Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 739/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-07-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 739/A
Ședința publică de la 22 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător F. M. C. Florența
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul G. A. P. împotriva sentinței penale nr.151 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere de către persoana vătămată, prin care arată că solicită judecarea apelului în lipsa sa.
S-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.
Inculpatul depune la dosar un memoriu.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului și, în rejudecare să se dispună reducerea pedepsei aplicate acestuia de către prima instanță.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat, potrivit art.417 alin.2 C.p.p., având în vedere nelegalitatea sporului aplicat de către prima instanță și, în rejudecare reindividualizarea corectă a sporului aplicat, acesta fiind de ¼ din pedeapsă.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate.
C.,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.151/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art.233 C.pen. cu aplicarea art.375, art.396 al.10 C. pr.pen., a fost condamnat inculpatul G. A. P., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.67 al.2 raportat la art.233 C. pen., i s-a aplicat inculpatului G. A. P. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 al.1 C. pen., i s-a aplicat inculpatului G. A. P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1(un) an și 8 (opt) luni aplicată prin sentința penală nr. 386 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 13.01.2014 prin decizia nr.21/R/13.01.2014 a Curții de A. Timișoara, precum și în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei închisorii de 1(un) an aplicată prin sentința penală nr. 22 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 11.02.2014 prin nerecurare.
În temeiul art. 22 alin. 4 Legea nr. 187/2012, a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1(un) an și 8 (opt) luni aplicată prin sentința penală nr. 386 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 13.01.2014 prin decizia nr.21/R/13.01.2014 a Curții de A. Timișoara, și dispune înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni.
În temeiul art. 22 alin. 4 Legea nr. 187/2012, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 1(un) an aplicată prin sentința penală nr. 22 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 11.02.2014 prin nerecurare și dispune înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an.
În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 129 alin 2 lit. b C.pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2(doi)) ani închisoare, pe care a majorat-o cu 10(zece) luni, urmând ca, în final, inculpatul G. A. P. să execute pedeapsa de 2(doi) ani și 10(zece) luni închisoare, în regim de detenție.
În baza art.67 al.2 raportat la art.233 C. pen., i s-a aplicat inculpatului G. A. P. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b, Cod pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de doi ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 al.1 C. pen., i s-a aplicat inculpatului G. A. P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art.66 al.1 lit. a, lit.b Cod pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.72 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestării preventive a inculpatului G. A. P. din data de 04.09.2013 până la data de 19.11.013 și, respectiv, din data de 27.01.2015 până la zi.
În baza art.399 alin.1 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului G. A. P..
În baza art.7 al.1 rap la art.3, art.4 al.1 lit.b din Legea nr.76/2008 și pct.22 din Anexa 1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus, ca la rămânerea definitivă a hotărârii, să se preleveze de la inculpatul G. A. P. probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art.23 C.pr.pen art.1357 C.civ, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către partea civilă T. S. E. și obligă pe inculpatul G. A. P. la plata sumei de 100 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.
A fost admisă cererea avocatului P. V. A. și s-a dispus virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu în faza de urmărire penală.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prinrechizitoriul Parchetuluidepe lângă Judecătoria Reșița din data de24.02.2015, înregistrat sub nr._ /25.02.2015 perolul Judecătoriei Reșița, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. A. P. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.233 C.pen.
S-a reținut, în esență că, în cursul zilei de 25.01.2015, în jurul orelor 15,45, inculpatul G. A. P. a urmărit-o și a agresat-o fizic, prin lovire în umărul drept, pe persoana vătămată T. S. E., provocându-i acesteia dezechilibrarea, după care i-a sustras din plasă un portmoneu în care se aflau sumele de 60 lei, 1.000 forinți și documente personale.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: plângerea și declarațiile persoanei vătămate T. S. E. (filele 5, 24, 25, 26 d.u.p.), declarațiile inculpatului G. A. P. (filele 19, 21 d.u.p. ), declarația martorului C. A. (fila 27 d.u.p.), procesul verbal de percheziție domiciliară la locuința inculpatului G. A. P. și planșa fotografică anexată (filele 39 – 55 d.u.p.), procesul verbal de vizualizare a imaginilor reținute de camerele de supraveghere instalate la magazinul . din Piața Reșița Sud (fila 56 d.u.p.), procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie întocmit cu persoana vătămată T. S. E. și planșele fotografice anexate (filele 58 – 64 d.u.p.), procesul verbal de reconstituire și planșa fotografică anexată (filele. 65 – 71 d.u.p.), suport CD conținând imaginile reținute de camerele de supraveghere instalate la magazinul . din Piața Reșița Sud (fila 73 d.u.p.), alte documente aflate la dosarul cauzei.
Prin încheierea din data de 16.04.2015 s-a finalizat procedura de cameră preliminară, s-a constatat că Judecătoria Reșița este competentă să soluționeze prezenta cauză. Totodată, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 236/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul G. A. P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.. De asemenea, s-a dispus începerea judecății, fixându-se termen de judecată la data de 30.04.2015.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 236/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
În cursul urmăririi penale persoana vătămată T. S. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei, iar prin declarația de la fila 82 dosar și-a menținut constituirea de parte civilă.
La termenul din data de 30.04.2015, inculpatul G. A. P. prin declarația de la fila 80, s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii, sens în care a arătat că recunoaște integral fapta reținută în sarcina sa în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: copia sentinței penale nr. 22 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive ( filele 59-62), copia sentinței penale nr. 386 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive ( filele 63-68), copia sentinței penale nr. 90 din data de 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive ( filele 70-73), precum și fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului (fila 76).
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât și în cursul judecății,prima instanță a reținut următoarele:
În fapt: În cursul zilei de 25.01.2015, în jurul orei 15,30, inculpatul G. A. P., cu intenția de a sustrage bunuri, s-a deplasat de la domiciliul său în Piața agro-alimentară Reșița Sud, unde s-a postat lângă . pentru a observa o posibilă victimă căreia să-i sustragă portofelul sau a bagajele. La un moment dat, în jurul orelor 15,45, a observat-o pe persoana vătămată T. S. E., ieșind din magazin, care era singură, iar în mână avea o plasă voluminoasă cu cumpărături. Inculpatul G. A. P. a urmărit-o pe persoana vătămată în timp ce se deplasa de la magazinul Profi din Piața Reșița Sud, spre adresa de domiciliu. După ce a intrat în gangul ce face legătura cu . și a ajuns în fața blocului nr. 7, asigurându-se, în prealabil, că nu este văzut de alte persoane, inculpatul G. A. P., venind din spatele victimei, a lovit-o cu cotul în umărul drept și a îmbrâncit-o, agresiune în urma căreia persoana vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, moment în care, inculpatul i-a sustras din plasa cu bagaje portmoneul, după care a fugit.
În portmoneul sustras se aflau sumele de 60 lei și 1.000 forinți, cartea de identitate, mai multe cărți de vizită, 2 carduri bancare emise de Raiffeisen Bank, permisul de conducere, carduri de farmacie și legitimația de serviciu. Sumele de bani nu au mai fost recuperate de către persoana vătămată, ci doar actele, ce au fost găsite de către numita C. A., în curtea locuinței sale din Reșița, de pe ., nr. 4, locație în care au fost aruncate de către inculpat.
La stabilirea situației de fapt s-au avut în vedere probele administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății.
Inculpatul G. A. P., în faza judecății, prin declarația de la fila 80 s-a prevalat de procedura recunoașterii învinuirii, sens în care a arătat că recunoaște integral fapta reținută în sarcina sa în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi.
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății.
În drept, fapta inculpatului G. A. P., care în data de 25.01.2015, în jurul orelor 15,45, cu intenția de a-i sustrage bunuri, a agresat-o fizic pe persoana vătămată T. S. E., provocându-i dezechilibrarea, după care i-a sustras un portmoneu în care se aflau sumele de 60 lei, 1.000 forinți și documente personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.233 C.pen.
În activitatea infracțională desfășurată de inculpat se regăsește atât acțiunea materială principală prin care se aduce atingere relațiilor sociale de natură patrimonială, respectiv infracțiunea de furt (art. 228 C.pen.), cât și acțiunea secundară care aduce atingere relațiilor sociale care protejează persoanele, realizată în cauza de față sub forma infracțiunii de lovire sau alte violențe (art. 193 C.pen), infracțiuni care alcătuiesc o infracțiune complexă potrivit legii, respectiv cea de tâlhărie (art. 233 C.pen.).
Luarea bunurilor (un portmoneu în care se aflau sumele de 60 lei, 1.000 forinți și documente personale) din posesia persoanei-vătămate T. S. E., fără consimțământul acesteia, întrunește elementul material al acțiunii principale de furt.
Activitatea secundară s-a realizat prin întrebuințarea violențelor, inculpatul G. A. P. a agresat-o pe persoana vătămată T. S. E., prin lovire cu cotul în umărul drept și a îmbrâncind-o, agresiune în urma căreia persoana vătămată s-a dezechilibrat și a căzut.
Urmarea imediată a faptei a constat în producerea de prejudicii patrimoniului privat al persoanei-vătămate și atingerea integrității fizice a acesteia.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție a intenției directe prev. de art.16 alin 3 lit. a C.pen., acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale și l-a urmărit. În configurarea laturii subiective cerința dublului scop este îndeplinită. Astfel, elementul material specific furtului a fost realizat în scopul însușirii bunurilor persoanei-vătămate T. S. E., iar violențele au avut ca scop săvârșirea furtului.
În consecință, prima instanță a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de tâlhărie, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, urmând a reține și aplicabilitatea art. 396 alin 10 C.pr.pen. Astfel, s-a avut în vedere caracterul grav al faptei săvârșite: aceasta fiind săvârșită pe timpul zilei, într-un loc public, agresivitatea și îndrăzneala de care inculpatul a dat dovadă în activitatea infracțională întreprinsă prin întrebuințarea violențelor fizice asupra persoanei-vătămată T. S. E.; poziția procesuală a inculpatului în ambele faze procesuale.
De asemenea, la stabilirea și dozarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere și antecedența penală a inculpatului. Astfel, din cuprinsul fișei de cazier judiciar rezultă că, prin ordonanțe ale parchetului, au fost dispuse un număr de trei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unor sancțiuni administrative și, de asemenea, a mai fost condamnat de două ori la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere și, respectiv, suspendare condiționată, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului. Prin comportamentul său ulterior inculpatul a dovedit faptul că nu a înțeles nici importanța valorilor sociale ocrotite și nici clemența organelor judiciare cu ocazia constatării primelor încălcări ale legii penale, ci, dimpotrivă, a perseverat în comportamentul infracțional, continuând să săvârșească fapte mult mai grave, întărind concluzia unei reacții sociale mult mai severe.
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei, conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, motivele fiind susținute oral regăsindu-se în practicaua prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelant, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, C. constată că apelul inculpatului este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea în cursul zilei de 25.01.2015, în jurul orelor 15,45, inculpatul G. A. P. a urmărit-o și a agresat-o fizic, prin lovire în umărul drept, pe persoana vătămată T. S. E., provocându-i acesteia dezechilibrarea, după care i-a sustras din plasă un portmoneu în care se aflau sumele de 60 lei, 1.000 forinți și documente personale.
Inculpatul G. A. P. a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată unde a solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, C. de A. constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptei săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.
Cu privire la individualizarea pedepsei, C. de A. constată că a pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal, corespunde criteriilor de individualizare. Pentru a-și îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului.
În acest sens se va avea în vedere că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșită, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 396 alin 10 C.pr.pen, (închisoarea de la 1 an și 4 luni ani la 4 ani și 8 luni) pedeapsa aplicată de către prima instanță este orientată către minimul limitelor aminitite. Reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza art. 396 alin 10 C. pr. pen., nu echivalează cu obligația instanței de a aplica inculpatului o pedeapsă chiar la minimul special rezultat din această reducere, individualizarea judiciară efectuându-se tot prin raportare la minimul și maximul pedepsei. Or, față de gradul de pericol social al infracțiunii în raport cu natura acesteia (contra patrimoniului și contra persoanei), dar și starea de pericol concret care se evidențiază prin aceea că inculpatul a ales să atace victima fără nicio reținere, pe stradă, în plină zi, fiind animat de intenția obținerii în mod facil și nemeritat a unor sume de bani, dar și împrejurarea că inculpatul a suferit mai multe condamnări în timpul minorității tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, dând astfel dovadă de o constantă nesocotire a valorilor sociale apărate de legea penală, nu se justifică o reducere suplimentară a pedepsei aplicate.
În continuare, se constată că prima instnață în mod corect a constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1(un) an și 8 (opt) luni aplicată prin sentința penală nr. 386 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 13.01.2014 prin decizia nr.21/R/13.01.2014 a Curții de A. Timișoara, precum și în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei închisorii de 1(un) an aplicată prin sentința penală nr. 22 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 11.02.2014 prin nerecurare. Prin urmare, în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 22 alin. 4 Legea nr. 187/2012, privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii de 1(un) an și 8 (opt) luni, respective de 1(un) an dispunând în continuare înlocuirea acestora cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni, respectiv 1(un) an.
Având în vedere săvârșirea unei pluralități de infracțiuni în timpul minorității, în apel, în baza art. 129 alin 1 C. pr. pen. se va stabili măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni.
În privința sporului de pedeapsă, având în vedere și circumstanțele care caracterizează favorabil inculpatul, constând în atitudinea sa de recunoaștere și regret a faptei săvârșite, vârsta sa de doar 18 ani la data săvârșiri faptei, nivelul său de instruire, se justifică reducerea sporului aplicat potrivit art. 129 alin 2 lit. b C.pen., la care face trimitere art.. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012, la doar o pătrime din durata măsurii educative de 1 an și 8 luni, cu luarea în considerare a disp. art. 129 alin 1 C.pen., respectiv un spor de 5 luni.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul G. A. P. împotriva sentinței penale nr.151 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală apelată și rejudecând:
Va menține pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare de către prima instanță în baza art.233 C.pen. cu aplicarea art.375, art.396 al.10 C. pr.pen.
Va menține dispozițiile privind revocarea beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1(un) an și 8 (opt) luni aplicată prin sentința penală nr. 386 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 13.01.2014 prin decizia nr.21/R/13.01.2014 a Curții de A. Timișoara, și înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni.
Va menține dispozițiile privind revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 1(un) an aplicată prin sentința penală nr. 22 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 11.02.2014 prin nerecurare și dispune înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an.
În baza art. 129 alin 1 C. pr. pen. va stabili măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni.
În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 129 alin 2 lit. b C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa de 2(doi)) ani închisoare, pe care o va va majora cu 5(cinci) luni, urmând ca, în final, inculpatul G. A. P. să execute pedeapsa de 2(doi) ani și 5(cinci) luni închisoare, în regim de detenție.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 424 alin. 2 C.p.p. va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 424 alin. 3 C.p.p. rap. la art.72 alin.1 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 30.04.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Va dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul G. A. P. împotriva sentinței penale nr.151 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Menține pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare de către prima instanță în baza art.233 C.pen. cu aplicarea art.375, art.396 al.10 C. pr.pen.
Menține dispozițiile privind revocarea beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 1(un) an și 8 (opt) luni aplicată prin sentința penală nr. 386 din data de 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 13.01.2014 prin decizia nr.21/R/13.01.2014 a Curții de A. Timișoara, și înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni.
Menține dispozițiile privind revocarea beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 1(un) an aplicată prin sentința penală nr. 22 din data de 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dos. nr._, definitivă la data de 11.02.2014 prin nerecurare și dispune înlocuirea acesteia cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an.
În baza art. 129 alin 1 C. pr. pen. stabilește măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1(un) an și 8 (opt) luni.
În temeiul art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 129 alin 2 lit. b C.pen., aplică inculpatului pedeapsa de 2(doi)) ani închisoare, pe care o va majora cu 5(cinci) luni, urmând ca, în final, inculpatul G. A. P. să execute pedeapsa de 2(doi) ani și 5(cinci) luni închisoare, în regim de detenție.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 424 alin. 2 C.p.p. menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 424 alin. 3 C.p.p. rap. la art.72 alin.1 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 30.04.2015 la zi.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.07.2015.
Pt.Președinte, C. I. M., alfată în C.O. | Judecător, F. M. C. Florența |
Președinte C. de A. Timișoara
E. N.
Pt. Grefier,
A. B. alfată în C.O.
Grefier Șef Secție Penală
A. A.
RED: FFMC/21.08.2015
Dact: A.B. 2 exempl/ 24 Iulie 2015
Prima instanță: Judecătoria Reșița
Jud: P. I. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 137/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
