Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 782/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 782/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 782/A

Ședința publică de la 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpații G. I. și R. V. împotriva sentinței penale nr. 195 din 28.05.2015 a Judecătoriei Reșița.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații apelanți G. I. și R. V., ambii personal, în stare de arest, fiind asistați de avocat din oficiu S. A. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, prezentă fiind și partea civilă intimată M. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța procedează la audierea celor doi inculpați apelanți, precum și a părții civile intimate, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelurilor.

Avocatul din oficiu solicită admiterea apelurilor declarate de inculpați și arată că aceștia au recunoscut faptele de la urmărirea penală iar la instanță nu li s-au redus pedepsele și nu li s-a dedus starea de arest, astfel că solicită aplicarea legii mai favorabile pentru cei doi inculpați.

Partea civilă intimată M. G. lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor declarate de inculpați.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor declarate de cei doi inculpați, sentința apelată fiind legală și temeinică.

Inculpatul apelant G. I., având ultimul cuvânt, arată că dorește să beneficieze de dispozițiile vechiului Cod penal.

Inculpatul apelant R. V., având ultimul cuvânt, solicită să fie condamnat pe dispozițiile vechiului Cod penal, considerând că îi este mai favorabil.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 28.05.2015 a Judecătoriei Reșița, în baza art.228 alin 1, art.229 alin.1 lit.b, d C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat pe inculpatul G. I., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat.

În baza art.67 al.1 C pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de un an, după executarea pedepsei principale.

În baza art.65 al.1 Cod pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.228 alin 1, art.229 alin.1 lit.b, d C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul R. V., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 al.5 și art.25 alin 1 C. pr. pen. și art.1357, art.1370 C.civ, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. G. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 274 C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul avocaților din oficiu, în sumă de 600 lei, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 31.03.2014, întocmit în dosarul nr. 1390/P/2013 și înregistrat la instanță sub numărul_ /02.04.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G. I., în stare de detenție, pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen., cu aplicarea art.37 alin.l lit. b C. pen.din 1968 și R. V., în stare de detenție, pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen., cu aplicarea art.37 alin.l lit. b C. pen.din 1968.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 20/21.04.2013, inculpații G. I. și R. V., au pătruns, prin efracție, în sălașul aparținând pârtii vătămate M. G., situat în localitatea Carașova, în punctul numit „La Răscruce cu labalcea", de unde au sustras 6 miei, o oaie și o drujbă de culoare galbenă.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: declarații persoană vătămată M. G.; declarație inculpat G. I.; declarație inculpat R. V.; declarații martor F. A.; proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice cu aspectele constatate în urma efectuării cercetării la fața locului; dovada de ridicare - dovada de predare; fișe de cazier judiciar.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr. 3053/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

Prin Încheierea din data de 23.06.2014 s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat că Judecătoria Reșița este competentă să soluționeze cauza. Totodată, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1390/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpații G. I., pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen., cu aplicarea art.37 alin.l lit. b C. pen.din 1968 și R. V., pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunii de furt calificat, prev. de art.228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen., cu aplicarea art.37 alin.l lit. b C. pen.din 1968.

De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 17.07.2014.

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată M. G. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În faza de judecată, la termenul din data de 17.07.2014, prin declarația de la fila 42, partea vătămată M. G., a precizat că se constituie parte civilă față de inculpați cu suma de 3000 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În faza de judecată, la termenul din data de 17.07.2014, au fost audiați inculpații G. I. și R. V..

Totodată, prin declarațiile de la filele 106-107, cei doi inculpați au precizat că nu doresc să mai participe la judecarea cauzei, fiind de acord ca judecata să aibă loc în lipsa lor.

De asemenea, tot în faza de judecată au fost administrate următoarele probe: au fost audiați martorii B. P., P. N., F. A., R. S. și persoana vătămată M. G..

Au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:copia sentinței penale nr.85 din data de 29.08.2013, pronunțată de Tribunalul C. – S. în dosar nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive, copia sentinței penale nr. 75 din data de 07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive, copia deciziei penale nr. 816/R din data de 10.07.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, copia sentinței penale nr. 448 din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive, copia sentinței penale nr. 351 din data de 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive, copia sentinței penale nr. 1065 din data de 26.08.2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive și fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților.

Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, judecătoria a reținut următoarele:

În fapt: În noaptea de 20/21.04.2013, în jurul orelor 23,00 inculpații G. I. și R. V. s-au deplasat, cu un taxi, din municipiul Reșița în localitatea Carașova, cu scopul de a sustrage animale din sălașele situate în zonă.

În temeiul acestei rezoluții infracționale, cei doi inculpați s-au deplasat în zona cunoscută sub denumirea „La C. la Iabalcea”, la sălașul aparținând persoanei vătămate M. G. și, profitând de faptul că, sălașul era doar parțial împrejmuit, au spart geamul unei ferestre, au pătruns în interiorul imobilului de unde au sustras a drujbă de culoare galbenă, ce se afla sub patul din încăpere.

În continuare, inculpații au mers la țarcul aflat în imediata apropiere și au pătruns în interiorul acesteia, prin îndepărtarea unor țigle de pe acoperiș, de unde au sustras o oaie și 6 miei.

Inculpații G. I. și R. V. s-au deplasat cu drujba și animalele sustrase într-o râpă aflată la o distanță de aproximativ 200-300 m de sălașul persoanei vătămate, după care cu un taxi, le-au transportat în municipiul Reșița.

Oaia sustrasă a fost sacrificată a doua zi și împărțită de cei doi inculpați, cei 6 miei au fost valorificați în zona Calea Caransebeșului din municipiul Reșița, iar banii obținuți au fost, de asemenea, împărțiți de cei doi inculpați, drujba a fost vândută numitului F. A., acesta dându-i inculpatului R. V. suma de 100 lei.

Drujba sustrasă a fost recuperată de către organele de urmărire penală și predată părții vătămate M. G., pe bază de proces verbal.

La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.

Astfel, fiind audiați în cursul urmăririi penale, cei doi inculpați, inițial, în declarațiile de la filele 33, 40 dup, au recunoscut că au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, în modalitatea reținută mai sus. Ulterior, prin declarațiile de la filele 34-36, 41-43dup, au revenit asupra declarațiilor inițiale, susținând că nu au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar drujba care a fost restituită persoanei vătămate, au sustras-o de la un alt sălaș situat în Mun. Reșița, pe Calea Timișorii. Totodată, inculpatul G. I. a mai susținut că nu îl cunoaște pe martorul F. A., iar în cursul urmării penale nu a mai dat nicio altă declarație, nerecunoscându-și semnătura de pe declarația de la fila 33 dup.

În cursul judecății, inculpatul G. I. (fila 38-39), a refuzat să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, precizând doar că semnătura de pe declarația de la fila 33 dup nu îi aparține.

Inculpatul R. V., fiind audiat de către instanța de judecată (filele 40-41), nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, susținând că în seara respectivă, împreună cu inculpatul G. I. și alte persoane, s-a aflat la un bar aparținând numitului P. N., fără a putea preciza ora până la care a stat în această locație, după care au plecat acasă. De asemenea, inculpatul nu și-a recunoscut semnătura de pe declarația de la fia 40 dup.

Revenirile celor doi inculpați asupra declarațiilor date inițial în cursul urmăririi penale (filele 30, 40 dup), au fost înlăturate de către instanță întrucât acestea nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză în ambele faze procesuale.

Astfel, fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, martorul F. A. (filele 45-46 dup, 160 dos.inst.), a relatat că, în cursul lunii aprilie 2013 a cumpărat de la cei doi inculpați o drujbă de culoare galbenă, pentru care a plătit suma de 100 lei.

Martorul B. P., fiind audiat în cursul judecății (fila 128 dos.inst), a relatat că, în anul 2013, după P., s-a întâlnit cu persoana vătămată care i-a povestit că i-au fost sustrase o oaie, 6 miei și o drujbă.

Depozițiile celor doi martori, precum și declarațiile inițiale ale inculpaților se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanei vătămate M. G. (filele 22-23, 24-25 d.u.p, 37 dos.inst.); proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 12-13 d.u.p.); planșe fotografice cu aspectele constatate în urma efectuării cercetării la fața locului (filele 16-21 d.u.p.); dovada de ridicare - dovada de predare (filele 48,49 d.u.p.); declarațiile martorilor P. N. (fila 129), R. S. (fila 171).

Cu privire la legea penală aplicabilă, prima instanță a reținut că, de la data săvârșirii faptelor și până la până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, astfel că a analizat faptele în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile, trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.

De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile

Prin urmare, instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise, a avut în vedere faptul că, la momentul comiterii faptelor-20/21.04.2013-, acestea erau prevăzute de dispozițiile art. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen.1969, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, iar, ca urmare a adoptării noului Cod penal, aceste fapte sunt prevăzute de dispozițiile art. 228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b, d C. pen., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că în sarcina inculpaților s-a reținut și starea de recidivă postexecutorie care, potrivit dispozițiilor art.39 al.4 C. pen. 1969 se sancționează prin aplicarea unui spor facultativ de până la 10 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.5 C. pen. prevăd majorarea obligatorie a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate. Întrucât limitele de pedeapsă prev de noul Cod penal, chiar și cu reținerea stării de recidivă, sunt mult reduse, iar modalitatea de executare este aceeași dat fiind săvârșirea faptelor în stare de recidivă postexecutorie, instanța de fond a determinat ca fiind lege penală mai favorabilă noul Cod penal, și, astfel a analizat infracțiunile de furt prin raportare la dispozițiile noului Cod penal.

În drept, fapta inculpatului G. I. care, în noaptea de 20/21.04.2013 împreună cu inculpatul R. V., au pătruns, prin efracție, în sălașul aparținând părți vătămate M. G., situat în localitatea Carașova, în punctul numit „La Răscruce cu Iabalcea”, jud. C.-S., de unde au sustras 6 miei, o oaie și o drujbă de culoare galbenă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin 1, art.229 alin.1 lit. b,d C. pen.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului G. I. de luare, împreună cu inculpatul R. V., a bunurilor (6 miei, o oaie și o drujbă de culoare galbenă) aparținând părții vătămate M. G., fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate M. G. în stăpânirea celor doi inculpați.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, trecerea bunurilor din posesia persoanei vătămate în aceea a inculpaților a fost consecința directă a acțiunii acestuia de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., acesta prevăzând și urmărind producerea rezultatului prin săvârșirea faptei, intenție calificată prin scopul ei, și anume, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor părții vătămate (6 miei, o oaie și o drujbă de culoare galbenă).

Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen, deoarece faptele au fost săvârșite în timpul nopții și prin efracție.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 145-146), s-a reținut că inculpatul, în trecut, a mai suferit numeroase condamnări la pedepse cu închisoarea și pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, ultima condamnare fiind de 7 închisoare aplicată prin sentința penală nr.1065 din data de 26.08.2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. nr._, definitivă la data de 19.09.2008, prin neapelare, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 16.12.2009, cu rest neexecutat din pedeapsă de 958 zile. Astfel, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt calificat, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție de către inculpatul G. I., astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta și nu de achitare, așa cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatului.

În drept, fapta inculpatului R. V. care, în noaptea de 20/21.04.2013 împreună cu inculpatul G. I., au pătruns prin efracție în sălașul aparținând părți vătămate M. G., situat în localitatea Carașova, în punctul numit „La Răscruce cu Iabalcea”, județul C.-S., de unde au sustras 6 miei, o oaie și o drujbă de culoare galbenă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin 1, art.229 alin.1 lit. b,d C. pen.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului R. V. de luare, împreună cu inculpatul G. I., a bunurilor (6 miei, o oaie și o drujbă de culoare galbenă) aparținând părții vătămate M. G., fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunurilor respective din stăpânirea de fapt a persoanei vătămate M. G. în stăpânirea celor doi inculpați.

Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit.b, d C. pen, deoarece faptele au fost săvârșite în timpul nopții și prin efracție.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului s-a reținut că inculpatul în trecut a mai suferit numeroase condamnări la pedepse cu închisoarea și pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, ultima condamnare fiind de 3 închisoare aplicată prin sentința penală nr.216 din data de 19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă prin decizia penală nr.1485/26.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 14.08.2012, cu rest neexecutat din pedeapsă de 145 zile. Astfel, prima instanță reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 C. pen. referitoare la recidiva postexecutorie.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de furt calificat, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție de către inculpatul R. V., astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta și nu de achitare, așa cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea și aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de aceste dispoziții, și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială. În acest sens, instanța de fond a reținut gradul deosebit de ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, având în vedere valorile sociale apărate prin dispozițiile legale - patrimoniul persoanei vătămate M. G.,– de împrejurările și modul de comitere a faptelor – prin efracție, în timpul nopții, de cei doi inculpați împreună; rezultatul produs în urma faptelor săvârșite-prejudiciul creat persoanei vătămate M. G., prejudiciu ce nu a fost recuperat în totalitate.

Totodată la stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală a celor doi inculpați care, deși inițial au recunoscut faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, ulterior au revenit, negând că ar fi săvârșit faptele respective, încercând, astfel, să zădărnicească aflarea adevărului, îngreunând, totodată, desfășurarea procesului penal.

De asemenea, la dozarea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere și antecedența penală a celor doi inculpați. Astfel, din cuprinsul fișelor de cazier judiciar rezultă că inculpații au fost condamnați în trecut, de mai multe ori la pedeapsa închisorii, dar și sancționați cu amendă administrativă prin ordonanțe ale procurorului, atât pentru fapte de același gen, cât și mai grave, măsuri care nu au condus la reeducare lor și nu au constituit avertismente suficiente, inculpații perseverând în comportamentul infracțional, săvârșind infracțiunile care au format obiectul prezentei cauze, în stare de recidivă postcondamnatorie, întărind concluzia unei reacții sociale mult mai severe.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Întrucât, în raport de infracțiunea comisă, în speță, a fost identificată ca lege mai favorabilă Noul Cod Penal, instanța a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.

Aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise (în timpul nopții, prin efracție, de două persoane împreună), persoana inculpaților care, deși au mai fost sancționați în trecut cu amendă administrativă prin ordonanțe ale procurorului, dar și condamnați la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, au dat dovadă de perseverență în sfidarea și încălcarea dispozițiilor legale, instanța a apreciat că se impune a fi interzise acestora, atât ca pedepse complementare, cât și accesorii, a următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Pentru toate aceste considerente, instanța i-a condamnat pe cei doi inculpați, astfel cum s-a arătat în dispozitivul sentinței, menționat anterior.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire a acestora, persoana infractorilor care, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar, au mai fost condamnați în trecut, de mai multe ori, la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen sau chiar mai grave, măsuri care nu au condus la reeducare lor și nu au constituit avertismente suficiente, prezentele infracțiuni fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, instanța a dispus ca pedepsele aplicate prin prezenta sentință să fie executate în regim de detenție, nefiind posibilă o altă modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată M. G. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând despăgubiri materiale.

În faza de judecată, prin declarația de la fila 42, partea vătămată M. G., a precizat că se constituie parte civilă față de inculpați cu suma de 3000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, respectiv, 6 miei, o oaie, o drujbă(care deși a fost recuperată, nu a mai fost în stare de funcționare-fila 37), precum și pentru bunurile distruse prin faptele săvârșite, respectiv, 2 geamuri, 2 uși și țigla de la acoperiș.

Pentru a interveni răspunderea civilă alături de răspunderea penală, datorată săvârșiri unei fapte culpabile, se cere analiza tuturor condițiilor la care se referă art. 1375 C.civ., respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Întrucât în argumentarea soluției date pe latură penală s-a reținut deja că autorii faptelor de furt sunt cei doi inculpați, care au acționat cu vinovăție, sustrăgând din patrimoniul părții civile un 6 miei, o oaie, o drujbă (care deși a fost recuperată, nu a mai fost în stare de funcționare-fila 37), și, de asemenea, în momentul în care au pătruns în imobilul persoanei vătămate pentru a sustrage bunurile menționate, cei doi au distrus 2 geamuri, 2 uși și țigla de la acoperișul țarcului, constatându-se, totodată, că prin aceste fapte s-a cauzat un prejudiciu și acesta nu a fost reparat, că există o legătură certă de cauzalitate între prejudiciu și faptele deduse judecății, instanța a admis acțiunea civilă formulată în cauză, fiind îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale pe art. 1357 C.civ., astfel că a dispus obligarea celor doi inculpați în solidar la plata sumei de la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

Împotriva sentinței penale nr. 195 din 28.05.2015 a Judecătoriei Reșița au declarat apel inculpații G. I. și R. V. înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 12.08.2015, sub nr._ .

În motivarea apelurilor inculpații au solicitat aplicarea legii vechi ca lege penală mai favorabilă potrivit art.5 C.p.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Vinovăția inculpaților cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor audiați în cele două faze ale procesului penal, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, dovadă de ridicare predare bun și din care rezultă faptul că în noaptea de 20/21.04.2013 inculpații au pătruns prin efracție în sălașul aparținând persoanei vătămate situat în localitatea Carașova de unde au sustras o oaie, 6 miei și o drujbă de culoare galbenă.

În mod corect prima instanță a dat eficiență declarațiilor date inițial de către inculpați prin care au recunoscut fapta și a înlăturat declarațiile ulterioare, deoarece acestea au fost schimbate fără un motiv plauzibil, iar acestea nu se coroborează cu celălalt material probator administrat, respectiv declarația martorului F. A. care a cumpărat de la inculpați drujba sustrasă de inculpați, dovada de ridicare predare a acesteia, declarațiile celorlalți martori și procesul verbal de cercetare la fața locului, fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpații au săvârșit fapta.

De altfel, în fața instanței de apel, inculpații au solicitat prin avocat reducerea pedepsei respectiv aplicarea legii vechi ca lege mai favorabilă, neformulând apărări cu privire la starea de fapt și vinovăția reținută de către prima instanță.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a stabilit ca fiind mai favorabilă legea nouă raportat la limitele de pedeapsă și regimul sancționator al recidivei, motiv pentru care a respins critica inculpaților cu privire la acest aspect.

Față de . data de 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța de apel constată că legea veche nu este lege mai favorabilă în ansamblu în sensul dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr.265 din 6.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, deoarece inculpații fiind recidiviști, modalitatea de executare potrivit ambelor infracțiuni este regimul de detenție, iar în ceea ce privește pedepsele legea veche are limite de pedeapsă mai mare decât legea nouă, respectiv închisoare de la 3 la 15 ani - vechiul cod; închisoare de la unu la 5 ani - noul cod. De asemenea regimul sancționator al recidivei postexecutorii este mai favorabil potrivit noii legi și având în vedere starea de recidivă, instanța ar fi aplicat potrivit vechiului cod o pedeapsă mai mare decât minimul special, respectiv mai mare de 3 ani.

Apărarea inculpaților privind individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, este nefondată. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei, modalitatea de săvârșire (de două persoane împreună, prin efracție, pe timp de noapte), săvârșirea acesteia în starea de recidivă postexecutorie, prejudiciul produs, care nu a fost recuperat în totalitate, comportamentul procesual al inculpaților pe parcursul procesului penal, aceștia având o atitudine oscilantă cu privire la recunoașterea faptei, revenind asupra declarațiilor date inițial fără un motiv plauzibil, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepselor, acestea fiind corect individualizate prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că raportat la starea de recidivă, executarea pedepsei în regim de detenție de către inculpați este singura variantă legală nefiind îndeplinite condițiile stabilite pentru celelalte modalități de executare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. I. și R. V. împotriva sentinței penale nr. 195 din 28.05.2015 a Judecătoriei Reșița.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații la plata sumei de câte 400 lei cheltuielile judiciare față de stat.

Se va dispune plata sumei de 520 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. I. și R. V. împotriva sentinței penale nr. 195 din 28.05.2015 a Judecătoriei Reșița.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpații la plata sumei de câte 400 lei cheltuielile judiciare față de stat.

Dispune plata sumei de 520 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. C.I.M./12.09.2015

Tehnored.A.B.-2 ex./ 30 Septembrie 2015

Judec. Reșița – I.L.P.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 704/2015. Curtea...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 873/2015.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 782/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 782/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA