Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 165/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 165/A
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea civilă D. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și inculpatul I. I. împotriva sentinței penale nr. 678/5.11.2014 pronunțată de Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant I. I., asistat de avocat ales Stiegelbauer R., nereprezentate fiind partea civilă apelantă D. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și partea responsabilă civilmente intimată YOYO C. SRL G..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat Stiegelbauer Rolema, solicită admiterea apelului și în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpatului care a recunoscut fapta și nu are antecedente penale, considerând că în mod nelegal prima instanță nu a făcut aplicarea disp.art. 74 lit a și c Cp. De asemenea, se arată că asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului a fost pus un sechestru, partea civilă putând recupera o bună parte din prejudiciul cauzat prin fapta acestuia, astfel că prima instanță putea face aplicarea disp.art. 74 Cp..
Cu privire la apelul formulat de partea civilă, solicită respingerea acestuia, arătând că apelul nu a fost formulat, partea civilă solicitând în fapt reaprecierea expertizei științifice efectuate în cauză.
Procurorul solicită respingerea apelului formulat de inculpat, considerând că pedeapsa aplicată de prima instanță este în limitele legale, corespunzând cu consecințele cauzate de fapta acestuia.
Cu privire la apelul formulat de partea civilă solicită, de asemenea respingerea acestuia, arătând că expertiza efectuată în cauză a concluzionat că prejudiciul cert este TVA-ul și impozitul pe profit, partea civilă neaducând argumente pentru a combate expertiza efectuată.
Inculpatul-apelant I. I., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere susținerile apărătorului său ales.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. rechizitoriul nr.213/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T. înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de14.08.2014, sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I. I., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969 și art. 5 C.p.
În fapt, s-a reținut că inculpatul I. I., in calitate de administrator al . SRL, nu a inregistrat in evidenta contabila a societății sau in alte documente legale (deconturi de TVA ) operațiunile comerciale desfășurate in perioada ianuarie-martie 2010,constând in achiziții intracomunitare de legume - fructe de la furnizorii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. si PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA pe care ulterior le-a valorificat pe teritoriu national,cauzând un prejudiciu bugetului de stat in valoare totala de 243.530 lei ,din care TVA in valoare de 224.615 lei iar impozit pe profit in valoare de 18.915 lei,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală in forma continuată,faptă prevăzută și pedepsită de art.9, alin. 1. lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 al.2 din Cp Vcp.
La termenul de judecată din data de 27.10.2014 inculpatul I. I. a declarat că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecarea cauzei sa aibă loc potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, cerere care, după de inculpatul a fost audiat, a fost admisă.
P. sentința penală nr. 678/5.11.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. din 1969 art. 5 C.p. si art. 396 alin. 10 C.p.p. a fot condamnat inculpatul I. I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă privitoare la omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate
În baza art.65 alin.2 C.p. din 1969 a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza II, b și c – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale- C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 C.p. din 1969 a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b și c C.p. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.861 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.862 al.1 C.pen. din 1969 și calculat potrivit art.82 al.3 C.pen. din 1969 de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale.
În temeiul art.863 al.1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.863 al.4 C.pen. din 1969, s-a dispus ca supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere să se facă de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art.864 al.2 C.pen.
În baza art.863 al.2 C.pen., din 1969 s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentințe să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
În temeiul art.71 al.5 C.pen. din 1969, a fost suspendată pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen. din 1969, art. 84 și art. 86 4 alin. 2 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, a neîndeplinirii obligațiilor civile și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art.19 C.p.p. raportat la art.397 C.p.p. și cu aplicarea art.998, 999, 1000 alin. 3 C.civ. din 1864, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. –DGRFP Timișoara – A. T. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de totala de 243.530 lei ,din care TVA este in valoare de 224.615 lei, iar impozit pe profit este in valoare de 18.915 lei, la care se adaugă dobânzile legale până la data executării efective, reprezentând daune materiale către partea civilă.
În baza art. 397 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005 și art. 249 si urm C.p.p., s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente . SRL, până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.
În baza art.7 din Legea nr.26/1990 raportat la art.21 lit.g din Legea nr.26/1990 s-a dispus ca un exemplar al prezentei hotărâri de condamnare se va comunica ORC T. în vederea înregistrării.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul T. a reținut următoarele:
In anul 2009, Garda Financiară-Secția T. a inițiat efectuarea unei verificări de specialitate la . SRL,la finalizarea căreia a formulat o sesizare penala împotriva administratorilor I. I. si B. Laurian C. sub aspectul săvârsirii infracțiunilor prev. si ped. de art.4 si 9 al.l lit. a, b si f din Legea nr. 241/2005.
Din conținutul sesizării s-a reținut ca . SRL nu funcționează la sediul social declarat din G.,.,jud.Timis precum si faptul ca in trimestrele III si IV ale anului 2009 si luna ianuarie 2010 societatea a efectuat achiziții intracomunitare in valoare totala de 1.602.303 lei (suma care rezulta din Raportul VIES listat la data de 19.03.2010 -voi.II,filele 34-35,in care sunt centralizate toate livrările intracomunitare declarate de toti contribuabilii din statele membre către operatorul verificat) de la mai mulți operatori intracomunitari din statele membre UE. În declarațiile depuse la organul fiscal teritorial ,respectiv declarația recapitulativa cod 390 privind livrările si achizițiile intracomunitare de bunuri aferenta trimestrului III 2009(vol.II,fila 259) si deconturile de TVA aferente lunilor august si septembrie 2009(vol.II,filele 145-148) inculpatul a raportat ca achiziție intracomunitara mărfuri in valoare totala de numai 927.435 lei ,astfel ca pentru diferența in suma de 689.660 lei nedeclarata a fost estimat un prejudiciu in valoare totala de 307.065 lei,din care TVA in suma de 166.692 lei si impozit pe profit in suma de 140.373 lei.
S-a mai constatat că, urmare a celor constatate,Garda Financiara Secția T. a solicitat organelor de control fiscal din cadrul D. T. efectuarea unei inspecții fiscale,rezultatele acesteia fiind materializate in Procesul verbal nr.7637/28.06.2010(vol I.,filele 74-79). Organele de control fiscal au stabilit ca mai mulți operatori intracomunitari au declarat livrări de bunuri către . SRL in valoare totala de 3.272.502 lei,denumirea acestora si sumele raportate la livrare regăsindu-se in Raportul VIES listat la date de 02.06.2010 (vol.I,fila 92.95),insa inculpatul nu a declarat in totalitate ca si achiziții valoarea raportata ca si livrare de partenerii din spațiul intracomunitar.
In vederea stabilirii prejudiciul cauzat bugetului de stat organul de control fiscal a luat in considerare baza impozabila in valoare de 2.345.067 lei determinata ca diferența intre valoarea totala a livrărilor declarate de diverși operatori intracomunitari ,respectiv 3.272.502 lei(preluata din Raportul VIES listat la date de 02.06.2010-vol.I,filele )si suma 927.435 lei,reprezentând valoarea TVA raportata prin deconturile de TVA aferente lunilor august si septembrie 2009.
Urmare a verificărilor efectuate la data de 27.03.2012 a fost dispusa începerea urmăririi penale fata de I. I. ,sub aspectul savârsirii infracțiunilor prev. si ped. de art.9 al.l lit.b si f din leg.241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 VCp ,totul cu aplicarea art. 33 lit.a Vcp ,constand in faptul ca in calitate de administrator . SRL TIMIȘOARA nu a înregistrat in evidenta contabila veniturile obținute din valorificarea de legume –fructe ce constituie achiziții intracomunitare conform Raportului VIES efectuate in perioada octombrie 2009-martie 2010 ,precum si faptul ca s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar fiscale,respectiv nu a declarat sediul la care societatea a efectuat tranzacțiile ,iar la sediul social declarat din loc.G.,. nu a desfășurat activitate de la data preluării societății.
Prima instanță a reținut că, potrivit datelor furnizate de ORC T. ,. SRL a fost înființată in luna octombrie 2005,iar in luna iulie 2009 a fost preluata prin cesiune de către I. I. si B. Laurian C.,iar la data de 22.07.2007 aceștia au fost numiți administratori. La data de 23.02.2010 I. I. si B. Laurian C. au fost revocați fiind numit administrator B. D.,care a preluat părțile sociale (95%) iar I. I. a rămas in societate cu o cota de participare la beneficii de 5%.Societatea a declarat ca activitate principala „RESTAURANTE„dar in fapt in numele acesteia au fost efectuate operațiuni de achiziție si comercializare de legume fructe.
Din actele aflate la dosarul cauzei tribunalul a reținut ca după preluarea societății de către I. I. si B. Laurian aceasta nu a desfășurata niciun fel de activitate la sediul social declarat . De asemenea nici cu ocazia verificărilor efectuate de către organele de control fiscal si nici in timpul efectuării urmăririi penale nu au fost identificate documentele de evidenta contabila,astfel ca starea fiscala a societății a fost stabilita in baza documentelor justificative operațiunilor comerciale obținute de la partenerii de afacerii iar cele aferente plăților si încasărilor efectuate de societate au fost obținute de la instituțiile bancare.
Din datele furnizate de către organul fiscal teritorial, respectiv Administatia Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara prima instanță a reținut că după preluarea societății de către inculpat au fost depuse la organul fiscal teritorial doar deconturile aferente lunilor august si septembrie2009 prin care se declară achiziții si livrări derulate in aceasta perioada ,după care nu au mai fost depuse alte declarații. In ceea ce privește conducerea si organizarea evidentei contabile nu a fost identificată o persoana fizica sau juridica cu care societatea sa aibă încheiat un contract de prestări servicii,însă cu ocazia audierii inculpatul a susținut ca raportările au fost întocmite si depuse la AFP Timișoara de către o persoană pe care a cunoscut-o sub numele de H.,care a fost identificat in persoana numitului M. H.. Tribunalul a constatat că fiind audiat, acesta a negat cele susținute de inculpat, declarând ca nu a condus evidenta contabila a . SRL si nu a primit documente justificative de la inculpat emise pentru sau in numele acestei societăți.
De asemenea cu privire la perioada octombrie 2009 - februarie 2010, s-a reținut că inculpatul a susținut ca evidenta contabila a fost condusa de o persoană pe nume D. B., căruia i-a predat documentele aferente operațiunilor comerciale la sediul D. Timis,insa nu a putut prezenta un contract care sa confirme susținerile sale. Prima instanță a remarcat faptul ca in informarea sa care a fost înregistrata la Garda Financiara sub nr._/18.03.2010 precizează ca actele contabile au fost predate noului contabil care are nevoie de timp pentru a le înregistra.
Din studierea extraselor de cont remise de către instituțiile bancare la care a avut cont deschis societatea respectiv, Unicredit Tiriac Bank, s-a reținut ca in perioada in care . SRL a fost administrata de către I. I. au fost efectuate mai multe plați externe către unele societăți comerciale, care potrivit Raportului VIES aflat la dosar, au declarat livrări intracomunitare de mărfuri către . SRL,dupa cum urmează:
1. In baza dispozițiilor de plata externe din data de 21,26,28 si 29.01.2010 precum si din 03,04,15,18.02.2010 semnate de către inculpat in calitate de administrator ,. SRL a achitat către operatorul intracomunitar german HDG GMBH suma totala de de 56.969 euro,reprezentând contravaloarea mărfurilor menționate in facturile remise de către acest furnizor.
2. In baza dispozițiilor de plata externe din data de 21.01.2010; 01,15,18,22,23,25.02.2010 precum si din 03.03.2010 semnate de către inculpat in calitate de administrator ,. SRL a achitat către operatorul intracomunitar T.O.P.ONIONSETS B.V. suma totala de 169.025 euro,reprezentând contravaloarea mărfurilor menționate in facturile remise de către acest furnizor.
3. In baza dispozițiilor de plata externe din data de 28.01.2010 si 22 si 24.02,.2010 precum si din 03.03.2010, semnate de către inculpat in calitate de administrator ,. SRL a achitat către operatorul intracomunitar portughez PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA suma totala de 46.877,6 euro,reprezentând contravaloarea mărfurilor menționate in facturile remise de către acest furnizor. De asemenea către acest furnizor au fost efectuate plați si in baza dispozițiilor de plata din data de 16 si 18.03.2010 in valoare totala de 26.363,75 euro, semnate de către martorul B. D..
Astfel s-a reținut că inculpatul a efectuat plați in perioada ianuarie -martie in numele . SRL reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate de furnizorii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. si PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA pe care nu le-a înregistrat in evidenta contabila si nici nu a depus la organul fiscal teritorial declaratiile obligatorii privind aceste operațiuni. Plata mărfurilor a fost efectuata in avans iar ulterior societatile furnizoare au emis facturi fiscale si documente de însotire a mărfii pe timpul transportului internațional.
Având in vedere faptul ca societatea nu a inregistrat in evidenta contabila achizițiile de la partenerii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. si PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA si nu a realizat nici obligația subsecventa înregistrării, aceea de declarare a veniturilor obținute din valorificarea acestor mărfuri, in vederea stabilirii prejudiciului cert cauzat bugetului de stat, in cauza a fost dispusa efectuarea unei expertize contabile, din raportul de expertiză prima instanță reținând ca prejudiciul cauzat bugetului de stat este in valoare totala de 243.530 lei, din care TVA este in valoare de 224.615 lei iar impozit pe profit este in valoare de 18.915 lei, de la plata cărora s-a sustras administratorul societății I. I..
S-a constatat că D. T. a formulat obiectiuni cu privire la cuantumul TVA stabilit de expert de la plata căruia s-a sustras societatea, insa s-a constatat totodată că expertul prin răspunsul dat a menținut valoarea TVA calculata in expertiza sustinând ca suma de 224.615 lei reprezintă valoarea certa a TVA de plata datorat bugetului de stat, arătându-se că inc. I. I. nu a evidențiat în actele contabile ale . SRL Timișoara veniturile realizate în urma tranzacțiilor efectuate cu comerțul cu legume fructe și nu a condus evidența contabilă, așa încât constatările efectuate de organele de control fiscal (D. T. și Garda Financiară) și estimările acestora, în lipsa oricărui act financiar contabil, sunt perfect legale și justificate. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, respectiv „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în acte contabile ori alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”, din mijloacele de probă rezultă în mod indubitabil că inc. I. I. nu a evidențiat în actele contabile ale . SRL veniturile realizate și nu le-a evidențiat în declarațiile prevăzute de legislația financiar-fiscală și contabilă, așa cum au fost depuse la organul fiscal teritorial.
Prima instanță a reținut că situația de fapt menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: sesizarea Gărzii Financiare-Sectia T. nr._/TM din 25.03.2010 si Proces Verbal cu același nr. din 24.03.2010; Sesizarea formulata de D. T. si Procesul verbal nr.7637/28.06.2010 al D. T.; Facturi fiscale,documente de transport in trafic international(CMR) atât in format electronic cât si pe CD ,emise de HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. si PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS si obținute prin intermediul Serviciului de Informații Fiscale din cadrul D. Timis; înscrisuri privind incasari si plați remise de Unicredit Tiriac Bank; declarații de martori;Raport de expertiza contabila judiciara si răspunsul expertlui la obiectiunile formulate la concluziile expertizei; verificări în evidențele poliției; Rapoartele VIES din data de 19.03.2010,02.06.2010 si 03.07.2013; declarații si raportării depuse la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Timișoara; declarații de inculpat; alte înscrisuri
Tribunalul a reținut că în drept, fapta inculpatului I. I.,constând in aceea ca in calitate de administrator al . SRL, nu a inregistrat in evidenta contabila a societății sau in alte documente legale (deconturi de TVA) operațiunile comerciale desfășurate in perioada ianuarie-martie 2010,constând in achiziții intracomunitare de legume - fructe de la furnizorii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. si PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA pe care ulterior le-a valorificat pe teritoriu national,cauzând un prejudiciu bugetului de stat in valoare totala de 243.530 lei ,din care TVA in valoare de 224.615 lei iar impozit pe profit in valoare de 18.915 lei,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală in forma continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art.9, alin. 1. lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 al.2 din Cp Vcp.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală s-a realizat prin omisiunea, în parte, a evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate.
În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a constatat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art.19 al.1 pct.1 lit.a C.p., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor, iar urmarea imediată a constat în prejudiciul cauzat bugetului de stat, prejudiciu in valoare totala de 243.530 lei ,din care TVA in valoare de 224.615 lei iar impozit pe profit in valoare de 18.915 lei.
Tribunalul a constatat că între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos există legătură de cauzalitate, nedeclararea veniturilor supuse impozitării fiind consecința directă a activităților frauduloase săvârșite de inculpat.
Totodată, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut antecedente penale.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut seama, în baza art. 52, 72 C.penal din 1969, de faptul că inculpatul nu este cunoscut antecedente penale, astfel cu rezultă din fisa de cazier judiciar al inculpatului. Totodată, instanța va avea în vedere atitudinea procesuală a acestuia, acesta recunoscând săvârșirea faptei.
Totodată, a fost avut în vedere gradul de pericol social al acestei infracțiuni, reprezentat de sfera relațiilor sociale ocrotite, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat bugetului statului, infracțiunea săvârșita de inculpat având ca si consecință diminuarea veniturilor datorate bugetului de stat, venituri constând atât din impozite indirecte (TVA) cât și din impozite directe (impozit pe profit), în cuantum total de 243.530 lei.
Instanța de fond a apreciat că, raportat la circumstanțele cauzei, faptul că prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, dând însă eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.
P. urmare, având în vedere și persoana inculpatului și atitudinea procesuală a acestuia, prima instanță a stabilit în sarcina inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă privitoare la omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, interzicându-i acestuia exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza II, b și c – dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale și drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a, lit.b si c C.penal.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, apreciază că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.. De asemenea, s-a reținut că prin decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.
În acest sens, tribunalul a reținut că este aplicabil art. 64 lit.c, întrucât inculpatul s-a folosit de o funcție, aceea de administrator al . SRL pentru săvârșirea infracțiunii și prin urmare i-a fost interzis acestuia dreptul de a mai avea funcția de administrator de societate comerciala cu titlu de pedeapsa accesorie și complementară.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, urmările produse, precum și de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că reeducarea inculpatului, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse fără executarea în regim de detenție și constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861 C.pen. din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.862 al.1 C.pen. din 1969 și calculat potrivit art.82 al.3 C.pen. din 1969 de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale, inculpatul fiind obligată să se supună măsurilor de supraveghere dispuse de prima instanță prin hotărâre.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut în cursul urmării penale prin expertiza contabilă judiciară administrată în cauză cuantumul prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpat a fost stabilit la valoarea totala de 243.530 lei ,din care TVA este in valoare de 224.615 lei iar impozit pe profit este in valoare de 18.915 lei,de la plata cărora s-a sustras administratorul societății I. I..
Totodată, s-a reținut că D. T. a formulat obiecțiuni cu privire la cuantumul TVA stabilit de expert de la plata căruia s-a sustras societatea,insa expertul prin răspunsul dat a menținut valoarea TVA calculata in expertiza sustinând ca suma de 224.615 lei reprezintă valoarea certa a TVA de plata datorat bugetului de stat.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului prev. de art. 998-999 C.civ din 1864 în vigoare la data săvârșirii faptelor, respectiv: existența faptelor ilicite ale inculpatului; vinovăția inculpatului constând în săvârșirea faptei cu intenție; existența unui prejudiciu cert în sumă de 224.615 lei în sarcina inculpatului; existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Totodată, au fost considerate întrunite condițiile de drept comun, pentru angajarea răspunderii prepusului și condițiile speciale pentru angajarea răspunderii comitentului, respectiv existența unui raport de prepușenie dintre autorul faptei ilicite și prejudiciabile și persoana chemată să răspundă în calitate de comitent pentru prejudiciul cauzat victimei; fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu să fie săvârșită de către prepus în legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor ce i-au fost încredințate de comitent.
P. urmare, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. –DGRFP Timișoara – A. T. și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata sumei de totala de 243.530 lei ,din care TVA este in valoare de 224.615 lei, iar impozit pe profit este in valoare de 18.915 lei, la care, astfel cum s-a cerut în cererea de constituire de parte civilă, se vor adăuga dobânzile legale până la data executării efective, reprezentând daune materiale către partea civilă.
În baza art. 397 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 11 din Lg. 241/2005 și art. 249 si urm C.p.p., s-a dispus de către tribunal instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente . SRL, până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.
Împotriva sentinței penale nr. 678/5.11.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul I. I. și partea civilă A.- D. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 25.11. 2014.
În motivarea apelului declarat de partea civilă se solicită admiterea în întregime a constituirii de parte civilă cu suma de 902.852 lei reprezentând impozit pe profit și TVA pe care . SRL le datorează bugetului de stat. Astfel, față de concluziile raportului de expertiză se consideră că obiectivele probei efectuate în dosar sunt limitate doar la operațiunile comerciale derulate cu 7 operatori intracomunitari în condițiile în care organele de inspecția fiscale prin procesul-verbal nr. 7637/28.06.2010 au verificat și au stabilit care sunt consecințele neînregistrării în evidența contabilă a achizițiilor intracomunitare derulate cu 17 operatori intracomunitari. Se mai precizează că în raportul de expertiză nu sunt analizate și cuantificate consecințele fiscale ale neînregistrării în evidența contabilă a unor operatori comunitari și de asemenea, în raportul de expertiză se face referire la prejudiciul privind TVA și impozitul pe profit stabilindu-se consecințele neînregistrării în evidența contabilă a achizițiilor intracomunitare derulate cu 7 operatori comunitari dintre care unii nu figurau la data controlului cu sume detaliate în Raportul VIE nr. 3036/12.06.2010 transmis AIF T. de C. de schimb internațional de informații din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T..
În ceea ce privește modul de determinare prin estimare a impozitului pe profit și TVA, se arată că în cazul impozitului pe profit estimările privind baza impozabilă s-au efectuat în conformitate cu prevederile OPANAF nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei impozabile.
De asemenea, se arată că în ultima pagină a raportului de expertiză la recapitulația privind totalul impozitului pe profit, este greșită suma totală determinată prin expertiză, respectiv s-a consemnat suma de 61.730 lei și nu suma de 97.625 lei compusă din 18.915 lei + 61.730 lei + 16.980 lei.
În motivarea apelului declarat de inculpatul I. I. se arată că Tribunalul T., în mod nelegal, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și c Cp privind circumstanțele atenuante, susținând că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante întrucât prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, însă asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului s-a instituit un sechestru din anul 2013 de către partea civilă, prin valorificarea acestor bunuri putându-se recupera într-un timp relativ scurt, o bună parte a prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului. Se mai arată că instanța de fond trebuia să țină cont și de împrejurările în care fapta a fost comisă, faptă necontestată care însă se datorează neglijenței, a încrederii cu privire la o înțelegere verbală cu numitul M. H. în ceea ce privește evidența contabilă. P. urmare, se solicită diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, cu aceeași modalitate de executare așa cum a fost stabilită de prima instanță.
Analizând apelurile declarate de inculpat și partea civilă prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta - filele 44-45 dosar fond -, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p, având corespondent în legea nouă în prev. art.396 alin.10 C.p.p rap . la art. 375 C.p.p . În fapt s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al . SRL, nu a înregistrat în evidența contabilă a societății sau în alte documente legale (deconturi de TVA) operațiunile comerciale desfășurate în perioada ianuarie-martie 2010, constând în achiziții intracomunitare de legume-fructe de la furnizorii HDG GMBH, T.P.P.ONIONSETS B.V. și PARAFRUTS COMERCIO DE FRUTAS LDA pe care ulterior le-a valorificat pe teritoriul național, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 243.530 lei, din care TVA în valoare de 224.615 lei iar impozit pe profit în valoare de 18.915 lei.
Art.9 alin.1 lit.b din legea 241/2005 sancționează infracțiunea de evaziune fiscală, constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, această fapta nesuferind modificări din punct de vedere al condițiilor de incriminare și tragere la răspundere penală odată cu noile modificări penale, fiind în continuarea sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani. Instanța de fond a reținut în mod corect forma continuată a infracțiunii, având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului s-a întins pe perioada ianuarie 2010- martie 2010, rezoluția infracțională fiind unică, aceea de a nu evidenția operațiunile comerciale efectuate.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de prevederile art. 74 actualul Cod penal - și care se regăsesc parte din acestea și în prevederile art.72 C.penal în vigoare la data săvârșirii faptei -, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului I. I., întrucât instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.320/1 C.pr.penal anterior care prevăd la alineatul 7 că, în situația recunoașterii faptei și solicitării de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Atitudinea sinceră a inculpatului a condus la reducerea minimului pedepsei închisorii pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, luându-se în considerare și forma continuată a infracțiunii. Menținerea pedepsei se impunea cu atât mai mult cu cât prejudiciul cauzat părții civile și care nu a fost contestat de inculpat se ridică la suma de 243.530 lei, sumă neachitată de inculpat.
Potrivit noului cod penal, pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului aduce atingere relațiilor sociale referitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale către bugetul de stat, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Astfel, instanța de apel apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, dar într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de lege, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de apel reține că partea civilă A. D. Timișoara a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 902.580 lei conform celor constatate de Garda Financiară T. urmare a inspecției fiscale organizate. Instanța de apel apreciază că este neîntemeiată solicitarea A., suma de bani acordată de către prima instanță cu titlul de despăgubiri civile, fiind corect stabilită. Astfel, în mod corect a stabilit instanța de fond că în baza dispozițiilor de plată externe din data de 21, 26, 28 și 29.01.2010 precum și din 03, 04, 15, 18.02.2010 semnate de către inculpat în calitate de administrator al . SRL, a achitat către operatorul intracomunitar german HDG GMBH suma totală de 56.969 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor menționate în facturile remise de către acest furnizor. De asemenea, s-a reținut că în baza dispozițiilor de plată externe din data de 21.01.2010, 01, 15, 18, 22, 23, 25.02.2010 precum și din 03.03.2010 semnate de către inculpat în calitate de administrator al . SRL, a achitat către operatorul intracomunitar T.O.P. ONIONSETS B.V. suma totală de 169.025 euro reprezentând contravaloarea mărfurilor menționate în facturile remise de către acest furnizor, că în baza dispozițiilor de plată externe din data de 28.01.2010 și 22 și 24.02.2010, precum și din 03.03.2010, semnate de către inculpat în calitate de administrator al . SRL, a achitat către operatorul intracomunitar portughez PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA suma totală de 46.877,6 euro, reprezentând contravaloarea mărfurilor menționate în facturile remise de către acest furnizor și de asemenea, către acest furnizor au fost efectuate plăți și în baza dispozițiilor de plată din data de 16 și 18.03.2010 în valoare totală de 26.363,75 euro. Astfel, inculpatul a efectuat plăți în perioada ianuarie – martie în numele . SRL, reprezentând contravaloarea unor mărfuri livrate de furnizorii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. și PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă și nici nu a depus la organul fiscal teritorial declarațiile obligatorii privind aceste operațiuni, plata mărfurilor fiind efectuată în avans iar ulteior societățile furnizoare emițând facturi fiscale și documente de însoțire a mărfii pe timpul transportului internațional.
Având în vedere faptul că societatea nu a înregistrat în evidența contabilă achizițiile de la partenerii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. și PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA și nu a realizat nici obligația subsecventă înregistrării, aceea de declarare a veniturilor obținute din bugetul de stat, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, din raportul de expertiză rezultând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este în valoare totală de 243.530 lei, din care TVA este în valoare de 224.625 lei, iar impozit pe profit este în valoare de 18.915 lei, de la plata cărora s-a sustras administratorul societății I. I.. La obiecțiunile formulate de D. T. cu privire la cuantumul TVA stabilit de expert de la plata căruia s-a sustras societatea, expertul a răspuns, menținând valoarea TVA calculată în expertiză, susținând că suma de 224.615 lei reprezintă valoarea certă a TVA de plata datorat bugetului de stat.
De asemenea, expertiza a stabilit că în perioada octombrie 2009 și ianuarie-martie 2010, în numele societății au fost emis un număr de 92 facturi fiscale privind livrarea de mărfuri către mai multe societăți comerciale din țară, cu privire la care s-a stabilit că . SRL nu a declarat TVA în valoare de 74.255 lei și impozit pe profit în sumă de 61.730 lei, însă aceste consecințe fiscale nu pot fi reținute în sarcina inculpatului, deoarece mărfurile facturate în perioada ianuarie – martie 2010 ar putea face parte din cele care au fost achiziționate de inculpat în ianuarie – martie 2010 (achitate prin virament bancar) pentru care a fost calculat un prejudiciu.
Totodată, la punctul C din expertiză au fost stabilite consecințele financiar fiscale cauzate bugetului de stat ca urmare a neînregistrării în evidența contabilă a . SRL a livrărilor de mărfuri declarate de operatorii intracomunitari din Austria, respectiv Bauer & PArtner Agrar GMBH, P. A. și FANDLER FRIEDRICH, însă din cercetările efectuate nu au rezultat indicii că mărfurile aferente acestor livrări au fost comandate iar ulterior valorificate de către inculpat.
P. urmare, văzând disp. art. 998, 999 Cod civil, în vigoare la data săvârșirii faptelor, potrivit cărora cel care a comis un prejudiciu prin fapta sa ilicită are obligația de a-l repara, precum și împrejurarea că urmează a fi acordate doar despăgubirile care se găsesc într-un raport de cauzalitate directă cu fapta comisă, instanța de apel apreciază corectă suma de 243.530 lei la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente. Instanța de apel constată totodată că urmează a fi acordate despăgubiri doar raportat la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor constând în achiziții intracomunitare de legume-fructe de la furnizorii HDG GMBH, T.O.P.ONIONSETS B.V. și PARAFRUTAS COMERCIO DE FRUTAS LDA, astfel că doar cu privire la aceste raporturi comerciale au fost calculate obligațiile fiscale către stat. În ceea ce privește restul sumelor de bani menționate în raportul Gărzii Financiare și care au constituit temei pentru constituirea de parte civilă a A. D. T., instanța reține că nu fac obiectul sesizării instanței de apel și nu se află în raport de cauzalitate cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel încât în mod corect a fost respinsă solicitarea formulată de partea civilă, inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru importurile efectuate de la furnizorii menționați mai sus și neînregistrate în evidențele contabile.
P. urmare, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de partea civilă D. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și inculpatul I. I. împotriva sentinței penale nr. 678/5.11.2014 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. vor fi obligate părțile apelante la plata sumei de 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă D. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și inculpatul I. I. împotriva sentinței penale nr. 678/5.11.2014 pronunțată de Tribunalul T..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă părțile apelante la plata sumei de 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N. 16.02.2015
Tehnored- .C.U.- 18.02.2015
Prima inst. jud. S. L. – Tribunalul T.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 169/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
