Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 350/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 350/A
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul B. C. A. împotriva sentinței penale nr. 293 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant personal și asistat de avocat ales V. G. A. din cadrul Baroului M., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat inculpatul apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Avocatul V. G. A. solicită efectuarea unei expertize medico-legale de către 9 medici, întrucât raportul efectuat nu este concludent, prin aceasta dorind să dovedească alcoolemia inculpatului în momentul evenimentului.
Instanța pune în discuție solicitarea apărătorului ales al inculpatului apelant.
Procurorul se opune la admiterea cererii, arătând că nu există dubii cu privire la faptul că inculpatul a avut alcoolemia peste limita legală când a condus autoturismul.
Instanța, deliberând, constată incidența disp. art. 100 lit. a C.p.p., considerând că proba solicitată nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, motiv pentru care respinge cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului apelant.
Avocatul V. G. A. solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune documente în circumstanțiere, respectiv caracterizări ale inculpatului apelant.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului apelant.
Procurorul nu se opune la amânarea cauzei pentru motivul invocat în cererea formulată.
Instanța, deliberând, apreciază că nu se impune amânarea judecării cauzei întrucât la 20.03.2014 inculpatul a mai beneficiat de un termen de judecată pentru apărare, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată în cauză, cu atât mai mult că probele se puteau depune atât în fața primei instanțe cât și până la acest termen de judecată.
Avocatul V. G. A. depune pentru inculpatul apelant acte în circumstanțiere, respectiv adeverință de la locul de muncă și acte medicale.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul V. G. A. solicită admiterea apelului declarat de inculpat și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 75, 76 C.p. în favoarea acestuia, cu consecința reducerii pedepsei aplicate, avându-se în vedere situația familială a inculpatului care are mama bolnavă de cancer, impunându-se totodată aplicarea disp. art. 80, 81 C.p.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, nefiind aplicabilă legea mai favorabilă în cazul de față.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită aplicarea unei pedepse fără privare de libertate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 293 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei A., în baza art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare inculpatul B. C. A., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 88/10.09.2009, dosar_ a Judecătoriei Orăștie, definitivă prin neapelare și s-a dispus ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare dispusă prin prezenta sentință, rezultând astfel o pedeapsă cumulată aritmetic de executat pentru inculpatul B. C. A. de 3 ani și 9 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a) cu excepția dreptului de a alege și b) Cod penal.
În baza art.191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 497/P/2012 din data de 01.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., a fost trimis în judecată inculpatul B. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și modificată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, reținându-se că la data de 27.10.2012, în jurul orelor 22,32, inculpatul B. C. A., după ce in prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul FORD ESCORT cu nr. înmatriculare TM083236 pe raza comunei Ș. din județul A., fiind oprit în trafic de către un echipaj al politiei din cadrul Postului de Politie Ș., județul A..
Cu această ocazie, organele de poliție au constatat că inculpatul emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest marca „Drager”, rezultând o îmbibație alcoolică în aerul expirat de 0,72 mg/l alcool pur, motiv pentru care inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență A., în vederea recoltării de probe biologice.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1341/31.10.2012 rezultă că inculpatul a avut la data de 27/28.10.2012 la ora 23,19,o alcoolemie de 1,40 gr/1000 ml alcool pur în sânge iar la ora 0,19o alcoolemie de 1,25 gr/1000 ml alcool pur în sânge .
Audiat în ședința publică din data de 21.11.2013, inculpatul nu a dorit sa declare nimic.
Din coroborarea declarațiilor inculpatului cu celelalte probe administrate în cauză și analiza acestora, instanța de fond a reținut starea de fapt din rechizitoriu.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului B. C. A., de a conduce la data de 27.10.2012 în jurul orelor 22,32 pe drumurile publice din localitatea Fiscut județul A., respectiv pe DC 98, autoturismul marca „Ford Escort” cu număr de înmatriculare TM083236, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr/1000 ml alcool pur în sânge, prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată și modificată cu aplicarea art.37 lit. a) Cod penal.
S-a mai reținut și faptul că inculpatul se află în situația recidivei postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a) Cod penal, față de pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art.81, art.82 Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.88/10.09.2009 de către Judecătoria Orăștie, pronunțată în dosarul penal_, definitivă prin neapelare, așa cum rezultă din cazierul judiciar a acestuia.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care a condus autoturismul marca „Ford Escort” cu nr. de înmatriculare TM083236, pe raza comunei Ș., respectiv pe DC98 - drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto au în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a avut astfel în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul în mod deliberat a consumat băuturi alcoolice și sub influența acestora a condus pe drumurile publice, fapt ce a determinat reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
Instanța de fond a considerat că prevederile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală nu sunt aplicabile inculpatului, acesta cu ocazia audierii sale invocând dreptul său la tăcere în conformitate cu art.70 alin.2 și 4 Cod procedură penală și a solicitat prin avocat ales recalcularea valori alcoolemiei stabilită în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, afirmând totodată că nu înțelege să beneficieze de prevederile art. 3201 Cod procedură penală, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 21.11.2013.
În aceste condiții, instanța de fond a dat citire actului de sesizare și a trecut la administrarea probelor, încuviințând inclusiv probatoriul solicitat de către inculpat, iar din raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei rezultă că la data de 27.10.2012 la ora 22,32 numitul B. C. A. era în absorbție și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,25 gr %0, valoare ce provine și dintr-un consum nerecunoscut de alcool.
S-a reținut astfel că vinovăția inculpatului rezultă din procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de prevelare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1341/2012 din data de 31.10.2012, declarațiile martorului F. S. N. atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței care poate fi coroborat inclusiv cu declarația inculpatului acordat în cursul urmăririi penale care a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice, respectiv un pahar de vin fiert și bere.
Instanța nu a ținut cont de declarația martorului B. B. V., audiat în fața instanței, declarație care nu poate fi coroborată cu nici un alt mijloc de probă, acesta declarând că inculpatul a consumat o cantitate de 320 gr votca în condițiile în care în ziua respectivă acesta nu a mâncat, din moment ce chiar inculpatul a declarat în fața organelor de cercetare penală imediat după comiterea faptei și în cursul urmăririi penale faptul că a consumat un pahar de vin și ulterior bere, aspect confirmat și de martorul F. S. N., atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței. Pe de alte parte, în opinia instanței o asemenea declarație nu ar fi în avantajul inculpatului, având în vedere cantitatea mare consumată și felul băuturi alcoolice (320 gr votcă) mai ales în condițiile în care în ziua respectivă nu a mâncat deloc inculpatul, așa cum a declarat martorul.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, prin concurs cu rezultatele științifice date de analiza probelor de sânge recoltate la momentul descoperirii faptei, chiar dacă valorile constatate sunt identice.
De asemenea, prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 2874/29.11.2013, se menționează faptul că rezultatele calculului retroactiv au caracter pur teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația alcoolică reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării, motiv pentru care instanța nu a ținut cont de raportul anterior menționat și a ținut cont de buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1341 din data de 31.10.2012, prin care s-a stabilit faptul că inculpatul avea la ora 23.19 o îmbibație alcoolică de 1,40 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 0,19 o îmbibație alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, inclusiv faptul că are antecedente penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare și a instanței, acesta recunoscând doar cu ocazia acordării ultimului cuvânt fapta săvârșită și reținută în sarcina sa.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că este necesară stabilirea unei pedepse în regim de detenție, având în vedere condamnarea anterioară a inculpatului și prevederile art.83 din Codul penal.
Astfel, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 88/10.09.2009, dosar_ a Judecătoriei Orăștie, definitivă prin neapelare și a dispus ca această pedeapsă să fie executată în întregime alături de pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare dispusă prin prezenta sentință, rezultând astfel o pedeapsă cumulată aritmetic de executat pentru inculpatul B. C. A. de 3 ani și 9 luni închisoare în regim de detenție.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, aceasta trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 C.pen. și art. 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (citată în continuare Convenția), a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, care, în conformitate cu art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 74/2007, pronunțată în interesul legii.
Așadar, conform art. 71 alin. 3 C.pen., instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care a interzis inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva sentinței penale nr. 293 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei A.
în dosarul nr._ a declarat apel inculpatul B. C. A., înregistrat pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 28.02.2014, sub nr._ . Apelul nu a fost motivat în scris.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv art.336 alin.1 C.p. în actuala reglementare.
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile martorului F. S. N., declarația martorului B. B. V. din faza de urmărire penală, declarația inculpatului prin care a recunoscut faptul că a consumat alcool, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie și din care rezultă faptul că la data de 27.10.2012 inculpatul a condus autoturismul pe raza localității Ș., jud. A. sub influența alcoolului.
C. înlătură apărarea inculpatului referitoare la faptul că distanța parcursă cu autoturismul a fost foarte mică, deoarece legea nu condiționează existența infracțiunii de acest aspect.
Criticile inculpatului privind individualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, reținerea circumstanțelor atenuante, aplicarea dispozițiilor art.80, art.81 C.p. și a legii penale mai favorabile sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art.5 alin.1 C.p. „(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpat, curtea constată că potrivit vechii reglementări, aceasta se încadrează în dispozițiile art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, iar potrivit noului Cod penal în art.336 alin.1 C.p., limitele de pedeapsă fiind aceleași (închisoare de la 1 la 5 ani), astfel încât în cauză nu se impune reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiile art.5 C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, valoarea ridicată a alcoolemiei, starea de recidivă, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege și aplicarea de circumstanțe atenuante, pedeapsa stabilită de 1 an și 3 luni închisoare fiind orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art.5 C.p..
De asemenea potrivit art.74 alin.1 din N.C.p. „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”
Raportat la dispozițiile art.5 C.p. privind legea mai favorabilă și art.74 N C.p. privind individualizarea pedepselor, instanța de apel constată că deși noua lege enumeră mai multe criterii de individualizare a pedepsei fiind mai favorabilă raportat la dispozițiile art.72 din vechiul Cod penal, prima instanță a aplicat o pedeapsă spre minimul special prevăzut de textul de lege și în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, astfel încât nu se impune reducerea pedepsei raportat la dispozițiile art.5 NC.p.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță nu a aplicat dispozițiile art.81 V.C.p., art.861V.C.p. privind suspendarea condiționată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece inculpatul fiind recidivist nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale. De altfel, și potrivit actualei reglementări, respectiv art.80 alin.2 C.p. nu se poate aplica instituția renunțării la aplicarea pedepsei în condițiile în care infractorul a mai suferit anterior o condamnare.
Cu privire la pedepsele accesorii aplicate de către prima instanță, având în vedere faptul că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile vechiului Cod penal, curtea constată că și pedepsele accesorii vor fi raportate la aceeași lege.
Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr.187 /2012 „ în cazul succesiunii de legi penale intervenit până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Noul C.p.p. se va respinge apelul declarat de inculpatul B. C. A. împotriva sentinței penale nr. 293 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Noul C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul B. C. A. împotriva sentinței penale nr. 293 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei A..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. C.I.M. /30.04.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./ 10 Mai 2014
Prima instanță: L. V.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 481/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 351/2014.... → |
|---|
