Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 351/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAoperator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 351/A
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORENȚA F. M. C.
JUDECĂTOR: I. F.
GREFIER: IOȚCOVICI O.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror V. M..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de revizuientul C. I., împotriva sentinței penale nr. 5/PI/07.01.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă revizuientul, asistat de avocat din oficiu B. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar sentința penală nr. 125/PI/08.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. împreună cu încheierile date în același dosar prin care s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii, listate din sistemul ECRIS. De asemenea, se constată că în prezentul dosar, prin încheierea din data de 18.03.2015, au fost admise cererile de abținere formulate de domnul judecător B. G. și doamna judecător F. P., inițial investiți cu soluționarea apelului.
Revizuientul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-i angaja un avocat.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de revizuient.
Procurorul solicită admiterea cererii.
În deliberare, curtea, având în vedere data formulării căii extraordinare de atac, faptul că revizuientul este atât titularul cererii de revizuire cât și al apelului și ar fi avut posibilitatea ca până la acest termen să își angajeze apărător, precum și motivele respingerii cererii de către prima instanță (care a discutat și s-a pronunțat numai cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii), respinge cererea de amânare a judecării cauzei pentru angajarea unui avocat formulată de revizuient.
Revizuientul se arată nemulțumit de soluția dată de instanță cu privire la cererea sa de amânare, considerând că potrivit prevederilor legale în materie, se impunea admiterea cererii, altfel îi este încălcat dreptul la apărare. Având în vedere atitudinea cu care revizuinetul și-a manifestat nemulțumirea, instanța învederează acestuia dispozițiile legale privitoare la sancțiunile aplicate în cazul manifestării ireverențioase la adresa instanței.
În continuare, revizuientul formulează oral cerere de recuzare a domnului judecător I. F., membru al completului de judecată investit cu soluționarea apelului ce face obiectul prezentului dosar, argumentând că domnul judecător a mai soluționat o altă cerere de revizuire pe care a formulat-o, dând o soluție care nu i-a fost favorabilă.
Față de acest incident procedural, instanța suspendă judecarea cauzei pentru soluționarea cererii de recuzare.
După soluționarea cererii de recuzare formulată în cauză, se reiau dezbaterile, în compunerea aceluiași complet de judecată, având în vedere faptul că prin încheierea ședinței camerei de consiliu, în temeiul art. 64 C.p.p. a fost respinsă cererea de recuzare formulat de revizuientul C. I. împotriva domnului judecător I. F..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul din oficiu al revizuientului solicită admiterea apelului, în măsura în care se apreciază că aspectele invocate de revizuient se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C.pr.pen.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, considerând că sentința de condamnare vizată de revizuient este temeinică și legală. De asemenea, arată că revizuientul a mai formulat anterior cereri de revizuire invocând aceleași motive, care au fost soluționate de instanță.
Revizuientul precizează că cererea de revizuire este întemeiată iar motivele sale se încadrează în cazul prevăzut de art. 453 al. 1 lit. a C.pr.pen., solicitând admiterea apelului, admiterea în principiu a cererii revizuire și rejudecarea pe fond, întrucât are probe noi în dovedirea nevinovăției sale. În acest sens, menționează că a constatat că martorul B. N. I. a fost minor la data la care a dat declarație în fața organelor de urmărire penală, iar declarația acestuia a fost avută în vedere de către instanța de fond când i-a aplicat pedeapsa pe care o execută în prezent.
În susținerea celor arătate, revizuientul depune la dosar copie de pe o adresă ce i-a fost comunicată de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor T. prin care i s-a comunicat faptul că urmare a cererii sale adresate acestei instituții prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte dacă în perioada 1992-1993 numitul B. N. I. a deținut pașaport, aceste informații pot fi furnizate doar la solicitarea operatorului de date personale abilitat prin lege. De asemenea, depune la dosar copie de pe declarația dată de numitul B. N. I. în calitate de martor în dosarul nr. 843/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., cu mențiunea că vârsta indicată în declarație nu este cea reală la data respectivă.
CURTEA,
Analizând cauza penală de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5/PI/07.01.2015, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T., în baza art. 459 C.p.p. rap. la art. 453 C.p.p., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. I., cu privire la sentința penală nr. 125/PI/08.03.2010 a Tribunalului T. definitivă prin decizia penală nr. 3353/19.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul T. a constatat că, prin cererea introdusă și înregistrată inițial la data de 23.10.2014 la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara sub număr_/2012, ulterior fiind înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul T., sub număr dosar 807/III/6/2014, revizuentul condamnat C. I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 125/PI/02.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul condamnat a arătat că dorește revizuirea sentinței penale prin care a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru infracțiunea de omor, întrucât martorul B. N. I., pe baza declarației căreia a fost condamnat pe nedrept, a făcut afirmații mincinoase în cursul procesului penal. Totodată a solicitat a se dispune efectuarea de verificări cu privire la modul în care a fost eliberat pașaportul numitului B. N. I..
Prima instanță a constatat că, prin adresa nr. 807/III/6/2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T., din data de 16.12.2014, cererea de revizuire, a fost înaintată Tribunalului T. spre soluționare, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 17.12.2014.
În probațiune, au fost atașate la dosarul cauzei, dosarul nr._ al Tribunalului T. și dosarele atașate acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Revizuentul condamnat C. I. a fost trimis în judecată, alături de inculpații C. C., C. C., C. T., C. I. și Milosiu A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., înregistrat la Tribunalul T. sub nr._/22.12.2003, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, tentativă la omor calificat și violare de domiciliu, prev. de art. 174 C.p. rap. la 175 lit. a C.p., 20 C.p. rap. la art. 174 C.p. și art. 175 lit. a C.p., respectiv art. 192 alin. 2 C.p.
În primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 698/07.11.2005 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._/P/2003, a fost achitat petentul revizuient în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.p.pen., sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 lit. a, i C.p.
În baza art. 322 al. 3 teza I C.p.p., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 C.p. rap. la art. 174, 175 lit.a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de încăierare.
În baza art. 322 al.1 C.p., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 180 al.2 C.p., a fost condamnat la 4 luni închisoare, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În continuare, prin decizia penală nr. 107/A/09.03.2006 a Curții de Apel Timișoara, a fost desființată această sentință și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.
În cel de-al doilea ciclu procesual, în rejudecare, a fost pronunțată sentința penală nr. 443/14.07.2006 a Tribunalului T., în dosarul nr. 3939/P/2006, prin care s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile reținute în actul de sesizare în aceea de încăierare prev. de art. 322 al.1 C.p.
A fost reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării cu referire la infracțiunile de omor simplu, tentativă de omor simplu și lovire, fiind condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 8 ani.
Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză de procuror și inculpat, prin decizia penală nr. 50/27.02.2007, iar prin decizia penală nr. 5097/30.10.2007 a ÎCCJ, pronunțată în dosarul nr._ s-au admis recursurile declarate în cauză și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
În ultimul ciclu procesual, în rejudecare, s-au reaudiat persoanele prezente în curtea părților vătămate M. A. și M. Zlatu, respectiv martorii Bardan O. și B. Deszo, care și-au menținut declarațiile anterioare. Martorul F. O. a revenit asupra declarațiilor anterioare, arătând că nu a văzut incidentul.
Inspectoratul de Poliție al Județului T. - Serviciul Criminalistic a comunicat că au fost verificate cele două urme papilare ridicate de pe obiectele corp delict cu ocazia cercetării la fața locului rămase în studiu, rezultatul fiind negativ.
Vodafone România a comunicat că nu deține stocate apeluri din anul 2003.
A fost încuviințată cererea inculpaților de suplimentare a probațiunii și în sensul audierii în apărare a martorilor Franczia V. și N. P..
Prin sentința penală nr. 125/PI/2.03.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de încăierare.
În baza art. 174 C.p., art. 20 C.p. rap. la art. 174 C.p., art. 180 al. 2 C.p., toate cu aplic. art. 73 lit. b și art. 76 lit. a C.p., precum și art. 192 al. 2 C.p., a fost condamnat revizuentul la pedeapsa de 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Instanța de fond a înlăturat circumstanța premeditării în comiterea infracțiunilor de omor și tentativă de omor, reținând în favoarea inculpatului starea de provocare în care s-au comis faptele.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 19/A/23.11.2011 a admis apelul procurorului și a înlăturat circumstanța atenuantă a provocării, reținând corectă încadrarea juridică din rechizitoriu care includea circumstanța premeditării cu referire la infracțiunile contra vieții, motiv pentru care a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat, tentativă la omor calificat, violare de domiciliu și lovire, fapte prev. de art. 174, 175 lit. a C.p., art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a C.p., art. 192 al. 2 C.p., art. 180 al. 2 C.p.
Decizia a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpatul C. I., prin Decizia penală nr. 3353/19.10.2012 a ÎCCJ, pronunțată în dosarul nr._ .
În recurs, inculpatul a solicitat achitarea pentru toate faptele reținute în sarcina sa, susținând că nu a participat la încăierarea din data de 05.08.2003.
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, menținând cuantumul pedepsei rezultante la 18 ani închisoare, apreciind că starea de fapt a fost judicios dovedită printr-un probatoriu complet, iar pedepsele au fost corect individualizate.
În baza acestor hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.
Prima instanță a reținut că, fiind vorba de o cale extraordinară de atac, situațiile în care poate fi exercitată revizuirea sunt limitativ și expres prevăzute de art. 453 C.p.p.
În speță, tribunalul a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere următoarele:
Potrivit art. 459 C.p.p.admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților.
Instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Prima instanță a constatat că petentul condamnat a mai formulat anterior cereri de revizuire pe motive asemănătoare, în acest sens pronunțându-se sentința penală nr.206/22.05.2013, sentința penală nr. 240/PI/19.06.2013 și sentința penală nr. 565/PI/08.09.2014 de către Tribunalul T. prin respingerea cererii ca inadmisibilă.
Totodată, a observat că prin sentința penală nr. 565/PI/08.09.2014 definitivă prin decizia penală nr. 931/2014 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă o cerere de revizuire formulată de condamnatul C. I. cu privire la sentința penală nr.125/PI/08.03.2010 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 3353/19.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în respectiva cerere condamnatul invocând aceleași motive de revizuire, respectiv faptul că a fost condamnat pe nedrept, pe baza declarației mincinoase a martorului B. N. I., solicitând a se dispune efectuarea de verificări cu privire la modul în care a fost eliberat pașaportul numitului B. N. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, revizuientul C. I., arătând că motivele le va prezenta în fața instanței.
Ulterior, prin înscrisul depus la dosar, a criticat faptul că nu a fost citat de către prima instanță pentru termenul stabilit în vederea judecării cererii sale de revizuire. De asemenea, a criticat faptul că judecătorul din cadrul tribunalului care s-a pronunțat cu privire la cerere, a mai soluționat dosare având același obiect, în care au fost date soluții de respingere, fără a se ține cont de probele pe care le-a propus și de faptul că cererile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 453 al. 1 lit. a C.pr.pen.
Analizând apelul declarat de revizuent prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a verificat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C.pr.pen. Curtea reține ca revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanțiată cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 lit. a - f C.pr.pen. Instanța investită cu judecarea cererii de revizuire nu poate proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găsește admisibilă în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existenței vreunuia din cazurile de revizuire. Nici o alta împrejurare de fapt, oricât relevanță ar avea, și nici un alt considerent invocat în motivarea cererii de revizuire nu ar putea conduce la rejudecarea pricinii, nefiind permis a se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată decât în cazurile expres si limitativ prevăzute de lege.
Revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C.pr.pen.
Art. 453 C.pr.pen., învederează cinci situații care permit introducerea revizuirii. La stabilirea cauzelor respective s-au avut în vedere cauzele care în genere pot provoca erorile judiciare.
Revizuientul invocă în revizuire cazul prevăzut de art. 453 lit.a C. pr. pen. conform căruia hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, cu privire la latura penală, când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinica hotărârii pronunțate în cauză.
Primul caz cuprins în art.453 al.1 lit. a C.pr.pen. prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, ceea ce nu este cazul în speță.
În speță revizuientul solicită în esență o reapreciere a probelor și o prelungire a probațiunii pentru fapte si împrejurări cunoscute si verificate de instanțele care au soluționat cauza.
Susținerile revizuentului, cum ca martorul B. N. I., nu ar fi dat declarații conforme adevărului solicitând ca probe noi emiterea unei adrese către evidența pașapoartelor prin care să se solicite informații cu privire la existența la data respectivelor evenimente, a unui pașaport emis pe numele martorului, încercând astfel să se dovedească că nu ar fi avut cum să fie plecat în Italia, nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 453 alin 1 lit. a C. pr. pen.
Astfel, sentința penală nr. 125/PI/2.03.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, modificată prin decizia penală nr. 19/A/23.11.2011 și definitivă prin Decizia penală nr. 3353/19.10.2012 a ÎCCJ, reține că martorul B. N. I. a relatat în declarația dată în faza de urmărire penală că în data de 05.08.2003 a auzit că M. A. zis P. a venit din Italia și a trecut pe la acesta să îl vadă, găsindu-l împreună cu fratele său M. Zlatu, soții F. M. și M.. A stat puțin de vorbă cu acesta iar mai târziu în seara aceleiași zile a trecut pe stradă cu F. C. și a remarcat că în fața casei lui M. A. a oprit un microbuz din care au coborât mai multe persoane de etnie rromă înarmate cu diferite obiecte. A observat că au intrat în curtea casei familiei M., iar când a trecut mergând pe bicicletă în dreptul porții a auzit scandal, dar nu s-a oprit și nici nu a văzut ce s-a întâmplat în interior. Aceeași declarație a menținut-o martorul și în faza de judecată în primul ciclu procesual (fila 47, vol. 2 dos_/2003.
Se observă așadar că pretinsele fapte noi sau declarații mincinoase de care se prevalează revizuentul nu au relevanța învederată, acesta încercând să dea declarațiilor martorului invocat o turnură care nu rezultă din sentința obiect al revizuirii, încercarea de extindere a probațiunii, vizând aspecte irelevante iar, pe de altă parte, având în vedere că depoziția martorului B. N. I. a fost doar una dintre multiplele declarații de martori avute în vedere de instanță în ultimul ciclu procesual, nefiind astfel întrunită nici a doua condiție prevăzută de art. art.394 al.2 C. pr. pen.1968 sau 453 alin 1 lit. a C. pr. pen.
De asemenea, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 459 alin 3 lit. d C. pr. pen., având în vedere că motivele și apărările invocate prin cererea de față au mai fost invocate și respinse anterior prin sentința penală nr. 565/PI/08.09.2014 definitivă prin decizia penală nr. 931/2014 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă o cerere de revizuire formulată de condamnatul C. I. cu privire la sentința penală nr.125/PI/08.03.2010 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 3353/19.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul C. I., împotriva sentinței penale nr. 5/PI/07.01.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga revizuientul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul C. I., împotriva sentinței penale nr. 5/PI/07.01.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe revizuentul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
FLORENȚA F. M. C. I. F.
Grefier,
O. IOȚCOVICI
Red. F.F.M . – 16.04.2015
Tehnored. O.I./5 ex. – 01.04.2015
Prima inst. – Tribunalul T. – jud. S. L.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
