Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 238/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 238/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 238/CO
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. din cadrul D. – S. T. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnatul V. M. P. împotriva sentinței penale nr. 208/LF din 17.03.2014 a Tribunalului T..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator personal, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu G. R. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Avocatul din oficiu solicită admiterea contestației formulate de condamnat, aplicarea legii mai favorabile și să se constate că nu se impune aplicarea sporului de 1 an închisoare.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației formulate de condamnat și arată că pedeapsa aplicată acestuia nu depășește maximul prevăzut de noua lege, fiind corect aplicate dispozițiile legale în cauză.
Condamnatul contestator, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 208/LF din 17.03.2014 a Tribunalului T., în baza art.598 al.1 lit.d C.p.p., rap. la art.595 C.p.p., a fost respinsă cererea formulată de condamnatul V. M. P., deținut în P. Timișoara, privind aplicarea legii penale mai favorabile față de pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin d.p. nr. 4322/R/19.12.2011 a Î., ca nefondată. În baza art. 275 al.2 C.p.p., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul T. la data de 20.02.2014 sub nr. dosar_, condamnatul V. M. P. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin d.p. nr. 4322/R/19.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au fost înaintate la dosar, în copie, de către P. Timișoara, M.E.P.Î. nr. 550/2010 din 20.12.2011 emis de Tribunalul A. – Secția Penală – C. Executări Penale în dosarul nr._, anexa la acest mandat, extrasul d.p. nr. 73 A din 13.04.2011 a Curții de Apel Timișoara și extrasul d.p. nr. 4322 din 19.12.2011 a Înaltei Curți de Casați și Justiție.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul cererii, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin s.p. nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin d.p. nr. 4322/R/19.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au dispus următoarele în ceea ce-l privește pe condamnatul V. M. P.:
În baza art. 7 alin. 1, rap. la art. 2 lit. b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, a fost condamnat inculpatul V. M.-P., la 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal din 1969, pe o perioadă de 5 ani, pentru aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat.
În baza art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu, din art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 2! lit. a, b Cod penal din 1969, a condamnat același inculpat, la 2 ani închisoare pentru șantaj (faptă descrisă la pct. 1-7, persoană vătămată-martorul cu identitate protejată „C. M.”).
În baza art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969, a fost condamnat același inculpat, la 1 an închisoare pentru șantaj (faptă descrisă la pct. 1-8, persoană vătămată-martorul cu identitate protejată „C. M.”).
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu cu art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21 lit. a, b Cod penal din 1969, a fost condamnat același inculpat, la 1 an închisoare pentru loviri și alte violențe (faptă descrisă la pct. II-5, parte vătămată I. M.).
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 a fost condamnat același inculpat, la 1 an închisoare pentru loviri și alte violențe (faptă descrisă la pct. II-5, parte vătămată I. G.).
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 a fost condamnat același inculpat, la 1 an închisoare pentru loviri și alte violențe (faptă descrisă la pct. II-10, persoană vătămată-martorul cu identitate protejată „lonescu C.").
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală din 1968, s-a dispus achitarea inculpatului V. M. P., pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal din 1969 (faptă descrisă la pct. 1-7, persoană vătămată-martorul cu identitate protejată „lonoaia C.").
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal din 1969 pe o perioadă de 5 ani.
În baza s.p. nr. 402/23.12.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin d.p. nr. 4322/R/19.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 550/2010 din 20.12.2011, de către Tribunalul A.. Executarea pedepsei a început la data de 20.12.2011 și urmează să expire la data de 19.12.2017.
Potrivit art. 595 C.p.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează să se execute, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 C.p.
Condamnatului V. M. P. i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003.
În conformitate cu prevederile art.126 pct.2 și 247 din Legea nr.187/2012, odată cu . NCP, infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003 se abrogă.
Însă, în cauză nu sunt incidente prevederile art.4 C.p. Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat se regăsește la art. 367 C.p., conform al.1 fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani (în condițiile în care infracțiunea ce a intrat în scopul grupului nu este sancționată cu închisoarea mai mare de 10 ani).
În contextul în care pedeapsa aplicată în cauză a fost de 5 ani închisoare, iar aceasta nu depășește limita maximă prevăzută de legea nouă, în opinia instanței nu se impune aplicarea dispozițiilor art.6 C.p.
Cu privire la cele două fapte de șantaj, pentru care a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare, art.194 al.1 V.C.p. își are corespondent în art.207 al.1 C.p.; s-a constatat că pedepsele aplicate nu depășesc limitele prevăzute de legea nouă, închisoare de la 1 la 5 ani.
Inculpatul a mai fost condamnat la câte 3 pedepse de câte 1 an închisoare fiecare pentru infracțiunea de lovire și alte violențe, prev. de art.180 al.2 V.C.p., regăsită în noul cod la art.193 al. 2 C.p., instanța reținând că pedeapsa aplicată nu depășește limitele noi, de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda.
Faptele au fost comise în concurs real de infracțiuni, astfel că instanța a verificat dacă pedeapsa rezultantă aplicată depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 C.p.
Instanța a procedat la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi.
Astfel, s-a constatat că, potrivit art. 39 C.p., contopind cele 6 pedepse, se poate aplica o pedeapsă de cel mult 8 ani și 4 luni (pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din restul pedepselor rămase + sporul aplicat inițial, de 1 an închisoare, asupra căruia instanța nu poate interveni). Cum rezultanta aplicată inițial este de 6 ani închisoare, tribunalul a constatat că aceasta este legală și potrivit legii noi, astfel că nu a fost redusă.
Totodată, s-a reținut că pedeapsa complementară aplicată are corespondent în legea nouă sub aspectul conținutului și se înscrie în limitele legale prevăzute de legea nouă, motiv pentru care pedeapsa complementară a fost menținută.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat sesizarea ca fiind nefondată în privința condamnatului V. M. P. nefiind incidente dispozițiile referitoare la legea mai favorabilă (art. 4 și 6 din C.p.).
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație contestatorul V. M. P. solicitând admiterea contestației, aplicarea legii mai favorabile și înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor formulate, instanța constată că contestația formulată de condamnatul V. M. P. este nefondată, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 6 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Examinând situația condamnatului V. M. P., instanța constată că acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 C.p. vechi (1 an, respectiv 2 ani închisoare); aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din L. 39/2003 (5 ani închisoare); trei infracțiuni de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 C.p. vechi (trei pedepse de câte 1 an închisoare) și un spor de 1 an închisoare și s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b din C.p. vechi pe o perioadă de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
Verificând solicitarea condamnatului, instanța constată că în Noul C.p. intrat în vigoare la data de 1.02.2014, infracțiunea constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 N. C.p. este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani; infracțiunea de șantaj, prev. de art. 207 N. C.p. este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani și infracțiunea de loviri sau alte violențe, pre. de art. 193 N.C.p. este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Examinând cuantumul pedepselor aplicate inculpatului în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de Noul C.p., instanța constată că pedepsele aplicate se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă, neexistând posibilitatea reducerii pedepsei aplicate întrucât nu depășește maximul prevăzut de lege.
În privința sporului de 1 an închisoare aplicat, instanța apreciază că nu există posibilitatea înlăturării acestui spor întrucât în privința acestuia operează autoritatea de lucru judecat, iar în procedura contestației este analizată incidența legii mai favorabile și se dispune cuantificarea pedepsei în așa mod încât pedeapsa aplicată efectiv să nu depășească maximul prevăzut de legea nouă, neexistând posibilitatea analizării oportunității aplicării sau înlăturării unui spor de pedeapsă, doar dacă acest spor ar depăși limita prevăzută de legea nouă, respectiv de 1/3 din pedeapsă.
De asemenea, în cadrul acestei proceduri instanța nu are posibilitatea să reanalizeze starea de fapt, vinovăția, să reindividualizeze pedeapsa, întrucât aceste elemente au dobândit autoritate de lucru judecat, iar o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeași faptă, motiv pentru care instanța apreciază că hotărârea instanței este temeinică și legală.
De altfel și pedeapsa complementară aplicată, pe un termen de 5 ani, se încadrează în condițiile prevăzute de Noul C.p., durata maximă prevăzută pentru o astfel de pedeapsă fiind de 5 ani, astfel că nu este depășită această durată, motiv pentru care instanța apreciază că și sub acest aspect nu există un motiv de reducere a pedepsei complementare cu privire la durata acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 595 Noul C.p.p. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013 se va respinge contestația formulată de condamnatul V. M. P. împotriva sentinței penale nr. 208/LF din 17.03.2014 a Tribunalului T..
În baza art. 275 alin. 2 Noul C.p.p. va fi obligat contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat și se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 595 Noul C.p.p. rap. la art. 23 din Legea nr. 255/2013 respinge contestația formulată de condamnatul V. M. P. împotriva sentinței penale nr. 208/LF din 17.03.2014 a Tribunalului T..
În baza art. 275 alin. 2 Noul C.p.p. obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. B. A. B.
Red. Gh.B./29.04.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./ 16 Mai 2014
Prima instanță: D. C.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 362/2014. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 372/2014. Curtea de... → |
|---|
