Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015
DOSAR NR._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 682/A
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: L. ANI B.
GREFIER: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Timișoara.
Pe rolul instanței se află judecarea apelului formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial A. împotriva sentinței penale nr. 102 din 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 102 din 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul ȘUMURDUCAN A. G. la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept în scop de comercializare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 91 alin. 1, 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații de supraveghere:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate;
- să se supună unor măsuri de control și tratament în vederea prevenirii consumului de droguri.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, la Consiliul Local al municipiului A. sau la Consiliul Local al comunei V., județul A..
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 399 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului Sumurducan A. G. de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 5/UP din 10 februarie 2015, emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul A., în dosar nr._ .
În baza art. 72 alin. 1 Cod procedură penală, a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din data de 9 februarie 2015, la zi.
În baza art. 16 alin. 1, art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a fost confiscată, în vederea distrugerii, cantitatea de 1.702,8 grame cannabis, rămasă după efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de cazier Judiciar și S. de Evidență Operativă București.
A fost obligat inculpatul să plătească statului 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitoriul din dosarul nr. 104 D/P/2014 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial A., înregistrat la Tribunalul A. la data de 18.02.2015, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul Sumurducan A. G., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc, fără drept, în scop de comercializare, prevăzută de art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reținut că în data 28.10.2014, în urma datelor și investigațiilor specifice, organele de poliție judiciară s-au deplasat în mun. A., pe faleza râului M., în apropierea pădurii Ceala, pentru efectuarea unor supravegheri operative asupra unei construcții din scândură, despre care existau informații că aparține inculpatului Sumurducan A. G. și că în interiorul acesteia s-ar afla depozitată o cantitate de substanțe stupefiante.
În jurul orei 21, inculpatul a fost legitimat, iar din incinta construcției respective, a predat, de bunăvoie, ofițerilor antidrog, mai multe recipiente care conțineau substanțe vegetale de culoare verde-olive, cu miros înțepător, în greutate totală de 1.696,97 grame cannabis (filele 8, 11, 17, 18).
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/06.11.2014 al L.A.P.D. TIMIȘOARA, rezultă că probele în litigiu (1 și 2) sunt constituite din 1.714,7 grame cannabis, în ele s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și republicată. Cantitatea de 1.702,8 grame cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, urmează a fi confiscată în vederea distrugerii, potrivit art. 16 alin. 1, art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (filele 21, 22).
Analizând probele administrate, raportat și la poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei și care a cerut ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt descrisă mai sus, vinovăția inculpatului fiind dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.
Fapta inculpatului Sumurducan A. G., așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc (1,714 kg. cannabis), fără drept, în scop de comercializare, prevăzută de art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța de fond a avut în vedere pericolul social al faptei, modul de săvârșire, cantitatea mare de cannabis ridicată de la inculpat, precum și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, astfel că l-a condamnat pe inculpatul Sumurducan A. G. la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal, iar în baza art. 65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a, b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea judiciară de individualizare a modului de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, raportat, în primul rând la vârsta acestuia, dar și la poziția procesuală avută, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei fiind, în opinia instanței, aptă în realizarea scopului preventiv-educativ.
Împotriva sentinței penale nr. 102 din 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a formulat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29.04.2015 sub nr._ .
În cuprinsul motivelor de apel formulate, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial A. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică și înlăturarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. din minuta și sentința penală a Tribunalului A., cu consecința condamnării inculpatului Sumurducan A. G. la pedeapsa închisorii spre minim, cu executare în regim de detenție, sau, după caz, majorarea acesteia și a termenului de încercare spre maxim, dacă se optează în continuare spre o nouă suspendare sub supraveghere aplicată inculpatului.
În motivare, D. – S. Teritorial A. a arătat că inculpatul nu a recunoscut fapta cu care a fost sesizată instanța de judecată, ba mai mult, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din deținere de droguri de risc fără drept, în scop de comercializare, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 mod. și rep., în deținerea de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 mod. și rep., împrejurare incompatibilă cu procedura reglementată la art. 374 alin. 4 C.p.p. și art. 375 alin. 1 C.p.p. Astfel, a apreciat D. – S. Teritorial A. că, prin conduita procesuală a inculpatului, nu se impune incidența art. 396 alin. 10 C.p.p., în ceea ce privește reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și, chiar și așa, pedeapsa aplicată, de 2 ani închisoare, orientată spre minim și modul de executare – suspendare sub supraveghere – sunt blânde, raportat la cantitatea mare de droguri descoperită și la antecedentele penale ale inculpatului.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor D. A. și P. B., procesul verbal de constatare, rapoarte de constatare tehnico-științifica fizico-chimica a substanțelor ridicate de la inculpat.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut în data 28.10.2014, în urma datelor și investigațiilor specifice, organele de poliție judiciară s-au deplasat în mun. A., pe faleza râului M., în apropierea pădurii Ceala, pentru efectuarea unor supravegheri operative asupra unei construcții din scândură, despre care existau informații că aparține inculpatului Sumurducan A. G. și că în interiorul acesteia s-ar afla depozitată o cantitate de substanțe stupefiante.
În jurul orei 21, inculpatul a fost legitimat, iar din incinta construcției respective, a predat, de bunăvoie, ofițerilor antidrog, mai multe recipiente care conțineau substanțe vegetale de culoare verde-olive, cu miros înțepător, în greutate totală de 1.696,97 grame cannabis.
Inculpatul a recunoscut această stare de fapt și, în fața instanței a arătat că dorește să beneficieze de procedura simplificată. Procurorul a criticat soluția dată de prima instanță sub aspectul reținerii dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen, precum și a cuantumului pedepsei și a modalității de executare.
Este de observat că, după ascultarea inculpatului, instanța a admis cererea de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 396 alin.10 C. pr. pen.,
Instanța de apel apreciază că după acest moment inculpatul nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit sa prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres).
Printr-o decizie pronunțată în 19 iunie 2012, cu nr. 2138, Înalta Curte de Casație a reținut că: „în calea de atac, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (referitoare la procedura simplificată, actual art. 396 alin. 10 C.pr.pen) nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării de voință privind judecata potrivit procedurii simplificate, după momentul când el a fost întrebat asupra acestui aspect, și că, revenirea lui asupra manifestării de voință în fața instanței de apel nu mai este posibilă”.
Este adevărat că decizia citată se referă la situația recunoașterii vinovăției în calea de atac, însă pentru aceleași rațiuni, inculpatul nu poate reveni nici asupra declarației date în aceste sens în fața primei instanțe.
Instanța de apel apreciază că un atare consimțământ poate fi înlăturat numai dacă se dovedește că a fost luat prin constrângere, fie ea chiar morală, însă în cazul de față nu s-a invocat vreo constrângere.
Prin urmare, în mod corect, prima instanță a dat eficiență declarației de recunoaștere și a aplicat dispozițiile art. 390 alin. 6 C.pr.pen.
Instanța de apel apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este corectă, întrucât art. 2 alin. 1 Din Legea 143.2000 reglementează infracțiunea de trafic de droguri, aceasta putându-se săvârșii prin mai multe acțiuni alternative, una din aceasta fiind și deținerea în vederea comercializării, iar față de cantitatea mare de droguri, nu se poate susține că aceasta era doar pentru consum.
În ceea ce privește critica procurorului cu privire la cuantumul pedepsei, instanța de apel are în vedere prevederile art. 74 alin. 1 C.p. actual potrivit cărora: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Se constată că prima instanță a pronunțat pedeapsa spre minimul special, iar instanța de apel apreciază, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, la atitudinea de recunoaștere a inculpatului, că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei.
În ce privește critica din apelul procurorului, instanța de apel a constatat că aceasta este întemeiată numai sub aspectul stabilirii modalității de executare în regimul suspendării sub supraveghere pentru inculpat, pedeapsa aplicată și menținută de instanța de apel, fiind proporțională cu gravitatea faptei, împrejurările comiterii și persoana inculpatului.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că prima instanță s-a orientat, în mod nejustificat, spre o modalitate neprivativă de libertate care, chiar în condițiile în care s-au stabilit reguli de supraveghere, nu poate conduce la reeducarea inculpatului, întrucât infracțiunea reținută prezintă, prin natura și consecințele acesteia fapte de o gravitate ridicată, iar inculpatul a mai săvârșit astfel de fapte referitor la care a beneficiat de clemența organelor judiciare, fiind sancționat doar cu amendă administrativă.
În condițiile în care inculpatului i s-a aplicat pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege, stabilirea unei sancțiuni penale proporționale cu ansamblul circumstanțelor cauzei trebuie să aibă în vedere atât criteriile art. 74 C. pen. dar și să asigure prevenirea comiterii de noi fapte.
Circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere când s-a stabilit o pedeapsă spre minimul special nefiind posibil, pentru aceleași circumstanțe, stabilirea și a executării pedepsei în regim fără privare de libertate, astfel că sub acest aspect apelul procurorului apare ca fiind întemeiat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial A. împotriva sentinței penale nr. 102 din 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Va desființa sentința penală atacată numai în ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei și rejudecând în aceste limite:
Va înlătura dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere e executării pedepsei, urmând ca pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani închisoare să fie executată în regim de deținere.
Va menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu parțial avocat oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial A. împotriva sentinței penale nr. 102 din 16.03.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală atacată numai în ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei și rejudecând în aceste limite:
Înlătură dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere e executării pedepsei, urmând ca pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani închisoare să fie executată în regim de deținere.
Menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu parțial avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. P. L. ANI B.
GREFIER,
I. M. S.
Red. F.P./03.07.2015
Tehnored. I.M.S.- 4 ex./30.06.2015
Primă instanță: Tribunalul A. – jud. T. D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 678/2015. Curtea... | Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 218/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
