Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 326/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 326/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.326/CO
Ședința publică din data de 21.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul S. I. împotriva sentinței penale nr. 399 din 12.03.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._ .
Dată fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 14.05.2014 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, s-a stabilit termen la data de 21.05.2014.
Se constată că în termenul de pronunțare, respectiv în zilele de 16.05.2014 și 20.05.2014, T. C.-S. a comunicat, la solicitarea instanței, copie de pe sentința penală nr. 31/13.03.2003 pronunțată de T. C.-S. în dosar nr. 263/P/2002, cu mențiunea datei și modalității rămânerii definitive.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 399 din 12.03.2014, T. A., în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată raportat la art. 6 din Noul Cod Penal, a respins contestația la executare formulată de condamnatul S. I., fiul lui C. și G., născut la 24 aprilie 1958, CNP_, deținut în P. A., în executarea pedepsei de 23 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.42 din 14.01.2004 a Tribunalului C. S.; a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din Noul Cod Penal raportat la pedeapsa aplicată condamnatului prin hotărârea judecătorească de mai sus și, în baza art. 275 alin. 2 din NCPP, a obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuielile judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la T. A. la data de 24 februarie 2014, condamnatul S. I., a formulat contestație contra executării pedepsei de 23 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.31 din 13.03.2002 a Tribunalului C. S., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 31 din 13.03.2002 a Tribunalului C. S. rămasă definitivă prin decizia penală nr.6088 din 22.12.2003 a I.C.C.J. București, s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 23 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 rap. la art. 175 lit. c Cod penal iar în baza art. 64 lit. a și e Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile pe o perioadă de 5 ani, pe durata executării pedepsei principale.
În executarea acestei pedepse a fost emis mandatul de executare nr. 42/2003 din 14 ianuarie 2004, a Tribunalului C. S., în prezent acesta fiind încarcerat în P. A..
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin.1 Noul Cod Penal, potrivit cărora, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiune aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, s-au reținut dispozițiile art. 187 Noul Cod Penal, în conformitate cu care, prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.
În raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că potrivit art.188 alin.1 raportat la art. 199 alin.1 Noul Cod Penal, infracțiunea de omor săvârșită asupra unui membru din familie se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 25 ani, iar față de pedeapsa aplicată de 23 ani închisoare, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Noul Cod Penal.
De asemenea, prima instanță a constatat că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 6 alin. 6 Noul Cod Penal privind pedepsele complementare.
Pentru considerentele de mai sus, prima instanță, în baza art. 595 Noul Cod Procedură Penală și art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată, a respins contestația la executare formulată de condamnatul S. I., deținut în P. A., în executarea pedepsei de 23 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.42 din 14.01.2004 a Tribunalului C. S. iar în baza art. 275 alin.2 Noul Cod Procedură Penală a obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație condamnatul, solicitând înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 5 ani.
Examinând contestația formulată de petent potrivit prevederilor art. 4251 alin. 4 rap. la art. 416, 418 C.pr.pen., instanța constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Petentul a fost condamnat pentru infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c Cod penal din 1969 în varianta reținută în sarcina condamnatului (asupra soției sale) (cu limitele de pedeapsă între 15-25 ani și interzicerea unor drepturi), fapta fiind prevăzută în noul Cod penal la art. 188 al. 1 rap. la art. 199 al. 1, cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Codul penal „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”. Ori în cauză, așa cum se observă, pedeapsa aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, astfel încât în cauză pedeapsa nu poate fi redusă, nefiind incidente nici prevederile art. 6 alin. 6 C.pen., cu privire la pedeapsa complementară, întrucât petentului nu i s-a aplicat o pedeapsă complementară mai mare de 5 ani.
Din cuprinsul sentinței de condamnare rezultă că petentului i-au fost interzise ca pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și e C.pen. din 1969, drepturi ce sunt prevăzut ca pedeapsă complementară și de noul cod penal.
În cererea formulată de petent, dar și prin prezenta contestație a solicitat înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii de a se afla în municipiul Reșița după executarea pedepsei având în vedere, având în vedere că după executarea pedepsei dorește să se reîntoarcă în familie.
Așa cum s-a arătat, petentului i s-a aplicat pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e C.pen. din 1969, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea de a se afla în anumite localități nu este o pedeapsă complementară ci o măsură de siguranță, prevăzută de codul anterior la art. 116. Noul Cod penal nu mai prevede o astfel de măsură de siguranță, astfel încât ar fi aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 6 C.pen., însă în cauza de față, din cuprinsul sentinței penale prin care a fost condamnat inculpatul, rezultă că acestuia nu i s-a aplicat o astfel de măsură de siguranță.
Așa fiind, se impune respingerea contestației formulată de contestatorul S. I. împotriva sentinței penale nr. 399 din 12.03.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat și, întrucât contestatorului i s-a acordat asistență juridică din oficiu, va dispune plata sumei de 100 din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul S. I. împotriva sentinței penale nr. 399 din 12.03.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 100 din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F. P./20.06.2014
Tehnored.O.I. 2ex-26.05.2014
Prima instanță – T. A. – jud. C. V. L.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 481/2014.... → |
|---|
