Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 704/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 704/A
Ședința camerei de consiliu de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L. M., din cadrul D.N.A S. Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul M. M. D. N. împotriva deciziei penale nr. 478/A/07.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_/30/2012.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Procurorul solicită respingerea contestației ca fiind inadmisibilă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 499/PI/14.07.2014 pronunțată de Tribunalul T., în baza art. 26 C.p. din 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul M. M. D. N., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.65 alin.2 C.p. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza II, b și c din C.p. dreptul de a exercita funcția de asociat/administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și c din C.p. – dreptul de a exercita funcția de asociat/administrator al unei societăți comerciale, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.p. din 1969.
În temeiul art.861 C.pen.din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit conform art. 862 al. 1 C.p. din 1969 și calculat potrivit art.82 al.3 C.p. din 1969 de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale.În temeiul art.863 al.1 C.pen din 1969, pe durata termenului de încercare obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.863 al.4 C.pen. supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art.864al.2 C.pen din 1969.
În temeiul art.71 al.5 C.pen din 1969 a fost suspendată pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen. din 1969, 84 C.p. din 1969 și art. 864 alin. 2 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, neîndeplinirii obligațiilor civile și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 lit. b C.p.p. cu aplicarea art. 4 C.p. și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 s-a dispus achitarea inculpatului M. M. D. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 323 C.p. din 1969 (prev. de art. 367 NCP).
Prin aceiași sentință penală au fost condamnați și inculpații Șionei D. și C. A. – la câte o pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art.19 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art. 998, 999, 1003 C.civ. din 1864 (în vigoare la data săvârșirii faptelor), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – DGRFP T. și au fost obligați inculpații la plata către partea civilă astfel:
-inculpatul Sionei D. în solidar cu inculpata. S.C. REAL METROMAT ESTATE S.R.L. pentru întreaga sumă, cu inc. C. A. pentru suma de 13.511.324,09 lei din suma totală, cu inc. M. M. D. N. pentru suma de 199.608 lei din suma totală, la plata sumei de 15.823.750,90 lei, din care: TVA în sumă de 9.392.496,18 lei și impozit pe profit în sumă de 6.431.254,72 lei, la care se adaugă penalități și majorări calculate conform Codului fiscal și dobânzi legale până la data plății efective la debitului.
-inc. C. A. în solidar cu inc. Sionei D. până la concurența sumei de 5.936.197,17 lei, la plata sumei de 8.473.898,45 lei, din care: TVA -5.084.339,06 lei, impozit pe profit – 3.389.559,39 lei, la care se adaugă majorări și penalități calculate conform Codului fiscal și dobânzi legale până la pana la data plății efective la debitului.
A fost respinsă în rest acțiunea civilă.
În baza art. 249 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 11 din Legea 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților Sionei D., C. A., M. M. D. N. până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 397 alin. 3 C.p.p. rap. la art. 256 C.p.p. s-a dispus anularea facturilor și chitanțelor false .
Prin decizia penală nr. 478/A/7.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de D.N.A. – S. Teritorial Timișoara, inculpații ȘIONEI D., C. A. și M. M. D. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara – A.J.F.P. T. în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 499/PI din 14.07.2014 a Tribunalului T..
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ formulată de condamnatul M. M. D. N. s-a solicitat anularea deciziei penale nr. 478/A/07.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/30/2012 cu motivarea că ar fi incidente dispozițiile art. 426 lit. f C.p.p. – judecata a avut loc în lipsa avocatului, asistența juridică fiind obligatorie potrivit legii.
În acest sens, condamnatul a învederat că judecarea apelului a avut loc la un singur termen, fără ca instanța să reia procedura de citare a inculpatului și să comunice drepturile prevăzute de art. 6 pct. 3 lit. b și c CEDO, art. 10 C.p.p., art. 83 lit. c C.p.p., art. 89 alin. 1 C.p.p.; fără verificări minime cu privire la obligațiile avocatului din oficiu (simpla numire nefiind suficientă – cauza Artico vs. Italia), în condițiile în care acesta trebuia să îi reprezinte interesele în mod activ și actualizat (după o consultare prealabilă), iar nu formal pe baza apărărilor de fond, fără a ține cont de poziția sa față de sentința apelată.
Analizând contestația în anulare în temeiul dispozițiilor art. 431 și 426 C.p.p., instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive pronunțate cu încălcarea unor dispoziții care reglementează procedura de soluționare a recursului sau când împotriva aceleiași persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Având în vedere că prin contestația în anulare se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 426 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală Potrivit art. 426 C.p.p. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri: „a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”. În cauză, contestatorul a invocat dispozițiile art. 426 alin. 1 lit. f C.p.p. însă din practicaua deciziei rezultă că la termenul din 07.05.2015 asistența juridică a fost asigurată de un avocat desemnat din oficiu. Prin urmare, nu se poate reține, la o minimă analiză, că apelul a fost judecat în lipsa avocatului. Totodată, Curtea constată că analiza admisibilității în principiu a contestației în anulare nu se limitează la constatarea că se invocă un anumit temei de drept, ci și o verificare prealabilă că motivele de fapt s-ar putea încadra în acesta (art. 431 alin. 2 C.p.p. – „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi”). În motivarea contestației, condamnatul a susținut că avocatul din oficiu nu ar fi avut timpul necesar pregătirii în mod efectiv a apărării, că a fost desemnat un singur avocat pentru toți inculpații, că depusese cerere de amânare a judecății pentru pregătirea apărării, încercând a extinde sensul sintagmei „lipsa avocatului” la lipsa unei apărări efective, însă se constată că însăși condițiile în care contestatorul a înțeles să-și exercite dreptul la apărare nu permit o asemenea extindere și includerea aspectelor invocate în art. 426 alin. 1 lit. f C.p.p. Astfel, hotărârea apelată a fost pronunțată în data de 14.07.2014 (sentința penală nr. 499/PI/14.07.2014 a Tribunalului T.); iar apelul inculpatului M. M. D. a fost înregistrat în data de 28.07.2014 la instanța de fond, fiind citat în termen legal de către Curtea de Apel pentru data de 07.05.2015, ceea ce conduce la concluzia că a avut o perioadă îndelungată pentru a-și angaja un avocat ales să îl reprezinte/asiste în calea de atac, precum și pentru a formula motivele de apel. Mai mult, adresa pentru desemnarea avocatului din oficiu poartă data de 25.03.2015; nu s-a constatat existența unor interese contrarii între inculpați, iar cererea de amânare formulată de inculpatul M. M. D. este înregistrată în data de 07.05.2015, data pronunțării deciziei. Ca atare, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în contextul în care nu se invocă o lipsă a avocatului, ci o lipsă a apărării în sensul dorit de contestator, iar acesta nu a depus nicio minimă diligență pentru a-și exercita drepturile.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 431 C.p.p. se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul M. M. D. N. împotriva deciziei penale nr. 478/A/07.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/30/2012.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de condamnatul M. M. D. N. împotriva deciziei penale nr. 478/A/07.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_/30/2012.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/26.06.2015
Tehnored A.J. /2 ex/2.07.2015
Prima instanță: Trib.T.- S. L.
Apel: CAT- GH.B., C.I.M.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 700/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 782/2015. Curtea de... → |
|---|
