Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 700/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 700/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 700/A
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M. A. D. și partea responsabilă civilmente . V. SA împotriva sentinței penale nr. 529/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă partea civilă intimată B. A., asistată de avocat M. R., care o reprezintă și pe partea civilă lipsă A. I., lipsă celelalte părți civile și inculpatul K. E., acesta din urmă fiind reprezentat de avocat ales C. D..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței inculpatul M. A. a depus la dosar concluzii scrise, asiguratorul a depus cu titlu de jurisprudență o decizie pronunțată de Curtea de Apel Timișoara într-un caz similar, iar pentru părțile civile intimate, apărătorul depune în ședința publică concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente pentru dezbateri.
Apărătorul părților civile intimate, avocat M. R., solicită menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală și pe cale de consecință respingerea apelurilor declarate în cauză ca nefondate. În ceea ce privește eroarea materială evidentă din sentința atacată, privind acordarea sumei de 9.000 lei daune materiale și intimatului A. I., aceasta nu mai subzistă, întrucât prin încheierea din 16.04.2015 instanța de fond a îndreptat această eroare. Cu privire la obligarea în solidar a inculpaților și a părților responsabil civilmente la plata despăgubirilor, arată că instanța în mod legal i-a obligat în solidar la plata acestor sume, partea civilă având disponibilitatea de a se îndrepta pentru executarea obligației împotriva celui solvabil, care la rândul său are posibilitatea legală de a-și recupera prejudiciul prin formularea unei acțiuni în regres în condițiile în care sunt îndeplinite cerințele legale. În ceea ce privește susținerea că partea civilă A. I. a renunțat expres la dreptul de despăgubire, arată că această parte a renunțat la constituirea de parte civilă pentru prejudiciul material și moral suferit în mod direct, însă și-a menținut pretențiile morale suferite ca urmare a pierderii soției sale în tragicul accident. În privința cuantumului daunelor morale apreciază că acestea nu sunt nejustificate sau exagerate, suma solicită fiind doar o compensare parțială a suferinței prin care au trecut părțile civile, prin pierderea soției respectiv a mamei.
Apărătorul inculpatului intimat K. E., avocat C. D. solicită admiterea apelurilor formulate în cauză strict cu privire la cuantumul despăgubirilor morale acordate de prima instanță, apreciind că au fost acordate într-un cuantum excesiv, fără a se face o apreciere rezonabilă, solicitând a se avea în vedere jurisprudența în materie și faptul că limita poliței de asigurare pentru malpraxis a inculpatului acoperă doar suma de 62.000 euro.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, care în mod corect a cuantificat daunele morale acordate celor două părți civile raportat la prejudiciul moral efectiv produs, respectiv dispariția unui membru al familiei. În mod corect s-a dispus și obligarea în solidar a inculpaților cu părțile responsabil civilmente la plata acestor despăgubiri.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 529/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în temeiul art. 19, art.21 și art. 397 alin. 1 Cod de procedură penală raportat la art. 1357, art. 1373 și art. 2223 alin.1 Cod civil, art. 49 alin.1 și art. 50 alin.1 din Legea nr.136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și exercitată de părțile civile și au fost obligați inculpatul M. A. D. și în solidar cu K. E. și ambii cu partea responsabilă civilmente . Group SA în limitele contractului de asigurare, conform poliției de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./01/TO/XZ, nr._ emis la data de 14.06.2012 și contractul de asigurare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională a medicilor emis pe numele inculpatului K. E. în data de 13.12.2011, și . pentru inculpatul M. A. D., la plata către partea civilă A. I. a sumei de 100.000 euro daune morale, iar către partea civilă B. A. M. a sumelor de a sumei de 100.000 euro, echivalent în lei la data plății efective, cu titlu de daune morale și 9.000 lei cu titlu de daune materiale echivalent în lei la data plății efective și s-au respins în rest pretențiile civile solicitate ca neîntemeiate.
În baza art.19, 21 art.25, art.86 și art.397 alin.1 C.proc.pen., raportat la art. 1357, art. 1373 și art. 2223 alin.1 Cod civil, art. 49 alin.1 și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 și art.25 ind.1 din Legea 32/2000 s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență A. și a fost obligat inculpatul M. A. D. și în solidar cu K. E. și ambii cu partea responsabilă civilmente . Group SA în limitele contractului de asigurare, conform poliției de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./01/TO/XZ, nr._ emis la data de 14.06.2012 și contractul de asigurare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională a medicilor emis pe numele inculpatului K. E. în data de 13.12.2011, și cu . pentru inculpatul M. A. D., la plata către aceasta parte civilă, a sumei de 641,83 lei actualizată cu dobândă legală, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata efectivă a cheltuielilor de spitalizare cu titlu de daune materiale, cu privire la victima A. A..
S-a constatat că S. C. Județean de Urgență A. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1680/19.06.2014, dosar nr._/55/2013 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr.1049/A din data de 09.12.2014 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus în baza art. 178 alin. 2 Cod penal 1969 rap. la art. 5 Cod penal condamnarea inculpatului M. A. D., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”, cu suspendare condiționată, stabilindu-se termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.1 lit. b) Cod procedură penală și rap. la art. 5 alin.1 Cod penal, s-a dispune achitarea inculpatului M. A. D. de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal 1969, persoana vătămată T. M..
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.1 lit. b) Cod procedură penală și rap. la art. 5 alin.1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului M. A. D., de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „vătămare corporală din culpă” prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal 1969, persoana vătămată A. I. .
În baza art. 178 alin. 2 Cod penal 1969 rap. la art. 5 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului K. E., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”, cu suspendarea condiționată a executării, pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 26 Cod procedură penală din oficiu s-a dispus disjungerea acțiunii civile exercitată de părțile civile A. I., B. A. M. și S. C. Județean de Urgență A., cu privire la victima A. A..
În fapt, pe latura civilă instanța a constatat că numitul A. I. (soțul victimei A. A.) s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal cu suma de 200.000 euro cu titlu de daune morale, iar B. A. M. (fiica victimei A. A.) s-a constituit parte civilă cu suma de 9.000 lei, reprezentând daune materiale, opisul cheltuielilor și înscrisurile aferente acestor cheltuieli, fiind semnate doar de către această parte civilă și cu suma de 200.000 de euro, cu titlu de daune morale. (filele 15-19 dosar instanță, nr._, acțiune civilă disjunsă)
S. C. Județean de Urgență A. s-a constituit parte civilă cu suma de 641,83 lei pentru victima A. A., reprezentând cheltuieli de spitalizare. (fila 8 dosar instanță, nr._, acțiune civilă disjunsă)
În drept, în conformitate cu art.19 Cod procedură penală, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale, iar acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia împotriva inculpatului și a părților responsabile civilmente.
Din polița de răspundere civilă Auto RCA ./01/TO/XZ, nr._ emis de . Vienna Insurance Group SA, la data de 14.06.2012, a rezultat că autoutilitara Mercedes Benz era asigurată de la data de 15.06.2012 până la data de 14.12.2012, deci fiind asigurată la data de 17.06.2012 data producerii accidentului rutier. (fila 77 dosar instanță).Așa cum s-a reținut prin sentința penală nr.1680/19.06.2014 a Judecătoriei A., în data de 17.06.2012, în jurul orelor 14,00 inculpatul M. A. D. se deplasa pe DN 7 din direcția Oradea-A., la volanul autoutilitarei marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea societății sale, fiind singur în cabină în momentul producerii accidentului rutier.
În aceste condiții inculpatul M. A. D. va răspunde pe latură civilă în prezenta cauză în temeiul art. 1357 cod civil care prevede că, ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare....”, iar . va răspunde în temeiul art. 1373 Cod civil, practic inculpatul deținea această societate și în momentul producerii accidentului conducea autoutilitara, societății sale.
Din contractul de asigurare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă profesională a medicilor, farmaciștilor și a altor persoane din domeniu asistenței medicale emis la data de 13.12.2011 de către . Vienna Insurance Group SA pe numele dr. E. K., medic primar chirurgie toracică, valabil pentru perioada 18.12.2011 – 18.12.2012, a rezultat că inculpatul E. K. avea un contract de asigurare valabil încheiat la data de 19.06.2012, dată la care a decedat victima A. A., ca urmare a intervenției chirurgicale efectuată de inculpat.
În conformitate cu art. 86 Cod procedură penală ” Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune.......”, în aceste condiții societatea . Vienna Insurance Group SA, va răspunde pentru inculpații M. A. D. și E. K., în calitate de parte responsabilă civilmente pe baza contractelor de asigurare încheiate cu aceștia și menționate mai sus, în limitele prevăzute de aceste contracte.
Inculpatul E. K. va răspunde pe latură civilă pentru fapta proprie în temeiul art. 1357 Cod civil, pe raționamentul expus și în cazul inculpatului M. A. D..
Cu privire la daunele materiale solicitate în prezenta cauză, aceste daune pot fi acordate în opinia instanței numai în măsura dovedirii acestora. Din materialul probator administrat a rezultat că, aceste cheltuieli au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, filele 20 – 28 dosar instanță.
Cu privire la daunele morale, solicitate de părțile civile A. I. și B. A. M. câte 200.000 euro fiecare, instanța a reținut că, repararea daunelor morale este și trebuie sa fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibila, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, sa ofere victimei/lor o anumita satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate. Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și cele afective, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune, cum este suferința psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speță, mama -soția. În raport de consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să se aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezintă echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire. Această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare.
Instanța a constatat că, moartea victimei A. A. a produs suferințe profunde atât în viața părți civile A. I. care și-a pierdut soția, cât și în viața părții civile B. A. M. care și-a pierdut mama, viața acestora schimbându-se complet. Astfel, consecințele negative suferite de părțile civile, în plan psihic și afectiv prin pierderea soției respectiv a mamei, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (și notorie) suferința provocată de o astfel de pierdere.
Împotriva sentinței penale nr. nr. 529/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ au declarat apel în termen legal inculpatul M. A. D. și partea responsabil civilmente . V. SA, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 20.04.2015.
În motivele de apel ale părții responsabil civilmente se solicită desființarea sentinței penale nr. 529/2014 pronunțată de Judecătoria A., apreciindu-se că aceasta este netemeinică sub aspectul cuantificării despăgubirilor civile, care sunt exagerate, cât și al legalității acordării despăgubirilor în favoarea și patrimoniul părții civile A. I.. Se arată că în cuprinsul constituirii de parte civilă numitul A. I. a renunțat expres la dreptul său la despăgubire, urmând să fie despăgubită doar fiica sa B. A., condiții în care având în vedere manifestarea unilaterală de voință a acestei părți, nu mai putea fi îndreptățită să primească despăgubiri prin hotărâre. Pe de altă parte, instanța de fond a determinat întinderea cuantumului despăgubirilor la un nivel excesiv în privința daunelor morale și nu a avut în vedere criteriul consacrat al aprecierii rezonabile și nici jurisprudența la nivel național în spețe similare.
În motivele de apel ale inculpatului se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părților civile și solidaritatea obligației cu asiguratorul. Se arată că suma acordată cu titlu de daune morale este o sumă prea mare, neținându-se seama de faptul că urmare faptei inculpatului, consecințele însemnau doar leziuni ale victimei accidentului, pentru a căror vindecare nu erau necesare mai mult de 45 de zile îngrijiri medicale, decesul victimei producându-se din cauza greșitei intervenții a coinculpatului K. E.. În privința obligării solidare se arată că, atunci când contribuția unuia dintre inculpați la producerea rezultatului este vădit minoră, este inechitabilă soluția obligării solidare a sa la plata despăgubirilor în solidar cu asiguratorul.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, potrivit art. 417 al.2 C.p.p, instanța de apel apreciază neîntemeiat cuantumul daunelor morale acordate celor două părți civile A. I. și B. A., pentru considerentele ce vor fi prezentate.
În data de 17.06.2012 în timp ce numita A. A. se afla în calitate de pasager în autoturismul condus de martorul T. I., a fost victima unui accident rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului M. A., acesta din urmă conducând autoutilitara marca Mercedes nr. înmatriculare_ . Urmare accidentului de circulație victima A. A. a suferit mai multe leziuni care au necesitat internarea sa de urgență la S. C. Județean A. unde a fost supusă mai multor investigații și tratamente, starea ei fiind ameliorată. În data de 19.06.2012 inculpatul K. E. în urma consultului de specialitate efectuat asupra victimei și fără a avea consimțământul infirmat al acesteia sau al vreunui aparținător prezent, a luat decizia transferării acesteia la secția ATI unde a intervenit chirurgical pentru efectuarea unei manevre de drenaj toracic, iar ca urmare a manevrelor inadecvate a lezat ireversibil cordul victimei, aceasta intrând în stop cardio respirator, decedând ca urmare a hemoragiei interne și externe, urmare plăgii penetrante cu leziuni de pericard și cord. Conform raportului medico legal de necropsie nr. 167/A3 din 16.10.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală A., moartea victimei A. A. a fost violentă și a survenit ca urmare a plăgilor la nivelul pericardului și cordului, acestea având o legătură de cauzalitate directă cu mecanismul tanatogenerator, respectiv manevra chirurgicală efectuată de inculpatul K. E.. Comisia de avizare și control a actelor medico legale a IML Timișoara și noul raport de expertiză medico legală nr. 907/20.05.2013 au confirmat cauza morții cât și mecanismul prin care aceasta s-a produs.
Prin sentința penală 1680/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_/55/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1049/9.12.2014 a Curții de Apel Timișoara, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că vinovați de decesul victimei A. A. sunt cei doi inculpați trimiși în judecată, respectiv M. A. D. și K. E. în proporție de 50% fiecare, astfel încât problema culpei inculpaților și a gradului acestora de vinovăție a fost tranșat în mod definitiv și nu mai poate face obiectul analizei instanței de apel investită exclusiv cu modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Prin sentința penală contestată s-a dispus obligarea inculpaților în solidar și ambii cu partea responsabil civilmente . Group în limitele poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA și a contractului de asigurare obligatoriu de răspundere civilă profesională a medicilor emis pe numele inculpatului K. E. și . pentru inculpatul M. A., la plata sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale și 9.000 lei daune materiale către partea civilă A. I.. În aceiași modalitate au fost obligați și la despăgubiri și către partea civilă B. A. M., fiica defunctei A. A., în același cuantum, aceiași fiind și modalitatea prin care au fost obligați la despăgubiri către S. C. Județean de Urgență A..
Prima critică a hotărârii penale pronunțate de prima instanță și formulată de inculpatul M. A. D. vizează greșita obligare a sa la plata despăgubirile civile în solidar cu asiguratorul de răspundere civilă, acesta din urmă fiind singurul care ar fi trebuit, în viziunea inculpatului, să răspundă pentru prejudiciul cauzat. Potrivit dispozițiilor art. 1349, art. 2223 alin.1, art. 2224 și art.2226 alin.1 cod civil orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă aceste îndatoriri, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazul asigurării de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Drepturile terțelor persoane păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare, și asiguratorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat. Potrivit dispozițiilor art. 49 și 50 din Legea nr. 136/1995 asiguratorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de circulație. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate înafara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în vehicul.
Prin urmare, motivul pentru care s-a instituit prin dispoziții legale posibilitatea recuperării prejudiciului de către cei vătămați printr-o acțiune ilicită, prin îndreptarea acțiunilor civile atât împotriva societății de asigurare cât și împotriva celui vinovat de producerea faptei ilicite, a fost de a asigura recuperarea integrală a prejudiciului in caz de insolvabilitate a unuia dintre subiecții procesuali îndreptățiți să îl repare. Temeiul juridic al celor două răspunderi este diferit, asiguratorul -parte responsabilă civilmente urmând a fi obligat în temeiul contractului de asigurare încheiat cu persoana vinovată de producerea accidentului și în limitele acestuia, fiind în prezența unei răspunderi contractuale, care însă nu exclude răspunderea civilă delictuală ce urmează a fi angajată față de cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, în speță inculpații. Obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente nu face decât să crească șansele părții civile de a-i fi reparată paguba produsă prin infracțiune,la latitudinea acesteia din urmă rămânând deschisă calea pe care dorește să o urmeze, în sensul de a solicita la rămânerea definitivă a hotărârii executarea despăgubirilor civile față de asigurator sau față de inculpat. Așadar, critica adusă de inculpat hotărârii primei instanțe este nefondată, instituirea răspunderii contractuale a asiguratorului nefiind o măsură să conducă la înlăturarea răspunderii delictuale a inculpatului. A doua critică adusă hotărârii instanței de fond a fost cu privire la obligarea sa la plata sumei de 9.000 euro daune materiale, fiind vorba despre o eroare materială îndreptată prin încheierea din 16.04.2015 a Judecătoriei A., în sensul că a fost înlăturată mențiunea din paragraful 1 al minutei în sensul acordării daunelor materiale către partea civilă A. I. în cuantum de 9.000 lei, a mai fost înlăturată obligarea la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă B. A. M., astfel încât această critică a fost reparată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale neapelată de părți.
A fost criticată hotărârea instanței de fond de către asigurator parte responsabilă civilmente în ceea ce privește greșita acordare a despăgubirilor civile acordate părții civile A. I., întrucât acesta a renunțat expres la dreptul său de despăgubire. Instanța de apel constată eronată susținerea părți responsabil civilmente, întrucât inculpatul M. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 C.p și două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 cp, reținându-se în sarcina acestuia că urmare accidentului de circulație provocat a rezultat decesul victimei A. A. precum și vătămarea integrității corporale a părților civile T. M. și A. I. care au necesitat pentru vindecare 45 respectiv 18 zile de îngrijiri medicale ( fila 40 – vol.I dosar UP din dosar nr._/55/2013 prin care s-a soluționat latura penală a cauzei ). Analizând cererea de constituire de parte civilă formulată de partea civilă A. I. și atașată motivelor de apel ale asiguratorului rezultă că așa cum acesta a menționat în mod expres la pct.2.2 – fila 19 dosar fond, a renunțat la constituirea de parte civilă pentru prejudiciul material și moral suferit în mod direct de către el ca urmare a accidentului de circulație în care a fost implicat, apreciindu-se că pierderea rezultată prin decesul soției este mai mare decât leziunile suferite de el urmare accidentului de circulație. Prin urmare, în mod corect a fost soluționată cererea părții civile A. I. de acordare a despăgubirilor vizând decesul soției sale.
A mai fost criticată hotărârea penală pronunțată de prima instanță și în ceea ce privește valoarea și întinderea daunelor morale acordate fiicei decedatei și soțului acesteia, critică apreciată ca întemeiată de către instanța de apel. Prin hotărârea penală ce formează obiectul analizei instanței de apel s-au acordat câte 100.000 euro daune morale pentru fiecare din cele două părți civile constituie în cauză, respectiv soțul și fiica decedatei, dispunându-se în același timp obligarea inculpaților în solidar cu părțile responsabil civilmente și la plata sumei de 9.000 lei daune materiale către partea civilă B. M., înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor efectuate de fiica defunctei aflându-se la filele 20-28 dosar fond.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații M. A. D. și K. E. în solidar cu părțile responsabile civilmente, instanța de apel apreciază că suma stabilită de către instanța de fond nu se situează într-un cuantum rezonabil. La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
În același sens sunt și reglementările Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra din perioada 21 - 25 iunie 1969, dintre care sunt semnificative următoarele: „1. Dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare. Semnificația și conținutul său exact prezintă diferențe nesemnificative în diferite sisteme de drept; 2. Principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut, pe de o parte, în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte, în caz de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalității umane, ca defăimarea, amestecul în viața privată, sechestrarea ilegală a persoanei; 3. În caz de deces, repararea daunelor morale trebuie acordată rudelor apropiate ale victimei dacă repararea este justificată în mod deosebit…5. Despăgubirea are ca scop de a da o compensare sau satisfacție victimei. În anumite cazuri, cuantumul compensației va putea fi determinat și de gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna; 6. Repararea trebuie să cuprindă, în afară de despăgubirea bănească și măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare; 7. La acordarea despăgubirilor trebuie să se facă distincție între dauna materială și dauna morală.; 8. În cazurile constatate, reparația poate fi acordată sub formă de vărsăminte periodice. În aceste cazuri este indicat ca beneficiarii să fie protejați împotriva devalorizării monedei; …”
În speță, suferințele părților vătămate sunt deosebite în condițiile în care în urma accidentului produs din culpa inculpaților a avut loc decesul soției, respectiv mamei părților civile, relațiile de afecțiune, încredere și sprijin reciproc fiind puternic și ireversibil zdruncinate, ceea ce face ca nicio sumă de bani să nu poată compensa o asemenea pierdere. Cu toate acestea, instanța este obligată să se raporteze la jurisprudența în materie, la nivelul salariului mediu pe economie, la nivelul de trai al colectivității, astfel încât să stabilească cu titlu de daune morale o sumă care să păstreze un grad de rezonabilitate, să nu constituie o îmbogățire fără just temei. Față de toate aceste aspecte, instanța de apel apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate fiecărei părți civile de la 100.000 euro la 50.000 euro, astfel că se vor admite apelurile declarate de inculpatul M. A. D. și partea responsabilă civilmente . V. SA privind această solicitare.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpatul M. A. D. și partea responsabilă civilmente . V. SA împotriva sentinței penale nr. 529/12.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Reduce de la 100.000 Euro la câte 50.000 Euro, sumele stabilite cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre părțile civile A. I. I și B. A. M..
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN 30.06.2015
Tehnored A.J. /2 ex/3.07.2015
Prima instanță: Judec.A.- L. V.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 697/2015.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 704/2015. Curtea... → |
|---|
