Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1117/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-11-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1117/A
Ședința publică din data de 04.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror B. E..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. J. TIMIȘOARA și de către inculpata M. S. A. împotriva sentinței penale nr. 1713 din 15.07.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 21.10.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, instanța a stabilit termen la data de 04.11.2015, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1713 din data de 15.07.2015, pronunțată în dosarul nr._/325/2015, J. Timișoara, în baza art. 485 alin. 1 lit.b C. proc. pen., a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Timișoara cu inculpata M. S. A., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., obiect al cauzei penale nr. 2286/P/2014 și a dispus trimiterea dosarului procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
În temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen., a dispus virarea sumei de 115 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariul parțial avocat din oficiu. (av. C. A. R.), iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 12.06.2015, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Timișoara cu inculpata M. S. A., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. în dosarul penal nr. 2286/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara.
Prin acordul de recunoaștere a vinovăției au fost reținute, în fapt, următoarele:
În data 11.02.2014, ora 20:30, organele de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Rurală Timișoara au fost sesizate cu privire la faptul că pe raza localității C., lângă trecerea la nivel cu calea ferată, a avut loc un accident de circulație. Organele de cercetare s-au deplasat la fața locului unde pe DJ 595, pe raza localității C., la aproximativ 50m înainte de trecerea la nivel cu calea ferată dinspre . găsite două autoturisme care prezentau avarii. S-a constatat că autoturismul marca VW Golf de culoare roșie având nr. de înmatriculare_ se afla pe DJ 595 pe partea dreaptă a drumului în sensul de mers către Timișoara și prezenta avarii la ușa stângă față, ușa stângă spate, aripa stânga față, parbriz fisurat, roata stângă față. Celălalt autoturism implicat în accident a fost identificat ca fiind un autoturism marca Opel Corsa de culoare albastru cu nr. de înmatriculare_ și era orientat cu fața către localitatea C., fiind poziționat peste axul ce desparte sensurile de circulație, prezentând următoarele avarii: aripa stângă față, far stânga față, bară de protecție față, capotă față, roata stânga față. S-a procedat la identificarea conducătorului autoturismului Opel Corsa constatându-se că acesta se numește M. S. A.. Persoana care a condus autoturismul marca VW Golf a fost identificată ca fiind martora C. A. A.. Întrucât conducătoarea autoturismului Opel Corsa, inculpata M. S. A., emana vapori de alcool s-a trecut la testarea acesteia cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,12 mg/l alcool pur în aerul expirat. Pentru aceste motive inculpata a fost condusă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara în vederea recoltării probelor biologice de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.72/A/ 14.02.2014, rezultă că inculpata avea la momentul recoltării primei probe biologice de sânge, la data de 11.02.2014 ora 21:50, cantitatea de 2,55 g/l alcool pur în sânge și 2,40 g/l o oră mai târziu. În cazul testării aerului expirat a conducătorului C. A. A. rezultatul a fost de 0.00 mg/l.
S-a precizat că situația de fapt anterior expusă a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de constatare;declarațiile inculpatei M. S. A. (filele 13-15, 18-20, 62-64); rezultat testare etilotest (fila 28) cerere de analiză, proces-verbal de prelevare (fila.26), buletin de examinare clinică (fila 27), buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 72/A/14.02.2014 (fila 25), declarație martor Vilcinschi (fostă C.) A. A. (fila 30-32), declarație martor Delan A. D. (fila 34-37), declarație martor I. B. I. (fila 39-41), înscrisuri (fila 43-61), fișă cazier inculpat (fila 23-24.)
Totodată a fost înaintat judecătoriei, dosarul de urmărire penală nr. 2286/P/2014.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă J. Timișoara, judecătoria a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen. în sensul că soluția consemnată în acord este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii.
Astfel, s-a constatat că, inculpata, cu asistarea apărătorului ales av. Stiegelbauer R., a fost de acord cu pedeapsa stabilită de procuror, de 1 (un) an închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, fiind de acord și cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
La judecarea acordului de recunoaștere a vinovăției inculpata a fost asistată de apărător ales av. Stiegelbauer R..
Prima instanță a remarcat că au fost respectate și sunt îndeplinite condițiile art. 480 Cod procedură penală raportate la limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare și la asistența juridică a inculpatei la încheierea acordului, și totodată că din actele dosarului de urmărire penală și din poziția procesuală a inculpatei rezultă date suficiente cu privire la existența faptei și vinovăția acesteia.
Totodată s-a constatat, potrivit art. 485 alin. 1 lit. b teza a doua Cod procedură penală, că soluția asupra căreia au căzut de acord procurorul și inculpata este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii.
S-a reținut de către prima instanță că infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoana aflata sub influența băuturilor alcoolice este una de pericol, valorile sociale periclitate prin comiterea faptei fiind viața, sănătatea, integritatea corporală și siguranța participanților la traficul rutier, fiind aptă să ducă la consecințe dintre cele mai tragice.
În consecință, s-a considerat că, faptele de genul celor din cauza de față prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, fiind comise cu intenție, infractorul fiind conștient de riscul producerii unui accident în momentul în care se urcă la volan în stare de ebrietate, dar fiind preocupat mai mult de eventuala întâlnire cu organele de poliție. În egală măsură, s-a reținut că numărul mare de împrejurări în care o astfel de atitudine din partea conducătorilor auto a cauzat adevărate tragedii pe drumurile publice nu poate fi neglijat, justificând pericolul social abstract al infracțiunii, fixat de legiuitor chiar prin incriminarea faptei, cu limitele de pedeapsă din art. 336 Cod penal.
Prima instanță a mai reținut că urmarea imediată a faptei a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. În cauză, s-a observat că acțiunea inculpatei de a conduce autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a avut drept consecință și producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale, inculpata a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar.
Cu privire la împrejurările în care a fost comisă fapta, prima instanță a reținut, pe de o parte, gravitatea infracțiunii comise prin raportare la nivelul alcoolemiei cu care inculpata a fost depistat în trafic, (la ora 21,50 o alcoolemie de 2,55 gr. ‰, iar la ora 22,50 o alcoolemie 2,40 gr. ‰), iar pe de altă parte, faptul că din declarația inculpatei rezultă că a condus, întrucât a primit un telefon de la tatăl său din . sa, care se afla la el, are febră mare, acesta fiind motivul pentru care a s-a urcat la volanul autoturismului și a plecat înspre acea direcție, iar înainte cu 50 m de calea ferată, a intrat în coliziune cu un alt autoturism. Privitor la acestea, opinia primei instanțe a fost în sensul că nu este incident un aspect care să diminueze gradul de pericol social al faptei, întrucât inculpata a săvârșit-o acceptând posibilitatea producerii rezultatului faptei sale. S-a considerat totodată că, nu are relevanță sub aspectul pericolului social al faptei susținerea acesteia că a fost nevoită, pe considerentul că, tocmai prin specificul acestei fapte se creează o stare de nesiguranță pentru toți participanții la traficul rutier, fie pietoni, fie alți conducători auto, iar privită în ansamblul starea de fapt reținută în cauză, motivul pentru care s-a urcat la volanul autoturismului nu justifică aprecierea unui grad de pericol social mai redus al faptei.
Relativ la condițiile privind persoana infractorului, s-a reținut că, pentru a aprecia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului, instanța trebuie să aibă în vedere următoarele criterii: persoana infractorului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare.
În cauză, prima instanță a constatat neîndeplinită și această condiție, reținând că inculpata a declarat că în data de 11.02.2014, în timp ce se afla la domiciliu și pregătea cina, a consumat cantitatea de două pahare de vin roșu, respectiv aproximativ 400 ml. Totodată, s-a reținut că inculpata a arătat că a fost anunțată de tatăl său din localitatea G., la care se afla fiica inculpatei, că aceasta din urmă are temperatura ridicată și că, pentru acest motiv s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ și a plecat spre localitatea G., unde urma să rămână peste noapte. Față de aceste susțineri, prima instanță a apreciat că atitudinea inculpatei relativ la faptă și la urmările ei nu este una pozitivă și nici nu întrevede posibilități reale de îndreptare a inculpatei raportat la susținerea acesteia că deși consumase băuturi alcoolice, a fost nevoită, întrucât fiica sa avea temperatura mare, și urma sa rămână peste noapte în G. la tatăl său, concluzionând că o astfel de motivație nu este relevantă. De asemenea, cu privire la susținerea inculpatei că „se afla sub tratament medicamentos”, instanța anterioară a reținut că nu poate constata că aceasta ar fi fost cauza alcoolemiei mari cu care a fost depistată în trafic inculpata, la dosarul cauzei nefiind vreo dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că procurorul nu a expus, în acordul de recunoaștere a vinovăției, considerentele pe care le-a avut în vedere atunci când a considerat că sunt îndeplinite condițiile din art. 83 alin. 1 lit. d Cod penal. În opinia primei instanțe, lipsa unor antecedente penale nu poate fi temei suficient pentru a considera că aplicarea pedepsei nu este necesară. În plus, s-a observat că, deși inculpata a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, procurorul nu a considerat necesar să i se impună o astfel de obligație, motivându-și opțiunea doar prin referire la conduita și persoana inculpatului.
Prima instanță, a concluzionat că prin dispunerea unei astfel de soluții, de amânare a aplicării pedepsei de 1 (un) an, pe durata unui termen de încercare de 2 ani cu măsurile prev. de art. 85 alin. 1 C.pen., inculpata ar beneficia de o clemență nejustificată în raport de natura și gravitatea faptei, precum și de împrejurările în care a fost comisă și de urmările pe care le putea produce, cu atât mai mult cu cât numărul acestor fapte este unul ridicat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât P. de pe lângă J. Timișoara cât și inculpata M. S. A..
Reprezentantul Parchetului de pe lângă J. Timișoara consideră sentința penală apelată nelegală sub aspectul respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției.
În motivare, se arată că instanța de fond a supraestimat pericolul social al faptei comisă de inculpată, apreciind în mod nejustificat că infracțiunea nu este de o gravitate redusă.
În acest sens, se învederează cu privire la prevederile art. 83 C.pen. și art. 85 al. 2 C.pen., față de acest din urmă text legal subliniindu-se că instanța poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe obligații, menționându-se totodată că noul Cod penal a creat o plajă variată de modalități de executare a pedepselor precum și o . măsuri de individualizare în ipotezele în care instanța nu dispune o soluție de condamnare, reglementând două noi instituții, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei.
Se apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că acțiunea inculpatei de a conduce autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a avut drept consecință și producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale, se datora faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu mai era în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor, precizându-se că inculpata era îngrijorată având în vedere că copilul acesteia era bolnav și avea febră mare, fiind posibil ca accidentul rutier să se fi produs și fără ca susnumita să se afle sub influența băuturilor alcoolice ci doar pe motiv emoțional.
De asemenea, se consideră că, în mod eronat, prima instanță a reținut că atitudinea inculpatei relativ la faptă și la urmările ei nu este una pozitivă și nici nu întrevede posibilități reale de îndreptare a inculpatei raportat la susținerea acesteia că deși consumase băuturi alcoolice, a fost nevoită să urce la volanul autoturismului marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ întrucât fiica sa avea temperatura mare. Deși, se admite ipoteza că fapta săvârșită de inculpată este una destul de gravă, se solicită să se țină cont de faptul că fiind mamă, atunci când este vorba de copilul tău care se află în pericol nu mai gândești ceea ce faci ci doar dorești să ajungi cât mai repede la el pentru a-i oferi ajutor. Se mai precizează că inculpata este conștientă de gravitatea faptei sale și suportă consecințele acesteia, motiv pentru care a fost de acord cu stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare cu amânarea executării ei.
Totodată, solicită să se țină seama de atitudinea procesuală a inculpatei care a recunoscut și regretat faptul că a condus autoturismul marca Opel Corsa cu nr. de înmatriculare_ după ce a consumat băuturi alcoolice precum și cooperarea acesteia eu organele de cercetare penală, în acest sens, subliniindu-se că inculpata a contribuit în mod activ la aflarea adevărului judiciar în cauză.
În plus, se opiniază că, deși infracțiunea pe care a comis-o inculpata este una de pericol, prin care se creează o stare de nesiguranță pentru toți participanții la traficul rutier, având în vedere ora târzie la care a condus autoturismul, locul în care l-a condus și motivul pentru care a urcat la volanul autoturismului, fapta prezintă o gravitate redusă față de o faptă similară comisă la o oră de zi pe o arteră destinată circulației intense.
De asemenea, se consideră că deși inculpata a fost de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, raportat la aspectele învederate, ar fi suficientă aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare cu amânarea executării acesteia.
Inculpata M. S. A. consideră că sentința penală apelată este netemeinică și nelegală și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, cu consecința admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat aceasta și P. de pe lângă J. Timișoara.
În motivare, a arătat că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat cu îndeplinirea tuturor condițiilor de formă și de fond cerute de lege, astfel cum a constatat și prima instanță, care însă a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, motivând ca pedeapsa stabilită prin acord este prea mică, iar modalitatea de aplicare a pedepsei o reprezintă amânarea aplicării pedepsei cu un termen de încercare de 2 ani. Apreciază critica instanței de fond ca fiind nefondată raportat la împrejurările săvârșirii faptei, la conduita după săvârșirea faptei, la circumstanțele reale și personale ale inculpatei, la faptul ca a recunoscut săvârșirea faptei.
De asemenea, învederează că tocmai legiuitorul a prevăzut că această faptă se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani alternativ cu amenda, considerând că intenția legiuitorului a fost să se aplice pedepse mai mici raportat la săvârșirea acestei infracțiuni prevăzând ca instanțele să poată aplica chiar pedeapsa amenzii, față de vechea reglementare care prevedea ca pedepsea pentru această fapta penală era doar închisoarea.
Inculpata consideră că pedeapsa stabilită prin acord nu este prea mica, având în vedere că recurgând la judecata în procedura simplificată avea dreptul de a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precizând că a recunoscut în totalitate și din primul moment săvârșirea faptei, și-a asumat fapta, a colaborat cu organele de urmărire penala, a acoperit prejudiciul cauzat și nu are antecedente penale.
În plus, învederează că scopul pedepsei, astfel cum a fost stabilit în acordul de recunoaștere al vinovăției, poate fi atins.
În continuare, inculpata apreciază că nu sunt pertinente susținerile instanței de fond care a apreciat că raportat la susținerile sale, în sensul că a urcat la volan pentru a merge la fiica sa întrucât avea febră foarte mare, după ce consumase alcool, denotă o atitudine a sa față de faptă și urmările ei, care nu este una pozitivă și nu se întrevăd posibilități reale de îndreptare, arătând că au fost ignorate în totalitate celelalte circumstanțe personale ale sale.
Privitor la acest aspect, menționează că dispozițiile legale prevăd că pedeapsa se stabilește în raport cu gravitatea infracțiunii și cu persoana infractorului iar nu raportat la un criteriu social și anume ca „numărul acestor fapte este unul ridicat” astfel cum a reținut prima instanță.
În fine, inculpata consideră că instanța de fond, în mod greșit a argumentat că această pedeapsă stabilită prin acord este nejustificat de blândă și raportat la „urmările pe care le putea produce” aceasta faptă, având în vedere dispozițiile art. 74 alin. 1 lit c Cod penal care se referă la „rezultatul produs”, la urmarea efectivă a faptei și nu la cele care ar fi putut să se producă într-o eventualitate.
Examinând apelurile formulate de P. de pe lângă J. Timișoara și de către inculpată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 și în limitele prevăzute de art. 418 C.pr.pen., Curtea reține că acestea sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentința apelată a fost respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Timișoara cu inculpata M. S. A. pe considerentul că față de gravitatea faptei săvârșite de inculpată, respectiv conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.p.,soluția consemnată în acord, respectiv stabilirea pedepsei de 1 an și amânarea aplicării pedepsei, este prea blândă.
Criticile apelanților prin care solicită validarea acordului sunt nefondate.
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și din care rezultă vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 C.p..
Vinovăția inculpatei cu privire la fapta reținută prin acordul de recunoaștere a vinovăției rezultă din declarația acesteia, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie și din care rezultă faptul că la data de 11.02.2014 inculpata a condus autoturismul în localitatea Timișoara având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
De altfel, starea de fapt și vinovăția nu au fost contestate de către apelanți, motiv pentru care instanța va analiza criticile apelanților privind soluția aplicată în baza acordului de recunoaștere a vinovăției.
Instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a invalidat acordul de recunoaștere a vinovăției, deoarece raportat la gravitatea faptei săvârșite, amânarea aplicării pedepsei este prea blândă pentru evitarea săvârșirii altor fapte de către inculpat.
Raportat la gravitatea faptei și la practica constantă a instanțelor față de astfel de infracțiuni, amânarea aplicării pedepsei este o sancțiune prea blândă.
Curtea înlătură apărările procurorului și ale inculpatei referitoare la faptul că amânarea aplicării pedepsei este suficientă raportat la faptul că inculpata a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, a condus autovehiculul doar prin pentru ai fi de ajutor fiicei sale, care era bolnavă, deoarece aspectele favorabile inculpatei pot fi valorificate cu ocazia individualizării pedepsei,. De asemenea legea nu condiționează aplicarea pedepsei cu închisoarea raportat de o anumită valoare a alcoolemiei, însă nu este neglijat împrejurarea că în cauza de față alcoolemia chiar a fost una foarte mare.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale, iar în cazul de față amânarea aplicării pedepsie este o sancțiune prea blândă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 488 alin. 4, lit. a C.pr.pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpata M. S. A. și de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1713 din 15.07.2015, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpata apelantă să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 488 alin. 4, lit. a C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpata M. S. A. și de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 1713 din 15.07.2015, pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpata apelantă să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./06.11.2015
Tehnored.O.I. 4 ex- 05.11.2015
Prima instanță– J. Timișoara- jud. L. D.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1114/2015. Curtea de... → |
|---|
