Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 100/A
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul C. I. I. împotriva sentinței penale apelate nr.726 din 9.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales Tundrea L..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motive de apel și practică judiciară și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și urmare rejudecării, reducerea cuantumului pedepsei. Apreciază că prima instanță în mod greșit a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu încălcarea dispozițiilor art. 374, 396 al.10 c.p.p, potrivit cu care limitele pedepsei se reduc cu o treime. În ceea ce privește comportamentul inculpatului arată că acesta a recunoscut în totalitate fapta dedusă judecății, nu are alte condamnări, iar în societate și la locul de muncă ca șofer este cunoscut ca o persoană cumsecade și de încredere.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
Inculpatul apelant, având cuvântul, arată că regretă fapta comisă și susține concluziile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.726/09.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, în baza art. 337 C.p. cu aplicarea art. 83 C. pen. precum și a art. 396 al. 10 din C.pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. I. I., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 83 alin. (1), Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c, d și e se comunică Serviciului de Probațiune T..
În baza art. 85 alin. (2) lit. c și g C. pen. s-a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să execute următoarele obligații:să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; să nu conducă nici un tip de autovehicule.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1647/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, înregistrat sub nr._ la data de 17.10.2014, a trimis în judecată pe inculpatul C. I. I., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută și pedepsită de art. 337 C. P..
În actul de sesizare al instanței s-a reținut, că la data de 03.09.2014, inculpatul C. I. I. s-a deplasat în localitatea Izvin la cuscrii săi, unde a consumat băuturi alcoolice și în seara aceleiași zile a hotărât să se întoarcă la domiciliul său din localitatea Topolovățu M., fapt pentru care s-a urcat la volanul autoturismului marca VW cu nr._ pe care l-a condus pe DN-6 din Izvin până în Topolovățu M.. Pe traseu a avariat ușor un alt autovehicul marca KIA, cu nr. de înmatriculare_ ce era condus de C. S. P. și după accident au fost sesizate organele de poliție care s-au deplasat la fața locului, constatând că inculpatul emana miros de alcool și fiind testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 1,35 mg/l alcool pur în aerul expirat. După acest moment a fost condus la spital în vederea recoltării de probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei și ajungând la unitatea sanitară inculpatul a refuzat să se supună prelevării de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect ce a fost consemnat în buletinul de examinare clinică (fila 8).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele:
Potrivit proces verbal de constatare și sesizare din oficiu (f.3 dosar u.p.), care se coroborează cu declarația martorului C. S. P. (f.11-13 dosar u.p) și cu declarațiile inculpatului C. I. I., în data de 03.09.2014, inculpatul s-a deplasat în localitatea Izvin la cuscrii săi, unde a consumat băuturi alcoolice și în seara aceleiași zile a hotărât să se întoarcă la domiciliul său din localitatea Topolovățu M., fapt pentru care s-a urcat la volanul autoturismului marca VW cu nr._ pe care l-a condus pe DN-6 din Izvin spre Topolovățu M..Pe traseu a avariat ușor un alt autovehicul marca KIA, cu nr. de înmatriculare_ ce era condus de C. S. P., după accident fiind sesizate organele de poliție care s-au deplasat la fața locului, constatând că inculpatul emana miros de alcool.Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost de 1,35 mg/l alcool pur în aerul expirat.După acest moment a fost condus la spital în vederea recoltării de probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei și ajungând la unitatea sanitară inculpatul a refuzat să se supună prelevării de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, aspect ce a fost consemnat în buletinul de examinare clinică (fila 8 dosar u.p.).
În fața instanței, cu prilejul cercetării judecătorești, inculpatul a dat o declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, solicitând a se face aplicarea art. 374 alin.4, art.375 și art. 396 din C. pr. pen.
Instanța a considerat că fapta reținută în sarcina inculpatului, precum și vinovăția acestuia sunt dovedite în totalitate.
În drept, fapta inculpatului C. I. I. de a refuza a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 337 C.pen., fapta săvârșită de către inculpat prezentând în concret pericolul social al respectivei infracțiuni.
Acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii analizate are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală. Starea de pericol intervine ca urmare directă a săvârșirii faptei și, ca atare, nu trebuie dovedită. Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, întrucât el a prevăzut și urmărit rezultatul faptei, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei prin refuzul nejustificat de a i se recolta probe biologice. Nu va putea fi reținută apărarea inculpatului potrivit căreia prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ar fi facultativă.
Instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin 10 C.pr.pen. în sensul că limitele pedepsei cu închisoare, prevăzute de textul legal incriminator se vor reduce cu o treime, deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei judecata având loc în baza procedurii speciale prev. de art. 374 C.pr.pen. și urm.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus stabilirea pe seama acestuia a unei pedepse, iar la individualizarea și proporționalizarea acesteia, a făcut aplicarea prevederilor art. 74 C.pen., în sensul că s-a orientat către pedeapsa cu închisoarea, întrucât pedeapsa închisorii reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acestuia, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale.
În ceea ce privește aplicarea unor pedepse complementare și/sau accesorii, în aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, instanța a reținut că sub aspectul condițiilor impuse pentru aplicarea acestor pedepse, Codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014, condiționează aplicarea pedepselor accesorii de aplicarea celor complementare, acestea din urmă având însă caracter facultativ, prin raportare la disp. art. 67 alin.1 și art. 65 alin.1 C.pen.
În raport de aceste aspecte, instanța a considerat însă că față de natura infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, dar mai cu seamă de persoana inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu este necesară, fapt ce atrage și inaplicabilitatea, față de inculpat, a pedepselor accesorii.
Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 din C.pen., ținând cont că pedeapsa aplicată este de I. 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție a acesteia, astfel că aplicarea pedepsei închisorii stabilită pe seama inculpatului a fost amânată pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsurile de supraveghere.
Împotriva sentinței penale nr. 726/9.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. I. I., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 6.01.2015.
În motivarea apelului se solicită admiterea apelului și prin reținerea dispozițiilor art. 374 și 396 ind.10 c.p.p aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, raportat la circumstanțele reale și personale, arătând că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta dedusă judecății, nu are alte condamnări, iar în societate și la locul de muncă ca șofer este cunoscut ca o persoană cumsecade și de încredere.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 C.p.p rap . la art. 375 C.p.p . În fapt s-a reținut că inculpatul în data de 3.09.2014 a fost oprit în trafic și, pentru că emana miros de alcool în aerul expirat a fost condus în vederea recoltării probelor biologice la unitatea sanitară unde a refuzat prelevarea probelor de sânge.
Art. 337 din Codul penal sancționează refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre bilogice, limitele de pedeapsă fiind închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. În situația recunoașterii săvârșirii faptei și manifestării de voință de a se judeca o cauză penală pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, așa cum prevede art.396 alin. 10 C.pr.pen. Prin urmare, în speța de față limitele de pedeapsă între care instanța de fond va dispune condamnarea inculpatului se situează între 8 luni-limita minimă - și 3 ani și 4 luni - limita maximă.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de prevederile art. 74 actualul Cod penal respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Potrivit noului CP pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de refuz de prelevare de mostre biologice aduce atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, se impune constatarea că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale în evidențele cazierului judiciar, că a manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând fapta, aspecte care se impun a fi valorificate prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat la minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.
Astfel, în temeiul art.421 alin. 2 lit.a C.pr.pen va admite apelul declarat de inculpatul C. I. I. împotriva sentinței penale apelate nr.726 din 9.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj, pe care o va desființa și rejudecând, va reduce de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art.337 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen.
În ceea ce privește obligațiile instituite în sarcina inculpatului, instanța de apel apreciază că instituția amânării aplicării pedepsei constituie o noutate în ansamblul mijloacelor de individualizare judiciară. Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei pentru acele infracțiuni care au o gravitate considerabilă, însă față de persoana inculpatului, apreciază că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra acestuia. Alineatul 2 al art.85 din Codul penal prevede posibilitatea instanței de judecată de a impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei una sau mai multe obligații, printre care se regăsesc și cele stabilite de către instanța de fond în sarcina inculpatului apelant, respectiv să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și să nu conducă nici un tip de autovehicul. Instanța de apel apreciază că, la impunerea acestor obligații urmează a fi avută în vedere natura infracțiunii comise, personalitatea inculpatului în sarcina căruia se impun aceste obligații, compatibilitatea lor cu valoarea socială lezată precum și eficiență lor concretă la speța dedusă judecății, fiind absolut necesar ca orice obligație impusă inculpatului să fie în măsură să conducă la reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi infracțiuni ca și formarea unei conduite conforme cu respectarea valorilor sociale ocrotite de lege. Prin urmare, impunerea acestor obligații urmează a fi analizată de instanța la particularitățile fiecărui caz concret pentru ca acestea să își atingă finalitatea pentru care au fost introduse în legislația penală și a nu reprezenta pentru inculpat o sarcină nefolositoare în procesul de conștientizare a caracterului ilicit al activității sale. Față de aceste considerente, precum și împrejurarea că inculpatul este la primul contact cu legea penală și vârsta acestuia - 51 ani – instanța de apel apreciază că se impune înlăturarea acestor obligații, sens în care, va înlătura obligațiile prevăzute de art.85 alin.2 lit. c și g C.penal aplicate inculpatului apelant.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.3 C.pr.pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin. 2 lit.a C.pr.pen admite apelul declarat de inculpatul C. I. I. împotriva sentinței penale apelate nr.726 din 9.12.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj pe care o desființează și rejudecând:
Reduce de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C. I. I. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art.337 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.pen.
Înlătură obligațiile prevăzute de art.85 alin.2 lit. c și g C.penal aplicate inculpatului apelant.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/30.01.2015
Tehnored A.J. /2 ex/03.02.2015
Prima instanță: Judec.Lugoj-E. C. P.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 136/2015. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din... → |
|---|
