Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 351/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 351/A
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul O. S. împotriva sentinței penale nr. 48 din 30.01.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care inculpatul solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată în cauză.
Procurorul se opune la amânarea judecării cauzei.
Instanța, deliberând, constată că nu este întemeiată cererea de amânare formulată de inculpatul O. S. întrucât la data de 20.05.2013 a beneficiat de un termen la Judecătoria Caransebeș pentru apărare, motiv pentru care respinge cererea formulată de inculpat.
În fața instanței se prezintă avocat L. C. din cadrul Baroului C.-S., care depune la dosar împuternicire avocațială emisă pe numele inculpatului, arătând că îl reprezintă în cauza de față.
C., având în vedere prevederile art.10 alin.1 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor de judecată, constată că prin efectul legii prezenta cauză se va judeca în această compunere a completului, potrivit dispozițiilor din legea nou privitoare la apel.
Avocatul L. C. menționează cu privire la expertiza efectuată în cauză, că la fața locului s-a deplasat un complet de judecată, însă nu același complet s-a pronunțat asupra cauzei. Solicită efectuarea unei expertize cu privire la motivele arătate în cererea de apel, respectiv să se stabilească poziția basculantei în raport cu șoseaua pe care se afla; dacă aceasta stânjenea sau nu circulația pe acea porțiune de drum; distanța parcursă de inculpat la volanul basculantei; dacă locul în care a oprit inculpatul era singurul loc unde se putea opri în condiții optime fără a stânjeni circulația; dacă exista o altă posibilitate de scoatere a basculantei în afara carosabilului. Menționează că inculpatul a acționat rapid, fără a cauza nici un impediment, fapt ce se dorește a fi dovedit.
Instanța pune în discuție cererea formulată de apărătorul inculpatului.
Procurorul menționează că nu a văzut motivele de apel și nu se înțelege ce se dorește să se evidențieze prin această expertiză.
Instanța, constată că în cauză sunt incidente disp. art. 100 lit. a C.p.p., cererea de probațiune nefiind relevantă raportat la obiectul cauzei, motiv pentru care o respinge.
Se procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul L. C. solicită admiterea apelului declarat de inculpat astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, considerând că sunt aplicabile inculpatului disp. art. 80 și urm. C.p., acesta deplasându-se doar să mute camionul de pe șosea pentru a nu stânjeni circulația, mutându-l pe un drum spre o carieră de piatră. În cazul condamnării inculpatului solicită să nu i se revoce suspendarea pedepsei anterioare.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, fapta prezentând pericolul social al unei infracțiuni.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, menționează că a dorit să înlăture un eveniment periculos care se putea întâmpla.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 48 din 30.01.2014 a Judecătoriei Caransebeș, în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, a fost condamnat inculpatul O. S., antecedente penale conf. fișei, la pedeapsa de 3000 lei amendă penală.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 366/19.10.2011 a Judecătoriei Caransebeș și s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa amenzii penale de 3000 lei.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș nr. 3307/P/2012 din 17.04.2013, înregistrat pe rolul instanței la data de 22.04.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul O. S. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, faptă prev.și ped. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 22 noiembrie 2012, în jurul orelor 13,45, lucrătorii Secției Nr. 10 de Poliție Rurală Oțelu R. au oprit pentru control pe DJ 684, la ieșirea din localitatea Ruschița spre localitatea Rusca Montană, autobasculanta marca Raba, cu numărul de înmatriculare_, în persoana conducătorului auto fiind identificat învinuitul O. S., acesta fiind singur în autovehicul.
Din verificări a rezultat faptul că învinuitul are permisul de conducere anulat din data de 01 noiembrie 2011, aspect ce rezultă și din adresa nr._ din data de 10 decembrie 2012 a SPRPCÎV C. S..
Fiind audiat, învinuitul a recunoscut săvârșirea faptei, încă din momentul opririi în trafic a recunoscut faptul că permisul de conducere i-a fost anulat ca urmare a unei condamnări pentru comiterea unei fapte la legea circulației, iar din fișa de cazier rezultă că, învinuitul O. S. are antecedente penale, fiind condamnat prin sentința penală nr. 366/19.10.2011 a Judecătoriei Caransebeș, la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare pentru art.87 alin.1 din OUG 195/2002 repub., sentința penală fiind definitivă la data de 01.11.2011 prin neapelare.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: -proces-verbal de constatare a infracțiunii (f.5); raport lucrătorii de poliție (f.9-13); adresă SPRPCÎV CS(f.14);declarații învinuit (f.15-18); proces-verbal de conducere în teren (f.19-20);declarații martori F. I., G. P. P., C. petru L., Brecica I.- M., Schafer S. C.; (f.21-30); fișă cazier judiciar (f.31).
În fața instanței, inculpatul a declarat că a fost obligat să urce la volanul autobasculantei pentru a o muta din loc, a condus-o circa 400m, întrucât drumul unde fusese parcată era îngust și autovehiculul obstrucționa circulația celorlalte vehicule participante la trafic.
În faza de cercetare judecătorească s-au audiat martorii Schafer S. C. (f.26) C. P. L. (f.27) și s-a efectuat cercetare la fața locului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului verbal de constatare (f. 5 dosar u.p.) coroborat cu declarațiile martorilor F. I., G. P. P., C. P. L., Brecica I.- M., Schafer S. C.; (f.21-30) și ale inculpatului O. S. (f.15-18 dosar u.p., f.15 dos. instanță), precum și cu adresa nr. 2771/10.12.2012 a SPRPCÎV C. S. (f.14 dos.u.p) inculpatul O. S. a condus autobasculanta marca Raba, cu numărul de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat.
Susținerea inculpatului referitoare la faptul că a fost nevoit a conduce autobasculanta ca urmare a faptului că șoferul acestuia, angajat al său, a oprit autobasculanta într-un loc ce obstrucționa circulația, comunicându-i că nu mai vrea să lucreze pentru el, nu este de natură a lipsi de pericol social fapta inculpatului, care știa că are permisul de conducere anulat ca urmare a condamnării pentru comiterea unei fapte la legea circulației. Instanța a avut în vedere că inculpatul avea posibilitatea de a solicita serviciile unei alte persoane care să efectueze eventuala manevra de fluidizare a circulației și chiar de a anunța organele de poliție cu privire la o eventuală contravenție rutieră săvârșită de angajatul său.
În drept, fapta inculpatului care în data de 22._ a condus pe drumul public autobasculanta marca Raba, cu numărul de înmatriculare_ având anulat permisul de conducere, din data de 01.11.2011, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, faptă prev.și ped. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii fapta inculpatului care potrivit declarațiilor acestuia și procesului verbal de constatare dar și adresei nr. 2771/10.12.2012 a SPRPCÎV C. S. a condus autobasculanta marca Raba, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 684 la ieșirea din localitatea Ruschița spre localitatea Oțelu R.,- drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, având permisul de conducere anulat, din data de 01.11.2011, constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii de autovehicule nu respectă sancțiunile aplicate.
S-a avut în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat a condus acest autovehicul, fapt ce determină reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
În ceea ce privește circumstanțele personale, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 366/19.10.2011 a Judecătoriei Caransebeș, la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare pentru art.87 alin.1 din OUG 195/2002 repub., sentința penală fiind definitivă la data de 01.11.2011 prin neapelare, acesta săvârșind fapta în termenul de încercare de 2 ani și trei luni.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare.
Pentru faptele săvârșite inculpatul a fost condamnat. Față de situația de fapt reținută, solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 a fost considerată neîntemeiată.
Astfel, inculpatului i s-a va aplicat în temeiul art.86 al.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată o pedeapsă de 3000 lei amendă penală
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 366/19.10.2011 a Judecătoriei Caransebeș și s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 tre luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa amenzii penale de 3000 lei.
Instanța a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs (recalificat apel) inculpatul O. S., arătând că instanța de fond a dat o interpretare eronată a faptului că inculpatul a fost nevoit să conducă autobasculanta ca urmare a faptului că șoferul acesteia, angajat al său, a oprit autobasculanta într-un loc ce obstrucționa circulația, comunicându-i că nu mai vrea să lucreze pentru el, considerând că nu este lipsită de pericol social fapta inculpatului, care știa că are permisul de conducere anulat ca urmare a condamnării pentru comiterea unei fapte la legea circulației, fără a lua în considerare și celelalte aspecte arătate de inculpat în apărarea sa.
De asemenea, s-a criticat aspectul legat de lipsa efectuării unei expertize de specialitate, arătând în același timp că inculpatul a acționat într-o zonă împădurită, o zonă necirculată decât de mașini de mare tonaj și unde nu există semnal de telefonie mobilă, iar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, apărătorul inculpatului a mai solicitat aplicarea art. 80 și urm. C.p.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de inculpatul O. S. este nefondat, hotărârea Judecătoriei Caransebeș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond în mod judicios a stabilit starea de fapt dedusă judecății pe baza întregului material probator existent în cauză, respectiv aceea că la data de 22.11.2012 inculpatul a condus pe un drum public, la ieșirea din localitatea Rușchița spre localitatea Rusca Montană, autobasculanta marca RABA cu nr._, având permisul de conducere anulat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 conform legii în vigoare la data săvârșirii faptei, în prezent sancționată de art. 335 al. 2 N. C.p.
Fapta inculpatului a fost dovedită prin mijloacele de probă administrate, respectiv declarațiile martorilor F. I., G. P. P., C. P. L., Brecica I. M., S. S. C., probele cu înscrisuri, dar și declarația inculpatului de recunoaștere a faptului că a condus autobasculanta în discuție, probe care au condus la răsturnarea prezumției de nevinovăție de care s-a bucurat inculpatul pe parcursul procesului penal, iar sancționarea acestuia a intervenit într-o manieră legală și temeinică.
Apărarea inculpatului că acesta a fost nevoit să conducă autobasculanta ca urmare a faptului că șoferul acesteia, angajat al său, a oprit autobasculanta într-un loc ce obstrucționa circulația, comunicând în același timp că nu mai vrea să lucreze pentru el, nu este de natură să conducă la înlăturarea răspunderii penale a inculpatului, apărarea acestuia neîncadrându-se la cauzele de neimputabilitate prev. de art. 23 și urm. din N. C.p., inculpatul având posibilitatea să contacteze o persoană care să efectueze manevrele de mutare a autobasculantei dacă stânjenea circulația pe drumurile publice sau putea să anunțe organele de poliție cu privire la situația creată, iar în același timp fapta sa nu poate fi calificată ca fiind o faptă lipsită de pericol social și în consecință acestuia să nu i se aplice o pedeapsă, cu atât mai mult că inculpatul cunoștea faptul că permisul său de conducere a fost anulat, motiv pentru care nu avea dreptul de a conduce un autovehicul de mare tonaj, procedând însă în maniera descrisă în starea de fapt, a conștientizat că comite o infracțiune și în consecință posibilitatea de a fi sancționat penal, ceea ce s-a și întâmplat.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C.p. vechi (art. 74 N. C.p.), gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, iar pe de altă parte a recunoscut săvârșirea faptei cu apărarea că ar fi fost nevoit să facă acest lucru pentru a nu bloca circulația pe drumurile publice, iar în raport cu aceste elemente, pedeapsa de 3.000 lei amendă penală este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit prin sentința penală nr. 366 din 19.10.2011 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 1.11.2011, instanța de fond în mod judicios a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin aceeași sentință și a dispus ca în final inculpatul să execute pe lângă pedeapsa amenzii penale de 3.000 lei și pedeapsa de 3 luni închisoare în regim de detenție, această dispoziție fiind obligatorie având în vedere art. 83 C.p. vechi.
Față de solicitarea inculpatului de aplicare a art. 80 și urm. N. C.p., respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest articol de lege, în primul rând pentru că infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit (art. 80 lit. a N. C.p.), dar nici în privința persoanei infractorului care nu este la prima întâlnire cu legea penală, acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru o infracțiune la legea circulației, inculpatul perseverând în comiterea unor astfel de infracțiuni, motiv pentru care instanța nu va adopta solicitarea făcută de către inculpat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge apelul declarat de inculpatul O. S. împotriva sentinței penale nr. 48 din 30.01.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul O. S. împotriva sentinței penale nr. 48 din 30.01.2014 a Judecătoriei Caransebeș.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./29.04.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./10 Mai 2014
Prima instanță: L. N.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 350/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
