Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 396/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.396/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 mai 2014
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror L. D..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul M. G. S. împotriva sentinței penale nr. 125/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales Hac R., lipsind partea vătămată intimată B. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Avocatul din oficiu al inculpatului apelant, avocat D. D. solicită acordarea onorariu parțial în cauză.
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului pentru motivele depuse în scris la dosar în esență arătând că prima instanță a procedat la o greșită individualizare a pedepsei, incidentul fiind provocat de partea vătămată, astfel că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) c.p. și aplicarea unei pedepse cu amendă penală. Mai arată că se poate renunța la aplicarea pedepsei fiind întrunite condițiile prev. de art. 80, 81 NCP, aplicarea unei pedepse cu închisoarea chiar cu suspendarea executării ar avea consecințe grave asupra inculpatului care poate să-și piardă locul de muncă. Cu privire la daunele morale acordate arată că acestea sunt prea mari având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și faptul că partea vătămată este cea care a provocat incidentul.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul apelant M. G. S. arată că îi pare rău de cele întâmplate, el fiind provocat de partea vătămată.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.125 din 22.01.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal,a fost condamnat inculpatul M. G. S. - fiul lui P. și M., născut la data de 30.08.1975 în loc. Jimbolia, jud. T., cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, administrator fermă, domiciliat în ., jud. A., posesor a C.I.P. . nr._, CNP 1.75.08.30._, fără antecedente penale, la:
-3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, 82 Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art.14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. V., cu domiciliul în ., nr. 361, ., și în consecință obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7.500 (șaptemiicincisute) lei cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. V. suma de 900 (nouăsute) lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:În seara zilei de 28 iulie 2012, partea vătămată însoțită de martorul Ș. I. C. s-a deplasat la barul F. din localitatea H., jud. A., cu intenția de a bea o bere, conform propriilor declarații. În acest local cei doi s-au întâlnit cu grupul format de inculpat și de martorii N. V. I. și P. D..Pornind de la o atitudine provocatoare a martorului Ș. I. C., care a băut din berea martorului N. V. I., între acești doi martori s-a declanșat un conflict verbal și apoi fizic, împrejurare confirmată de toate probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Ulterior acestui moment, când lucrurile dintre cei doi martori se clamaseră, partea vătămată B. V., probabil pe fondul consumului de alcool, a început să adreseze injurii celor prezenți, inclusiv inculpatului, chiar încercând să îl lovească pe acesta cu o sticlă de bere, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor Ș. I. C.: „Arăt că și partea vătămată l-a înjurat la rândul lui pe inculpat”; P. D.: „La un moment dat știu că partea vătămată a încercat să îl lovească cu o sticlă în cap pe inculpat…La un moment dat partea vătămată, nu știu ce i-a venit, că a început să înjure pe toată lumea” și N. V. I. „În acest moment partea vătămată a luat o sticlă de bere de pe masă cu care a încercat să-l lovească pe inculpat…În continuare, B. s-a legat de toți din bar înjurându-i inclusiv pe inculpat”. Această conduită provocatoare este confirmată și de declarația inculpatului și chiar și de declarația părții vătămate: „Eu recunosc că l-am înjurat pe inculpatul M., reproșându-i că-l lovește pe numitul Ș.”.
Confruntat cu această atitudine a părții vătămate, inculpatul a avut o reacție în mod cert disproporționată ș i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței care determină căderea la pământ a părții vătămate, urmată de aplicarea mai multor lovituri cu picioarele. Această stare de fapt relatată de partea vătămată s-a coroborat cu declarațiile martorilor oculari Ș. I. C. (fila 43 dosar): „…inculpatul l-a ajuns din urmă pe partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, partea vătămată căzând la pământ. După ce a căzut la pământ, partea vătămată a continuată să file lovită de inculpat cu picioarele”; C. E. (fila 44 dosar): „Am observat că inculpatul l-a lovit cu pumnul pe partea vătămată în zona capului, partea vătămată căzând la pământ. După ce a căzut la pământ inculpatul a continuat să-l lovească pe partea vătămată cu picioarele în zona burții și a coastelor” și B. M. (fila 45 dosar): „L-am observat pe partea vătămată căzută la pământ și pe inculpatul M. călcându-l cu picioarele pe cap”. Și inculpatul în declarația de la fila 61 dosar a admis exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate, însă susține că doar l-a împins: „m-am deplasat la partea vătămată și l-am împins, acesta căzând la pământ și lovindu-se la cap”. Deși inculpatul a încearcat să minimalizeze acțiunea sa, instanța a constatat din analiza concluziilor certificatului medico-legal de la fila 40 dosar urmărire penală, că multitudinea leziunilor suferite de partea vătămată nu ar fi putut fi produse prin simpla sa precipitare la sol. În aceste condiții, starea de fapt relatată de martorii oculari menționați mai sus, care s-a coroborat cu certificatul medico-legal de la fila 40 dosar urmărire penală, a fost reținută de instanță ca fiind cea care corespunde realității.
Pentru toate aceste considerente, din ansamblul probator administrat în cauză instanța a apreciat că vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța a reținut că în urma actelor de violență exercitate de inculpatul M. G. S., partea vătămată B. V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25-30 zile îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 593/A/31.07.2012 emis de Serviciul județean de medicină legală A. de la fila 40 dosar urmărire penală.
Instanța a mai reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 12 dosar urmărire penală.
De asemenea, instanța a constatat că în dosar s-a constituit parte civilă partea vătămată B. V., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Fapta inculpatului de a-i aplica la data de 28 iulie 2012, părții vătămate B. V., lovituri cu pumnul și picioarele, producându-i acestuia leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.
Cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere că prin atitudinea recalcitrantă a părții vătămate, concretizată în injurii repetate adresate inculpatului și chiar intenția de a-l lovi cu o sticlă de bere, partea vătămată l-a provocat continuu pe inculpat, determinându-l pe acesta să săvârșească infracțiunea descrisă mai sus. Pentru aceste motive, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 alin. 1 lit. b) Cod penal, apreciind că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal. Instanța a avut în vedere în defavoarea inculpatului atitudinea nesinceră a acestuia în faza de urmărire penală și în faza de judecată, dar pe de altă parte în favoarea inculpatului și împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și circumstanța atenuată menționată anterior.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 73 alin. 1 lit. b) Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e) Cod penal, este de natură a realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal. Instanța în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, nu va interzice inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Urmare a aceluiași raționament juridic nu vor fi interzise nici drepturile prevăzute de art. 71 Cod penal raportat la art. 64 lit. c), d) și e).
Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și întrucât inculpatul nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 81 Cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei de 3 luni închisoare ce urmează a fi aplicată inculpatului. În baza art. 82 Cod penal va stabili pentru inculpat un termen de încercare de 2 ani și 3 luni (compus din durata pedepsei de 3 luni și intervalul de timp de 2 ani), iar în baza art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 Cod penal instanța va suspenda de asemenea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
Instanța a constatat că în dosar s-a constituit parte civilă partea vătămată B. V., care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de daune morale.
În ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut că, după producerea agresiunii, partea civilă a fost afectată atât fizic cât și pe plan emoțional, suferințele acestuia rezultând din leziunile descrise în certificatul medico-legal. În aceste condiții, instanța a apreciat că suma de 500 de lei pentru fiecare zi de îngrijire medicală constatată în certificatul medico-legal, este suficientă pentru repararea prejudiciului moral și va cuantifica prejudiciul moral suferit de partea vătămată la suma de 15.000 lei. Având în vedere reținerea circumstanței atenuante a stării de provocare și practica constantă a I.CC.J. potrivit căreia în acest caz, culpa părții vătămate urmează a fi avută în vedere la acordarea daunelor morale, instanța va aprecia această culpă a părții vătămate la un procent de 50%, procent cu care urmează a fi diminuate daunele morale calculate în rândurile de mai sus.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel inculpatul prin apărător ales, motivat în scris.
Prin decizia penală nr. 32/A/18.03.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._, în baza art.50 Cod procedură penală raportat la art. 38 alin.2 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de inculpatul apelant M. G. S., împotriva sentinței penale nr.125/2014 din 22.01.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în favoarea Curții de A. Timișoara.
Pentru a pronunța această decizie penală, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția de necompetență, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 9 alin.1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, sentințele supuse căilor de atac ordinare potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului, iar apelul se judecă de către instanța competentă conform legii noi.
Aceste dispozițiile sunt incidente în prezenta cauză, întrucât termenul de declarare a căii de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, 1 februarie 2014, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată la data de 22 ianuarie 2014.
Așadar, se impune ca apelul să fie judecat de către instanța competentă conform legii noi. Conform art. 38 alin. 2 din noul Cod procedură penală, apelurile pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale, se judecă de curtea de apel.
Împotriva sentinței penale nr. 125/22.01.2014 a declarat apel inculpatul, dosarul fiind înregistrat ca urmare a deciziei penale nr. 32/18.03.2014 a Tribunalului A. de declinare a soluționării cauzei.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună reindividualizare pedepsei, incidentul fiind provocat de partea vătămată, și să se rețină circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b) c.p. și să se dispună aplicarea unei pedepse cu amendă penală. Mai arată că se poate renunța la aplicarea pedepsei fiind întrunite condițiile prev. de art. 80, 81 NCP, aplicarea unei pedepse cu închisoarea chiar cu suspendarea executării ar avea consecințe grave asupra inculpatului care poate să-și piardă locul de muncă. Cu privire la daunele morale acordate arată că acestea sunt prea mari având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale și faptul că partea vătămată este cea care a provocat incidentul.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, C. constată că apelul este întemeiat numai cu privire la latura civilă a cauzei urmând a-l admite în acest sens pentru următoarele considerente:
La momentul analizării laturii penale a cauzei, prima instanță a reținut în mod corect săvârșirea faptei de către inculpat, precum și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b) C.p., dând o bună aplicare textelor de lege și făcând o apreciere corectă a probelor administrate precum și a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului în urma comiterii faptei.
În acest sens avocatul inculpatului a înțeles să nu critice soluția cu privire la existența faptei comise de către inculpat, criticând-o numai cu privire la pedeapsa ce a fost aplicată acestuia și la modalitatea de executare a pedepsei.
Cu toate acestea, C. apreciază că prima instanță având în vedere numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru refacerea părții vătămate, precum și modalitatea de comitere a faptei au fost de natură a aprecia că o pedeapsă orientată sub minimul special al închisorii prevăzut de lege este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în condițiile reținerii scuzei provocării.
În acest sens C. apreciază că sancțiunea aplicată de către prima instanță precum și modalitatea de executare au fost corect apreciate și individualizate, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Referitor la acțiunea civilă, C. apreciază că prima instanță a procedat în mod greșit atunci când a acordat daune morale părții vătămate atâta timp cât aceasta a provocat incidentul în urma căruia a fost agresat, și mai mult decât atât, a primit o satisfacție morală în urma condamnării inculpatului.
Este adevărat faptul că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea faptei iar prima instanță a reținut o culpă părții vătămate în procent de 50% diminuând daunele morale solicitate însă în speță C. apreciază că aceste daune nu trebuiau acordate având în vedere că nimănui nu îi este permis să-și invoce propria culpă pentru a obține daune morale cu titlu de despăgubiri.
Având în vedere faptul că în speță nu era nevoie de prezența unui avocat din oficiu iar avocatul din oficiu nu a făcut dovada prestării unui serviciu până la momentul prezenței în instanță, având în ședința publică din data de 05.05.2014 mai multe cauze pe rolul instanței pentru care s-a prezentat, urmează a nu acorda onorariu avocatului din oficiu.
Date fiind cele mai sus reținute, urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. să admită apelul declarat de inculpatul M. G. S. împotriva sentinței penale nr. 125/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Să desființeze sentința penală nr. 125/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. și rejudecând cauza, va respinge acțiunea civilă.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul M. G. S. împotriva sentinței penale nr. 125/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală nr. 125/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A. și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea civilă.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./22.05.2014
Tehnored. C.P./4 ex/22.05.2014
Primă instanță: Jud.A.
Jud. L.B.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
