Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 29/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 29/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 29/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 29/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 ianuarie 2016

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpata C. S. A. împotriva sentinței penale nr.382/22.10.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpata apelantă lipsă, avocat ales P. V. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Avocatul ales al inculpatei apelante solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate în sensul de a schimba obligația de a nu conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere cu oricare altă obligație dintre cele expuse în cadrul art. 85 alin. 2 c.p., ori de a se dispune ca inculpata să respecte obligația prev. de art. 85 alin. 1 lit. g) c.p. impusă de prima instanță pentru o perioadă de cel mult 1 an și nu pe întreaga perioadă a termenului de supraveghere de doi ani cu a stabilit prima instanță.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că în mod corect s-au dat măsurile de supraveghere.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382/22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._,

În baza art. 335 al.1 Cod pen. cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a stabilit în ceea ce o privește pe inculpata C. S. A., fiica lui C. G. și cardoș E., născută la data de 19.01.1976, în B., jud. C.-S., cetățean român, căsătorită, 1 copil minor în întreținere, studii 12 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliată în ., jud. C.-S., CNP_, pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art.396 al.4 Cod pr.pen. rap la art.83 Cod pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen.

În baza art.85 al.1 Cod pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.85 al.2 lit.g Cod pen., a impus inculpatei, ca pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarele obligații:

- să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.

În baza art.83 al.4 Cod pen., a atras atenția inculpatei asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., a obligat inculpata la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 15.12.2014, dat în dosar nr. 1974/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria Reșița a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei C. S. A.,pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art.335 alin.1 cod penal.

S-a reținut, în esență că, în ziua de 17.07.2014, în jurul orei 19¹⁰, a condus pe DJ 585, pe drumul public al satului Valeapai, . Dacia cu număr de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 17.07.2014 (f.9 dup); declarațiile inculpatei C. S. A. (f.13-16 dup); adresa nr._/29.07.2014 emisă de SPCRPCIV C. S. (f.19 dup); declarația martorului C. D. (f.17 dup); alte înscrisuri depuse la dosar.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr. 1974/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita, cazierul judiciar al inculpatei (f. 30 dosar) și înscrisuri în circumstanțiere.

Prin Încheierea din data de 09.06.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpata C. S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art.335 alin.1 cod penal. Astfel, s-a dispus începerea judecății, stabilindu-se termen de judecată la data de 10.09.2015.

La termenul de judecată din data de 08.10.2015, inculpata a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 Cod pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpata a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acesteia, conform art.375 al.1 Cod pr.pen.,declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 32 din dosar.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt :

În data de 17.07.2014, în jurul orelor 19¹⁰, lucrătorii Secției 5 Poliție Rurală B., în timp ce desfășurau activități pe linie de circulație rutieră pe DJ 585, pe raza localității Ramna, au oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, care se deplasa pe drumul public al satului Valeapai.

Cu ocazia controlului, s-a constatat că autoturismul era condus de numita C. S. A., aceasta prezentând pentru control documentele personale și cele ale autovehiculului. Susnumita a declarat verbal că nu posedă permis de conducere, însă a urmat cursurile unei școli de șoferi și a condus autovehiculul pe o distanță scurtă, doar 100 metri. Procedându-se la verificarea susnumitei în bazele de date, s-a constatat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule

Cu ocazia controlului, în autoturism, pe scaunul din dreapta, se afla și numitul C. D., soțul conducătoarei auto.

Cu ocazia verificărilor efectuate în evidențele SPCRPCIV din cadrul Instituției Prefectului C. S. a rezultat că numita C. S. A. nu figurează ca posesor de permis de conducere auto-moto, însă la data de 11.03.2014 a susținut examen teoretic pentru obținerea permisului de conducere, fiind declarată „Admis”, iar la proba practică susținută în data de 22.07.2014 a fost declarată „Respins”.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, C. S. A. a recunoscut și regretat fapta, declarând că a condus autoturismul pe o distanță scurtă, aproximativ 100 metri, pe DJ 585, înainte de a fi depistată de organele de poliție.

În faza de judecată, inculpata a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 32 din dosar.

Instanța a constatat că declarația inculpatei de recunoaștere a faptelor săvârșite se coroborează cu probele administrate in faza de urmărire penala si anume: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 17.07.2014 (f.9 dup); declarațiile inculpatei C. S. A. (f.13-16 dup); adresa nr._/29.07.2014 emisă de SPCRPCIV C. S. (f.19 dup); declarația martorului C. D. (f.17 dup); alte înscrisuri depuse la dosar.

În drept, fapta inculpatei C. S. A. care, în data de 17.07.2014, în jurul orelor 19¹⁰, a condus pe DJ 585, pe drumul public al satului Valeapai, . Dacia, cu numărul de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, instanța a reținut că, pentru existența infracțiunii este esențială realizarea unei acțiuni de conducere, aceasta începând chiar din momentul îndeplinirii primului act de conducere, mai exact odată cu punerea în mișcare a autovehiculului, cu circulația sau deplasarea dirijată a acestuia pe un drum public, indiferent de distanța parcursă, activitate realizată de către inculpat fără a poseda permis de conducere, aspect ce rezultă din adresa nr._/27.07.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S. (f.19 dup).

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind o infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpata a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 al.3, lit.b Cod pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpata, știind că nu deține permis de conducere, a condus autoturismul marca Dacia pe DJ 585, pe drumul public al satului Valeapai, . creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 cod penal, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpată.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art.74 Cod pen., și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.

În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 5 ani - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen.

De asemenea, instanța a luat în considerare și faptul că infracțiunea pentru care inculpata a fost cercetată este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.

Pentru determinarea gradului de pericol social al faptei prezintă relevanță modalitatea de comitere a acesteia, sens în care instanța a reținut că, inculpata a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, fără permis de conducere, în jurul orelor 19¹⁰, într-o zonă circulată pe DJ 585, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpata a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.

În ceea ce privește susținerea inculpatei, potrivit căreia pericolul concret al faptei este unul redus din moment de ce inculpata a urmat și a absolvit cursurile școlii de șoferi, instanța a apreciat că este neîntemiată. Împrejurarea că inculpata a urmat cursurile școlii de șoferi, a susținut examen teoretic pentru obținerea permisului de conducere, fiind declarată „Admis”, este de natură să imprime faptei un grad ridicat de periculozitate, întrucât este evident că nu și-a însușit cu temeinicie normele care reglementează circulația pe drumurile publice, cu atât mai mult cu cât la proba practică susținută în data de 22.07.2014 a fost declarată „Respins”.

Justificarea inculpatei în legătura cu distanța mică parcursă cu autoturismul, aproximativ 100 m, instanța a constatat că această împrejurare nu are relevanță pentru existența infracțiunii. Pentru ca această împrejurarea să fie avută în vedere de instanță la dozarea pedepsei este necesar să fie dovedită, ori, în cauză inculpata nu a înțeles să probeze această solicitare. Mai mult decât atât, o astfel de încercare de diminuare a pericolului social concret al faptei este lipsită de orice veridicitate, deoarece pentru parcurgerea unei distanțe de doar 100 m nu este necesară deplasarea cu autoturismul, aceasta putând fi parcursă cu ușurință pe jos.

În ceea ce privește persoana inculpatei, instanța, observând fișa de cazier judiciar a acesteia (f.30), a constatat că aceasta este infractor primar, fiind la primul incident cu legea penală.

Mai mult decât atât, s-a avut în vedere faptul că, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În această ordine de idei, instanța a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea, orientate înspre minimul special, apreciate ca fiind apte să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C.pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.335 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.374 alin.4 raportat la art.375, art.396 alin.10 cod procedură penală, a stabilit în ceea ce o privește pe inculpata C. S. A., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatei.

Aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpaților se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.66 art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările în care acestea a fost comisă, persoana inculpatei care, este integrată în societate, este căsătorită, are un copil minor în întreținere și este la primul conflict cu legea penală, instanța a apreciat că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare, respectiv accesorii.

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatei, care este integrată în societate fiind apreciată la nivelul comunității din care face parte, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, respectiv lipsa antecedentelor penale, de atitudinea procesuală corectă de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpată este de 5 ani închisoare, mai mic decât limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Față de aceste considerente, în baza art.396 al.4 Cod pr.pen. rap la art.83 Cod pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen.

În baza art.85 al.1 Cod pen., a dispus ca inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

Având în vedere, pe de-o parte, natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpată, iar pe de altă parte de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce pot produce urmări de o mare gravitate, instanța a apreciat că este necesar a-i fi interzis acesteia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prin impunerea obligației prev de art.85 al.2 lit.g Cod pen.

În argumentarea necesității de a impune interdicția de a conduce vehicule pe durata termenului de supraveghere, instanța a avut în vedere și faptul că exemplaritatea pedepsei și a unei astfel de obligații trebuie să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Față de aceste considerente, instanța, în baza art.85 alin 2 lit.g C. pen.,a impus inculpatei, ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligație:

- să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, apreciind că executarea pedepsei în această modalitate este de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatei.

În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., a obligat inculpata C. S. A. la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție și vor rămâne în sarcina statului.

Împotriva sentinței Judecătoriei Reșița a declarat apel inculpata C. S. A., criticând-o pentru netemeinicie.

În motivare se arată că este nemulțumită de impunerea de către instanță a obligației de a nu conduce vehicule și în special de durata de respectare a acestei obligații de 2 ani, stabilită de instanță apreciind că starea de pericol pe care îl reprezintă infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată este diminuată.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Analizând critica inculpatei se constată că aceasta este nefondată.

Din actele de la dosar se reține că inculpata a fost surprinsă de către organele de poliție conducând un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, pe drumurile publice.

Conducere drumurile publice de către o persoană a unui autovehicul fără a avea pregătirea și aptitudinile fizice și psihice atestate de un permis de conducere, valabil și corespunzător categoriei autovehiculului, pune în evident pericol siguranța traficului rutier, cu multiple implicații dăunătoare.

Permisul de conducere fiind obținut în urma unei temeinice verificări a cunoștințelor, îndemânării și stării de sănătate, există prezumția că titularul său va conduce autovehiculul în condiții de deplină siguranță. Dimpotrivă, absența unui permis de conducere corespunzător creează prezumția că cel în cauză nu posedă cunoștințele și aptitudinile necesare unei conduceri neprimejdioase și că prin folosirea autovehiculului se creează o stare de pericol pe drumurile publice. Această prezumție are caracter absolut, în sensul că nu poate fi combătută și nu cunoaște excepții.

Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că pe lângă amânarea aplicării pedepsei stabilite în scopul responsabilizării și conștientizării inculpatei asupra pericolului pe care îl reprezintă săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată se impune și instituire în sarcina acesteia a obligației de nu conduce vehicule.

Termenul stabilit de instanță pentru respectarea acestei obligații este legal, pe durata termenului de supraveghere, instanța neavând posibilitatea de a stabili o altă perioadă de respectare a obligației impuse în cadrul acestui termen.

Potrivit prevederilor art.84 al.2 Cp „pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță”.

De asemenea potrivit prevederilor art.85, al.1 Cp persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este obligată să respecte obligațiile enumerate, și stabilite de instanță, pe durata termenului de încercare.

Din interpretarea dispozițiilor menționate mai sus rezultă că, afară de excepțiile prevăzute de lege, toate obligațiile pe care trebuie să le respecte inculpatul în situația în care se dispune amânarea aplicării pedepsei, sunt pe durata întregului termen de supraveghere stabilit în conformitate cu prevederile art.84 al.1 Cp.

Din conținutul prevederilor art.85 al.2 lit. g Cpp nu rezultă că obligația de nu conduce anumite autovehicule poate fi dispusă pe durata unui alt termen afară de termenul de supraveghere prevăzut de lege.

Prin urmare apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata C. S. A. împotriva Sentinței penale nr.382/22.10.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

În baza art.275 al.2 Cpp obligă inculpata la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 18.01.2016.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./ 25.01.2016

Tehnored. C.P./2 ex/28.01.2016

Primă instanță: Jud.Reșița – jud. L.F.H.