Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1152/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1152/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1152/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02 octombrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: V. S.

JUDECĂTOR: C. C.

JUDECĂTOR: F. I.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M.-U..

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpatul Benețchi N., partea civilă H. M. C. și asigurătorul U. A. SA împotriva sentinței penale nr. 1618/17.06.2013 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.09.2013, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 02.10.2013, când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului BENEȚCHI N., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.penal, constând în aceea că la data de 21.11.2008, fiind angajat la . A., în timp ce ieșea din curtea complexului comercial Real 1 din Timișoara, aflându-se la volanul autocamionului cu numărul de înmatriculare_, având atașată remorca cu numărul de înmatriculare_, a acroșat-o pe partea vătămată H. M. C., angajată ca agent de pază la ., punct de lucru în incinta complexului Real I, provocându-i acesteia vătămări ce au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale.

P. sentința penală nr. 1618/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._,

În temeiul art. 184 al. 2, 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de:

-1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cu suspendarea condiționată a executării ei în temeiul art. 81 C. pen.

În temeiul art 7 al 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul BENEȚCHI N. după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ inculpatul urmând a fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic, în temeiul art 5 al 5 din Legea nr 76/2008.

În temeiul art. 14 și art 346 C.p.p., a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar E. S. A. și alături de asigurător UNIQUA A. SA, la plata către partea civilă H. M. C. a sumei de 1639 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 7000 Euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale. S-au respins în rest pretențiile civile.

În temeiul art. 346 al. 1 C.p.p. raportat la art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006, a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență Timișoara și a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar E. S. A. la plata sumei de 3528,90 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 193 alin.1,2,4 rap.la art. 191 alin.2,3 C.proc.pen, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar E. S. A. și alături de asigurător UNIQUA A. SA, la plata către partea civilă H. M. C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 191 alin. 1 și alin.3 C.proc.pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar E. S. A. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că potrivit declarațiilor părții vătămate H. M. C., în data de 21.11.2008 aceasta a început programul de lucru la orele 07,00 și urma să-l încheie la orele 15,00, la punctul de lucru ., situat în incinta magazinului Real Hypermarket SRL din Timișoara Calea A. nr.56A, având ca sarcină de serviciu supravegherea zonei comerciale în calitate de agent de pază. Conform acelorași declarații, în jurul orelor 10,00, fiind în timpul pauzei de masă, s-a deplasat în zona de lângă poarta de acces auto a magazinului, în apropierea gheretei paznicului, în locul respectiv aflându-se alte două persoane de sex feminin, respectiv martorele T. G. și I. E., ale căror declarații confirma aspectele menționate.

Din declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile părții vătămate, cu ale martorilor audiați în cauză și cu constatările procesului verbal de cercetare la fața locului, rezultă că în jurul orelor 10,00, pe poarta de acces auto mărfuri a complexului comercial Real 1, a ieșit autotrenul cu numărul de înmatriculare_, având semiremorca cu numărul de înmatriculare_, ce era condus de inculpatul Benețchi N., angajat al . A., ce trebuia să aprovizioneze cu marfă în ziua respectivă mai multe magazine din Timișoara, printre care și Real.1. Ajuns în dreptul porții de acces auto mărfuri, pe unde intenționa să părăsească incinta îngrădită a curții magazinului Real1, după ce a descărcat marfa transportată, inculpatul a prezentat documentele de transport, apoi pentru a se încadra spre drumul de ieșire, a efectuat o manevră de virare la dreapta. În acel moment, între autocamion și zidul din beton aflat în fața gheretei paznicului, situată în exteriorul spațiului îngrădit aparținând magazinului, se găseau partea vătămată H. M. C., împreună cu martorele T. G. și I. E., care au părăsit în grabă zona, în timp ce partea vătămată a rămas, neștiind în ce parte să se îndrepte aceste din urmă aspecte fiind confirmate de susținerile părții vătămate, ale martorelor T. G. și I. E., precum și de declarațiile martorului B. A.. Datorită virajului efectuat de către inculpat, partea posterioară a remorcii s-a deplasat către stânga, prinzând-o pe partea vătămată H. M. C. între parapet și cutia de scule, ce era fixată de remorcă. În acel moment, inculpatul Benețchi N. a fost atenționat de către un alt șofer, martorul B. A., după care a oprit autocamionul, partea vătămată H. M. C. fiind eliberată prin demontarea cutiei de scule de către inculpatul Benețchi N. împreună cu alți șoferi prezenți la locul accidentului. Ulterior partea vătămată a fost transportată de către serviciul de ambulanță la S. C. Județean de Urgență Timișoara, pentru acordarea îngrijirilor medicale de specialitate, întrucât a suferit leziuni care au necesitat 90 de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar.

Sub aspectul prejudiciului material instanța a constatat că sunt dovedite următoarele sume: 39 lei reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal, contravaloarea saltelei în sumă de 1300 lei și contravaloarea transportului în cuantum de 300 lei, rezultând un prejudiciu material ca urmare a accidentului în cuantum total de 1639 lei daune materiale. În cauză nu se poate proceda nici la o apreciere globală a cuantumului sumei pretinse în raport de perioada internării, numărul de zile de îngrijiri medicale sau tratamentul părții vătămate, cu excepția celei care s-a reținut a fi dovedită, întrucât din probele administrate nu rezultă nici măcar indicii în acest sens. Pentru considerentele învederate restul pretențiilor materiale ale părții civile au fost respinse ca neîntemeiate.

Față de forma culpei inculpatului la producerea accidentului rutier, dar și pentru ca suma ce va fi acordată cu titlu de daune morale să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză, prima instanță a apreciat că suma de 7000 euro este în măsură să contribuie la acoperirea prejudiciului moral.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpatul Benețchi N., partea civilă H. M. C. și asigurătorul U. A. SA.

Partea civilă recurentă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, casarea sentinței penale recurate atât pe latura civilă cât și pe latură penală și în rejudecare, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată, iar pe latură penală condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare. A arătat, în esență că prima instanță nu s-a preocupat în ce privește daunele morale, nu a ținut cont de leziunile din expertiza medico-legală și faptul că i s-a redus piciorul cu 2 cm, iar daunele materiale precum și cheltuielile de judecată au fost reduse fără justificare,

Asigurătorul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și în rejudecare, diminuarea daunelor morale acordate părții civile, iar plata acestora să fie făcută în echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului arătând că răspunderea asigurătorului este de natură contractuală.

Inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, și casarea cu trimitere pre rejudecare arătând că motivarea hotărârii contrazice dispozitivul, prin dispozitiv s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului, iar din motivarea hotărârii se poate reține culpa părții vătămate în producerea accidentului. Mai arată că inculpatul a fost lipsit de apărare la prima instanță, solicitând achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C.p.p., culpa aparținând părții civile.

Recursul părții civile este întemeiat și va fi admis, sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond, precum și al cheltuielilor judiciare, iar celelalte recursuri vor fi respinse, pentru următoarele considerente:

Inculpatul, în momentul comiterii faptei, era angajat pe post de șofer la . A., calitate în care se afla la volanul autocamionului cu numărul de înmatriculare_, fiind supus prevederilor OUG 195/2002 referitoare la circulația pe drumurile publice, pe care le-a nesocotit, respectiv nu a respectat dispozițiile art.35 și 54 din OUG 195/2002, care prevăd următoarele:

Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers….sau de virare spre dreapta ori spre stânga… este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Participanții la trafic, trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

Fapta a fost săvârșită din culpă, acesta socotind fără temei că rezultatul nu se va produce, întrucât, la momentul la care a ieșit din curtea magazinului pentru a se încadra pe drumul de legătură cu drumul național, înainte de efectua manevra de virare spre dreapta, a observat persoanele din apropiere, dar nu a luat nici o măsură de atenționare a acestora, deși spațiul de manevră era redus, aspecte ce rezultă atât din declarațiile persoanelor audiate, cât și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.

Potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, coroborate cu celelalte probe administrate, partea vătămată putea să evite producerea accidentului, întrucât, deși a observat autotrenul condus de inculpat, ce se pregătea să efectueze o manevră de virare, nu a părăsit spațiul, deși alte persoane aflate în aceeași situație, s-au retras în siguranță, așa cum rezultă din declarațiile martorelor T. G. și I. E.. Declarațiile părții vătămate referitoare la faptul că locul respectiv era unul destinat fumatului, nu pot constitui o justificare a prezenței acesteia în locul respectiv, în condițiile în care din coroborarea actelor dosarului nu rezultă că era loc special amenajat pentru fumat.

În drept, fapta inculpatului Benețchi N. care, în data de 21.11.2008, în timp ce conducea autocamionul cu numărul de înmatriculare_, având atașată remorca cu numărul de înmatriculare_, la ieșirea din curtea magazinului Real1 din Timișoara, a acroșat-o pe partea vătămată H. M., provocându-i acesteia vătămări ce au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 al.2,4 C.p.Față de situația de fapt reținută, s-a constatat culpa egală a ambelor părți în producerea accidentului rutier, ce se deduce din modalitatea de individualizare a pedepsei, dar mai ales din cuantificarea despăgubirilor civile acordate, care au fost reduse proporțional cu culpa părților.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, legal și temeinic prima instanță a apreciat că că scopul de prevenție specială și generală al pedepsei cât și reeducarea inculpatului poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În privința întinderii prejudiciului material, prin depozițiile martorilor P. D. și O. C. M., precum și actele medicale depuse la dosarul cauzei, s-a făcut dovada îngrijirilor medicale de care a beneficiat partea vătămată, pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale cât și ulterior, a terapiei de recuperare, a tratamentelor și medicamentelor necesare, precum și a faptului că în prezent capacitatea de muncă a părții vătămate este mult diminuată, fiind pensionată pe caz de boală. Prima instanță, greșit nu a avut în vedere și cuantumul îngrijirilor la domiciliu potrivit celor două contracte de prestări servicii nr. 2/2008 și respectiv nr. 4/2009, în sumă totală de 1990 lei, omițând să acorde și sumele aferente tratamentelor recuperatorii în Stațiunea Saturn în datele de 28.04.2010 și respectiv 22.05.2011, în sumă totală de 756 lei, după cum greșit nu a fost acordată nici suma de 4 926 lei, reprezentând cheltuielile cu medicamente, masaje, scutece, traverse, transport. Însumând aceste cheltuieli rezultă 7672 lei, urmând a fi acordată înjumătățită, dată fiind culpa de 50% reținută ambelor părți, iar în urma scăderii din suma deja acordată de prima instanță, inculpatul va fi obligat la plata unei diferențe de 2197 lei.

Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat și prejudicii morale, decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele post traumatice, care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie comparativ cu situația lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că în urma accidentului din 2008, partea vătămată a suferit o curtare sechelară a piciorului drept cu 2 cm, rămânând cu o inconsistență urinară și fecală, ce îi afectează fizic și moral viața, deplasându-se cu greutate, fiind nevoită să se pensioneze, datorită gradului de invaliditate deși are 47 de ani. În consecință, pentru cuantificare cât mai justă a daunelor morale, instanța este nevoită să stabilească întinderea cuantumului acestora raportat la cele de mai sus, și să acorde o compensare între o viață normală pe care ar fi putut să o ducă înainte de accident și o altfel de viață pe care va trebui să o ducă după accident, observând că suma acordată de prima instanță, de 7 000 euro cu titlu de daune mo0rale nu este suficientă și în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de partea vătămată, impunându-se o majorare a acestor daune morale la 20.000 Euro în favoarea părții civile H. M. C., plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății, ținând cont și de culpa concurentă de 50% a părții vătămate în producerea accidentului din data de 21.11.2008 .

În ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de_ lei solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că acestea sunt vădit disproporționate raportat la activitatea desfășurată de apărător în cadrul procesului, respectiv poziția procesuală a clientului acestuia, parte vătămată și civilă, și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar E. S. A. și alături de asigurător UNIQUA A. SA, la plata către partea civilă H. M. C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Partea vătămată a solicitat această sumă, arătând că în fața instanței de fond, activitatea avocatului a constat, pe lângă actele procedurale efectuate în cauză, în toate fazele procesuale și în alte cereri, petiții, plângeri care au fost cerute și care s-au terminat prin respingerea lor. Or, aceste cheltuieli judiciare, relativ la plângerile formulate în instanță contra actelor procurorului sau altor organe judiciare, puteau fi cerute în cadrul acelor procese, susținerile părții vătămate fiind neîntemeiate din acest punct de vedere.

În materia cheltuielilor judiciare efectuate de părți în procesul penal, nefiind reglementări exprese sau care să cuprindă dispoziții contrare, în Codul de procedură penală, sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă. Procesul fiind început înainte de . noului cod de procedură civilă, se vor aplica dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

Altfel spus, raportul juridic dintre avocat și clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanței se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată. Contractul de asistență juridică se menține în integralitate astfel că, clientul va plăti avocatului onorariul convenit.

P. urmare, instanțele de judecată au dreptul de a reduce onorariile avocaților în cadrul operațiunii de determinare a cheltuielilor de judecată, în funcție de situația concretă din speță.

Cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, acordate de prima instanță, față de obiectul cauzei dedus judecății, soluționat pe o durată lungă de timp, sunt apreciate disproporțional, motiv pentru care Curtea va admite și acest motiv de recurs, în sensul majorării cheltuielilor de judecată, întru-un cuantum considerat rezonabil, ținând cont și de culpa reținută părții vătămate în producerea evenimentului rutier, de faptul că latura civilă a cauzei a fost admisă în parte, dar și de aspectele menționate, că eventualele cheltuieli cu procesele legate de desfășurarea prezentei cauze trebuiau cerute în cadrul acelor procese.

Față de cele ce preced, în baza art. . 385¹⁵ pct. 2 lit. d C. pr. pen. se va admite recursul declarat de partea civilă se va casa sentința recurată, în latură civilă și rejudecând se va majora cuantumul daunelor morale de la 7.000 Euro la 20.000 Euro în favoarea părții civile H. M. C., plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății, cuantumul daunelor materiale la suma de 2197 lei, precum și cheltuielile de judecată către partea civilă, la suma de 6.000 lei.

Se vor menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.

În baza art. 385¹⁵, pct.1 lit. b Cpp se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul Benețchi N. și asigurătorul U. A. SA, împotriva aceleiași sentințe.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C.p.p. și 192 alin. 3 C.p.p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.385¹⁵ pct.2 lit.d Cpp admite recursul declarat de partea civilă H. M. C. împotriva Sentinței penale nr. 1618/17.06.2013 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._ .

Casează sentința recurată, în latură civilă și rejudecând:

Majorează cuantumul daunelor morale de la 7.000 Euro la 20.000 Euro în favoarea părții civile H. M. C., plătibil în lei conform ratei de schimb practicată de Banca Națională a României la data plății.

Majorează cuantumul daunelor materiale la suma de 2197 lei, precum și cheltuielile de judecată către partea civilă, la suma de 6.000 lei.

Menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.

În baza art. 385¹⁵, pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul Benețchi N. și asigurătorul U. A. SA, împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul recurent și asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs de câte 100 lei, fiecare.

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părții civile rămân în sarcina acestuia.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 02.10.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

V. S. C. CosteaFlavius I.

GREFIER,

C. P.

Red. V.S./21.X.2013

Tehnored. C.P./2 ex/21.10.2013

Primă instanță: Jud. Timișoara

Jud.E.L.B.