Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 609/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 609/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 9/CO
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul L. B. împotriva sentinței penale nr. 609/PI/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul L. B., în stare de deținere, asistată de avocat din oficiu Barbacariu L. și interpret de limbă sârbă Solaja Simonida.
P. de pe lângă Înalta Curte deCasație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat Barbacariu L., solicită admiterea contestației și ca urmare, reducerea pedepsei de la 10 la 3 ani.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată, considerând că sentința pronunțată de Tribunalul T. este temeinică și legală.
Contestatorul L. B., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, fiind de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 18.08.2014, sub număr unic de dosar_, a formulat contestație la executare condamnatul L. B., cu privire la s.p. nr. 140 din 20.02.2009 a Tribunalului T., pronunată în dosar nr._ (pct. 1, 4, 5).
În motivare se solicită admiterea contestației la executare și micșorarea pedepsei aplicate, pentru următoarele motive:
Prin sentința penală nr. 140/20.02.2009, contestatorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 din vechiul C.pen. și art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a din C.pen. vechi, deși a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5 C.pen., și art. 4 din Legea nr. 241 /2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a C.pen. vechi, iar pe parcursul desfășurării procesului penal nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, motiv pentru care, solicită a se constata ivită o piedică la executarea acestei sentințe și necesitatea lămuririi acestei chestiuni.
Conform art. 244 din NCP, înșelăciunea în convenții și înșelăciunea cu instrumente de plată, respectiv art. 215 alin. 3 și 4 din C.pen. 1968, nu mai sunt incriminate și pedepsite în mod distinct, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 5 NCPP solicită a se face aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv admiterea contestației la executare și să se constate că a intervenit o cauză de stingere și/sau de micșorare a pedepsei.
Cu privire la pedeapsa aplicabilă în cazul în care o persoană este dovedită că a săvârșit infr. prev. de art. 244 NCP este de la 1 la 3 ani, iar în condiții deosebit de grave, până la 5 ani, solicită a se constata că acest act normativ îi este favorabil, raportat la pedeapsa de 5 la 15 ani prevăzută de vechiul Cod penal, motiv pentru care solicită a se constata intervenită o cauză de micșorare a pedepsei.
Totodată contestatorul a solicitat a se observa că instanța de judecată a reținut la fila 11, paragraful 10 din sentința menționată mai sus, că condamnatul ar fi desfășurat activitatea infracțională pe parcursul a 2 luni, iunie-iulie 2005, părăsind definitiv România, în data de 31.07.2005, aspect care se coroborează cu cel reținute la fila 10 paragraful 2 din sentință, respectiv cu verificările efectuate de UM 0296.
În această situație așa zis dovedită, instanța de judecată nu a analizat cum a fost posibil ca în luna august 2005 condamnatul să emisă CEC-uri și bilete la ordin, la diferite societăți comerciale cu care se presupune că ar fi intra în contact ( a se vedea situația . – fila 4, paragr.2; . – fila 4, paragr. 10; . – fila 5, paragr. 2; . – fila 5, paragr. 11; . SRL – fila 6, paragraf 3, . – fila 6, paragraf 7; . – fila 7, paragr. 5; . – fila 7, paragr. 4; . – fila 9, paragraf 9; etc).
În ceea ce privește Biletele la Ordin, este deja de notorietate jurisprudența în această materie, respectiv angajamentul asumat prin acest instrument de plată nu are nu are conotații penale deoarece contractantul știe încă de la data înmânării acestuia, că nu există în cont provizia necesară, iar nealimentarea contului la data scadentă, nu poate constitui o răspundere penală, ci doar comercială/civilă. Doctrina și practica judiciară au stabilit că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în varianta prev. de art. 215 alin. 3 C.p., trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: să aibă loc încheierea sau executarea unui contract; cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ să inducă sau să mențină în eroare subiectul pasiv; să fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menținerea în eroare a subiectului pasiv; acțiunea de amăgire să îi determine pe cei induși sau menținuți în eroare să încheie sau să execute contractul în condițiile stipulate, adică în condiții care altfel nu ar fi fost acceptate care au creat o situație păgubitoare pentru subiectul pasiv; acțiunea să fie săvârșită cu intenție.
În cazul înșelăciunii, este necesară probarea unei induceri în eroare săvârșită cu intenție, în scopul obținerii unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă. În acest sens, se impun: cercetarea fluctuației disponibilului bănesc al emitentului biletului la ordin ( pentru a se verifica în ce măsură acesta la dat a emiterii biletelor la ordin, a putut aprecia cu bună credință că va exista disponibil de plată; verificări cu privire la celelalte raporturi comerciale anterioare dintre părți.
S-a menționat de asemenea, că din sentința de condamnare nu rezultă că s-au făcut astfel de verificări, nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească. Probele administrate în cauză sunt insuficiente cu privire la utilizarea Biletului la ordin ca garanție sau ca instrument de plată, efectiv dacă inexistența disponibilului în cont la dat emiterii BO a fost cunoscută și acceptată de beneficiar.
Cu titlu de exemplu, la fila 7 paragraful 11 din sentința susmenționată, se arată că s-a emis către . A. un bilet la ordin la data de 11.07.2005, scadent la data de 11.08,.2005, în valoare de 98,773, 66 lei. Cu privire la acest B.O., nu există intenția de înșelare a beneficiarului ., întrucât la data emiterii nu exista provizia necesară în cont, iar în această situație este incident art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, fapta neconstituind infracțiune, ci se situează în domeniul dreptului civil, cum de altfel este situația în cazul și a celorlalte Bilete la Ordin emise.
În probațiune a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului T..
Prin sentința penală nr. 609 din 23.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în temeiul art. 597 C.pr.pen. rap la art. 598 C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul L. B., cu privire la s.p. nr. 140 din 20.02.2009 a Tribunalului T., pronunată în dosar nr._ (pct. 1, 4, 5).
În baza art. 597 C.pr.pen. rap la art. 595 C.p.p. a fost admisă contestația la executare declarată de condamnatul L. B. având ca obiect analiza oportunității aplicării legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.
A fost descontopită pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatului în pedepsele componente de: pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 C.p. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969; pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. ; sporul de 1 an închisoare
În baza art.6 alin. 1 din Codul penal s-a redus pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 C.p. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 la 5 ani închisoare, maximul special prevăzut ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012 pentru infracțiunea săvârșită incriminată în disp art.244 alin.1, 2 C.p.
În baza art. 4 din legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, s-a menținut condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv un spor de un 8 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art.66 alin. 1 lit. g C.p. . (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale).
În baza art.67 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut la art.66 alin. 1 lit. g C.p. (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 175din 04.05.2009, emis de Tribunalul T. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei sentințe.
În baza art. 40 alin. 3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din data de 25.07.2014 la zi.
În baza art. 15 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în îndeplinire a cereri formulate de autoritățile române în vederea extrădării către Romania a condamnatului din data de 01.07.2014 la 24.07.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la contestația la executare formulată de condamnatul L. B. cu privire la s.p. nr. 140 din 20.02.2009 a Tribunalului T., pronunată în dosar nr._ (pct. 1, 4, 5), tribunalul a respins-o ca inadmisibilă, reținând că potrivit art. 598 alin. (1) C.p.p. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Instanța de fond a constatat că motivele invocate la pct. 1, 4, 5 din cererea
formulată de condamnat nu se înscriu în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. 1 C.p.p. Contestația la executare este o cale de atac prin care se soluționează incidente ivite în cursul și cu privire la executarea pedepsei, neputând ca, prin aceasta cale de atac să se ajungă la o rejudecare a fondului cauzei, prin care să se aducă atingere autorității de lucru judecat a sentința de condamnare.
Cu privire la contestația la executare declarată de condamnatul L. B. având ca obiect analiza oportunității aplicării legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul T. a reținut că prin s.p. nr. 140 din 20.02.2009 a Tribunalului T., pronunată în dosar nr._, numitul inculpatul B. Lecovic, a fost condamnat la: 10 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de inselaciune cu consecinte deosebit de grave prev. de art 215 alin 1,3,5 cod penal cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal; la 2 ani inchisoare art 4 din Legea 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 cod penal.
In temeiul art 33 lit a si art 34 lit b cod penal au fost contopite pedepsele si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporita pana la 11 ani, urmand ca acesta sa execute pedeapsa rezultanta de 11 ani inchisoare in regim de detentie..
In temeiul art 71 cod penal a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev de art 64 lit c cod penal pe durata executarii pedepsei principale.
In temeiul art 65 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioada de 4 ani dupa executarea pedepsei principale.
Tribunalul a constatat că în sarcina condamnatului s-a reținut că, in perioada aprile 2005 – august 2005 inculpatul in calitate de asociat unic si administrator al . Export SRL, precum si in calitate de asociat si administrator al . SRL, a indus in eroare un numar de 16 parti civile, prin emiterea a 24 file CEC fara acoperire si a 4 bilete la ordin, producand astfel un prejudiciu total care depaseste cu mult suma de 200 000 lei si astfel se considera ca a produs consecinte deosebit de grave.
Totodată s-a mai reținut că, in calitate de reprezentant legal al celor doua societati comerciale de mai sus, a fost invitat de 2 ori la sediul Garzii Financiare - Comisariatul Regional Timis in vederea verificarii financiare, iar acesta nu a dat curs solicitarilor.
S-a constatat că executarea pedepsei a început la data de 25.07.2014 și că persoana condamnată a fost arestat în vederea extrădării către Romania din data de 01.07.2014 la 24.07.2014.
Tribunalul T. a reținut că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare, cât și dispozițiile art.6 C.p. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Prima instanță a constatat că persoanei condamnate i-a fost aplicată o pedeapsă de11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 și 5 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. din 1969.
De asemenea, s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune a fost preluată de noul Cod penal la art.244. Însă, în cuprinsul acestei norme de incriminare nu a fost preluată și dispoziția privind forma agravată a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.5 din Codul penal din 1969, practic ”consecințele deosebit de grave” ca și formă agravată a infracțiunii de înșelăciune fiind abrogate.
Totodată, s-a constatat că art.244 din Codul penal nu a preluat nici alin.3 al art.215 din Codul penal din 1969, instanța constatând că și înșelăciunea în convenții a fost abrogată odată cu . noilor dispoziții penale.
Practic, s-a reținut că odată cu . Codului penal, legiuitorul a ales să păstreze doar primele două alineate ale art.215 din Codul penal din 1969, alineate care se regăsesc și în cuprinsul prevederilor art.244 alin.1 și 2 din Codul penal.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune cu file cec, prima instanță a reținut că aceasta nu a fost dezincriminată, continuând să fie incriminată, dar sub o altă formă, respectiv constituind infracțiunea prevăzută de art.84 din Legea nr.59/1934.
Prin urmare, Tribunalul T. a constatat că odată cu . noului Cod penal, forma infracțiunii de înșelăciune ce poate fi reținută în sarcina condamnatului este cea reglementată de art.244 alin.1 și 2 din Codul penal, infracțiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.6 din Codul penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța de fond a procedat la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea pedepsei se va face numai în măsura în care depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi, plus sporul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea continuată.
În contextul în care pedeapsa aplicată de către Tribunalul T., este de 10 ani închisoare, iar legea nouă prevede pentru aceeași infracțiune o limită maximă de 5 ani închisoare, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art.6 din Codul penal și a redus pedeapsa aplicată la limita maximă prevăzută de legea nouă, respectiv 5 ani închisoare.
Cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. tribunalul a constatat că sunt incidente dis part. 4 din legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, astfel încât a menținut această pedeapsă.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 39 alin. 1 lit. b din Codul penal, mai favorabile condamnatului și a contopit pedepsele aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, respectiv un spor de un 8 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.
S-a reținut că persoanei condamnate i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit. c din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
De asemenea, tribunalul a reținut că pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 c din Codul penal din 1969 a fost preluată în aceeași modalitate de Codul penal prin dispozițiile art.66 alin.1 lit. g din Codul penal, motiv pentru care aceasta a fost menținută.
S-a dispus totodată anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175din 04.05.2009, emis de Tribunalul T. și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei sentințe.
Împotriva sentinței penale nr. 609/PI/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a formulat contestație condamnatul L. B., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea contestației s-a susținut că Tribunalul T. a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor privitoare la competența materială în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 598 al. 1 lit. d C.p.p.; că potrivit art. 598 al. 2 C.p.p., contestația la executare se introduce pentru motivul prevăzut de lit. c alin. 1 din același articol, la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă, iar pentru lit. d alin. 1 din același articol, la instanța de executare a pedepsei, în acest caz instanța de executare a pedepsei fiind P. Rahova București. Astfel, s-a arătat că în această situație, contestația la executare pentru motivul prev. de art. 598 al. 1 lit. d C.p.p. a fost pronunțat de o instanță necompetentă material, cu atât mai mult cu cât contestația la executare pe motivul prev. de lit. c alin. 1 din același articol a fost respinsă ca inadmisibilă. Totodată, s-a învederat că Tribunalul București – Secția I Penală (instanța de executare a pedepsei) a pronunțat sentința penală nr. 2588/29.10.2014 prin care s-a constatat că în favoarea condamnatului a intervenit o lege nouă mai favorabilă, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei de 11 ani rezultată din sentința penală nr. 140/20.02.2009 a Tribunalului T. și a fost emis un alt mandat de executare a pedepsei închisorii pentru un termen de 3 ani și 8 luni, această hotărâre urmând a rămâne definitivă la data de 02.02.2015, întrucât condamnatul și-a retras contestația formulată împotriva acestei sentințe pronunțată de Tribunalul București printr-o declarație olografă dată în fața organului competent din cadrul Penitenciarului A., penitenciar unde condamnatul este transferat temporar, declarația fiind transmisă pe cale administrativă Curții de Apel București care se va pronunța în data de 02.02.2015.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, s-a solicitat ca în situația în care va fi respins primul motiv de contestație, să se observe că Tribunalul T., atunci când a pronunțat sentința penală nr. 609 din 23.09.2014, a pronunțat o hotărâre greșită, interpretând eronat norme legale în vigoare, prin aplicarea unei pedepse de 5 ani pentru infracțiunea de înșelăciune, în loc de o pedeapsă de 3 ani. Astfel, s-a arătat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, respectiv infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 al. 1,3, 5 Cp din 1969, este incriminată de dispozițiile art. 244 al. 1 N.Cp, iar pentru această infracțiune, noile limite de pedeapsă sunt de la 6 luni la 3 ani și nu de 5 ani, situație care corespunde săvârșirii infracțiunii de înșelăciune folosind nume sau calități mincinoase. În consecință, s-a arătat că nu s-a reținut nici un aspect legat de folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, pentru a fi incident al. 2 al art. 244 N.Cp. Pe de altă parte, s-a arătat de către condamnat că această susținere rezultă și din împrejurarea că persoana condamnată nu vorbește limba română și nu putea comunica direct cu furnizorii români (fila 13, paragraf 5 din sentință), martorul D. A. arătând că fila cec i-a fost înmânată de inculpat care nu vorbea bine limba română, iar acesta a fost însoțit de numitul Boartă T., persoana cu care a și făcut de altfel înțelegerea cu privire la faptele de comerț; că din sentința penală nr. 140/20.02.2009 rezultă că de fiecare data, persoana condamnată a fost însoțit de Boartă T., V. Miodrag Nenad și P. S., aceștia fiind de fapt persoanele care negociau înțelegerile cu furnizorii și care ar fi putut în ultimă instanță să ducă la inducerea în eroare a furnizorilor; că deși condamnatul avea calitatea de administrator și avea specimen de semnătură în bancă, semnând instrumentele de plată în alb, care au fost lăsate furnizorilor ca garanție, acesta însă, nu a indus nicio o parte civilă în eroare, nu a folosit nume sau calități mincinoase, astfel încât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 244 al. 2 C.p..
Analizând contestația formulată de condamnat, instanța constată că este întemeiată în ceea ce privește reținerea eronată a incidenței dispozițiilor art. 244 alin. 2 C.p., pentru următoarele considerente:
Referitor la susținerile condamnatului în sensul că hotărârea ar fi fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență materială de către Tribunalul T. instanța constată că sunt nefondate. În prealabil, se observă că aspectele invocate de condamnat nu vizează competența materială, ci competența teritorială, nefiind vorba de instanțe cu grade diferite de jurisdicție. Pe de altă parte, potrivit art. 598 alin. 2 C.p.p. se indică în privința motivului de contestație de la art. 598 alin. 1 lit. c C.p.p. ca instanță competentă, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, în speță Tribunalul T., iar pentru motivul de la art. 598 alin. 1 lit. d C.p.p. „instanța prevăzută de art. 597 alin. 1 sau 6”, respectiv instanța de executare în accepțiunea art. 553 C.p.p. (prima instanță de judecată care a pronunțat hotărârea) sau instanța în circumscripția căreia se află locul de deținere. Ca atare, legiuitorul a reglementat o competență teritorială alternativă, Tribunalul T. fiind competent în soluționarea contestației la executare în speță. Mai mult, referirile condamnatului la dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului București – Secția I Penală nu pot conduce la reținerea unei necompetențe a Tribunalului T. în condițiile în care acesta a fost sesizat în data de 18.08.2014, iar dosarul nr._/3/2014 are ca dată de înregistrare 21.08.2014.
În ceea ce privește analiza incidenței dispozițiilor art. 598 alin. 1 lit. c C.p.p., instanța constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo cauză de împiedicare la executare. Așa cum în mod temeinic și legal a reținut și prima instanță, aspectele indicate de condamnat reprezintă apărări de fond ce nu pot face obiectul contestației la executare.
Referitor la modul de aplicare a legii penale mai favorabile, motivele de contestație invocate de condamnat sunt întemeiate. Astfel, prin sentința penală nr. 140/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea contestatorului la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,3, 5 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969; la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969; pedeapsa rezultantă fiind 11 ani închisoare. Din cuprinsul sentinței penale sus menționate se observă că în sarcina condamnatului L. B. nu s-a reținut comiterea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. 2 C.p. din 1969: „înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase”. Acest text legal se regăsește în aceeași formă în dispozițiile art. 244 alin. 2 din noul Cod penal, iar sancțiunea prevăzută de legiuitor este închisoarea de la unu la 5 ani. Instanța sesizată cu contestația reține că încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune săvârșită de condamnatul L. B. prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 5 C.p. din 1969 se regăsește în noul Cod penal în art. 244 alin. 1 și nu în art. 244 alin. 1, 2, iar a aprecia în alt sens ar însemna o încălcare a autorității de lucru judecat. Prin urmare, reținând că încadrarea juridică la care se raportează infracțiunea de înșelăciune săvârșită de condamnatul L. B. este art. 244 alin. 1 noul Cod penal, se impune reducerea pedepsei până la maximul special prevăzut de legiuitor, respectiv 3 ani închisoare. Totodată, referitor la caracterul continuat al infracțiuni se reține aplicarea deciziei nr. 7/2014 a completului pentru dezlegarea nor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite contestația formulată de condamnatul L. B. împotriva sentinței penale nr. 609/PI/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând: va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului L. B.; va repune pedepsele în individualitatea lor; iar în temeiul art. 6 alin. 1 C.p. va reduce la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, maximul special prevăzut de art. 244 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p. și în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.p. va contopi pedepsele aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 8 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul L. B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p. admite contestația formulată de condamnatul L. B. împotriva sentinței penale nr. 609/PI/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată condamnatului L. B. și repune pedepsele în individualitatea lor.
În temeiul art. 6 alin. 1 C.p. reduce la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, maximul special prevăzut de art. 244 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.p. contopește pedepsele aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, pe care o sporește cu 8 luni închisoare, urmând ca în final condamnatul L. B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 273 C.p.p. dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către traducător Simonida Solaja a sumei de 200 lei, onorariu traducere.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.LB.- 10.02.2015
Tehnored.CU- 11.02.2015
Prima inst. jud. S. L. – Tribunalul T.
| ← Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
