales să ruleze în spatele acestuia până la ultimul nivel al parcării, nu a parcat la un nivel inferior, pentru a evita o eventuală confruntare, atitudinea sa demonstrând că era dispus să facă unei „răfuieli” și, chiar să vadă modul în care ar reacționa partea vătămată.
În contextul redat, în opinia primei instanțe, nu se poate pune problema existența acestei circumstanțe sau cauzei de neimputabilitate, prevăzute de art. 26 Cod penal, respectiv excesul neimputabil.
Constatând, dincolo de orice dubiu, că faptele pentru care inculpatul Krișan B. A. a fost trimis în judecată există, constituie infracțiuni și a fost săvârșite de inculpat, instanța de fond a pronunțat condamnarea acestuia, rezolvând acțiunea penală potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.
Întrucât judecata s-a desfășurat în condițiile art. 377 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime.
La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța anterioară a reținut că inculpatul Krișan B. A. este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, și-a câștigat, până la momentul săvârșirii faptelor, existența prin mijloace licite – fiind administrator al unei societăți comerciale, beneficiază de sprijinul mamei sale, cu care locuiește, a recunoscut comiterea faptelor, cu unele nuanțări.
Ținând cont de caracterul singular, conjunctural și cu totul accidental al faptelor comise, instanța de fond a apreciat că există mari șanse ca, în urma executării pedepsei ce îi va fi aplicată, inculpatul să se reintegreze în societate, cu atât mai mult cu cât, vârsta sa tânără și sprijinul moral și material din partea familiei, pot constitui factori de natură să inhibe comportamentul infracțional.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că persoana vătămată V. A. C. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 15.000 euro daune materiale – reprezentând contravaloarea autoturismului distrus și 50.000 daune morale (f. 230 instanță).
Referitor la daunele materiale, s-a reținut că, chiar dacă autoturismul obiect al infracțiunii de distrugere a fost atribuit fostei soții a părții civile, prin hotărâre civilă, partea civilă are calitate procesuală de persoană vătămată, deoarece autoturismul a rămas în posesia sa.
Din probele administrate în cauză (în special fotografiile), însușite de inculpat, s-a dedus că inculpatul a distrus în parte autoturismul: a spart parbrizele-față și spate, a lovit caroseria și luneta, a tăiat cu sabia tabla autoturismului (planșele foto f. 14-15 dos. u.p.).
De asemenea, s-a constatat că, deși persoana vătămată a avut apărător ales și deși instanța i-a pus în vedere să dovedească prejudiciul efectiv, partea vătămată nu a făcut dovada acestuia.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că din planșele foto rezultă cu certitudine că autoturismul a fost parțial distrus, astfel că, pronunțându-se în echitate, având în vedere că inculpatul nu s-a opus admiterii acțiunii civile, a acordat 2.000 euro daune materiale, reprezentând contravaloarea distrugerilor provocate autoturismului.
Referitor la daunele morale, prima instanță a constatat că persoana vătămată a solicitat 50.000 euro daune morale, motivând că datorită leziunilor pe care i le-a provocat inculpatul, nu va profesa vreodată ca profesor de sport, fiind absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport.
În legătură cu aceste aspecte, s-a reținut că persoana vătămată nu a depus nici o dovadă în acest sens și, chiar dacă, prin ipoteză, ar fi depus, nu a profesat niciodată ca profesor de sport, ceea ce este incert pe viitor, fapt recunoscut chiar de el, astfel că acest motiv este nefondat.
În ce privește suferința la care a fost expusă persoana vătămată, s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză medico-legală, potrivit cărora viața persoanei vătămate a fost pusă în primejdie, aceasta fiind pe cale să-și piardă brațul, fiind internată în spital în perioada 29.06._14. Apreciindu-se așadar că suferința sa este incontestabilă, a fost admisă în parte daunele morale solicite, sens în care inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale.
De asemenea, pe latură civilă, s-a constatat că S. C. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.933,71 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea persoanei vătămate V. A. C. (f. 138).
Văzând că suma este dovedită cu decontul atașat cererii, în baza art. 397 alin. 1, rap. la art. 25 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și l-a obligat pe inculpatul Krișan B. A. la plata sumei de 1.933,71 lei, cheltuieli ocazionate cu spitalizarea persoanei vătămate V. A. C..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul Krișan B. A. și partea civilă V. A. C..
Inculpatul Krișan B. A. solicită admiterea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, și pe cale de consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, instanța de apel să dispună, în temeiul art. 386 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 C.pen., care incriminează tentativa la omor, în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin.d) lit.e) C.pen. respectiv cea de vătămare corporală, iar față de infracțiunea de tentativa la omor, solicită, raportat la probatoriul administrat, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d C.pr.pen. raportat la prevederile art. 17 alin. 2 Noul C.pr.pen. achitarea inculpatului, apreciind că sunt întrunite prevederile art. 26 Cod Penal care reglementează excesul neimputabit.
În subsidiar, inculpatul solicită instanței de apel ca în situația pronunțării unei soluții de condamnare, pedeapsa aplicată să fie neprivativă de libertate, iar limitele să fie reduse, urmare a reținerii în favoarea sa a prevederilor art. 396 alin. (10) din C.pr.pen. raportat la dispozițiile art. 394 alin. (4), art. 375, art. 377 C.pr.pen. precum și a dispozițiilor art. 76 alin. 1 C.pen. raportat la art. 75 alin. 1 lit. a) și alin. 2 lit. b) C.pen. și ale art. 79 C.pen., dispunând totodată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 91 și urm. Noul Cod Penal.
În motivare, inculpatul, arată că poziția sa subiectivă a fost aceea de a se apară, de a respinge un atac iminent, eventual însă care a avut ca și efect producerea unei vătămări corporale a părții civile.
În opinia inculpatului, este esențială stabilirea poziționării sale psihice raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei iar acest aspect instanța de fond nu a stăruit și nu l-a analizat în complexitatea sa. În acest sens a subliniat că a săvârșit fapta cu praeterintenție prevăzuta de art. 16 alin, (g) Cod penal.
De asemenea, inculpatul a învederat că obiectul pe care l-a folosit a fost pus in autovehicul cu o seară înainte de către martorul Fulias cu scopul expres de a se apară împotriva unui eventual atac din partea lui V. A., urmare a faptului că fusese deja amenințat de către acesta.
Un alt argument adus de inculpat în dovedirea faptului că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, a fost acela de a se avea în vedere regiunea corpului persoanei vătămate în care i-a aplicat lovitura.
Inculpatul a subliniat că, aflându-se într-o stare de tulburare, presiune, fiind amenințat și speriat de prezența celor două persoane înarmate cu o bată de baseball -persoana vătămata și respectiv baston telescopic- martorul Kertes R., a coborât din autoturismul a cărui uși erau blocate și s-a îndreptat către portbagajul mașinii care era și el blocat, timp în care persoana vătămata s-a apropiat, fapt ce a determinat-o pe martora C. B. să deblocheze ușile autoturismului, iar inculpatul a deschis portbagajul de unde a scos sabia și inchizându-l a fost surprins de prezența lui V. A. în fața sa, iar în momentul de șoc produs i-a aplicat lovitura din lateral oblic prinzându-i „vârful cotului”, cauzându-i astfel o leziune fizică, la cot, fără a rezulta, astfel cum în mod eronat susține acuzarea că ar fi vizat zona vitală.
În opinia inculpatului, interpretarea dată de acuzare și reținută de către prima instanță, este una eronată întrucât având în vedere înălțimea și greutatea persoanei vătămate nu avea posibilitatea fizic, motric vorbind, să ridice cotul deasupra capului, sau în zona capului.
În ceea ce privește sintagma utilizată de către legiuitor „punerea în primejdie a vieții persoanei”, inculpatul învederează că în practică, acesteia i s-au atribuit două accepțiuni, una juridică și alta medico-legală însă, în opinia sa, în speță aceasta din urmă nu poate constitui prin ea însăși un criteriu de încadrare a faptei în tentativă la omor.
Inculpatul mai arată că din analiza materialului probator administrat în cauză, nu au fost identificate probe materiale care sa poată forma în mod obiectiv convingerea organelor de cercetare penală asupra faptului că ar fi avut în vreun moment intenția de a suprima viața persoanei vătămate, menționând că dacă ar fi avut această intenție ar fi aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate. Față de această susținere, precizează că intenția sa a fost doar de a speria persoana vătămată.
În ceea ce privește obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii, inculpatul precizează că, așa cum rezultă din materialul probator, acesta a fost procurat în vederea apărării de persoana vătămata, mai exact pentru a-l speria și a preveni un alt posibil atac, iar nu în vederea atacării acestuia, aspect confirmat și de către martorul Fulias R..
În această ordine de idei, inculpatul face vorbire de practica judiciară în care s-a reținut că infracțiunea de vătămare corporală poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, caz în care, făptuitorul acționează nu cu intenția de a suprima viața, ci cu intenția generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav -punerea în primejdie a vieții persoanei -fiind imputat acestuia pe baza culpei, situație ce caracterizează forma mixtă de vinovăție „praeterintenție” (intenție depășită) iar în privința urmărilor produse, opiniile sunt în sensul că acestea, singure, nu pot conduce la stabilirea intenției și la calificarea faptei ca tentativă la infracțiunea de omor.
Inculpatul solicită să se aibă în vedere evenimentele care au avut loc cu o seară înainte, violențe și amenințări a căror victimă a fost atât el cât și prietena sa C. B., (inculpatul precizând că a suferit o vătămare corporală care a necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijire medicală) precum și relațiile de dușmănie mai vechi, existente intre ei doi, confirmate de depozițiile martorilor audiați în cauză.
Inculpatul mai solicită ca față de împrejurările în care a avut loc fapta, să fie reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a și b C.pen. și 75 al. 2 C.pen., care au drept efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în temeiul dispozițiilor art. 76 C.pen.
În fine, inculpatul solicită ca în procesul de reindividualizare a pedepsei, să se analizeze prezenta speță și prin prisma următoarelor împrejurări care reprezintă o garanție a reintegrării sale în societate, considerând că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării acesteia, obligându-se să respecte obligațiile impuse de către instanță în toată această perioadă. În acest sens, solicită să se aibă în vedere conduita sa înainte și după comiterea faptei, având un materializat . bun în societate, în colectivitatea în care a activat; poziția sa procesuală, adoptata în faza de urmărire penală, precum și în faza cercetării judecătorești, materializată prin recunoașterea și regretarea faptelor comise, ocazie cu care și-a însușit fapta, a regretat-o, a indicat aspectele legate de întregul tablou al stării de fapt supuse cercetării, precum și a celorlalte aspecte conexe; subliniind totodată că nu are antecedente penale și nici nu a avut până la acest moment vreun conflict cu legea penală, motiv pentru care a recunoscut faptele de care a fost acuzat și pe care le regretă, uzând de procedura simplificată prevăzuta de art. 374 alin. (4) din Codul de Procedura Penală, arătând totodată că actul comis este un derapaj comportamental, mânat de instinctul necugetat al tinereții.
În susținerea dispunerii unei pedepse care să beneficieze de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, solicită să se aibă în vedere vârsta pe care o are, respectiv 25 de ani și faptul ca își asigura mijloacele de subzistență prin muncă, fiind asociat și administrator în cadrul unei societăți comerciale.
În drept, inculpatul, pe lângă textele legale mai sus indicate, invocă art. 11 și art. 20 din Constituția României cu raportare la prevederile art. 3, art. 5, art.6 și următoarele din CEDO.
Partea civilă V. A. C. nu a depus la dosar motivele de apel.
Examinând apelurile formulate de inculpat și partea civilă, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu conform art. 417 C.pr.pen, instanța apreciază că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele în fața instanței, aplicându-se procedura reglementată de dispozițiile art.396 alin.10 C.p.p.
E drept că atât în fața primei instanțe, când inițial i s-a acordat ultimul cuvânt, dar și în instanța de apel prin motivele de apel, inculpatul a nuanțat unele aspecte atât referitor la starea de fapt, cât și cu privire la încadrarea juridică, dar cu toate acestea, prima instanță a aplicat prevederile art. 396 alin.10 C.pr.pen
Astfel, s-a reținut că în data de 28.06.2014, aflându-se în Complexul comercial Atrium Mall din A. (loc de distracție și agrement), având asupra sa o sabie (obiect fabricat sau confecționat anume pentru tăiere, înțepare sau lovire), inculpatul Krișan B. A. i-a aplicat persoanei vătămate V. A. C. o lovitură cu intensitate mare cu sabia, vizând o zonă vitală - capul, urmărind ori cel puțin acceptând drept rezultat uciderea acesteia, rezultat care nu s-a produs doar datorită opoziției și atitudinii persoanei vătămate, care a evitat lovitura, parând-o ori intervenției prompte și calificate a medicilor; totodată, inculpatul a lovit cu sabia autoturismul persoanei vătămate, marca Audi A4 cu numărul de înmatriculare_, spărgând parbrizul, geamurile portierelor și luneta și degradând elemente ale caroseriei.
Instanța de apel constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 32 C.pen. raportat la art. 188 C.pen., tulburare a ordinii și liniștii publice; prev. de art. 371 C.pen., portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. 2 C.pen., și distrugere prev. de art. 253 alin. 1 C.pen.
Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul folosit, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă.
Lovirea părții vătămate cu o sabie (instrument apt de a ucide), vizând o zonă vitală a corpului (capul), demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei, sau cel puțin a acceptat acest deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs se datorează unor împrejurări independente de voința acestuia, în speță, victima parând lovitura cu antebrațul ceea ce a condus la secționarea unei bucăți de os.
Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 213/A1 din 05.08.2014, întocmit de SJML A., rezultă că în urma agresiunii exercitate asupra sa de inculpatul Krișan B. A. în seara zilei de 28.06.2014, persoana vătămată V. A. C. a suferit un traumatism complex prin tăiere sabie cu secțiunea posterioară 1/3 distală braț și antebraț stâng, fractură tip III olecran stâng, șoc hemoragic, leziune care i-a pus viața în primejdie și necesită pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medico-legale.
Există tentativă de omor și nu vătămare corporală ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia, fiind fără relevanță timpul necesar pentru îngrijiri, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală.
În practica judiciară, intenția de a ucide se stabilește în funcție de materialitatea actului care evidențiază poziția psihică a făptuitorului și de împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să confirme sau să infirme intenția de ucidere.
În concret, se apreciază că există intenția de a ucide în funcție de intensitatea loviturii, de zona anatomică vitală vizată, de aptitudinea obiectului cu care s-a acționat de a leza.
În speța de față, examinând împrejurările concrete ale comiterii faptei, instanța de apel constată că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, nefiind incidență forma de vinovăție specifică infracțiunii de vătămare corporală gravă.
Inculpatul s-a înarmat cu un obiect de agresiune și chiar dacă nu ar fi avut intenția directă de a ucide, prin modalitatea concretă de acțiune a avut reprezentarea gravității faptei sale, inclusiv posibilitatea uciderii părții vătămate, rezultat care nu s-a produs din motive independente de voința și acțiunea lui (viața victimei fiind salvată datorită asistenței medicale acordate).
Fapta s-a produs pe fondul conflictelor anterioare între victimă și inculpat, prin folosirea de către inculpat a unui obiect apt a produce moartea (sabie), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (capul) o lovitură puternică, de mare intensitate, care a avut consecințe grave.
De asemenea, probatoriul administrat induce împrejurarea că inculpatul a intenționat să mai lovească victima, aceasta refugiindu-se inițial în jurul autoturismului propriu, după care a fugit spre ., inculpatul manifestându-și în continuare violența asupra autoturismului părții civile, provocând distrugerea acestuia.
Potrivit art. 371 C.pen., „fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. Din declarația martorului K. R. rezultă că în parcare era plin de lume, iar instanța apel reține că modul violent de a se comporta al inculpatului a fost de natură de tulbura ordinea șu liniștea cetățenilor, provocând indignarea celor prezenți, dar și o stare de temere.
De asemenea, se reține că potrivit art. 371 alin. 2: „folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri de distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. (1) – arma folosită în speță este prevăzută la lit. a - cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire - se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă”.
Din planșa fotografică și declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a distrus, folosind aceeași armă, autoturismul părții civile, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 C.pen
Instanța de apel reține că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, inculpatul folosind sabia, într-un loc de distracție și agrement.
Inculpatul a mai solicitat prin motivele de apel să se dispună achitarea sa fiind incidente dispozițiile art.26 C.pen.
Instanța de apel reține că excesul neimputabil presupune un atac și o apărare cu depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea atacului care să fie determinată de starea de tulburare sau temere în care s-ar fi aflat inculpatul.
Reținerea unei astfel de stări nu se justifică întrucât inculpatul este cel care a urmărit pe partea vătămată, a deschis portbagajul și s-a înarmat în prealabil cu o sabie, prin urmare, pregătit pentru a confrunta și ataca victima, susținerea inculpatului că partea vătămată a coborât cu o bâtă în mână, nu se verifică. Nici faptul că inculpatul a avut o altercație fizică anterioară cu victima, s-a apreciat că nu justifică reținerea acestei stări. Mai mult, rezultă că inculpatul a urmărit mașina părții vătămate cel puțin de la . în scopul de a-și “regla conturile” cu partea vătămată anticipând faptul că va ajunge la o altercație fizică cu victima și asigurându-se că are un plus în confruntarea cu aceasta, fiind înarmat cu o sabie.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. În jurisprudența Î.C.C.J. s-a apreciat că, în cazul depășirii limitelor legitimei apărări în alte situații decât datorate tulburări sau temerii, ci datorată împrejurării că cel atacat nu își poate da seama exact de natura atacului, de iminența acestuia, de gravitatea pericolului, ținând seama și de condiția psihică în care a acționat, se va reține circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 75 lit. a C.p. – exces scuzabil. Excesul scuzabil desemnează acea ripostă exagerată care nu este determinate de starea de tulburare sau temere provocată de atac, ci eventual, de sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă în fața violenței nejustificate (ÎCCJ secția pen. Dec. nr. 686/2008).
Față de cele de mai sus, instanța de apel, reține că nu s-a dovedit un atac al părții vătămate, motiv pentru care nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. a C.a. – exces scuzabil. De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile art. 20 C.pen, pentru a putea reține art.. 75 alin. 1 lit. b C.pen
În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 C.pen., Astfel potrivit acestor dispoziții „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Prin urmare, instanța de apel, apreciază că se impune menținerea pedepselor stabilite de prima instanță, fără a reține în cauză circumstanțe atenuante, reținând că în cauză nu au fost identificate elemente care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare din cele prevăzute de art. 75 alin. 2 C.pen, respectiv eforturi depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii sau împrejurări care, dacă ar fi luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări.
Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, cu executare în regim de detenție este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen, prima instanță a efectuat o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia. În acest sens, se reține că infracțiunea de tentativă de omor în general denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viață al individului, sancțiunea aplicată fiind conformă gravității faptei. În cazul de față împrejurările care au condus la o pedeapsă mai blândă au constat în aplicarea dispozițiilor privind procedura recunoașterii vinovăției. De asemenea, prima instanța a aplicate pedepse orientate spre minimul special și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere cuantumul acesteia, dar și împrejurarea că suspendarea sub supraveghere nu ar constitui un avertisment suficient pentru inculpat, rezultă că se impune executarea pedepsei în regim de e detenție.
Pentru considerentele expuse apelul inculpatului apare ca fiind nefondat, urmând a fi respins.
În baza art. 424 alin 2 și 3 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen C.pen., va menține starea de arest a inculpatului, apreciind că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și mai mult împotriva inculpatului s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de deținere.
Va deduce în continuare arestul preventiv.
Apelul privind soluționarea a laturii civile este nefondat. De altfel, partea civilă nu a formulat oral sau în scris critici cu privire la latura civilă
Prima instanță a stabilit cuantumul daunelor materiale potrivit probelor administrate, iar referitor la stabilirea cuantumului daunelor morale, se reține că, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale nu se probează, ci se stabilește pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra vieții, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele morale susceptibil a fi fost cauzate prin decesul fiului.
Instanța de apel apreciază că stabilirea în favoarea părții civile a cuantumului daunelor morale la suma de 5.000 euro este proporțională, adecvată și suficientă în raport cu trauma produsă, raportat la suferințele încercate.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul Krișan B. A. și partea civilă V. A. C. împotriva sentinței penale nr. 25 din 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat atât inculpatul cât și partea civilă la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul KRIȘAN B. A. și partea civilă V. A. C. împotriva sentinței penale nr. 25 din 26.01.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 424 alin 2 și 3 C.pr.pen rap. la art. 399 alin 1 C.pr.pen și 72 C.pen menține starea de arest a inculpatului Krișan B. A. și deduce în continuare arestul preventiv din 26.01.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă atât inculpatul cât și partea civilă la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
Președinte Judecător
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./08.05.2015
Tehnored.O.I. 7 ex- 12.03.2015
Prima instanță– Tribunalul A.- jud. M. C.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 310/2015.... | Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art.332 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
