Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1356/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1356/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-11-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1356/R
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror F. H., din cadrul DIICOT Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul P. P. F., împotriva încheierii penale nr. 389/04.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales Bărbut I..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și urmare rejudecării, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cauză fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 160 ind.2 alin.2 c.p.p, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a fost cooperant cu organele de cercetare și a arătat locul unde se aflau bunurile sustrase, iar pe de altă parte ceilalți inculpați și martorii au fost audiați de prima instanță, astfel că nu există temeri că inculpatul va influența părțile sau că, în stare de libertate fiind, acesta va comite alte infracțiuni.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea subzistă, acestea au fost amplu analizate de instanțe cu ocazia soluționării propunerii de arestare și ulterior a celor de prelungire a măsurii, în cauză pericolul concret pentru ordinea publică fiind iminent, grupul infracțional din care făcea parte și inculpatul a avut drept scop înșelarea mai multor persoane.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 389/04.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 1608a alin. 6 C.p.p., raportat la art. 1602 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. P. F..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 28.10.2013 sub număr unic de dosar_, în temeiul dispozițiilor art. 1602 C.p.p., inculpatul P. P. F., prin apărător ales, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 1602 alin.1 C.pr.p., în sensul că pentru infracțiunile reținute în sarcina sa legea penală prevede o pedeapsă sub 18 ani închisoare, nu este recidivist și se angajează ca pe perioada liberării provizorii sub control judiciar să respecte obligațiile pe care i le va impune, cunoscând și prevederile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
A arătat că, în ceea ce privește situația de fapt concretă, așa cum reiese din dosarul de urmărire penală, întreaga sa activitate infracțională se rezumă la o singură faptă materială și anume aceea de a aplica, prin procedeul scanării, a unei ștampile pe un înscris redactat de o altă persoană, încercare nereușită, după cum rezultă și din declarația inculpatului Rămineanțu B.-T., iar el nu avea cunoștință de existența vreunei grupări, asocieri al cărei scop ar fi fost săvârșirea de infracțiuni și nici de infracțiunile săvârșite de membrii acesteia. Totodată, a precizat că este important de reținut că cel care a apelat la ajutorul său a fost prietenul lui, numitul Ț., care i-a spus lui Rămineanțu că el are un autoturism cu care i-ar putea transporta până la prietena lui din localitatea Tormac. Și pentru acea scanare a fost solicitat tot de prietenul său și prietena lui, care nu reușeau să întocmească documentul solicitat de Rămineanțu B.-T. Totodată, a solicitat a se constata că la dosarul cauzei nu există date pentru a conduce la o presupunere rezonabilă că va săvârși o altă infracțiune, va încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți (nu le cunoaște, nu a avut relații cu acestea) și cu atât mai mult influențarea vreunui expert, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, cu atât mai mult, după cum se poate observa din procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor, organele de cercetare penală au ridicat calculatorul și hardurile găsite la locuința lui, precum și acele adeverințe care se presupun a fi produs al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (deci nu are cum să le altereze sau să le distrugă); că ar încerca să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală.De altfel, nici instanța care a dispus arestarea sa, nu a reținut că ar fi astfel de indicii sau date, măsura fiind dispusă în considerarea prevederilor art. 148 alin.(l) lit.f C.proc.pen. (pericol pentru ordinea publică).Totodată, raportat la faptul că nu a săvârșit anterior alte fapte penale, că gruparea infracțională o fost destructurată, cum nu se poate reține o participare la infracțiunile de înșelăciune, care erau scopul principal al grupării, a solicitat a se constata că lăsarea lui în libertate, care este o libertate supravegheată, pe timpul căreia trebuie să respecte o . obligații, nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și faptul că, în ceea ce îl privește, probele au fost deja administrate(au fost date declarații atât de către el cât și de către Ț. și prietena lui), el nemaiputând influența în vreun fel desfășurarea cercetărilor .
Este adevărat că instituțiile chemate să vegheze la respectarea legii trebuie să dea dovadă de fermitate pentru a crea un sentiment de securitate pentru ordinea publică, dar, pe de altă parte, trebuie ca măsurile dispuse să fie judicios proportionate în funcție de starea de fapt concretă, astfel, existând de asemenea riscul unei neîncrederi în aceste instituții.După cum și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în numeroase cauze, trebuie păstrat un echilibru între interesul particular și interesul public, acesta din armă netrebuind absolutizat în detrimentul primului .Pe considerentul acestui echilibru, așa solicitat a se avea în vedere și vârsta sa, această experiență negativă din viața lui, accentuată prin prelungirea stării de lipsire de libertate ar putea lăsa o urmă pregnantă și permanentă asupra personalității sale .Raportat la cele precizate, având convingerea că se va analiza cu maximă atenție probele din dosarul de urmărire penală, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1602 C.proc.pen., urmând astfel să se admită cererea și să se dispună liberarea provizorie .De asemenea, la final a precizat că perioada în care a fost lipsit de libertate, a conștientizat care sunt urmările unei activități infracționale, luând hotărârea ca în viitor să fie mai atent la persoanele cu care relaționează și la activitățile pe care le desfășoară, pentru a evita orice conflict cu legea, angajându-se totodată că pe perioada liberării provizorii va respecta cu strictețe obligațiile stabilite de lege și de instanță .
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1601 și art.1602 C.proc.pen.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 135/P/D/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Timișoara.
Examinând cererea formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, în virtutea reglementărilor în materie, instanța a constatat că prin ordonanțele nr.135/D/P/2013 din data de 25.09.2013, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații Rămineantu B. T., P. P. F., B. I. C. și S. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune, fals material, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 al. 1 C.p., art. 215 alin. 1,2,3,5 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 291 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., totul cu aplic. art. 33 lit. a C.p.
Prin încheierea penală nr. 106/CC/26.09.2013 a Tribunalului T. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. P. F., alături de ceilalți trei inculpați, pe o durată de 29 de zile, apreciindu-se că în privința inculpatului sunt incidente disp. art.148 alin.1 lit. f C.p.p., respectiv există date și indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsă mai mare de 4 ani, precum și cu privire la faptul că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru odinea publică.
Ulterior, prin încheierea penală nr.118/CC/21.10.2013, respectiva măsură a fost prelungită cu 30 de zile, instanța apreciind că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art.1602 alin.1 și 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Din redactarea acestui text legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie – când, în cazul infracțiunilor intenționate, legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani sau când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, așa cum rezultă și din decizia nr.16/2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie și îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 160 ind.2 C.p.p. nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora. Altfel spus, cu ocazia analizei temeiniciei și oportunității luării acestei măsuri, instanța de judecată este obligată să aibă în vedere, pe lângă condițiile expres indicate în 1602 alin.1 și 2 C.pr. pen., și dacă temeiurile care au impus arestarea preventivă pot fi diminuate prin obligațiile legale prevăzute de art.1602 al.3 C.pr.pen., și dacă scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 al.1 C.p.p. ( asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei) poate fi atins sau nu prin liberarea provizorie sub control judiciar, această apreciere urmând a fi efectuată prin raportare la circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, la elemente ce privesc faptele pentru care inculpatul este cercetat, dar și la datele care circumstanțiază persoana acestuia.
În cauză, prin raportare la materialul probatoriu administrat până în prezent, tribunalul a apreciat că inculpatul „are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu condiția de admisibilitate prev. de art.1602 C.p.p. referitoare la limita maximă de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus a fi fost săvârșite, însă că cererea nu este întemeiată, nefiind îndeplinită condiția referitoare la inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și, în același timp, temeiurile care au justificat arestarea preventivă a inculpatului - prev. de art. 148 lit.f C.p.p. - neputând fi diminuate prin obligațiile prev. de art. 1602 alin.3 C.p.p. și scopul măsurii preventive neputând fi atins la acest moment procesual prin punerea acestuia în libertate provizorie sub control judiciar.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că materialul probator existent în dosarul de urmărire penală conferă suficiente indicii în legătură cu implicarea inculpatului P. P. F., în schimbul unor foloase materiale, în activități de falsificare a unui înscris sub semnătură privată folosit ulterior de membrii unei grupări organizate la vânzarea frauduloasă a unui teren, și, în același timp, cu privire la existența unei perseverențe deosebite a inculpatului în comiterea de infracțiuni, în condițiile în care există indicii pertinente că, în aceeași perioadă, inculpatul s-a implicat activ și în săvârșirea unei infracțiuni de sustragere de bunuri dintr-un imobil, pe timp de noapte, împreună cu mai multe persoane, bunurile sustrase fiind ulterior descoperite în locuința acestuia (unde fuseseră depozitate până la valorificarea lor de către inculpat).
Tribunalul a apreciat că aceste împrejurări privitoare atât la faptele imputate, cât și, în special, la persoana inculpatului, respectiv perseverența deosebită manifestată de acesta în presupusa comitere de infracțiuni, analizate inclusiv prin raportare la vârsta tânără a inculpatului, reprezintă tot atâtea indicii cu privire la faptul că asupra acestuia planează la acest moment pericolul de săvârșire de noi infracțiuni și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol evident pentru ordinea publică, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal, care nu ar putea fi înlăturat doar prin obligațiile pe care inculpatul ar trebui să le respecte, fiind evident că acesta are un fond infracțional accentuat, dovedind un profund dispreț față de valorile sociale, de normele legale și nu în ultimul rând față de instituțiile statului.
Totodată, față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și față de perioada relativ scurtă de timp de la momentul arestării preventive, este evident că nu se poate considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, iar lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite de același gen – foarte profitabile, întrucât vor beneficia de clemența organelor judiciare, precum și la accentuarea sentimentului de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, situații incompatibile cu principiile unei societăți democratice și care trebuie evitate, contribuind și ele alături de alte aspecte de fapt la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în continuare.
Împotriva încheierii penale nr.389 din 4.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a declarat recurs inculpatul P. P. F., recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data 6.11.2013.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 C.pr.pen., instanța de recurs apreciază că încheierea penală recurată este legală și temeinică, în consonanță cu ansamblul probator administrat și cu dispozițiile legale în materie.
În ce privește admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de recurs apreciază că, pentru motivarea oferită de instanța de fond cererea este întemeiată conform art.1604 al. 1 raportat la art. 1608 al. 1 C.p.p.
Prin urmare, constatând că inculpatul "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, instanța urmează a analiza dacă cererea este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptei pentru care este cercetată și împrejurările concrete în care a fost comisă.
În deplină concordanță cu prevederile CEDO, dispozițiile art. 1604 alin. 1 raportat la art. 1602 alin. 1 C.p.p. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Prin urmare, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
În acest sens, se reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală există indicii că inculpatul avea preocupări în ceea ce privește falsificarea unui înscris sub semnătură privată folosit ulterior de membrii unor grupări infracționale la vânzarea frauduloasă a unui teren. Mai mult, instanța de recurs apreciază corectă susținerea instanței de fond în ceea ce privește preocuparea inculpatului în comiterea unor infracțiuni, dovedind lipsă de respect față de valorile sociale apărate de lege, câtă vreme acesta este bănuit în mod legitim și de participarea la activități de sustragere de bunuri, în locuința sa fiind depistate mai multe bunuri cu privire la care există suspiciunea rezonabilă că ar fi fost sustrase dintr-un imobil. Prin urmare, este evident că lăsarea în libertate, în acest moment a inculpatului P. P. F. ar putea influența în mod negativ desfășurarea urmăririi penale, în condițiile în care aceasta nu este finalizată și urmează să se procedeze la audierea altor persoane. În același sens sunt și natura cauzei, natura infracțiunilor pentru care există indicii că au fost comise de inculpatul, amploarea activității infracționale, modul de concepere de către inculpat a activității infracționale și descoperirea întregii activități ilicite.
În consecință, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării normale a urmăririi penale, descoperirii tuturor faptelor și identificării tuturor membrilor grupului infracțional, în temeiul art. 38515 pct.1, lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. P. F., împotriva încheierii penale nr. 389/04.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 38515 pct.1, lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. P. F., împotriva încheierii penale nr. 389/04.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. N. G. B. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.AN /14.11.2013
Tehnored A.J. /2 ex/15.11.2013
Prima instanță: Trib. T.- A. Tîra
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
