Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 362/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 362/A
Ședința publică din 24 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul R. M. N., asiguratorul . V. SA, partea responsabilă civilmente G. ENTREPRISE SRL, părțile civile P. V., P. D. C., P. A. S., P. V., P. F. împotriva sentinței penale nr. 104/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant R. M. N., asistat de avocat ales C. R., prezente părțile civile apelante P. V. și P. D. C., asistate de avocat F. M. A. și avocat I. N., pentru părțile civile apelante P. F., P. A. și P. V. lipsă, se prezintă avocat F. M. A. și avocat I. N., pentru partea responsabilă civilmente apelante . se prezinte avocat Cruceni R., nereprezentat fiind asiguratorul apelant A. R. A. V. SA.
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul părților civile apelante depune la dosar practică judiciară cu privire la cuantumul daunelor morale.
Apărătorul ales al inculpatului și al părții responsabile civilmente, avocat C. R. depune la dosar motive de apel și solicită efectuarea unei expertize tehnice-auto privind dinamica producerii accidentului, arătând că există inadvertențe mari între cele două rapoarte de expertiză efectuată în cauză. Astfel, se arată că unul dintre experți a apreciat că cioburile provin de la geamurile autoturismului, iar alt expert că provin de la sticlele de bere aflate în autoutilitara condusă de inculpat și nici unul dintre experți nu a luat în calcul greutatea autotrenului condus de inculpat, condiție în care orice greutate în plus da o altă forță impactului.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de probațiune formulată de apărătorul ales al inculpatului și al părții responsabil civilmente.
Apărătorul părților civile apelante, avocat F. M. A., se opune cererii de probațiune, având în vedere ansamblul probator administrat de Judecătoria A., arătând că există rapoartele criminalistice din care rezultă că traiectoria a fost impusă de viteza excesivă cu care circula inculpatul, context în care greutatea autotrenului nu mai are nici o importanță și prin urmare, consideră că în ceea ce privește concluziile expertului criminalist, acestea au fost lămuritoare.
Apărătorul părților civile apelante, avocat I. N., solicită respingerea cererii de probațiune, arătând că la dosar există expertiza efectuată de INEC, care a concluzionat că accidentul a avut loc pe sensul de deplasare a autoutilitarei Mercedes, neputând fi susținută opinia inculpatului, lucru evidențiat și de faptul că cioburile provenind de la sticlele de bere s-au găsit pe sensul de deplasare a autoutilitarei.
Procurorul solicită respingerea cererii de probațiune, considerând că aspectele ce se doresc a fi dovedite au fost lămurite de probele administrate în cauză.
Instanța, în baza art. 100 al. 4 Cpp, respinge cererea de efectuare a expertizei tehnice-auto, existând suficiente probe la dosar pentru lămurirea aspectelor ce se solicită a fi probate, iar motivele invocate de inculpat țin mai mult de aprecierea probelor, decât de existența unor noi probe.
Se procedează la audierea inculpatului apelant R. M. N., după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul părților civile apelante, avocat F. M. A., solicită admiterea apelului și în rejudecare pe latura penală a cauzei, condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, iar pe latură civilă, admiterea în totalitate a acțiunii civile. Se consideră că prima instanță nu a motivat hotărârea cu privirea la pedeapsa minimă aplicată inculpatului, motivarea fiind realizată la modul general. Astfel, prima instanță nu a ținut cont de atitudinea nesinceră a inculpatului în contextul în care probele științifice administrate în cauză au condus spre vinovăția acestuia. Totodată, se arată că sentința atacată nu a fost motivată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, această pedeapsă nesatisfăcând criteriile prevăzute la art. 74 al. 1 lit. c Cpp, infracțiunea având ca urmare decesul victimei și nici cele prevăzute la lit. f, conduita inculpatului fiind una de negare a vinovăției. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se arată că daunele morale acordate părților civile sunt derizorii prin raportare la suferințele cauzate ca urmare a accidentului. Astfel, se arată că urmare acestui accident a avut loc decesul lui P. V., moartea victimei fiind violentă, iar părților civile li s-a cauzat atât un prejudiciu moral, cât și unul material. De asemenea, se consideră că suma solicitată cu titlu de daune morale reprezintă o reparație justă pentru prejudiciul constând în grave daune psihice și emoționale suferite de părțile civile, reprezentând doar o mică consolare pentru pierderea irecuperabilă suferită.
Apărătorul ales al inculpatului și al părții responsabile civilmente, avocat C. R., solicită respingerea apelurilor formulate de părțile civile pe latură penală, considerând că prima instanță în mod corect a avut în vedere conduita inculpatului și cazierul auto al acestuia care dovedește faptul că a respectat Codul rutier. Se mai solicită a se avea în vedere și lipsa antecedentelor penale care au condus la aplicarea unei pedepse coborâte la minimul special. Cu privire la latura civilă a cauzei, se arată că prima instanță a acordat un cuantum ridicat, scopul despăgubirilor nefiind îmbogățirea fără just temei, iar suferinta psihică deși este puternică nu poate fi apreciată valoric într-un cuantum atât de mare.
În susținerea apelului declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. a Cpp, iar pe latura civilă a cauzei, respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată. Se arată că din materialul probator nu se poate desprinde vinovăția inculpatului,, prima instanță neanalizând materialul probator astfel încât să dea forță probantă doar acelei expertize care se coroborează cu restul probelor administrate. Astfel, se arată că greutatea autoutilitarei care ar fi putut influența formula de calcul folosită de expert precum și poziția locului impactului nu a fost luată în calcul de acesta.
În subsidiar se solicită ca reținându-se circumstanțele reale și personale ale inculpatului să-i fie aplicată acestuia o pedeapsă cu închisoarea, iar în baza art. 83 Cp să se dispună amânarea aplicării pedepsei, ținându-se seama de faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, a depus eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.
Cu privire la latura civilă a cauzei se solicită diminuarea cuantumului despăgubirilor civile pe care îl consideră fiind exagerat, având în vedere numărul de părți civile constituite,, existența unei culpe comune în producerea evenimentului rutier, fapt reținut și din expertizele efectuate. De asemenea, se consideră ca fiind greșită interpretarea instanței de fond care vizează angajarea răspunderii civile pentru plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilimente și alături de asigurator, arătându-se că răspunderea societății de asigurare este antrenată direct în temeiul contractului de asigurare RCA; neputând fi reținută o solidaritate la plata acestor despăgubiri. În consecință, se solicită înlăturarea obligației solidare la plata despăgubirilor civile atâta timp cât valoarea despăgubirilor nu depășește plafonul aferent anului săvârșirii infracțiunii, întrucât asiguratorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpat, ci el va răspunde singur în temeiul contractului de asigurare și limita asigurării.
Apărătorul părților civile apelante, avocat I. N., solicită respingerea apelurilor formulate de inculpat, partea responsabilă civilmente și asigurator ca nefondate, din ansamblul probator rezultând vinovăția exclusivă a inculpatului care a recunoscut inițial săvârșirea faptei. Se consideră că cele două expertize efectuate au edificat vinovăția inculpatului, iar opinia separată a expertului angajat de inculpat, nu are la bază materialul probator administrat în cauză. Cu privire la cererea privind diminuarea daunelor morale, consideră că acest lucru nu se impune, arătându-se că s-au acordat sume egale doar pentru soția și copiii victimei, fiind dovedită legătura emoțională dintre victimă și părțile civile, în acest sens practica judiciară depusă de asigurator nefiind relevantă, starea de fapt fiind alta decât cele invocate în spețele indicate.
Procurorul solicită respingerea apelurilor declarate. Cu privire la apelul declarat de inculpat, se consideră că soluția dată de prima instanță, atât pe latura penală cât și pe cea civilă, este temeinică și legală, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului și fiind cuantificate corect daunele materiale și morale. Cu privire la solicitarea de amânare a executării pedepsei, se arată că această instituție nu poate fi aplicată în cauză.
Inculpatul apelant R. M. N., având ultimul cuvânt, se arată de acord cu concluziile apărătorului său.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 19.12.2012 în dosar nr.6928/P/2011 și înregistrat la această instanță la data de 01.11.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art.178 al.1, 2 Cod penal
Prin rechizitoriu s-a reținut în principal că fapt că în data de 23.10.2011, în jurul orelor 03,00, inculpatul în timp ce conducea pe D.N. 7 în localitatea Nădlac autoutilitara marca DAF înmatriculată cu numărul_ care tracta semiremorca marca SCHWARTZMULLER cu numărul de înmatriculare_, intrând într-o curbă la dreapta, datorită vitezei de deplasare și-a dat seama că nu va putea aborda curba, a frânat autotrenul, pierzând controlul acestuia, intrând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Mercedes condusă de victima P. V., care în urma impactului a decedat.
În cauză s-au constituit părți civile fii inculpatului P. A.-S. și P. D.-C., soția acestuia – P. V., precum și părinții victimei – P. V. și P. F..
Prin sentința penală nr. 104/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 178 al. 2 Cod penal, a fot condamnat inculpatul R. M. N., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, art. 71 al. 5 Cod penal și art. 82 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin prezenta sentință și fixează termen de încercare pentru inculpat de 4(patru) ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune, precum și a art.84 Cod penal.
În baza art. 346 raportat la art. 14 Cod procedură penală, au fost admise în parte acțiunile civile exercitate de către părțile civile P. A.-S., P. D.-C., P. V., P. V., și P. F. și în consecință a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente ., și alături de asiguratorul . V. I. G. SA, și în limitele contractului de asigurare la plata următoarelor sume către părțile civile: 1.399 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 150.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P. A.-S.; 150.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P. D.-C.; 417 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 150.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P. V.; 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P. V.; 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P. F., fiind respinse în rest pretențiile civile formulate de părțile civile.
În baza ar 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente la plata către stat a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria A. a reținut că în data de 23.10.2011, pe timp de noapte, în jurul orelor 03,00, inculpatul conducea autoutilitara marca DAF înmatriculată cu numărul_ care tracta semiremorca marca SCHWARTZMULLER cu numărul de înmatriculare_, pe D.N. 7, pe sensul de mers A. – Nădlac, în condiții de carosabil umed și ajungând n localitatea Nădlac, în zona unei curbe deosebit de periculoase, datorită vitezei de deplasare, a încercat să o reducă pentru a putea aborda curba, a frânat autovehiculul, însă, a pierdut controlul direcției de deplasare, deplasându-se spre stânga, a pătruns pe contrasens, unde a intrat în impact frontal cu autovehiculul marca Mercedes condus de victima P. V., autoutilitară care în urma rotirii acelor de ceasornic, a părăsit partea carosabilă spre dreapta, ajungând pe calea de acces a unui imobil, unde s-a răsturnat. În urma accidentului victima P. V. a decedat, iar potrivit raportului medico-legal de necropsie de la fila 32 dosar u.p., moartea acestuia a fost violentă și s-a produs în urma leziunilor traumatice prezentate prin lovire de corp dur, în condițiile unui accident rutier. S-a reținut că deși inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, vinovăția sa pentru producerea accidentului de circulație rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.31/13.03.2013 efectuat în cauză de expertul criminalist autorizat A. C. P., unde la capitolul VI. Concluzii se menționează faptul că: impactul a avut loc exclusiv pe sensul de deplasare al autovehiculului Mercedes interior zonei în care au fost identificate urmele de frecare în direcția A., viteza autovehiculului condus de inculpat la momentul impactului a fost probabil de 74 km/h; în condițiile reținute evenimentul rutier nu putea fi evitat de către victima P. V. nici de la viteza maximă admisă legal pe sectorul de drum respectiv, iar producerea accidentului putea fi prevenită de către inculpatul R. M. N. dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și care să-i permită păstrarea traiectoriei autovehiculului în limitele benzii corespunzătoare sensului său de deplasare, prevenind astfel deraparea și implicit producerea accidentului.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului R. M. N. - care la data de 23.10.2011 în jurul orelor 03,00-03,35, în timp ce conducea pe raza localității Nădlac, respectiv pe DN 7 sensul și direcția de mers A.-Nădlac, autotrenul cu numărul de înmatriculare_ aflat în cuplu cu semiremorca cu numărul de înmatriculare_, la km 592+700 datorită neadaptării vitezei regulamentare într-o curbă periculoasă la dreapta, a provocat un accident de circulație, în urma căruia victima P. V. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 al.1, 2 Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut criteriile generale prev. de art.72 Cod penal și art.52 Cod penal, precum și pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului care astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar se află la primul conflict cu legea penală, astfel că în baza art.178 al.1, 2 Cod penal, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, fiindu-i interzisă exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, art. 71 al. 5 Cod penal și art. 82 Cod penal, având în vedere că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este una din culpă, văzând și adeverința de la fila 86 dosar emisă de IPJ Argeș – Serviciul Rutier, din care rezultă că din anul 1985 – data eliberării permisului de conducere și până în prezent, inculpatul a avut doar două sancțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, precum și caracterizarea de la fila 87 dosar emisă de ., unde inculpatul este angajat ca șofer, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare pentru inculpat de 4(patru) ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de părțile civile, prima instanță a considerat că acestea sunt dovedite cu înscrisurile de la filele 18-19 dosar și, respectiv cu factura de la fila 36 dosar pentru contravaloarea edificării monumentului funerar, motiv pentru care, a fost admisă cererea de constituire ca parte civilă a acestor două părți civile, obligând inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente ., în considerarea faptului că la data producerii accidentului acesta se afla în timpul exercitării atribuțiilor în calitate de șofer la această societate comercială și, alături de asiguratorul . V. I. G. SA, la plata acestor sume.
În privința daunelor morale solicitate de părțile civile, prima instanță a apreciat că în mod indubitabil decesul victimei a pricinuit familiei sale traume psihice determinate atât de împrejurările în care s-a produs accidentul, precum și de caracterul violent al morții tatălui, soțului, respectiv fiului părților civile. Deși s-a reținut că aprecierea cuantumului acestor daune morale este dificilă, la stabilirea despăgubirilor echivalente prejudiciului moral, prima instanță a avut în vedere consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele și măsura în care părțile civile au fost afectate emoțional, având în vedere vârsta victimei de 56 ani.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că între victimă și familia sa existau strânse legături, victima făcând parte în mod real și efectiv atât din viața de familie a celor doi fii ai săi, cât și a părinților și în mod evident a soției sale, împreună cu care se îngrijea de nepoții lor.
Cu privire însă la întinderea prejudiciului, prima instanță a considerat însă că sumele solicitate cu acest titlu sunt prea mari, așa încât, ținând cont de consecințele nefaste pe care accidentul le-a avut asupra acestor părți civile, a apreciat că, acordarea sumelor de câte 150.000 lei cu titlu de daune morale către cei doi fii și, respectiv soția victimei și câte 50.000 lei cu același titlu către fiecare din părinții victimei sunt în măsură să contribuie la alinarea suferințelor de ordin moral încercate de părțile civile, fără a constitui în egală măsură o sursă de îmbogățire fără just temei al acestora, respingând în rest pretențiile civile formulate.
Întrucât s-a reținut că la data producerii accidentului autotractorul condus de către inculpat beneficia de polița de asigurare de răspundere civilă ./01/TO/XZ nr._ (f.48 dosar u.p.) încheiată cu asiguratorul . V. I. G. SA, iar semiremorca beneficia de polița cu ./01/TO/XZ nr._ încheiată cu același asigurator, instanța a obligat inculpatul la plata sumelor de mai sus, în solidar cu partea responsabil civilmente . și alături de asiguratorul . V. I. G. SA.
Avându-se în vedere soluția de condamnare dispusă în cauză, prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente la plata către stat a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 104 din 21.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. au declarat apel în termen legal inculpatul R. M. N., asiguratorul . V. SA, partea responsabilă civilmente G. ENTREPRISE SRL și părțile civile P. V., P. D. C., P. A. S., P. V., P. F..
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită achitarea sa pentru infracțiunea de ucidere din culpă și pe latură civilă, respingerea acțiunii civile ca neîntemeiate, arătând că există deosebiri de păreri între opiniile exprimate de experți, din raportul de expertiză întocmit de expertul criminalist P. A., rezultând faptul că cioburile identificate la fața locului nu provin de la geamurile celor două autovehicule, ci de la încărcătura autotrenului DAF a cărei masă totală era de 11.441,50 kg și care nu a fost luată în considerare de nici un expert, dar și faptul că instanța a reținut o stare de fapt eronată, potrivit căreia inculpatul ar fi pătruns pe contrasens, deși acesta vira dreapta, fapt ce conduce la ideea inculpatul nu putea evita impactul, nici în situația înc are viteza ar fi fost nulă. Se mai solicită în motivele de apel, în subsidiar, să se dispună amânarea aplicării pedepsei, avându-se în vedere că sunt întrunite condițiile impuse de legiuitor, în sensul că acesta nu are antecedente penale, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, dar și raportat de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și de eforturile depuse de acesta pentru diminuarea sau înlăturarea consecințelor infracțiunii. PE latura civilă se consideră că despăgubirile civile acordate de prima instanță sunt exagerate în raport cu numărul mare al părților civile constituite, precum și raportat la culpa comună. Se consideră de asemenea, greșită interpretarea instanței de fond ce vizează angajarea răspunderii inculpatului pentru plata despăgubirilor civile în solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de asigurător, considerându-se că răspunderea societății de asigurare este antrenată direct în temeiul contractului de asigurare RCA; neputând fi reținută o solidaritate la plata despăgubirilor și în consecință, se solicită înlăturarea obligației solidare la plata despăgubirilor civile atâta timp cât valoarea despăgubirilor nu depășește plafonul aferent anului săvârșirii infracțiunii, deoarece asiguratorul va răspunde singur, în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării.
În motivarea apelului declarat de asigurator se solicită diminuarea cuantumului daunelor morale dispuse de prima instanță, considerându-le ca fiind exagerate, fără a se ține cont și de prevederile exprese ale Legii speciale în materie, conform căreia daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. Astfel, se arată că sumele trebuie stabilite în echitate, într-un cuantum rezonabil și nu în funcție de existența sau inexistența și bonitatea financiară a vreunui asigurator, pentru a nu se ajunge la exagerări de natură să contrazică însăși ideea de justiție, la cuantificarea acestora trebuind a fi avute în vedere principiile consacrate ale echității și proporționalitate, dar și realitatea actuală din România. Totodată se arată că dimensiunea prejudiciului moral trebuie stabilit și în raport de împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, respectiv condiții de noapte și carosabil umed, gravitatea acestora șif orma de vinovăție a inculpatului, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia și trebuie reținut și faptul că infracțiunea a fost produsă evident din culpă și nu cu intenție.
În motivarea apelului declarat de partea responsabilă civilmente se solicită diminuarea cuantumului despăgubirilor civile, considerându-se că acestea au fost acordate într-un cuantum exagerat, avându-se în vedere numărul mare de părți civile constituite, putându-se crea impresia unei îmbogățiri fără just temei. Se solicită a se constata de asemenea și existența unei culpe comune în producerea evenimentului rutier, fapt reținut și din expertizele efectuate, inclusiv faptul că autoutilitara condusă de victimă rula cu o viteză peste viteza legală. O altă critică adusă hotărârii atacate privește greșita interpretare ce vizează angajarea răspunderii civile pentru plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale în solidar cu inculpatul, alături de asigurător, considerându-se că răspunderea societății de asigurare este antrenată direct în temeiul contractului de asigurare RCA; neputând a fi reținută o solidaritate la plata acestor despăgubiri, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin accidente produse de autovehicule, nu-și pot avea aplicabilitate disp. art. 1000 al. 1 și 3 din Codul civil privind răspunderea pentru fapta altuia sau a comitenților pentru prejudiciul ocazionat de prepușii lor, care constituie temeiurile răspunderii civile în procesul penal, pentru faptele acestora. În consecință, se solicită înlăturarea obligației solidare la plata despăgubirilor civile atâta timp cât valoarea despăgubirilor nu depășește plafonul aferent anului săvârșirii infracțiunii, deoarece asiguratorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul vinovat de producerea accidentului, ci el va răspunde singur în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării.
În motivarea apelului declarat de părțile civile se solicită condamnarea inculpatului la o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat, iar în ce privește latura civilă a cauzei, admiterea în totalitate a acțiunilor civile exercitate în cauză, cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare efectuate. În ceea ce privește latura penală a cauzei se consideră că în mod netemeinic și nelegal s-a dispus aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, neținându-se cont de atitudinea nesinceră a inculpatului manifestată pe întreg parcursul procesului penal prin negarea vinovăției sale, în contextul în care probele științifice administrate converg spre concluzia că vinovăției acestuia. De asemenea, se arată că hotărârea primei instanțe este nemotivată sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, sentința este criticată sub aspectul daunelor morale acordate, acestea fiind considerate ca derizorii în raport cu suferințele morale cauzate ca urmare a decesului soțului, tatălui și respectiv fiului lor, suferințe la care li se adaugă și șocul psihic suferit de părțile civile Totodată se solicită a se observa că victima era un real sprijin financiar pentru familie.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu potrivit art. 417 al. 2 Cpp, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul probelor administrate în cauză și din care rezultă că la data de 23.10.2011 a avut loc un accident de circulație soldat cu decesul victimei P. V.. Inculpatul R. M. conducea pe DN 7 în localitatea Nadlac autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_ și făcând o curbă la dreapta, datorită vitezei necorespunzătoare de deplasare și realizând că raportat la încărcătura transportată nu putea aborda curba în condiții de siguranță, a frânat autotrenul intrând pe contrasens și lovind autoutilitara marca Mercedes condusă de victima P. V.. Urmare a coliziunii, șoferul autoutilitarei marca Mercedes a decedat.
În cuprinsul motivelor de apel inculpatul arată că nu se face vinovat de producerea accidentului de circulației soldat cu decesul victimei P. V., arătând că nu s-a luat în considerare că cioburile identificate în procesul-verbal de cercetare la fața locului nu provin de la geamurile celor două autovehicule, ci de la încărcătura autotrenului DAF a cărei masă totală era de 11.441,50 kg și care nu a fost luată în considerare, locul impactului fiind pe sensul său de mers, urmare a pătrunderii autoutilitarei Mercedes condusă de către victimă. Se susține de către inculpat că starea de pericol care a generat evenimentul rutier a fost dată de pătrunderea pe contrasens.
Instanța de apel va înlătura apărarea inculpatului, apreciind că acesta este singurul răspunzător de decesul victimei P. V., conducătorul autoutilitarei pe sensul căruia de mers a pătruns inculpatul, pentru considerentele ce vor fi prezentate. Astfel, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către organele de poliție la data de 23.10.2011, filele 7-11 dosar urmărire penală, la momentul producerii evenimentului rutier carosabilul era umed, cerul era înnorat și ploua în mod abundent, dinamica producerii accidentului fiind declarat ă verbal organelor de poliție de către inculpat. Acesta arată că în jurul orelor 3,30 se deplasa cu ansamblul camion din direcția A. – Nădlac pe DN 7, iar în momentul înc are a ajuns înaintea curbei deosebit de periculoase semnalizată în mod corespunzător, a frânat autovehiculul pentru a putea efectua virajul spre dreapta, însă datorită carosabilului umed a derapat, a pătruns pe contrasens și s-a izbit frontal cu autocamionul de autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ care se deplasa din direcția Nădlac –A. pe sensul opus de mers. Inculpatul mai arată că în momentul coliziunii avea o viteză de aproximativ 50 km/oră, în urma impactului ambele autovehicule au părăsit partea carosabilă, iar șoferul utilitarei a rămas încarcerat în autoutilitară. Dinamica producerii accidentului este redată și de planșele fotografice aflate la filele 12-24 dosar urmărire penală din care se poate desprinde concluzia potrivit căreia accidentul de circulație a avut loc contrar susținerilor inculpatului, pe sensul de mers al autoutilitarei condusă de către partea vătămată. Despre veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului – aspecte deosebit de importante consemnate de către organele de urmărire penale în ceea ce privește dinamica producerii accidentului, precum și poziția procesuală a inculpatului luată de către organele de poliție la fața locului – fac vorbire martorii L. F. și G. E. N. - filele 59-60 dosar de urmărire penală. Se impune precizarea că în momentul producerii accidentului de circulație ambii conducători auto de aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, transportând marfă.
Starea de fapt desprinsă din procesul-verbal de cercetare la fața locului este confirmată și de P. D. C., fiul victimei, care la data de 23.-10.2011 rula cu autoturismul său în spatele microbuzului cu nr. de înmatriculare_ condus de către tatăl său, aflându-se la aproximativ 30 de metri în spatele acestuia, fără ca între cei doi șoferi să fie interpuse alte autoturisme. Fiul victimei a observat momentul coliziunii celor două autovehicule, observând că microbuzul condus de către tatăl său a fost lovit de către un autotren care rula pe sens opus și care a pătruns pe contrasens, organele de poliție aducându-i la cunoștință că din primele cercetări ar rezulta că vinovat de producerea evenimentului rutier se face inculpatul R. M. N..
În cursul urmăririi penale inculpatul a fost audiat cu privire la evenimentul rutier – fila 64 dosar urmărire penală, acesta relatând în mod detailat modalitatea concretă de producere a accidentului rutier. Astfel, inculpatul arată că este angajat la firma . în calitate de șofer camion TIR, iar în data de 23.10.211 rula cu autotrenul identificat mai sus, încărcat cu ambalaje, având destinația Franța. În jurul orelor 3,30 inculpatul rula în orașul Nădlac, deplasându-se din direcția A. spre ieșirea din țară, iar într-o curbă deosebit de periculoasă, carosabilul fiind umed din cauza ploii, a frânat autocamionul pentru a putea executa virajul spre dreapta, însă a derapat și a pătruns pe contrasens, izbindu-se frontal de autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ care se deplasa din direcția Nădlac spre A., în urma impactului cele două autovehicule fiind proiectate în afara părții carosabile, pe partea stângă a sensului său de mers. Inculpatul arată că a coborât din autocamionul său și s-a deplasat la autoutilitara cu care intrase în coliziune, observând că șoferul acesteia se afla la volan, fiind conștient dar încarcerat, remarcând că imediat după producerea coliziunii la fața locului a sosit o persoană care s-a prezentat ca fiind fiul victimei, cei doi, inculpatul și fiul victimei, încercând să îl elibereze pe șofer care era prins între obiectele de fier ale microbuzului. Întrucât nu s-a reușit descarcerarea victimei, s-a apelat la ajutorul SMURD și a salvării. Declarația olografă a inculpatului semnată de acesta, corespunde cu poziția procesuală manifestată în fața organelor de poliție care au întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului.
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 31 din 13.03.2013 de către Institutul Național de Expertize criminalistice – Laboratorul Interjudețean Timișoara, concluziile acestuia aflându-se la filele 89-100 dosar urmărire penală. În cuprinsul expertizei se menționează că starea de pericol iminent pentru victima P. V. s-a declanșat în momentul în care a sesizat pătrunderea pe contrasens a ansamblului rutier înscris astfel pe o traiectorie ce urma să o intersecteze ireversibil pe cea a autovehiculului Mercedes pe care îl conducea. Se impune precizarea că autoutilitara Mercedes rula cu o viteză de 63 km/h în momentul apariției pe sensul său de mers a autotrenului condus de către inculpat. Prin urmare, s-a concluzionat că în condițiile reținute, evenimentul rutier nu putea fi evitat de către victimă și nici de la viteza maximă legală pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul, acesta nu putea fi evitat de către conducătorul autoutilitarei Mercedes, deoarece timpul pe care-l avea la dispoziție victima este independent de viteza cu care se deplasa. Starea de fapt rezultată din procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, ale martorilor asistenți, a fiului victimei, este întărită de concluzia raportului de expertiză care a stabilit că impactul a avut loc exclusiv pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de către victimă, că evenimentul rutier nu putea fi evitat de către aceasta, ci doar de către inculpat, dacă ar fi circulat cu o viteză care să nu depășească limita maximă de viteză pe sectorul respectiv de drum, care să-i permită păstrarea traiectoriei autovehiculului în limitele benzii corespunzătoare sensului său de deplasare, prevenind astfel apariției procesului de derapare și implicit, producerea accidentului. Instanța de apel va înlătura susținerile inculpatului și părții responsabile civilmente cu privire la necesitatea luării în considerare a încărcăturii semiremorcii pentru stabilirea dinamicii evenimentului rutier, câtă vreme acest lucru este un fapt care ar fi trebuit să fie avut în vedere de către inculpat. Astfel, în momentul în care a acesta a pornit în cursă cu destinația Franța în calitate de șofer, avea reprezentarea faptului că autoutilitara sa era încărcată cu faguri de masă, respectiv 11.441,50 kg, fapt ce ar fi necesitat ca inculpatul să își ia măsuri de prevedere și să ruleze cu o viteză corespunzătoare asigurării transportului în siguranță. În momentul producerii evenimentului rutier carosabilul era umed, ploua torențial și raportat la încărcătura semiremorcii transportate de către inculpat, asemenea măsuri de prevedere se impuneau cu atât mai mult. Este evident că la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul conducătorului autoutilitarei marca Mercedes a contribuit în mod decisiv forța ansamblului condus de către inculpat, dar aceste condiții nu sunt de natură să-i înlăture acestuia vinovăția, în condițiile în care accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii pe contrasens a inculpatului. Părerea expertului asistat de parte depusă la dosar în cursul urmăririi penale, pornește de la o altă premisă a dinamicii producerii accidentului, premisă care nu este conformă cu declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale, atât la momentul coliziunii cu ocazia întocmirii procesului-verbal la fața locului, cât și ulterior, scrisă de către acesta.
Împrejurarea că în cursul cercetării judecătorești – fila 72 dosar fond inculpatul și-a schimbat poziția procesuală învederând instanței că locul coliziunii a fost sensul său de mers, nu are relevanță în ce privește vinovăția acestuia, neexistând nici un motiv pentru care inculpatul prezintă o altă stare de fapt decât cea relatată în cursul urmăririi penale, la un moment apropiat de evenimentul rutier și când strategia de apărare nu era concepută. Schimbarea poziției procesuale în cursul cercetării judecătorești nu este explicată în nici un fel de către inculpat, urmând a fi interpretare de către instanță ca o încercare de exonerare a răspunderii penale, starea de fapt prezentată necoroborându-se cu probele administrate.
Astfel, instanța de apel apreciază că în mod corect a fost condamnat inculpatul al 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă fiind respectate criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute atât de art. 72 din vechiul Cod penal în vigoare la data pronunțării hotărârii de către prima instanță, cât și cele ale art. 74 Cod penal. Pedeapsa aplicată de către instanța de fond respectă gradul de pericol social al faptei comise, modul de comitere al activității infracționale, gravitatea rezultatului produs, conduita inculpatului după săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel reține că s-au constituit părți civile fii victimei P. A. S.,P. D. C., soția victimei P. V. și părinții victimei, P. V. și P. F., solicitând fiecare obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale. În ceea ce privește cuantumul daune materiale partea civilă P. A. S. a solicitat suma de 1399 lei, reprezentând contravaloare raport necropsie și contravaloarea sicriului, iar partea civilă P. V. a solicitat suma de 417 lei reprezentând contravaloarea edificării monumentului funerar.
Potrivit art. 1357 cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat print-o faptă ilicită, instanța de apel apreciază că în mod corect prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente . și alături de asigurator la plata sumei de 1399 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă P. alin S. și a sumei de 417 lei către partea civilă P. V., sume de bani ce reprezintă contravaloarea serviciilor de înmormântare ale victimei și dovedite prin facturile nr. 1222 din 27.10.2011 aflate la filele 36-37 dosar fond.
În ceea ce privește calitatea de parte responsabilă civilmente a . Pitești instanța de apel apreciază că la momentul producerii accidentului de circulație inculpatul avea calitatea de angajat al societății menționate, fiind șofer și la momentul evenimentului rutier se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu transportând marfă pentru societatea al cărui angajat era. Evenimentul rutier soldat cu decesul victimei P. V. s-a produs în timpul orelor de program, astfel încât răspunderea societății este evidentă, solidaritatea acestora operând în temeiul raportului de subordonare care există între prepus și comitent și care este reglementat de prevederile art. 1373 Cod civil. Răspunderea comitetului pentru fapta prepusului este independentă de răspunderea contractuală ce derivă din contractul de asigurare pe care autoutilitara condusă de către inculpat și proprietatea părții responsabile civilmente îl avea în momentul producerii evenimentului rutier, în primul az fiind vorba de o răspundere delictuală pentru fapta altuia, iar în al doilea caz fiind în prezentța unei răspunderi contractuale, cele două rsăopunderi având natură juridică și condiții de antrenare diferite.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente și alături de asigurător, instanța de apel apreciază că suma stabilită de către instanța de fond nu depășește cuantumul rezonabil. La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
În același sens sunt și reglementările Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra din perioada 21 - 25 iunie 1969, dintre care sunt semnificative următoarele: „1. Dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare. Semnificația și conținutul său exact prezintă diferențe nesemnificative în diferite sisteme de drept; 2. Principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut, pe de o parte, în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte, în caz de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalității umane, ca defăimarea, amestecul în viața privată, sechestrarea ilegală a persoanei; 3. În caz de deces, repararea daunelor morale trebuie acordată rudelor apropiate ale victimei dacă repararea este justificată în mod deosebit…5. Despăgubirea are ca scop de a da o compensare sau satisfacție victimei. În anumite cazuri, cuantumul compensației va putea fi determinat și de gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna; 6. Repararea trebuie să cuprindă, în afară de despăgubirea bănească și măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare; 7. La acordarea despăgubirilor trebuie să se facă distincție între dauna materială și dauna morală.; 8. În cazurile constatate, reparația poate fi acordată sub formă de vărsăminte periodice. În aceste cazuri este indicat ca beneficiarii să fie protejați împotriva devalorizării monedei; …”
În speță, suferințele părților vătămate sunt deosebite în condițiile în care în urma accidentului produs din culpa inculpatului a avut loc decesul tatălui, respectiv soțului și fiului, fiind zdruncinate relațiile de afecțiune, încredere și sprijin reciproc între membrii familiei, ceea ce face ca nicio sumă de bani să nu poată compensa o asemenea pierdere. Cu toate acestea, instanța este obligată să se raporteze la jurisprudența în materie, la nivelul salariului mediu pe economie, la nivelul de trai al colectivității, astfel încât să stabilească cu titlu de daune morale o sumă care să păstreze un grad de rezonabilitate, să nu constituie o îmbogățire fără just temei. Față de toate aceste aspecte, instanța de apel apreciază că sumele acordate de către instanța de fond, respectiv câte 150.000 lei pentru fii și soție și câte 50.000 lei pentru părinți, reprezintă o reparare corespunzătoare a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a inculpatului.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul R. M. N., asiguratorul . V. SA, partea responsabilă civilmente G. ENTREPRISE SRL, părțile civile P. V., P. D. C., P. A. S., P. V., P. F. împotriva sentinței penale nr. 104/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga fiecare apelant la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul R. M. N., asiguratorul . V. SA, partea responsabilă civilmente G. ENTREPRISE SRL, părțile civile P. V., P. D. C., P. A. S., P. V., P. F. împotriva sentinței penale nr. 104/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă fiecare apelant la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N.-30.05.2014
Tehnored- .C.U.-.30.05.2014
Prima inst. Jud. M. C. – Judecătoria Ara
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Încheierea nr. 29/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
