Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-02-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 103/A
Ședința publică din 2 februarie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de condamnatul L. M. C. împotriva deciziei penale nr. 248 din 26.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul L. M. C., în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu M. Tali, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, solicită admiterea contestației în anulare în măsura în care sunt îndeplinite cerințele art. 426 Cpp.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației în anulare ca inadmisibilă neaflându-ne în niciuna din situațiile prev. de art. 426 Cpp, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare.
Contestatorul L. M. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6/2014 din 28 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Ineu, în baza art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 alin.1 lit.c, și art.37 lit. a) din Cod penal și cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală l-a condamnat pe inculpatul L. M. C. la:
-3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 71 Cod Penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 litera a) Teza a II- a și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei.
A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.37 lit. a) din Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.409/R/04.04.2013 a Curții de Apel Timișoara.
În baza art.36 alin.1 c.penal, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.409/R/04.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, în pedepsele componente de:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.37 lit. a) din Cod penal( aplicată prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A.);
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev.și ped. de art.198 al.1 cod penal cu art.41 al.2 cod penal( aplicată prin sentința penală nr. 69/14.06.2011 a Judecătoriei Ineu, din dosar nr._, definitivă prin nerecurare );
În baza art. 33, art.34 alin.1 lit.b, c.penal, a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.37 lit. a) din Cod penal( aplicată prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A.) urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
A menținut revocarea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 407/21.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A..
A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 69/14.06.2011 a Judecătoriei Ineu, din dosar nr._, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.419/05.04.2013 emis de Judecătoria A. în dosar nr._ și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 88 Cod penal a dispus deducerea stării de reținere și de arest preventiv a inculpatului din data de 11.01.2013 la zi.
În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă F. A., domiciliat în Șiria, ..139 A, jud.A. și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 3000 lei, prejudiciu cauzat prin infracțiune.
În baza art.191 Cod Procedură Penală l-a obligat pe inculpat la plata a 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 alin. 1 Cod procedură penală a dispus virarea sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în contul Baroului A., reprezentând plata onorariului avocațial din oficiu.
A dispus scoaterea din cauză a părților responsabile civilmente Z. L. domiciliată în Drauț, nr.408, jud. A., M. D. M. domiciliat în Drauț, nr.411, jud. A., și M. C. A. domiciliată în Drauț, nr.411, jud. A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut o stare de fapt identică cu cea reținută în rechizitoriul Parchetului, după cum urmează:
În luna octombrie 2012, fără a putea preciza data exactă, inculpatul L. M. C. și făptuitorul minor Z. Darius I., în vârstă de 10 ani, s-au deplasat de la locuința lor din localitatea Drauț, în satul de vacanță Căsoaia, pentru a culege nuci. Când au ajuns aici, au văzut o casă izolată, aparținând părții civile F. A., inculpatul luând hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din curtea și interiorul acesteia.
În acest scop l-a determinat și pe minorul Z. Darius I. să-l ajute la demontarea unui cablu electric întins de la casa de vacanță la o magazie. Prin efracție, au pătruns în magazia imobilului de unde au sustras o mașină de găurit cu percuție, de culoare roșie, o mașină de găurit de culoare galbenă, mai multe bucăți de cablu din aluminiu și cupru.
Bunurile sustrase au fost introduse într-un sac pe care îl aveau asupra lor, fiind transportate la locuința inculpatului L. M. C., din localitatea Drauț.
A doua zi, inculpatul a vândut mașina de găurit de culoare galbenă, martorului H. M., cumpărător de bună credință, cu suma de 100 lei, mașina de găurit de culoare roșie a lăsat-o martorului C. A., iar cablurile electrice au fost predate către ., contra sumei de 55 lei.
În data de 11.11.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul, l-a determinat pe minorul M. A. A., în vârstă de 10 ani, să-l însoțească până în satul de vacanță Căsoaia, cu intenția de a mai sustrage bunuri din același imobil. Ajunși aici, inculpatul și făptuitorul minor au pătruns prin efracție în casa de vacanță, de unde au sustras un colac de sârmă din aluminiu, precum și bunuri alimentare și nealimentare pe care le-au introdus în doi saci de rafie pe care îi aveau asupra lor.
Bunurile sustrase au fost transportate la domiciliul inculpatului, iar a doua zi inculpatul a predat cablul din aluminiu la ., pentru suma de 50 lei. Bunurile alimentare și băuturile alcoolice sustrase au fost consumate cu membrii familiei și rudele, iar o parte au fost ridicate de lucrătorii de poliție și restituite părții civile F. A., proprietarul imobilului.
Bunurile sustrase de inculpat din imobilul aparținând părții civile F. A. sunt evidențiate în procesul verbal depus la fila 40 dosar u.p.
Spargerea casei și sustragerea bunurilor a fost descoperită în data de 12.11.2012 de către partea civilă, dată la care acesta a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Deoarece o parte din bunurile sustrase de inculpat au fost restituite în natură, partea civilă s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei, fila 13 dosar u.p.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a fost de acord cu plata pretențiilor civile către partea civilă F. A., respectiv a sumei de 3.000 lei, contravaloarea produselor a căror restituire nu a mai fost posibilă.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, fila 31 dosar u.p., rezultă că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a,g,i cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cu aplicarea art.37 lit.a cod penal prin sentința penală nr.407/2013 din dosar nr._ a Judecătoriei A. rămasă definitivă, această infracțiune a fost săvârșită de inculpat la data de 29.12.2012, deci înăuntrul termenului de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr. 69/14.06.2011 a Judecătoriei Ineu pronunțată în dosar nr._ .
Astfel, instanța de fond a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.407/2013 din dosar nr._ a Judecătoriei A..
Din aceste considerente, fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni, luând în considerare toate aspectele deja analizate, respectiv prin raportare la mijloacele de săvârșire, de împrejurările în care fapta a fost comisă și mai ales de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Recunoașterea faptei de către inculpat, conduita sinceră pe care acesta a avut-o în cursul cercetării și al judecății, constituie circumstanțe personale, pe care prima instanță le-a avut în vedere la individualizarea sancțiunii.
Prin urmare, la individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 c.pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, limite reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320/1 c.pr.pen.
Împotriva sentinței Judecătoriei Ineu a declarat apel inculpatul L. M. C..
Prin decizia penală nr. 248 din 26.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. a fost admis apelul declarat de inculpatul L. M. C. împotriva Sentinței penale nr. 6 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ .
A fost desființată sentința penală atacată sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând:
În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Codul penal din 1969, art.75 alin.1 lit.c, și art.37 lit. a) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 320/1 C. pr. pen.1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p., art. 41 alin 1 C.pen și art. 396 alin. 10 C.p.p., texte de lege în baza cărora s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului L. M. C. la 2 (doi )ani închisoare.
În baza art. 12 din Legea 187/2012 a fost înlăturată pedeapsa accesorie aplicată inculpatului în baza art. 71 alin 2 Codul penal din 1969.
S-a menținut contopirea pedepselor în baza art. 33, art. 34 alin 1 lit. b Codul penal din 1969, urmând ca pedeapsa cea mai grea aplicată să fie de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. art. 16 din Legea 187/2012, s-a menținut revocarea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 407/21.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei A..
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință alături de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 69/14.06.2011 a Judecătoriei Ineu, din dosar nr._, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., curtea a constatat că este întemeiat în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți prin rechizitoriu, respectiv aceea că în luna octombrie 2012, inculpatul și făptuitorul minor Z. Darius I., în vârstă de 10 ani, s-au deplasat de la locuința lor din satul Drauț, în satul de vacanță Căsoaia, pentru a culege nuci. Când au ajuns aici, au văzut o casă izolată, iar inculpatul a luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din curtea și interiorul acesteia. În acest scop l-a influențat și pe minorul Z. Darius I. să-l ajute la demontarea unui cablu electric întins de la casa de vacanță la o magazie. Cei doi au pătruns prin efracție, în magazia imobilului de unde au sustras o mașină de găurit cu percuție de culoare roșie, o mașină de găurit de culoare galbenă, mai multe bucăți de cablu din aluminiu și cupru. Bunurile sustrase le-au introdus într-un sac pe care îl aveau asupra lor, după care le-au transportat la locuința inculpatului L. M. C., din localitatea Drauț. A doua zi, inculpatul a vândut mașina de găurit de culoare galbenă, martorului H. M., cumpărător de bună credință, cu suma de 100 lei, iar mașina de găurit de culoare roșie a lăsat-o martorului C. A., cablurile electrice fiind predate la ., contra sumei de 55 lei. În data de 11.11.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul L. M. C., l-a determinat pe minorul M. A. A., în vârstă de 10 ani, să-l însoțească până în satul de vacanță Căsoaia, pentru a sustrage bunuri din același imobil. Ajunși aici, inculpatul și făptuitorul minor au pătruns prin efracție în casa de vacanță, de unde au sustras un colac de sârmă din aluminiu, precum și bunuri alimentare și nealimentare pe care le-au introdus în doi saci de rafie pe care îi aveau asupra lor. Bunurile sustrase au fost transportate tot la domiciliul inculpatului L. M. C., iar a doua zi inculpatul a predat cablul din aluminiu la . pentru care a primit suma de 50 lei. Bunurile alimentare și băuturile alcoolice sustrase au fost consumate împreună cu membrii familiei și rudele, iar o parte a acestora au fost ridicate de lucrătorii de poliție și restituite părții vătămate F. A., proprietarul imobilului. Partea vătămată a descoperit spargerea casei și sustragerea bunurilor în data de 12.11.2012, dată la care a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt. Partea vătămată a apreciat prejudiciul total cauzat la suma de 3500 lei, bunurile recuperate prin restituire fiind în sumă de 500 lei. Partea vătămată F. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei, reprezentînd prejudiciul cauzat de inculpat prin spargerea casei de vacanță și sustragerea bunurilor, prin declarația dată în faza de urmărire penală, fila 13 dosar u.p.
Inculpatul L. M. C. a uzat de procedura recunoașterii vinovăției reglementată de art. 3201 C.p.p., preluată și de Codul de procedură penală actual în dispozițiile art. 375 și 396 alin. 10; astfel că nu mai este posibilă o repunere în discuție a acesteia.
Cu privire la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.75 alin.1 lit.c, și art.37 lit. a) din Cod penal și cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală Cod penal, s-a constatat incidența legii penale mai favorabile, respectiv art. 5 din Legea nr. 286 / 2009 privind Codul penal, în vigoare din 1.02.2014.
Astfel, față de înlăturarea din cuprinsul art. 229 alin 1 C.pen. a agravantelor „de două sau mai multe persoane împreună”, prevăzute de art. 209 al. 1 lit. a Codul penal din 1969, fapta inculpatului L. M. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. d C.pen, limitele de pedeapsă fiind reduse, respectiv unu la 5 ani, față de limitele prevăzute de Codul penal din 1969, respectiv la 3 la 15 ani.
Având în vedere că inculpatului i s-a aplicat procedura prevăzută de art. 320/1 C. pr. pen.1968, instituție mixtă de drept procesual și material, existentă și în noua reglementare la art. 396 alin 10 C. pr. pen., s-au menținut efectele acestor dispoziții.
În consecință, având în vedere necesitatea aplicării dispozițiilor legii penale mai favorabile raportat la formele de agravare ale infracțiunii, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, i Codul penal din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 Codul penal din 1969, art.75 alin.1 lit.c, și art.37 lit. a) din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art. 320/1 C. pr. pen.1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 35 al. 1 C.p., art. 41 alin 1 C.pen și art. 396 alin. 10 C.p.p.
Prin raportare la criteriile de individualizare de la art. 74 C.pen., curtea i-a aplicat o pedeapsă de 2 (doi )ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
În privința pedepselor accesorii, s-a constatat că prin sentința apelată inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b, C.p. pe durata executării pedepsei.
Potrivit art. 12 alin 1 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că în cauză s-a constat ca fiind mai favorabilă legea nouă, se vor aplica dispozițiile art. 65 C.pen și, având în vedere că nu i-au fost interzise aceste drepturi ca pedeapsă complementară, iar în baza art. 418 C. pr. pen., în calea de atac a inculpatului nu i se poate crea o situație mai gravă aplicându-i-se o pedeapsă complementară neaplicată prin sentința apelată, curtea a înlăturat pedeapsa accesorie aplicată inculpatului în baza art. 71 alin 2 C.pen..
S-a apreciat că în mod corect prima instanță a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.37 lit. a) din Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.409/R/04.04.2013 a Curții de Apel Timișoara și în baza art.36 alin.1 c.penal, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin Decizia penală nr.409/R/04.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, în pedepsele componente de:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. a), g) și i) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și art.37 lit. a) din Cod penal( aplicată prin sentința penală nr. 407/3013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei A.);
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev.și ped. de art.198 al.1 cod penal cu art.41 al.2 cod penal( aplicată prin sentința penală nr. 69/14.06.2011 a Judecătoriei Ineu, din dosar nr._, definitivă prin nerecurare );
Având în vedere că. art. 39 alin 1 lit. b Legea nr. 286 / 2009 privind Codul penal instituie sistemul cumulului juridic prin aplicarea pedepsei celei mai grele cu un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, s-a constatat că dispozițiile art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Codul penal din 1969 constituie legea penală mai favorabilă, astfel încât s-a impus menținerea aplicării acestor dispoziții prin raportare la art. 5 C.pen, cu menținerea contopirii celor trei pedepse de 2 ani închisoare, urmând ca pedeapsa cea mai grea aplicată să fie de 2 (doi) ani închisoare.
Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara a formulat contestație în anulare condamnatul L. M. C..
În motivare se arată că se solicită contopirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării cu pedeapsa rezultată din contopirea pedepselor aplicate în dosarele nr._ și nr._ . De asemenea, se solicită să se facă aplicarea prev. art.39 lit.bal.1 cu referire la art.38 al.2 Cp.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, se constată că potrivit prev. art.426 Cpp, împotriva hotărârilor penale se poate face contestație în anulare în următoarele situații:” când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta sau de a înștiința instanța de această imposibilitate; când inculpatul a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică era obligatorie, potrivit legii; când ședința de judecată nu a fost publică, afară de cazurile când legea prevede astfel; când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă.”
Din conținutul contestației în anulare formulate de contestator se reține că aceasta nu se întemeiază pentru pe nici unul din motivele menționate mai sus și care pot constitui temei al desființării unei hotărâri penale definitive.
Din actele dosarului se reține că aspectele învederate de contestator au fost analizate de instanța de fond și de apel în dosarul Judecătoriei Ineu și a Curții de Apel Timișoara nr._, fiind dispusă contopirea pedepselor menționate în conformitate cu prevederile art.3 li.a, 34 și art.83 Cod penal anterior, astfel că o reanalizare a acelorași chestiuni pe calea unei contestații în anulare este inadmisibilă.
Prin urmare, în baza art.426, art.431 Cpp se va dispune respingerea contestației în anulare formulată de contestator.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 426, art. 421 Cpp respinge contestația în anulare declarată de contestatorul L. M. C. împotriva deciziei penale nr. 248/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./18.02.15
Tehnored. C.I.20.02.15
PI. – L. M. – Jud. Ineu
A.– Florența F.; P. F. – C.A.Timișoara
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 116/2015.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 96/2015.... → |
|---|
