Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 137/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 137/CO
Ședința publică de la 22 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul S. G.,
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul personal, în stare de deținere asistat de avocat din oficiu M. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție admisibilitatea căii de atac.
Apărătorul din oficiu al contestatorului arată că judecarea contestației este admisibilă.
Procurorul pune concluzii de admitere a excepției, contestația fiind inadmisibilă.
Contestatorul, având cuvântul solicită admiterea contestației.
C.,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin decizia penală nr.179/06.05.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr. _, în baza art. 425 ind.1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 587 Cod procedură penală a fost respinsă contestația formulată de persoana condamnată S. G., deținută în P. A., împotriva sentinței penale nr. 726/07.04.2015 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a fost obligată persoana condamnată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul A. a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 726/07.04.2015 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de liberare condiționată formulată de petentul S. G., și s-a dispus rediscutarea situației petentului în termen de 1(un) an de la data împlinirii fracției prevăzute de lege. În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a mai dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA A. a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria A. a reținut că petentul se află în executarea unei pedepse de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală 13/05.03.2009 a Tribunalului C. S., definitivă prin decizia penală nr.2814/19.08.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. Executarea pedepsei a început la 06.06.2008, urmând să expire la 04.06.2024.
În drept, au fost reținute dispoziții legale aplicabile art.59 Cod penal 1969, care prevăd că:
(1) ,, După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
(2) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani."
Astfel cum rezultă din adresa nr. B_/06.04.2015 a Penitenciarului A. petentul a început executarea pedepsei la data de 06.06.2008 și urmează să expire la data de 04.06.2024. Așadar, fracția prevăzută de lege pentru ca petentul să poată beneficia de liberare condiționată urmează a se împlini la data de 27.03.2020.
Având în vedere durata executată până în prezent, judecătorul primei instanțe, constatând că acesta nu a executat fracția necesară pentru a beneficia de liberare condiționată, fracția urmând să se împlinească abia la data de 27.03.2020, făcând și aplicarea Deciziei în interesul legii nr. VIII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a respins cererea formulată, stabilind termenul de rediscutare în termen de un an de la data împlinirii fracției necesare.
Condamnatul, în termen legal a contestat hotărârea pronunțată de Judecătoria A., în memoriul depus arătând că este bolnav cronic, a avut o conduită bună și corespunzătoare în locul de detenție și a desfășurat activități lucrative la Punctul de lucru Euromont. Este beneficiarul unei pensii deoarece a lucrat anterior încarcerării, aspect care îl va ajuta să se reintegreze social după liberare.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a actelor din dosarul cauzei, tribunalul a constatat că prima instanță a apreciat corect cauza dedusă judecății, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică.
Aceasta întrucât executarea fracției de pedeapsă prevăzută de lege, de 3/4 în cazul pedepsei pe care condamnatul o are de executat, este o condiție obligatorie și obiectivă, care nu este lăsată la aprecierea instanței. Numai după ce este executată această fracție, instanța va putea face aprecieri asupra îndeplinirii celorlalte condiții, legate de comportamentul petentului și de starea sa de recidivă.
Motivele invocate de condamnat, privind împrejurările de natură medicală, nu sunt de natură să justifice liberarea condiționată, ele nefiind înscrise de legiuitor între criteriile ce trebuie avute la liberare condiționată, prevăzute de art. 59 al 1 Cod penal. În concluzie, nefiind îndeplinite toate cerințele impuse de art. 59 Cod penal, îndeosebi dovezile temeinice de îndreptare, liberarea condiționată nu poate avea loc.
Din aceste considerente, în baza art. 425 ind.1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 587 Cod procedură penală a respins contestația formulată de persoana condamnată S. G., deținută în P. A., împotriva sentinței penale nr. 726/07.04.2015 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._ .
Împotriva deciziei penale nr.179 din data de 06.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a formulat contestație contestatorul S. G. înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 19.06.2015, sub nr._ .
În motivarea contestației contestatorul a solicitat admiterea cererii de liberare condiționată.
Din analiza deciziei contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 C.p.p, C. reține următoarele:
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual penal, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
Referitor la excepția inadmisibilității acestei căi de atac după punerea în discuție instanța a admis-o având în vedere faptul că sentința prin care prima instanță a soluționat cererea de liberare condiționată formulată de petentul S. G. a fost contestată de către acesta potrivit art.587 alin.3 C.p.p., iar soluția pronunțată în contestație, respectiv decizia penale nr.179 din data de 06.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. nu este supusă niciunei căi de atac.
În cauză, contestatorul a formulat contestație la contestație, astfel încât o nouă cale de atac introdusă de petent și neprevăzută de textul de lege menționat, este inadmisibilă, chiar dacă judecătorului de la Tribunalul A. a menționat în mod greșit această cale de atac, întrucât căile de atac sunt date de legiuitor, iar nu de judecător.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p. va respinge ca inadmisibilă contestația declarată de contestatorul S. G. împotriva deciziei penale nr.179 din data de 06.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p. raportat la art.587 alin.3 C.p.p. respinge ca inadmisibilă contestația declarată de contestatorul S. G. împotriva deciziei penale nr.179 din data de 06.05.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă pe contestator la plata sumei de 230 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.07.2015.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED: CIM/23.07.2015
Dact: A.B. 2 exempl/23 Iulie 2015
Primă instanță: Tribunalul A.
Jud: F. V.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Încheierea... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 739/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
