Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 223/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-02-2015
DOSAR NR._ cod operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 223/A
Ședința publică din 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se afla judecarea apelului declarat de petentul P. P., împotriva sentinței penale nr. 212 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ .
La primul apel nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu I. R., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier de ședință, după care, constatând că a fost transmisă prin fax și depusă la dosar, înainte de începerea ședinței de judecată, cererea formulată de către avocatul S. R. prin care arată că are calitate de mandatar și împuternicit al petentului și că solicită apelarea cauzei după ora 11.00 pentru a fi în măsură să fie prezent și că la cerere a anexat împuternicirea avocațială, cerere susținută și de către petent, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat ales S. R., care depune la dosar împuternicirea avocațială în original.
În temeiul art. 91 al. 4 C.pr.pen. se constată că delegația avocatului din oficiu a încetat în raport de prezentarea avocatului ales al petentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul ales al petentului consideră că în mod neîntemeiat s-a respins de către Judecătoria F., cererea formulată de petent prin care a solicitat redeschiderea procesului penal, arătând că deși petentul a recunoscut faptele imputate, instanța de condamnare nu a făcut o corectă a aplicare a prevederilor art. 3201 C.pr.pen., motiv pentru care avocatul său ales din acel moment a formulat cale de atac împotriva acesteia. De asemenea, învederează că petentul nu a participat la judecarea căii de atac, fiind plecat în străinătate, din motive familiale.
Față de cele expuse, avocatul ales al petentului solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petent, considerând că sunt îndeplinite cerințele art. 466 C.pr.pen. și respectiv punerea sa în libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, argumentând că în speță nu este incidentă niciuna din situațiile prevăzute în cuprinsul art. 466 C.pr.pen., arătând că petentul a fost asistat de avocat ales la judecata pe fond a cauzei, care a declarat cale de atac, astfel că, în opinia sa nu se poate susține că nu a avut cunoștință de proces.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea apelului cu consecința rejudecării cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 212 din 16.12.2014, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria F., în temeiul art. 469 alin. 4 raportat la art. 466 alin. 2 Cod proc. pen. a respins ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de petentul condamnat P. P., cu privire la sentința penală nr. 28/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 578/R/15.05.2013 a Curții de Apel Timișoara iar în baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea de redeschidere a procesului penal inregistrată pe rolul Judecătoriei F. la data de 27.11.2014 sub nr._, petentul P. P., a solicitat desființarea sentinței penale nr. 28/26.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ și punerea sa de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare, cu instituirea față de acesta a controlului judiciar, în baza art. 202 alin. 4 lit. C.pr.pen.
Petentul a arătat că a recunoscut toate faptele pe care le-a săvârșit, încă de la declanșarea procesului penal, respectiv de la prima declarație dată în fața organelor de cercetare penală și s-a obligat să plătească despăgubirile, apoi a plecat în străinătate unde a lucrat, și-a întemeiat o familie, având un copil minor și a încercat să repare prejudiciul.
Pe fondul cauzei, a solicitat ca, în rejudecare, să fie condamnat la o pedeapsa a cărei executare să fie suspendată conform art. 91 Noul Cod Penal.
În motivare a arătat că, deși a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, având în vedere faptul că nu are antecedente penale, are în întreținere un copil minor, a recunoscut faptele, a cooperat pentru aflarea adevărului, a achitat parțial prejudiciul, și în continuare face eforturi în acest sens, solicită a se aprecia aceste demersuri ca fiind circumstanțe atenuante, dar și faptul că reeducarea sa se poate face și într-un regim de libertate, cu aplicarea condițiilor de supraveghere a condamnatului, condiții pe care este întru totul de acord a le respecta.
A mai arătat faptul că întrunește condițiile prevăzute la art. 91 Cod penal, respectiv, pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, nu a mai fost condamnat anterior, iar caracterizările persoanei sale sunt de așa natură încât se poate aplica acest articol.
În subsidiar, petentul a solicitat rejudecarea și condamnarea sa la o pedeapsa penală mai mică, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată pe care le recunoaște și le regretă. Din acest punct de vedere, a considerat că ar fi necesară aplicarea legii mai favorabile.
Prima instanță a avut în vedere că potrivit prevederilor art. 466 alin. 1 și 2 C. proc. pen. persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa; este considerată judecată în lipsa persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța; nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 28/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, în șnur decizia penală nr. 578/R/15.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, inculpatul P. P. a fost condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. ”a” și ”g” și alin. 3 lit. ”h” Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală:
-2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. ”a” și ”g” și alin. 3 lit. ”h”Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
- 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. ”a” și ”g” și alin. 3 lit. ”h” Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
-1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt, faptă prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. ”a” și ”g” și alin. 3 lit. ”h” Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 3 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal combinat cu art. 209 alin. 1 lit. ”a”, ”e” și ”g” Cod penal rap. la alin. 3 lit. ”h”Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea cu aplicarea art. 75 lit. ,,c,, art. 78 Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
- 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. ”a” și ”g” și alin. 3 lit. ”h” Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
- 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt, faptă prev. și ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. ”a” și ”g” și alin. 3 lit. ”h” Cod penal faptă săvârșită la data de 13.07.2011 pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, pentru care a fost trimis în judecată în dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., faptă prev. și ped. de art. 217 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală.
În baza art. 33 lit. ’’a’’ și 34 lit. ’’b’’ Cod penal s-a dispus ca inculpatul P. P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare în regim de detenție.
Pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prev. de art. 64 lit. “a’’ teza a II-a Cod penal și dreptul de a ocupa o funcție privind exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. “b’’ Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța anterioară a constatat că petentul a avut cunoștință despre desfășurarea procesului pornit împotriva sa, finalizat cu o hotărâre de condamnare, iar acest fapt a fost recunoscut de însuți petentul. În plus, a reținut că, la data de 4 martie 2013, a declarat, în scris, prin apărător ales, recurs împotriva sentinței penale nr. 28/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria F.. Prin decizia penală nr. 578/R/15.05.2013, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul, criticile aduse de inculpat sentinței atacate fiind cu privire la individualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora, aplicarea dispozițiilor art.3201 C.p.p., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și stabilirea corectă a prejudiciului.
Prima instanță a mai reținut, din interpretarea dispozițiilor legale care guvernează instituția redeschiderii procesului penal în cazul judecății în lipsă a persoanei condamnate, că se consideră judecată în lipsă persoana condamnata care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Din actele dosarului s-a constatat atât faptul că petentul din prezenta cauză a fost legal citat pe toată durata desfășurării procesului penal finalizat prin hotărârea de condamnare nr. 28/26.02.2013 a Judecătoriei F., cât și faptul că acesta a luat cunoștință despre faptul că împotriva sa se desfășoară un proces penal, uzitând inclusiv de calea de atac reglementat de legiuitor, nemulțumit fiind de hotărârea de condamnare pronunțată de către instanța de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, petentul P. P., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în consecință, admiterea cererii de rejudecare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 466 C.pr.pen.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de critica invocată de apelantul intimat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 466 alin.2 C. proc. pen., referindu-se la posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, stipulează că se consideră „ judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial de aceasta, respectiv deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
În interpretarea textului de lege menționat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, și anume garantarea dreptului persoanei la un proces echitabil, cu respectarea, în principal, a dreptului său la apărare. Dreptul persoanei judecate în lipsă de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat nu numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor, ci și când rezultă că a avut cunoștință, în alt mod, despre desfășurarea judecății. Interpretarea menționată este sprijinită și de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze teza finală a alineatului 2 confirmând criteriile pentru admisibilitatea cererii de redeschidere enunțate anterior. Astfel, în art. 466 alin. (2) din Cod se prevede că „este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care: a) nu a avut cunoștință de proces; b) deși a avut cunoștință de proces în orice mod, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
Caracterul conform cu cerințele impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale al unei judecăți desfășurate în lipsa inculpatului, în condițiile în care acesta a renunțat la dreptul de a se prezenta la judecată, a fost deja constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum Mihaies împotriva Franței (decizia din 25 mai 1998), Poitrimol împotriva Franței (hotărârea din 23 noiembrie 1993), Colozza împotriva Italiei (hotărârea din 12 februarie 1985).
Posibilitatea soluționării cauzei în lipsa inculpatului este recunoscută și prin Rezoluția nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la judecata inițială este datorată unor cauze independente de voința sa și că nu a avut posibilitatea de a înștiința instanța. Prin urmare, nici reglementările internaționale și nici cele interne nu impun de plano admiterea unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, impunându-se verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată. A interpreta altfel dispozițiile legale, ar însemna a recompensa sustragerea de la soluționarea cauzei și a da posibilitatea condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.
Impunerea unor condiții la îndeplinirea cărora cererea de redeschidere a procesului penal să poată fi primită este în măsură să asigure stabilitatea raporturilor juridice, având în vedere că este afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale pronunțate prin posibilitatea conferită inculpaților condamnați în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal, în condițiile art.466 și următoarele C.pr.pen.
Actele aflate în dosarul de urmărire penală și din dosarul nr._, al Judecătoriei F. demonstrează faptul că apelantul avea cunoștință despre procedurile derulate împotriva sa și a ales să se sustragă judecății, neputând să își invoce propria atitudine. Condamnatul a fost audiat în fața organelor de cercetare penală dar și în fața instanței, la termenul din 6.11.2012-f 230, având termen în cunoștință pe parcursul procesului, iar cu prilejul audierii sale încă din faza de urmărire penală i s-a adus la cunoștință, obligația de a înștiința organele judiciare în decurs de 3 zile, orice schimbare de domiciliu or, doar cu prilejul prezentei cereri de redeschidere a procesului penal apelantul a adus la cunoștință plecarea sa în străinătate.
Mai mult, față de dispozițiile art. 466 C. pr. pen., chiar și în cazul în care persoana condamnată poate fi considerată judecată în lipsă, potrivit uneia dintre cele două ipoteze, art. 466 alin 2 teza II C. pr. pen. instituie și două excepții arătând că nu se consideră judecată în lipsă persoana care:
- și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului,
- după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Or, se observă că împotriva sentinței penale nr. 28/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._, apelantul a formulat recurs prin avocat ales-f 11, avocat ales care l-a reprezentat la termenul din 15.05.2013 în fața Curții de Apel Timișoara, când au avut loc dezbaterile în cauză, fiind incident un motiv suplimentar de respingere ca inadmisibilă a cererii de redeschidere a procesului penal.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul P. P., împotriva sentinței penale nr. 212 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ iar în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat petentul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de petentul P. P., împotriva sentinței penale nr. 212 din 16.12.2014, pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
Președinte, Judecător,
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.M. 19.03.2015
Tehnored. O.I./5 ex. – 03.03.2015
Prima instanță – Judecătoria F. – jud. B. C.
| ← Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 218/2015. Curtea de Apel... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
