Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 697/A
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul DEGHELUȚĂ V. împotriva sentinței penale nr. 255/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales F. A. C..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și motive de apel și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 374 C.p.p cu privire la cele trei fapte săvârșite de inculpat și reducerea cuantumului pedepsei în limitele legale. Cu privire la fapta prevăzută de art. 336 alin.1 C.p.p reținută în sarcina inculpatului ca fiind comisă la data de 03.03.2014 solicită achitarea în baza art. 16 lit.c C.p.p. În privința acestei fapte arată că inculpatul a fost depistat în trafic după data de 23.10.2014 și că i s-a prelevat o singură probă în vederea calculului alcoolemiei, aspect care conduce la concluzia că fapta acestuia nu mai întrunește elementele constitutive ale infracțiunii. Ca modalitate de executare solicită amânarea aplicării pedepsei în condițiile art. 83 C.p, având în vedere că inculpatul muncește în străinătate, are în întreținere doi copii minori, iar pedeapsa sub supraveghere îi limitează posibilitățile de circulație și îngreunează situația familială.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, care în mod corect a individualizat pedepsele pentru toate cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele :
Prin sentința penală nr.255/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.335 alin.1 din C.pen. cu aplicarea art.5 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, s-a dispus condamnarea inculpatului Degheluță V., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere (fapta din data de 30.06.2013).
În temeiul art. 67 CP s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) CP pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art.68 alin.1 lit. lit.b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.65 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
În temeiul art.336 alin.1 din C.pen. cu aplicarea art.5 C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (fapta din data de 30.06.2013)
În temeiul art. 67 CP s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) CP pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art.68 alin.1 lit. lit.b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.65 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
În temeiul art.335 alin.1 din C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere (fapta din data de 03.03.2014)
În temeiul art. 67 CP s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) CP pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art.68 alin.1 lit. lit.b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.65 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
În temeiul art.336 alin.1 din C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (fapta din data de 03.03.2014)
În temeiul art. 67 CP s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) CP pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art.68 alin.1 lit. lit.b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art.65 din C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 si 2, art. 39 alin. 1 lit. b) CP, s-au contopit cele 4 pedepse de 1 an închisoare aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, care a fost sporită cu 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. 3 lit. a) CP, art. 67 alin. 1 CP, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) CP pe o perioadă de 2 ani, care se execută potrivit art.68 alin.1 lit.b C.p., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În temeiul art. 45 alin. 5 CP, art. 65 alin. 1 CP, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a și b din Codul penal.
În temeiul art. 91 alin. 1 CP, art. 92 alin. 1 CP, s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta pe un termen de supraveghere de 2 ani si 6 luni.
În temeiul art. 92 alin. 3 CP, art. 93 alin. 1 CP, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În temeiul art. 92 alin. 3 CP, art. 93 alin. 2 CP, inculpatul a fost obligat să urmeze un curs de calificare profesională.
În temeiul art. 92 alin. 3 CP, art. 93 alin. 3 CP, instanța a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, activități de curățenie și întreținere a spațiilor verzi, efectuată la . sau activități de salubrizare și curățenie a platourilor piețelor agro-alimentare, efectuată la ., pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile Legii nr. 253/2013.
În temeiul art. 404 alin. 2 CPP s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. 1 - 3 CP, respectiv faptul că în cazul nerespectării, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse sau stabilite de lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 8486/P/2013, înregistrat la data de 25.11.2014 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului DEGHELUȚĂ V., pentru săvârșirea infractiunilor de: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.336 alin.1 C.pen. (săvârșite la data de 30.06.2013) și - conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.336 alin.1 C.pen. (săvârșite la data de 03.03.2014), totul cu aplic. art.38 alin.1 și alin.2 C.pen.
În expunerea stării de fapt, prin actul de trimitere in judecata, s-a reținut că la data de 30.06.2013, organele de cercetare penală ale IPJ T. – PMT – Biroul Rutier s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul Degheluță V. în timp ce conducea autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit pentru control, moment în care s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere, iar în urma testării aerului expirat a rezultat valoarea de 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.345/A/01.07.2013 a Institutului de Medicină Legală Timișoara a rezultat faptul că inculpatul Degheluță V. avea, la data de 30.06.2013 la orele 00:50 o alcoolemie de 2,40 g/l și 2,30 g/l o oră mai târziu. (dosar u.p. 8468/P/2013).
La data de 03.03.2014, organele de cercetare penală Secției 1 Poliție Rurală Timișoara s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul Degheluță V. în timp ce conducea autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit pentru control pe . G., moment în care s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere, iar în urma testării aerului expirat a rezultat valoarea de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.110/A/05.03.2014 a Institutului de Medicină Legală Timișoara a rezultat faptul că inculpatul Degheluță V. avea, la data de 03.03.2014 la orele 21:20 o alcoolemie de 1,80 g/l.(dosar u.p. 3119/P/2014).
Dosarele cu nr. 8468/P/2013 și 3119/P/2014 au fost reunite.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu și față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței. Situația de fapt descrisă mai sus a fost confirmată și de materialul probatoriu administrat în cauza, astfel încât s-a considerat că atât faptele, cât și vinovăția inculpatului au fost dovedite în totalitate.
F. de . data de 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cauza de față, din compararea pedepselor ce pot fi aplicate și a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin1 si 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin.1 si 336 alin.1 C.p. reiese că potrivit dispozițiilor legii vechi, art. 86 alin.1 si 87 alin.1 OUG nr.195/2002 se putea aplica numai pedeapsa cu închisoarea, în timp ce potrivit legii noi, art. 335 alin.1 si 336 alin.1 C.p. prevad pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii. Cum în concret, instanța nu a considerat pedeapsa amenzii ca fiind suficientă raportat la faptele săvârșite de inculpat, iar limitele pedepsei închisorii sunt identice în cele două reglementări penale succesive, reținând totodată că faptele din prezenta cauză sunt concurente, instanța a avut în vedere, la determinarea legii penale mai favorabile și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
În drept, fapta inculpatului Degheluță V. de a conduce pe drumurile publice, la data de 30.06.2013, autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe . G., având o alcoolemie de 2,40 g/l alcool pur în sânge la prima probă și 2,30 alcoolemie la cea de a doua și fără a deține permis de conducere, constituie infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.336 alin.1 C.pen.cu aplic. art.38 alin.2 C.pen.
Fapta inculpatului Degheluță V. de a conduce pe drumurile publice, la data de 03.03.2014, autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe . localitatea G., având o alcoolemie de 1,80 g/l alcool pur în sânge și fără a deține permis de conducere, constituie infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de cãtre o persoanã care nu posedã permis de conducere, prev. de art.335 alin.1 C.pen și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art.336 alin.1 C.pen.cu aplic. art.38 alin.2 C.pen.
Avand in vedere ca cele două fapte de la datele de 30.06.2013 și cele doua fapte din data de 03.03.2014 au fost comise înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, s-a reținut incidența în cauză a disp.art.38 alin.1 C.pen.
Instanta a procedat la stabilirea pedepsei pentru fiecare dintre cele 4 infractiuni retinute in sarcina inculpatului, la individualizarea sanctiunilor fiind avute in vedere criteriile de individualizare prevazute de art. 74 Cod penal, gravitatea infracțiunilor comise, dar și conduita inculpatului în cursul procesului penal, acesta colaborând cu organele judiciare și recunoscând faptele comisă în sarcina sa. Instanța a apreciat că aplicarea, față de inculpat, a unei amenzi penale, nu este în măsură a asigura scopul pedepsei, atitudinea inculpatului față de fapte urmând a fi avută în vedere la individualizarea acestora.Instanta a tinut cont de varsta inculpatului la data comiterii savarsirii faptelor, 34, respectiv 35 de ani, ca nu are loc de munca si nu este cunoscut cu antecedente penale.
În cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare întrucât instanta nu a constatat existenta unor imprejurari de natură a se circumscrie noțiunii de circumstanță legată de faptă care să diminueze gravitatea infracțiunilor sau a periculozității infractorului în accepțiunea art. 75 al.2 lit. b) C.p.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile cerute de prevederile art. 91 CP, anume, pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar raportat la persoana inculpatului instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar fără executarea acesteia pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni, fiind însă necesar ca să fie supravegheată conduita sa.
Împotriva sentinței penale nr. 255/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul DEGHELUȚĂ V., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat că fapta din 23.10.2014 nu mai întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.p. întrucât i s-a prelevat o unică probă biologică în vederea calculului alcoolemiei, iar prin decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea sintagmei „la momentul prelevării probelor mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 alin. 1 C.p. În acest sens, s-a susținut că declararea neconstituționalității unei părți a normei de incriminare care definește un element temporal, esențial pentru stabilirea momentului săvârșirii faptei, cu relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, lipsește fapta comisă de un element constitutiv, existând un dubiu că la momentul conducerii persoana a avut o alcoolemie peste limita oprită de lege. Pe de altă parte, inculpatul a solicitat ca pentru celelalte trei infracțiuni să se aplice o pedeapsă să se pronunțe o pedeapsă în limitele legale diminuate cu până la 1/3 și s-a solicitat amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 C.p. În susținerea cererii de amânare a aplicării pedepsei s-a invocat faptul că inculpatul muncește în străinătate, are în întreținere doi copii minori, iar o pedeapsă sub supraveghere cu limitarea posibilităților de circulație ar îngreuna situația familiei acestuia.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de Judecătoria Timișoara corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, uzând de procedura recunoașterii simplificate reglementată de art. 375 C.p.p. Curtea constată că în apel s-au formulat critici doar în ceea ce privește soluția de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 C.p. de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge din data de 03.03.2014. Referitor la susținerile apărării inculpatului se constată că sunt nefondate. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, prin decizia nr. 732/2014 a Curții constituționale s-a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. 1 C.p. este neconstituțională, însă aceasta nu echivalează cu o dezincriminare a infracțiunii nefiind stabilite vicii de neconstituționalitate în privința normei de incriminare în integralitatea ei, fiind menținută în fondul activ al legislației, în dreptul pozitiv. Instanța nu își însușește susținerea apărării că prin înlăturarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” a dispărut elementul temporal al infracțiunii, ci constată că în norma analizată există un asemenea element, decurgând chiar din verbum regens - „conducerea” pe drumurile publice, așa cum era și în dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, ceea ce impune stabilirea gradului de alcoolemie la acest moment. De altfel, din considerentele deciziei Curții Constituționale rezultă că însăși distincția dintre momentul săvârșirii faptei și amânarea consumării ei prin sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” a constituit un argument de neconstituționalitate: „Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate.” Prin urmare, în cauză s-ar putea pune problema modalității de probare a infracțiunii conform Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul nr. 1512/12.12.2013 al Ministerului Sănătății, însă inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii conform descrierii din rechizitoriu și a uzat de procedura prevăzută de art. 375 C.p.p., astfel că vinovăția sa este stabilită cu caracter cert.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea noului Cod penal, în acord cu decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, acestea nefiind contestate în calea de atac a apelului.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În procesul de individualizare a pedepsei se constată că inculpatul nu are antecedente penale, însă faptele sale nu au un caracter accidental, ci conturează o conduită constantă în încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice. Astfel, deși în data de 30.06.2013, inculpatul a fost surprins conducând pe drumurile publice un autoturism fără a deține permis de conducere și cu o alcoolemie de 2,40 g/l și s-a început urmărirea penală împotriva sa; în data de 03.03.2014 comite același gen de fapte, ignorând cu totul că deja se afla în derularea unui proces penal. Prin urmare, rezultă că inculpatul în speță manifestă o conduită constantă de nerespectare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, că în pofida faptului că fusese descoperit de organele judiciare, a continuat să conducă fără permis și cu alcoolemie, neînțelegând să-și circumscrie comportamentul în acord cu normele legale. Totodată, nu se poate omite valoarea mare a alcoolemiei constatate și nici împrejurarea că recunoașterea faptelor nu este una datorată perceperii gravității lor, ci exclusiv pentru a obține o sancțiune mai blândă, fiind singura conduită procesuală rezonabilă în condițiile în care este vorba de infracțiuni flagrante. Mai mult, pedeapsa aplicată trebuie să aibă aptitudinea de a conduce atât la prevenirea altor infracțiuni, cât și la reeducarea inculpatului, astfel că instanța de apel constată că nu se impune reindividualizarea pedepselor, cuantumul fiind orientat spre minimul special reglementat de normele legale de incriminare redus cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 C.p.p.
În cauză nu este întemeiată nici cererea de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 83 alin. 1 lit. d C.p., predispoziția manifestată de inculpat pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice impunând măsuri ferme din partea organelor judiciare pentru prevenirea unor conduite similare din partea acestuia. Instanța de apel apreciază că amânarea aplicării pedepsei nu ar fi o măsură eficientă în speță, câtă vreme inculpatul a comis infracțiunile din data de 03.03.2014 deși se începuse urmărirea penală împotriva sa pentru infracțiunile din data de 30.06.2013, neexistând nici un resort intern spre reeducare în absența unor măsuri efective.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul DEGHELUȚĂ V. împotriva sentinței penale nr. 255/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul DEGHELUȚĂ V. împotriva sentinței penale nr. 255/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/26.06.2015
Tehnored A.J. /2 ex/1.07. 2015
Prima instanță: Judec.Timișoara-B. A.
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 700/2015. Curtea... → |
|---|
