Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 12-02-2015, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 163/A
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. F. G. împotriva sentinței penale nr. 3591/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant C. F. G., asistat de avocat ales O. C..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului apelant depune la dosar motive de apel și nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat O. C., solicită admiterea apelului și în rejudecare diminuarea pedepsei aplicate inculpatului, menținând ca mod de executare suspendarea condiționată, arătându-se că pedeapsa aplicată inculpatului este într-un cuantum prea mare în raport cu pericolul social concret și conduita inculpatului care a recunoscut fapta
Totodată, se solicită respingerea revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 762 din 2011 întrucât inculpatul a fost reabilitat printr-o sentință judecătorească definitivă, fapt de care prima instanță nu a ținut cont.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că prima instanță a aplicat în mod corect pedeapsa inculpatului,iar fapta a fost săvârșită în termenul de încercare.
Inculpatul apelant C. F., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, fiind de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 817/P/2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 16.06.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. F. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 86 al. 1 OUG 195/02. cu aplicarea art. 40 al. 1 C.p. 1969 și art. 5 al. 1 C.p.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că, în data de 15.03.2013, în jurul orei 1700, inculpatul C. F.-G. a condus autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 59, fără a poseda permis de conducere.
În faza cercetării judecătorești, în temeiul art. 375 Cod procedură penală a fost audiat inculpatul, acesta recunoscând fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a fost de acord să se judece cauza pe probele administrate la urmărirea penală.
Prin sentința penală nr. 3591/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 5 din NCP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 NCPP si art. 40 alin. 1 din CP din 1969, a fost condamnat inculpatul C. F. G., la pedeapsa de 8 (opt) luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 762/07.03.2011 a Judecătoriei Timisoara, dosar nr._/325/2010, definitivă prin d.p. nr. 414/R/16.05.2011 și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (un) an si 1 (o) luna inchisoare, în regim de detenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Timișoara a reținut că în data de 15.03.2013, în jurul orei 1700, inculpatul C. F.-G. a condus autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 59, fără a poseda permis de conducere.
La data și ora mai sus menționate, în timp ce executau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe drumul național DN 59, agenții de poliție din cadrul I.P.J. T. – Serviciul Rutier - B.R.D.N.E. au oprit la km 09+100 m pentru verificări autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_ ce se deplasa în acel moment pe șosea, care circula dinspre Timișoara spre localitatea Șag și al cărui șofer nu purta centura de siguranță, solicitându-i apoi conducătorului auto, în persoana inculpatului C. F.-G., să prezinte actele sale și documentele mașinii. În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de condu-cere pentru nicio categorie de autovehicul.
Starea de fapt mai sus descrisă a fost reținută de prima instanță din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 15.03.2013 întocmit de către agenții de poliție cu ocazia opririi inculpatului C. F.-G. în trafic, proces-verbal al cărui conținut se coroborează întrutotul cu cele declarate de inculpat în data de 09.04.2014(fila 17) precum și în data de 07.05.2014 când, audiat fiind de către organul de cercetare penală, acesta a precizat împrejurările în care în ziua de 15.03.2013 a condus autoturismul personal_ pe DN 59, arătând totodată că, pe drum spre domiciliul său din localitatea Parța, a fost depistat și oprit în trafic de un echipaj de poliție, ocazie cu care a recunoscut că nu are permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Acest ultim aspect s-a reținut ca fiind confirmat de adresa nr._/26.03.2013(fila 10) emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T., din conținutul căreia reiese că într-adevăr inculpatul C. F.-G. nu figurează în evidențe ca fiind posesor al unui permis de conducere.
Prin urmare, ținându-se cont de faptul că relatările inculpatului C. F.-G. precum și consemnările din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care inculpatul l-a semnat de altfel fără a avea de făcut vreo obiecțiune, se coroborează întrutotul și cu depoziția din data de 09.01.2014 a martorului ocular V. C., pasager în autoturismul condus de inculpat în momentul opririi acestuia în trafic, prima instanță a constatat că în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul C. F.-G. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Din fișa de cazier judiciar prima instanță a reținut că inculpatul C. F.-G. este cunoscut cu antecedente penale.
Cu ocazia audierilor în timpul urmăririi penale, prima instanță a constatat că inculpatul C. F.-G. a avut o atitudine cooperant., recunoscând săvârșirea faptei și descriind în detaliu modul în care a acționat, poziție procesuală care s-a mentinut si in fata instantei de judecata.
Cu privire la legea penală aplicabilă în ceea ce privește infracțiunile retinute in sarcina inculpatului, au fost reținute dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014) potrivit cu care analizarea legii penale mai favorabile se efectuează având în vedere „o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici, aceste elemente de analiză vizând în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei,” deci prin aplicare în mod global, prin urmare, prima instanță a apreciat că raportat la art. 5 alin.1 C. pen., ca lege penală mai favorabilă sunt dispozițiile din OUG 195/2002 rep. și dispozițiile Codului penal de la 1969.
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului C. F.-G. care, în data de 15.03.2013, în jurul orei 1700, a condus autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 59, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.40 alin.1 din C.pen. din 1969 și art.5 alin.1 din C.pen, elementul material constând în acțiunea de conducere de către inculpatul C. F.-G. a autoturismului_ pe un drum public, respectiv pe drumul național DN 59, fără ca acesta să posede permis de conducere, iar urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează pentru securitatea participanților în trafic de către o persoană care nu a dobândit încă aptitudinile necesare pentru a conduce un autovehicul. De asemenea s-a reținut că, fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Sub raport subiectiv, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a cunoscut că prin conducerea autoturismului fără a deține permis, pune în pericol securitatea circulației rutiere și siguranța celorlalți participanți la trafic și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat totuși producerea lui, aspect care rezultă din modul și împrejurările în care a comis fapta.
Cu privire la pluralitatea intermediară de infracțiuni, prima instanță a constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar, prezenta infracțiune la regimul circulației a fost săvârșită de inculpat în termenul de incercare al pedepsei de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv în cursul termenului de încercare de 2 ani și 5 luni stabilit de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr.762/ 07.03.2011, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului T. nr.414/R/16.05.2011, pedeapsă aplicată pentru comiterea de către inculpat a unei infracțiuni de lovire sau alte violențe, fără a fi însă îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, motiv pentru care, în cauză sunt incidente așadar dispozițiile ce reglementează pluralitatea intermediară de infracțiuni, prevăzute de art.40 alin.1 din C.pen. din 1969(ca lege penală mai favorabilă).
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prima instanță a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită (limite care au fost reduse cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală respectiv de la pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani), de starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și prin urmare l-a condamnat pe inculpatul C. F. G., la pedeapsa de: 8 (opt) luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rep, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
S-a reținut că potrivit disp. art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal și potrivit disp. alin. 2 din acelasi articol, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Raportat la aceste dispozitii legale, in temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, prima instanță a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 762/07.03.2011 a Judecătoriei Timișoara, dosar nr._/325/2010, definitivă prin d.p. nr. 414/R/16.05.2011 și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 1 (un) an si 1 (o) luna inchisoare, în regim de detenție.
Împotriva sentinței penale nr. 3591/2.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul C. F. G., apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 14.11.2014.
În motivarea apelului se solicită diminuarea pedepsei aplicate inculpatului, menținând ca mod de executare suspendarea condiționată, arătându-se că pedeapsa aplicată inculpatului este într-un cuantum prea mare în raport cu pericolul social concret și conduita inculpatului care a recunoscut fapta, precum și respingerea revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 762 din 2011 întrucât inculpatul a fost reabilitat printr-o sentință judecătorească definitivă, fapt de care prima instanță nu a ținut cont.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este ne întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p rap . la art. 375 C.p.p . În fapt s-a reținut că inculpatul, în data de 15.03.2013 a condus pe drumul național DN 59, dinspre Timișoara spre Șag, autoturismul marca Renault Clio fără a poseda permis de conducere.
Art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană fără a poseda permis de conducere, faptă care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Această pedeapsă își găsește corespondent și in prevederile art.335 alin.1 din actualul Cod penal,fiind vorba despre o identitate de incriminare atât sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii cât și a regimului sancționator.
Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de prevederile art. 74 actualul Cod penal - și care se regăsesc parte din acestea și în prevederile art.72 C.penal în vigoare la data săvârșirii faptei -, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului apelant, de 8 luni închisoare și care se situează la limita minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei decurgând din solicitarea d e desfășurarea a procesului penal pe baza procedurii simplificate.
Potrivit noului cod penal, pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunile a de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere aduce atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă de an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului apelant este justificată pentru a conduce la atingerea acestor deziderate. Nu în ultimul rând, este de subliniat perseverența infracțională a inculpatului în ceea ce privește comiterea de fapte antisociale și care este evidențiată de mențiunile din cazierul judiciar al acestuia. Astfel, așa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului ( fila 21 dosar urmărire penală), acesta a fost condamnat - prin sentința penală nr.762 din 7.03.2011 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.414/R/16.05.2011 a Tribunalului T. - la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal anterior, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani și 5 luni pe seama inculpatului. S-a solicitat, ca motiv de apel, constatarea că a intervenit reabilitarea inculpatului apelant, solicitare neîntemeiată deoarece potrivit art. 86 din C.pen anterior identificat ca lege mai favorabilă în temeiul art. 5 din C.pr.pen reabilitarea de drept, în situația pedepselor pentru care executarea pedepsei a fost suspendată, intervine dacă la împlinirea termenului de încercare, inculpatul nu a comis o infracțiune pentru care să se fi dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Noua infracțiune a fost comisă de inculpat la data de 15 martie 2013, adică în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, fapt ce a atras revocarea suspendării în temeiul art. 83 din Codul penal anterior și executarea pedepsei din prezentul dosar alături de pedeapsa anterior aplicată., pedeapsă care urmează a fi executată în detenție, așa cum s-a statuat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.83 alin.1 din Codul penal anterior, respectiv la posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru o infracțiune intenționată. Astfel, prin decizia nr.1 din 17.01.2011 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 12 iulie 2011, instanța supremă a stabilit că ” 1. Suspendarea condiționata a executării pedepsei nu poate fi dispusa pentru pedeapsa stabilita in cazul săvârșirii in cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintentionate, pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urma pedepse, chiar si in cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal. 2. Suspendarea condiționata a executării nu poate fi dispusa nici in ceea ce privește pedeapsa rezultanta, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.”Aplecarea inculpatului spre comiterea de fapte infracționale dovedește nesocotirea valorilor sociale, impunându-se executarea pedepsei în regim de detenție și în cuantumul stabilit de instanța de fond.
Astfel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. F. G. împotriva sentinței penale nr. 3591/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. F. G. împotriva sentinței penale nr. 3591/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N.-13.02.2015
Tehnored- .C.U.- 16.02.2015
Prima inst. jud. A. B. – Judecătoria Timișoara
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 169/2015.... → |
|---|
