Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 307/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-03-2015

Dosar nr._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 307/A

Ședința publică din 17.03.2015

PREȘEDINTE: C. C.

JUDECĂTOR: I. P.

GREFIER: C. I.

Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul D. Ș. împotriva Sentinței penale nr. 3812 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică de la 02.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 10.03.2015, 17.03.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 6234/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul D. Ș., pentru săvârșirea a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și a două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., fiecare cu aplic. art. 37 lit. b) C.p., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C.p.

În sarcina inculpatului D. Ș. s-a reținut că în data de 30.04.2012, în jurul orei 14⁰⁰, a condus pe . loc. Timișoara, jud. T. autoturismul marca Nissan, având montate plăcuțe de înmatriculare cu nr. TM_, a căror valabilitate era expirată și fără a poseda permis de conducere. S.a mai reținut că în data de 18.06.2012, în jurul orelor 12.00, a condus pe ., din loc. Timișoara, jud. T. autoturismul marca Nissan, având montate plăcuțe de înmatriculare cu nr. TM_, a căror valabilitate era expirată și fără a poseda permis de conducere.

Instanța a reținut că inculpatul, prezent personal și asistat de doi apărători aleși, a declarat la data de 21.05.2014, în fața instanței, că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu atât în fapt cât și în drept, solicitând judecarea în baza probelor din cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit, nesolicitând administrarea de alte probe în fața instanței.

Cu toate acestea, inculpatul a făcut precizarea că a fost în stare de necesitate în data de 18.06.2012, deoarece a trebuit să își conducă fiica la spital. În acest sens, a depus la dosar și un set de înscrisuri cu privire la care a făcut precizarea că nu a înțeles să invoce cazul fortuit ci starea de necesitate.

În raport de aceste declarații ale inculpatului, cu motivarea din încheierea din data de 21.05.2014, instanța a respins cererea inculpatului de judecare în baza procedurii simplificate.

Prin sentința penală nr. 3812 din 23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ , în baza art. 85 al 1din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit.b C.p. și art.39 al.4 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul D. Ș., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă din 30.04.2012.

În baza art. 86 al. 1din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit.b C.p. și art.39 al.4 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat același inculpat D. Ș., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă din 30.04.2012.

În baza art. 85 al 1din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit.b C.p. și art.39 al.4 Cod penal din 1969 și cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat același inculpat D. Ș., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă din 18.06.2012.

În baza art. 86 al. 1din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit.b C.p. și art. 39 al.4 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen. a fost condamnat același inculpat D. Ș., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă din 18.06.2012.

S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara (fapta din martie 2004).

În temeiul art. 33 lit. a) și art.34 alin. 1 lit. b) CP din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 1 an închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 2 luni închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara (astfel cum a fost redusă aceasta prin s.p. 989/2014 a Jud. Timișoara, în dosar_ ), în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin: - sentința penală nr. 1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, - sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005, - sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1063/09.10.2006 a Curții de Apel Timișoara și - sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen..

S-a anulat Mandatul de executare a Pedepsei nr. 1167/27.05.2014 emis de Judecătoria Timișoara în dosar_ și s-a dispus emiterea unui nou Mandat de Executare a Pedepsei.

În temeiul art. 36 al.3 C.pen din 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, perioada executată din data de 09.01.2014 la zi.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

1. În data de 30.04.2012, în jurul orei 14.00, inculpatul D. Ș. a fost oprit în trafic pentru control de un echipaj din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, Secția 3 de Poliție, în timp ce conducea pe Calea Șagului, din Timișoara, autoturismul marca Nissan, având montate plăcuțele de înmatriculare TM_, la momentul controlului acesta fiind însoțit de martora M. O., în calitate de pasager.

După identificarea conducătorului auto în persoana inculpatului D. Ș., agenții de poliție i-au solicitat permisul de conducere moment în care acesta, în prezența martorilor M. O. și Bursan A., a declarat că nu este deținător de permis de conducere.

Instanța a reținut că împrejurarea referitoare la faptul că inculpatul nu deține permis de conducere este confirmată prin adresa nr._/30.10.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. (f. 20) potrivit căreia D. Ș. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.

Instanța a mai reținut că, în urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, s-a constatat că la data de 30.04.2012 autovehiculul marca Nissan Almera . JN1 EAAN15U0510686 nu era înmatriculat în circulație, însă acestuia i-au fost conferite numere de înmatriculare provizorii TM_, în perioada 24.11-23.12.2011, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat în acest sens (f. 21).

Aceste aspecte reținute sunt confirmate și de declarațiile martorilor M. O. (f. 9-10 dup) și Bursan A. (f. 11-13 dup), precum și declarațiile inculpatului (f. 24, 65-66 d.u.p. și f.41 d. instanța). Astfel, potrivit declarației martorei M. O. (f. 9-10), care se afla în autoturismul condus de inculpat, în data de 30.04.2012, în jurul orelor 14.00, s-a întâlnit cu inculpatul, urmând ca acesta să o conducă cu autoturismul său marca Nissan, pe . acesteia de muncă, fiind opriți de un echipaj de poliție.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută mai sus, menționând că a urmat cursurile unei școli de șoferi, în urmă cu 30 de ani, iar la momentul depistării în trafic, intenționa să ducă autoturismul la tinichigerie. Inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte și în fața instanței.

2. În data de 18.06.2012, în jurul orei 12.00, inculpatul D. Ș. a fost oprit în trafic, pentru control, de un echipaj din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, Secția 3 de Poliție, în timp ce conducea, pe . Timișoara, autoturismul marca Nissan, având montate plăcuțele de înmatriculare TM_.

Instanța a reținut că, după ce s-a stabilit că șoferul se numește D. Ș., agenții de poliție i-au solicitat permisul de conducere, moment în care inculpatul, în prezența martorului H. I., a declarat că nu este deținător de permis de conducere.

Aspectul referitor la faptul că inculpatul nu poseda permis de conducere este confirmat și prin adresa nr._/03.07.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T..

În ceea ce privește autoturismul cu care circula inculpatul, s-a reținut că în urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, s-a constatat că la data de 18.06.2012 autovehiculul marca Nissan Almera . JN1 EAAN15U0510686 nu era înmatriculat în circulație, însă acestuia i-au fost conferite numere de înmatriculare provizorii TM_, în perioada 02.05-31.05.2012, aspect ce rezultă din procesul verbal încheiat în acest sens.

Instanța a constatat că săvârșirea faptelor de către inculpat rezultă și din coroborarea restului materialului probatoriu administrat pe parcursul procesului penal, respectiv declarația martorului H. I. precum și declarația inculpatului.

Astfel, fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea reținută mai sus, motivând că la data depistării în trafic, intenționa să o transporte pe fiica sa la Spitalul Județean de Urgență, deoarece avea unele probleme de sănătate grave.

În fața instanței, inculpatul a invocat starea de necesitate cu privire la faptele din data de 18.06.2012.

Cu privire la starea de necesitate invocată de inculpat, instanța a reținut că, potrivit art. 45 c.p. din 1969( în concret, lege penală mai favorabilă), este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.

În raport de aceste prevederi, instanța a reținut că aspectele invocate de inculpat, respectiv faptul că s-a urcat la volan pentru a-și transporta fiica grav bolnavă la spital, nu sunt de natură să conducă la reținerea stării de necesitate.

Astfel, dincolo de împrejurarea că aspectele referitoare la fiica sa sunt simple afirmații, nesusținute de vreo probă, instanța a observat că inculpatul nu era în situația de a nu putea înlătura altfel pericolul „iminent” pentru fiică, având posibilitatea să apeleze serviciul unic de urgență 112, în loc să conducă pe drumurile publice fără a avea permis de conducere.

Astfel, instanța a reținut că din probatoriul administrat în cauză reiese, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

S-a mai menționat că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior.

Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos. S-a constatat astfel, pe de o parte, că prevederea în noua lege a pedepsei amenzii alternativ cu închisoarea nu atrage de plano constatarea acesteia ca fiind mai favorabilă, atâta vreme cât instanța nu apreciază, față de circumstanțele speței, că s-ar impune aplicarea amnezii.

Instanța a mai constatat că dispozițiile Codului Penal anterior sunt mai favorabile sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Astfel, în ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, s-a reținut că și sub acest aspect, legea penală mai favorabilă inculpatului este codul penal anterior, în condițiile în care dispune aplicarea pedepsei celei mai grele cu un spor lăsat la aprecierea instanței față de aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din restul pedepselor supuse contopirii, potrivit legii noi.

La alegerea și individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptelor, dar și vârsta inculpatului, antecedentele penale ale acestuia, așa cum reies din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara (fapta din martie 2004).

Instanța a mai constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin: - sentința penală nr. 1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, - sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005, - sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1063/09.10.2006 a Curții de Apel Timișoara și - sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007.

Este adevărat faptul că prin s.p.nr. 989/13.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar_, definitivă prin d.p. 308/26.05.2014 a Tribunalului T. au fost contopite pedepsele aplicate prin s.p.1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, prin sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005 (fapta în iulie 2001), sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 305/A/13.06.2006 a Tribunalului A. (fapta în octombrie 2001) și prin sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007 (fapta în anul 2001), însă prin această sentință au fost contopite doar pedepsele aplicate prin respectivele sentințe, neexistând nicio autoritate de lucru judecat sub aspectul contopirii pedepselor aplicate în prezenta cauză.

Astfel, având în vedere pedepsele aplicate de instanță în prezenta cauză nu a făcut parte din contopirea realizată de Judecătoria Timișoara prin s.p. 989/13.03.2014, nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat, împrejurările avute în vedere de Judecătoria Timișoara la data soluționării s.p.nr. 989/13.03.2014 și cele luate în considerare de prezenta instanță la judecarea prezentei cauze fiind total diferite.

Pentru considerentele mai sus reținute, instanța nu a dedusperioada executată de inculpat în baza s.p.134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005 (din 07.06.2005 până la 15.10.2007) având în vedere că această condamnare reprezintă primul termen al recidivei, infracțiunile din prezenta cauză fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de aceasta.

În aceeași ordine de idei, instanța a reținut că aceleași considerente, referitoare la nededucerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate din pedeapsa ce reprezintă primul termen al recidivei (chiar dacă această pedeapsă a fost anterior contopită prin altă s.p. și perioada dedusă) au fost avute în vedere și de Judecătoria Timișoara când a pronunțat s.p. 989/13.03.2014, cât și de instanța de recurs, în decizia 308/26.05.2014 - Tribunalul T., dosar_ atunci când au analizat deducerea perioadei din 02.11.2001 până la 26.11.2013 executată în baza s.p. 134/2005 a Judecătoriei Negrești Oaș(dosar atașat – f.31).

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul D. Ș..

P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a criticat sentința pentru nelegalitate.

În motivare se arată că instanța de fond a stabilit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului fără să fi avut în vedere situația juridică constatată cu prilejul contopirii efectuată prin Sentința penală nr.989/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, respectiv, deși a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei stabilită prin sentința menționată, nu a procedat în prealabil la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani și 341 de zile închisoare în vederea repunerii în individualitate a pedepselor componente.

Se apreciază că în dosarul_ în care a fost pronunțată Sentința penală nr.989/2014 există autoritate de lucru judecat în ce privește pedeapsa stabilită în urma contopirii, aceea de 5 ani și 341 de zile și, în condițiile în care în cauza de față s-a dispus anularea mandatului de executare pentru pedeapsa respectivă, această pedeapsă trebuia să fie avută în vedere la aplicarea pedepsei în urma contopirii cu pedepsele aplicate pentru noile infracțiuni pentru care este judecat în prezent.

Inculpatul D. Ș. a criticat sentința pentru netemeinicie, motivând că a fost condamnat de instanța de fond la două pedepse de câte 1 an închisoare și la două pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare fără aplicarea dispozițiilor art.396 al.10 Cpp. și din eroare nu i s-a dedus perioada executată până în prezent din data de 02.11.2001 până la data de 26.11.2003 și din data de 07.05.2005 până la data de 26.11.2007, pe care deja a executat-o.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp,se constată că apelul parchetului este fondat și al inculpatului nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la criticile formulate de parchet, care vizează doar modalitatea în care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta cauză cu pedepsele aplicate pentru infracțiuni săvârșite anterior, se constată că potrivit fișei de cazier, inculpatul a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea începând din anul 1998 și până la data de săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.

Întrucât infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul până în anul 2012 sunt concurente, Judecătoria Timișoara a dispus prin sentința penală nr. 989/2014 pronunțată în dosarul nr._ contopirea pedepselor de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 CP cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. a) CP aplicată prin sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 305/A/13.06.2006 a Tribunalului A.; de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals material în acte oficiale prev. de art. 288 alin. 1 cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. a) CP aplicată prin sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 305/A/13.06.2006 a Tribunalului A.; de 1 an și 10 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 26, raportat la art. 288 alin. 1,cu aplicarea art. 37 lit. b) CP aplicată prin sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007; de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 CP, cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. b) CP aplicată prin sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005; restul de pedeapsă 587 de zile de închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 667/1998 a Tribunalului T., revocat prin Sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara;de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 CP, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. a) CP, aplicată prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara(redusă la 5 ani închisoare); și de restul de pedeapsă 341 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, aplicând pedeapsa rezultantă de 5 ani și 341 de zile închisoare, această sentință a rămas definitivă prin Decizia penală nr.308/C./2014, pronunțată de Tribunalul T..

În mod întemeiat instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză sunt concurente numai cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara.

În raport cu celelalte infracțiuni avute în vedere cu ocazia contopirii dispuse prin Sp. nr.989/2014 a Judecătoriei Timișoara, aceste infracțiuni sunt săvârșite în stare de recidivă post executorie.

Față de această situație, susținerea inculpatului în sensul deducerii din pedeapsă și a perioadelor executate în perioada anilor 2001-2007 pentru infracțiuni care nu sunt în concurs cu infracțiunile pentru care este judecat în prezenta cauză, nu sunt întemeiate.

Sentința apelată este nelegală doar în ce privește omisiunea instanței de fond care, deși a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza Sp. 989/2014 a Judecătoriei Timișoara, nu a avut în vedere întreaga situație juridică constatată cu prilejul contopirii inițiale a pedepselor.

Anulând mandatul de executare a pedepsei de 5 ani și 341 de zile și constatând că doar o parte din infracțiunile înscrise în cazier, pentru care a fost condamnat, avute în vedere inițial, de Judecătoria Timișoara cu ocazia contopirii dispuse prin SP nr.989/2014, sunt în concurs cu infracțiunile din prezenta cauză, instanța de fond avea obligația să procedeze la descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani și 341 de zile închisoare, aplicate prin sentința menționată mai sus, în pedepsele componente, să stabilească care dintre aceste infracțiuni sunt în concurs sau în stare de recidivă cu infracțiunile comise ulterior și apoi să procedeze la o nouă contopire a pedepselor aplicate doar pentru infracțiuni concurente.

În ce privește pedepsele aplicate de instanța de fond pentru infracțiunile pentru care a fost trimis inculpatul în judecată, în prezenta cauză, se constată că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile generale prevăzute de art.72 Cp anterior având în vedere pericolul social al infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut faptele și este recidivist.

Se mai reține că pedepsele aplicate inculpatului sunt legale, în limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime în conformitate cu prevederile art.396 al.10 Cpp având în vedere poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut faptele, fiind de acord cu judecarea cauzei doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Prin urmare, în baza considerentelor menționate mai sus, în baza art.421 pct.1 lit. a Cpp va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva SP nr.3812/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza:

Se va decontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara, și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 CP, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. a) CP;

- restul de 341 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara;

- sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara.

Se va înlătura sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare menționat mai sus.

Se va decontopi pedeapsa de 5 ani și 341 de zile aplicată prin Sp. nr.989/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în pedepsele componente și le repune în individualitatea lor după cum urmează:

-pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 CP cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. a) CP aplicată prin sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 305/A/13.06.2006 a Tribunalului A.;

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals material în acte oficiale prev. de art. 288 alin. 1 cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. a) CP aplicată prin sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 305/A/13.06.2006 a Tribunalului A.;

- pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 26, raportat la art. 288 alin. 1,cu aplicarea art. 37 lit. b) CP aplicată prin sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007;

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 CP, cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. b) CP aplicată prin sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005;

- restul de 587 de zile de închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 667/1998 a Tribunalului T., revocat prin Sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara;

- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 CP, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. a) CP, aplicată prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara;

-sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.

Se va înlătura sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare, menționat mai sus.

Constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, Sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005, Sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1063/09.10.2006 a Curții de Apel Timișoara și Sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007.

Constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara.

Se va menține revocarea beneficiului liberării condiționate, dispusă prin Sp nr. 1443/2805.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/1. 9.09.2012 a Curții de Apel pentru restul de pedeapsă de 341 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara

În temeiul art. 33 lit. a) și art.34 alin. 1 lit. b) CP din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. se vor contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 1 an închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 2 luni închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara (astfel cum a fost redusă aceasta prin s.p. 989/2014 a Jud. Timișoara, în dosar_ ), cu restul de pedeapsă de 341 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu 341 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de

- 5( cinci) ani și 341 (treisutepatruzecișiunu) zile închisoare.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art.421 pct.1 lit.b cpp se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. Ș. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.275 al2 Cpp va fi obligat inculpatul D. Ș. la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a Cpp admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva SP nr.3812/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:

Decontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara, și repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 CP, cu aplicarea art.37 alin. 1 lit. a) CP;

- sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/19.09.2012 a Curții de Apel Timișoara.

Înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare menționat mai sus.

Decontopește pedeapsa de 5 ani și 341 de zile aplicată prin Sp. nr.989/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în pedepsele componente și le repune în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 CP cu aplicarea art. 41, 42 și 37 lit. a) CP aplicată prin sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 305/A/13.06.2006 a Tribunalului A.;

-sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare.

Înlătură sporul de pedeapsă de 2 luni închisoare, menționat mai sus.

Constată că infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de infracțiunile pentru care a fost condamnat prin: - sentința penală nr. 1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara, - sentința penală nr. 134/14.04.2005 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 04.05.2005, - sentința penală nr. 1193/19.04.2006 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1063/09.10.2006 a Curții de Apel Timișoara și - sentința penală nr. 57/02.03.2007 a Judecătoriei Negrești Oaș, definitivă prin neapelare la 27.03.2007.

Menține revocarea beneficiului liberării condiționate, dispusă prin Sp nr. 1443/2805.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 1273/R/1. 9.09.2012 a Curții de Apel pentru restul de pedeapsă de 341 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.34 alin. 1 lit. b) CP din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p. contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 1 an închisoare, 1 an și 2 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 2 luni închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. 1443/28.05.2012 a Judecătoriei Timișoara (astfel cum a fost redusă aceasta prin s.p. 989/2014 a Jud. Timișoara, în dosar_ ), cu restul de pedeapsă de 341 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1549/22.07.2002 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 980/14.11.2002 a Curții de Apel Timișoara în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu 341 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de

- 5( cinci) ani și 341 (treisutepatruzecișiunu) zile închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art.421 pct.1 lit.b cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. Ș. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă inculpatul D. Ș. la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 martie 2015.

Președinte, Judecător,

C. C. I. P.

Grefier,

C. I.

Red. C.C/31.03.15

Tehnored. C.I./08.04.15

PI. – N. B. – Jud. Timișoara

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 206/2015....		Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 221/2015. Curtea de Apel... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA