Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 873/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 873/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 873/A
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
Judecător D. V.
Grefier V. E. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către inculpatul apelant B. A. D. împotriva sentinței penale nr. 1375 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și potrivit căreia în temeiul art. 391 alin.1 C.pr.pen., pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1375 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. A. D., cetățean român, fiul V. și M., născut la data de 09.01.1994 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, .. A35, ., jud. T., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969, a interzis inculpatului B. A. D. exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969.
În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (unu) an și 2 (două) luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare 3 ani și 2 luni.
În temeiul art. 404 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B. A. D. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 16.01.2015 în dosarul nr. 1728/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data de 26.01.2013, în jurul orei 15:30, inculpatul B. A.-D. a condus autoturismul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, pe . fără a poseda permis de conducere, fiind implicat într-un accident rutier din care au rezultat numai pagube materiale.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 7); procesul-verbal de constatare a infracțiunii (fila 9); declarațiile martorei F. A. M. (filele 11, 13); declarațiile martorei B. M. (filele 14-15); declarațiile martorului B. D. (filele 16-17); copia certificatului de înmatriculare a autoturismului condus de inculpat (fila 19); declarații inculpat (filele 22, 24-25, 27); adresa nr._/13.03.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor Timișoara (fila 18); rezultat testare cu aparatul Drager Alcotest (filele 12, 26).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 26.02.2015 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 17.04.2015, definitivă la data de 17.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1728/P/2013 din data de 16.01.2015al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul B. A. D. și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, s-a prezentat actul de sesizare de către președintele completului.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
ÎN FAPT
La data de 26.01.2013, în jurul orelor 16:00, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara - Biroul Rutier au fost sesizate prin dispecerat cu privire la producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale pe ..
Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au procedat la identificarea celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, stabilind că aceștia se numesc B. A.-D. și F. A. M..
În urma cercetărilor s-a stabilit faptul că accidentul de circulație s-a produs din culpa lui B. A. D., conducătorul autovehiculului marca Opel cu numărul de înmatriculare_, care, la intersecția dintre .. Calea Șagului din Timișoara, nu a respectat semnificația indicatorului ”Cedează Trecerea” și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, condus de F. A.-M., care circula regulamentar, în urma impactului producându-se avarierea celor două autovehicule. Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, acesta indicând valoarea 0,00 g/l alcool pur în aerul expirat.
De asemenea, au fost efectuate verificări în baza de date a poliției, în urma cărora a rezultat faptul că numitul B. A. nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere. Acest aspect a fost confirmat ulterior, prin adresa nr._/13.03.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T., potrivit căreia la data producerii accidentului (26.01.2013) B. A.-D. nu a posedat permis de conducere, acesta dobândind dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice la data de 21.02.2013.
Fiind audiat cu privire la cele reținute în sarcina sa, inculpatul B. A. D. a recunoscut comiterea faptei, precizând că la momentul săvârșirii infracțiunii urma cursurile unei școli de șoferi, în vederea obținerii permisului de conducere.
ÎN D.
Având în vedere că de la momentul săvârșirii infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o succesiune de legi, instanța va analiza care este legea penală mai favorabilă în prezenta cauză, conform art. 5 C. pen.
Astfel, la momentul comiterii faptei, în data de 26.01.2013, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere era incriminată de dispozițiile art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 rep. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Începând cu 01.02.2014, odată cu . noului cod penal, fapta inculpatului este incriminată de dispozițiile art. 335 alin. 1 C. pen., această normă având un conținut identic cu reglementarea anterioară, iar pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014) potrivit cu care analizarea legii penale mai favorabile se efectuează având în vedere „o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei”, deci prin aplicarea legii în mod global.
Astfel, la stabilirea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere și modalitatea de individualizare a executării pedepsei ce va fi aplicată inculpatului și ținând seama de faptul că inculpatul nu a mai suferit alte condamnări, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei, instanța a apreciat nu este necesară executarea pedepsei în regim de detenție.
În consecință, analizând modalitățile de executare fără detenție prevăzute de legislația anterioară, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, comparativ cu cele prevăzute de noul cod penal: amânarea aplicării pedepsei, renunțarea la aplicarea pedepsei și suspendarea sub supraveghere, instanța a constatat că mai favorabilă pentru inculpat, raportat la fapta săvârșită și la persoana făptuitorului, este suspendarea condiționată a executării pedepsei, aceasta deoarece inculpatul nu va fi supus nici unei măsuri de supraveghere iar în urma împlinirii termenului de încercare, dacă persoana condamnată nu a mai săvârșit alte infracțiuni, va fi reabilitată de drept. În acest context mai trebuie precizat faptul că dispozițiile art. 81 și 82 din Codul penal din 1969, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei reprezintă legea mai favorabilă în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei și din perspectiva faptului că inculpatul este plecat din țară, iar amânarea aplicării pedepsei ar fi presupus prezența sa obligatorie în localitatea de domiciliu, în vederea înfățișării sale la Serviciul de Probațiune.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă infracțiunilor comise de către inculpat va fi determinată de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., precum și de dispozițiile Codului penal din 1969.
Astfel, fapta inculpatului B. A. D. care, la data de 26.01.2013, în jurul orei 15:30, a condus autovehiculul marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, pe ., înspre Calea Șagului, fără a poseda permis de conducere,a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
Elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea de conducere a unui autovehicul de către inculpatul B. A. D. pe un drum public, respectiv pe . Timișoara, fără ca acesta să posede permis de conducere.
Urmarea socialmente periculoasă a constat în starea de pericol ce se creează pentru securitatea participanților la trafic de către o persoană care nu a dobândit încă aptitudinile necesare pentru a conduce un autovehicul, legătura de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
Față de cele expuse mai sus și luând în considerare dispozițiile art. 53 C. pen., instanța a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare a pedepsei stabilite de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoare ocrotită, natura si gravitatea prejudiciului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, conduita și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita acestuia după comiterea faptelor și în cursul procesului, precum si starea de sănătate, vârsta, situația familială sau nivelul de educație a inculpatului.
Astfel, instanța a reținut că inculpatul B. A. D. are vârsta de 21 ani, fără loc de muncă, iar potrivit fișei de cazier judiciar, acesta nu figurează cu antecedente penale.
În cursul procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, regretând săvârșirea acesteia, aspect de care se va ține seama la stabilirea pedepsei, chiar dacă nu se va putea da eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C. proc. pen., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, din cauza faptului că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, fiind plecat din țară.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a ținut seama de locul și momentul comiterii faptei, respectiv după-amiaza, în jurul orelor 15.30, pe un drum intens circulat din municipiul Timișoara, valorile de trafic fiind ridicate la acel moment, dar și de starea de pericol concretizată în producerea unui accident rutier soldat cu avarierea celor două autovehicule, ca urmare a lipsei cunoștințelor inculpatului privind conducerea unui vehicul.
În consecință, instanța a stabilit în sarcina inculpatului B. A. D. o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, stabilind termen de încercare de 3 ani și 2 luni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – se va examina în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.
Reținând natura faptelor comise, rezultatul produs, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni.
În temeiul art. 404 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Având în vedere că în cauză a fost dispusă o soluție de condamnare a inculpatului, în temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, ce includ si cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul B. A. D., acesta solicitând reducerea pedepsei ca urmare a aplicării art. 396 alin. (10) Cpp și aplicarea legii penale mai favorabile în sensul înlocuirii soluției de condamnare cu suspendarea condiționată a executării (prevăzută de Codul penal din 1969 – adoptată de prima instanță) cu soluția amânării aplicării pedepsei (prevăzută de actualul Cod penal).
Apelul este fondat, în parte, pentru următoarele considerente:
În ce privește reținerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art. 396 alin. (10) Cpp, se observă că inculpatul nu s-a prezentat în fața primei instanțe pentru a putea fi audiat (după cum impune art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (1) Cpp), astfel încât, în mod legal, prima instanță nu a reținut beneficiul solicitat de acesta.
Referitor la legea penală mai favorabilă, Curtea reține mai întâi că soluția amânării aplicării pedepsei este, potrivit noii legislații procesual penale, o soluție nouă și distinctă de condamnare, astfel după cum rezultă în mod explicit din prevederile art. 396 alin. (4) Cod procedură penală.
Pe lângă faptul că este o soluție distinctă, și efectele unei atari soluții sunt diferite de cele specifice condamnării.
Astfel, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal „Persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare”.
În al doilea rând, stabilirea legii penale mai favorabile, prin compararea, ca mijloace de individualizare judiciară, a noii instituții a amânării aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969, implică o evaluare a consecințelor concrete pe care cele două instituții le produc în raport de situația inculpatului.
Or, particularitatea speței constă în natura infracțiunii săvârșite de inculpat – infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice -, și a efectelor diferite care se produc asupra dreptului inculpatului de a conduce autovehicule, după cum s-a pronunțat sau nu o soluție de condamnare.
Astfel, infracțiunea săvârșită de inculpat (la regimul circulației pe drumurile publice) ar atrage anularea permisului de conducere pe care acesta l-a dobândit în timp ce era cercetat (f. 18 dup) și, implicit, pierderea dreptului de a conduce autovehicule, doar dacă împotriva sa ar fi pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare (conform art. 114 alin. (1) lit. f) din OUG 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare).
Amânarea aplicării pedepsei ar atrage, potrivit art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma modificată prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, sancțiune evident mai blândă decât anularea permisului de conducere.
Având în vedere momentul în care a fost modificat art. 103 alin. (1) lit. c) din OUG 195/2002, respectiv cu puțin timp înainte de . noului Cod penal, rezultă că intenția legiuitorului a fost de a face o distincție clară între soluția de condamnare – care afectează grav dreptul de a conduce autovehicule (practic, desființându-l), și soluția de amânare a aplicării pedepsei – cu efecte mai puțin severe asupra dreptului menționat (pierderea temporară a dreptului de a conduce).
Pe de altă parte, este important de precizat că, în speță, instanța de apel nu poate impune inculpatului obligația de a nu conduce vehicule (prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal) pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei, având în vedere că apelul a fost declarat exclusiv de inculpat, legea procesual penală interzicând agravarea situației în propria cale de atac (art. 418 alin. (1) Cod procedură penală).
Trebuie însă menționat că în ipoteza în care instanța de apel ar fi avut posibilitatea legală să impună această obligație și, totodată, ar fi apreciat, în raport de datele speței și persoana inculpatului, că este necesară instituirea acestei obligații, permisul de conducere ar fi fost anulat – în baza art. 114 alin. (1) lit. d) din OUG 195/2002 (întrucât interdicția de conduce vehicule are un conținut identic cu pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal), situație în care nu s-ar mai fi pus problema evaluării legii penale mai favorabile din perspectiva consecințelor diferite generate de condamnare sau amânarea aplicării pedepsei asupra dreptului de a conduce vehicule.
Prin urmare, după cum s-a subliniat la începutul acestei analize, problema legii penale mai favorabile, cu ocazia comparării celor două instituții, se poate rezolva doar printr-o evaluare in concreto a situației din speță, inclusiv prin raportare la consecințele generate de aplicarea regulilor procesual penale.
Ca o observație finală, este adevărat că, spre deosebire de termenul de încercare al suspendării condiționate pe durata căruia inculpatul nu este supus unor măsuri de supraveghere, în cazul amânării aplicării pedepsei acesta trebuie să respecte măsurile prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) – e) Cod penal, însă se observă că măsurile de supraveghere menționate, prin conținutul lor (în principal cu rol de informare asupra situației locative, locului de muncă și mijloacelor de existență ale persoanei condamnate), au o pondere nesemnificativă în evaluarea legii penale mai favorabile.
În consecință, analiza concretă a celor două instituții, cu referire la cazul particular din speță, conduce la concluzia că, pentru inculpatul – apelant, legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul B. A. D. împotriva Sentinței penale nr. 1375/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa sentința apelată, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, și în rejudecare:
În baza art. 335 alin. (1) Cod penal raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va stabili pedeapsa principală de 1 an închisoare față de inculpatul B. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 83 și 84 Cod penal va amâna aplicarea pedepsei principale rezultante și va stabili un termen de supraveghere de 2 ani care se va calcula de la data pronunțării prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. (1) raportat la art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul va trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T. schimbarea locului de muncă;
e) să comunice serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T. informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 83 alin. (4) Cod penal raportat la art. 404 alin. (3) Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal referitoare la revocarea amânării.
Va menține dispoziția din sentință de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul B. A. D. împotriva Sentinței penale nr. 1375/11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, și în rejudecare:
În baza art. 335 alin. (1) Cod penal raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, stabilește pedeapsa principală de 1 an închisoare față de inculpatul B. A. D., fiul lui V. și M., născut la data de 09.01.1994, în mun. Timișoara, județ T., domiciliat în Timișoara, .. A 35, ., jud. T., cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, studii – liceale, fără ocupație și loc de muncă, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.
În baza art. 83 și 84 Cod penal amână aplicarea pedepsei principale rezultante și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data pronunțării prezentei decizii.
În baza art. 85 alin. (1) raportat la art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T. schimbarea locului de muncă;
e) să comunice serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T. informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 83 alin. (4) Cod penal raportat la art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal referitoare la revocarea amânării.
Menține dispoziția din sentință de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2015.
Președinte, Judecător,
F. I. D. V.
Grefier,
V. E. R.
Red.F.I./11.10.2015
Tehnored.V.R./13.10.2015
2ex.
Judecătoria Timișoara
Judecător: G. R. G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 782/2015. Curtea de... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 145/2015. Curtea de... → |
|---|
