Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 169/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 169/A
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3816/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, privind pe inculpatul N. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsește inculpatul intimat N. C..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Procurorul solicită admiterea apelului formulat, considerând că sentința penală atacată este nelegală sub aspectul reținerii nejustificate în beneficiul inculpatului a prevederilor art. 375 Cpp raportat la art. 396 al. 10 Cpp, în condițiile în care cauza nu a fost soluționată potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii reglementat de art. 375 Cpp, inculpatul nefiind prezent în fața instanței la nici un termen de judecată, prin urmare consideră că se impune înlăturarea acestor dispoziții și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 2173/P/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 28.01.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul N. C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În sarcina inculpatului N. C. s-a reținut că în data de 04.02.2011, în jurul orelor 00.20 a condus autoturismul marca Renault Clio, cu . șasiu VF1057S_, pe care se aflau montate plăcuțele de înmatriculare cu numărul_, pe ., fără a poseda permis de conducere.
Prin sentința penală nr. 3816/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul N. C., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
A fot interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 81 din C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art.82 din C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și 2 luni închisoare, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Timișoara a reținut că în data de 04.02.2011, în jurul orelor 00:20, inculpatul N. C. a condus autoturismul marca Renault Clio, cu . șasiu VF1057S_, pe care se aflau montate plăcuțele de înmatriculare cu numărul_, pe ., fără a poseda permis de conducere.
Astfel, s-a reținut că lucrătorii de poliție din cadrul Secției 2 Poliție Timișoara, în timp ce efectuau serviciul de patrulare, au observat autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_ ce se deplasa pe . și care, la vederea echipajului de poliție, a oprit brusc, iar conducătorul autoturismului a coborât. După ce l-au identificat pe conducătorul autoturismului în persoana inculpatului N. C., i-au solicitat să prezinte actele sale și documentele mașinii. În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul.
Instanța de fond a reținut că această stare de fapt a fost confirmată prin adresa Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T. nr._/16.02.2011 faptul ca inculpatul N. C. nu posedă permis de conducere.
De asemenea, s-a constatat că starea de fapt descrisă mai sus rezultă din mențiunile consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 04.02.2011, care se coroborează cu declarațiile martorilor oculari Ștefanovics P. C. și I. I. M., ocupanți ai autoturismului.
Prima instanță a reținut că, audiat în cursul urmăririi penale martorul Ștefanovics P. C. a declarat că, în data de 04.02.2011, în jurul orelor 00:25, se afla în autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_ pe scaunul din dreapta față, autoturismul fiind condus de către N. C., iar pe bancheta din spate se afla martorul I. M.. Martorul Ștefanovics P. C. arată că N. C. a condus autoturismul menționat pe . pe . unde acesta a oprit și, imediat, au fost legitimați de către un echipaj de poliție, ocazie cu care N. C. le-a spus organelor de poliție că nu are permis de conducere.
S-a mai reținut că martorul I. I. M. a declarat că, în data de 04.02.2011, în timp ce se afla în apropiere de localul “Doi Pitici” de pe . Timișoara, i-a văzut pe N. C. și Ștefanovics P. stând în autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_, despre care știa că e condus de către N. C., și ascultând muzică la intersecția străzilor Satu M., Energiei și Poiana Mărului. Martorul I. I. M. arată că s-a urcat în autoturism pe bancheta din spate (pe locurile din față aflându-se Ștefanovics P. - în dreapta și N. C. - în stânga) și au hotărât să se deplaseze pe . N. C. a condus autoturismul menționat mai sus de pe . pe .-au intersectat cu un echipaj de poliție la vederea căruia N. C. a oprit autoturismul pe partea dreaptă și a coborât, martorii rămânând în mașină.
Totodată, prima instanță a reținut că inculpatul nu a recunoscut că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere, acesta declarând că, în data de 04.02.2011, în jurul orelor 00:25, în timp ce se afla pe ., lângă autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_, a fost legitimat de un echipaj de poliție și întrebat dacă posedă permis de conducere, inculpatul răspunzând că nu are permis și că nu a condus autoturismul în cauză, constatându-se că această declarație, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
De asemenea, s-a apreciat că starea de fapt descrisă mai sus rezultă din mențiunile consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care inculpatul l-a semnat fără a avea de făcut vreo obiecțiune, care se coroborează cu declarațiile martorilor oculari Ștefanovics P. C. și I. I. M., pasageri ai autoturismului.
Prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpatului N. C. care, la data de 04.02.2011, în jurul orelor 00:20 a condus autoturismul marca Renault Clio pe care se aflau montate plăcuțele de înmatriculare cu numărul_ și . șasiu VF1057S_ pe ., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86, alin. 1 din O.U.G.nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 5 c.p.
S-a reținut că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța de fond a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior. În acest sens, a fost avută în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale.
Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța de fond a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,(art.335 alin.1 C.pen. prevăzând pedeapsa închisorii în aceleași limite însă alternativ cu amenda, spre deosebire de reglementarea anterioară), ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos. S-a constatat astfel, pe de o parte, că prevederea în noua lege a pedepsei amenzii alternativ cu închisoarea în ceea ce privește infracțiunea, nu atrage de plano constatarea acesteia ca fiind mai favorabilă, atâta vreme cât instanța nu apreciază, față de circumstanțele speței, că s-ar impune aplicarea amnezii.
Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare ,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, s-a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptei dar și vârsta acestuia, antecedentele penale ale inculpatului, așa cum reies acestea din fișa de cazier judiciar, precum și atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.
Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul N. C. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În ceea ce privește aplicarea unor pedepse complementare și/sau accesorii, precum și modalitatea de executare a pedepsei astfel stabilite, s-a reținut că legea veche - Codul penal din 1969, care permite suspendarea condiționată a executării pedepselor, este mai favorabil inculpatului prin raportare la modalitatea prevăzută în legea nouă - a amânării aplicării pedepsei - motivat de faptul că nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai restrânse, situațiile în care se poate dispune revocarea amânării sunt mai extinse.
Astfel, în privința pedepselor accesorii, prima instanță a avut în vedere disp. art. 12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, conform cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, așa încât aplicarea acestora a fost realizată atât în baza art. 71 și 64 C.pen.1969, prin rap.la art.5 C.pen, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza C. c. României -2008 și Hirst c.Marii Britanii - 2004), și a deciziei nr.74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, s-a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art.71 C.pen.1969, rap.la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu aplic.art.5 C.pen. prima instanță a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.pen1969.
Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală – și prin urmare, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 2 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, fiind suspendată și executarea pedepsei accesorii stabilite în cauză, atrăgându-se totodată inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, această atenționare urmând a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții.
Împotriva sentinței penale nr. 3816/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 16.12.2015.
În motivarea apelului se solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 fără aplicarea prevederilor art. 375 Cpp raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, ca urmare a înlăturării acestor dispoziții ce au fost reținute în mod nejustificat de instanța de fond în beneficiul inculpatului. Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Având ca titlu marginal „Procedura în cazul recunoașterii învinuirii”, art. 375 Cpp prevede în alineatul 1 că „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4, instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii”.
Se observă că deși în cauză instanța de fond nu a încuviințat aplicarea acestei proceduri în condițiile art. 375 alin. 1 Cpp, întrucât inculpatul N. C. nu s-a prezentat pentru a solicita ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prin hotărârea pronunțată, Judecătoria Timișoara a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu reținerea în mod nejustificat a prevederilor art. 375 C.p.p.,, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, motiv pentru care instanța de apel apreciază că se impune înlăturarea acestor dispoziții din cuprinsul hotărârii.
Astfel, În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3816/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ; va fi desființată în parte sentința penală atacată și rejudecând, va fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p., fiind menținute în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3816/23.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N. 16.02.2015
Tehnored- .C.U.- 18.02.2015
Prima inst. jud. N. B. –Judecătoria Timișoara
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 165/2015. Curtea... → |
|---|
