Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 481/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 481/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 329/CO
Ședința publică din 21 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata D. V. împotriva sentinței penale nr. 481/02.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatoarea D. V., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu G. R..
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatoarei, avocat G. R., solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
Contestatoarea D. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației, reducerea pedepselor proporțional cu reducerea noilor limite și înlăturarea sporului de 6 luni.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 07 martie 2014, a fost înregistrată la T. A., cererea condamnatei D. V., care a solicitat analizarea situației sale, față de intervenirea unei legi penale mai favorabile.
Prin sentința penală nr. 481/02.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal, formulată de condamnata D. V., aflată în executarea pedepsei de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 234 din 03.05.2010, pronunțată de T. T., în dosar nr. 4935._, mandat de executare nr. 335/2010 din 14.11.2011, emis de T. T. și a fost obligată condamnată să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. A. a reținut că petenta se află în executarea pedepsei rezultante de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 234 din 03.05.2010, a Tribunalului T., astfel: 5 ani închisoare pentru art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001,5 ani închisoare pentru art. 7 din Legea 39/2003 și un spor de 6 luni închisoare, aplicat ca urmare a contopirii pedepselor.
T. a constatat că în speță, pedepsele aplicate petentei pentru infracțiunile concurente săvârșite, sunt mai mici decât maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile săvârșite, nefiind astfel îndeplinite condițiile impuse de art. 6 din noul Cod penal, privind legea penală mai favorabilă.
Așa fiind, prima instanță a respins cererea condamnatei D. V., ca neîntemeiată, obligând-o pe aceasta să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 481/02.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a formulat contestație, în termen legal, condamnata D. V. solicitând reducerea pedepselor la care a fost condamnată proporțional cu reducerea noilor limite, precum și înlăturarea sporului de 6 luni aplicat cu ocazia contopirii.
Analizând contestația formulată de condamnată prin prisma dispozițiilor art. 6 C.p. actual și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din C.p. actual: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Rațiunea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este aceea de a garanta respectarea principiului legalității prin înlăturarea părții din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă. Legalitatea pedepsei presupune existența unui suport legal la data aplicării ei și menținerea acestui suport pe durata executării. Ca atare, instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal. Astfel, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, iar aspectele care vizează fondul cauzei nu pot fi analizate în această procedură, hotărârea de condamnare dobândind autoritate de lucru judecat. În acest sens, se reține că pentru infracțiunea de trafic de persoane, dispozițiile art. 210 alin. 1 C.p. actual prevăd pedeapsa închisorii de la 3 la 10 de ani, iar contestatoarea a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, dispozițiile art. 367 alin.1 C.p. actual prevăd pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar contestatoarea a fost condamnată la 5 ani închisoare. În speță, pedepsele principale aplicate condamnatei nu depășesc maximul special prevăzut de Codul penal actual astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 C.p. actual. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit b C.p. actual, sporul de pedeapsă în noua reglementare ar fi fost de 1 an și 8 luni, iar contestatoarei i s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare.
Solicitarea contestatorei de a se redoza pedepsele în raport cu noile limite de pedeapsa aduce în discuție invocarea aplicabilității art. 15 din C.p. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, după . Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru infracțiunile comise sub imperiul Codului penal anterior; respectiv dacă principiul aplicării legii penale mai favorabile operează și cu privire la reglementările referitoare la regimul de aplicare al legii penale mai favorabile. Acest aspect are o reglementare expresă în art. 4 din Legea nr. 187/2012, care prevede că: „Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”. Așa cum s-a arătat mai sus, în cuprinsul considerentelor, rațiunea principiului legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate constă în a se asigura respectarea legalității pedepsei ce se execută pe parcursul perioadei de executare și nu o reindividualizare a acesteia în acord cu noile limite, minime și maxime stabilite de legiuitor. Prin urmare, câtă vreme dispozițiile art. 15 din C.p. din 1969 au fost abrogate și nu există nicio normă juridică în sensul ultraactivității sale, mai mult legiuitorul a prevăzut expres o dispoziție contrară, instanța nu are nici un temei juridic pentru a-l aplica.
Prin urmare, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata D. V. împotriva sentinței penale nr. 481/02.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p va obliga condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata D. V. împotriva sentinței penale nr. 481/02.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p obligă condamnata la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
Red.LB.-21.05.2014
Tehnored.CU-22.05.2014
Prima inst. jud. T. D. – T. A.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 326/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 350/2014.... → |
|---|
