Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 17/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-07-2015
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA PENALĂ nr. 17/A/CC
Ședința camerei de consiliu din data de 15 iulie 2015
Completul constituit din:
Președinte: F. M. C. FLORENȚA
Judecător: C. I. M.
Grefier: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. S. împotriva deciziei penale nr. 587/A din 28 Mai 2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ *.
Fără citarea părților, conform art. 431 al. 1 C.pr.pen.
Se constată că nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată atașat dosarul nr._ al Curții de A. Timișoara împreună cu dosarul nr._ * al Curții de A. Timișoara, dosarul nr._ * al Judecătoriei Timișoara și dosarul nr._ al Curții de A. Timișoara.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației formulate în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată în cauză.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 587/A din 28 Mai 2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ *, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. a teza II C.p.p., a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C. S. împotriva sentinței penale nr.3783 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie penală, C. a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 3783 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_, în temeiul art. 459 alin. 5 C.p.p. și al deciziei Î.C.C.J. nr. 17/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C. S. împotriva s.p. nr. 2469/19.09.2013 pronunțată în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 11.03.2014, revizuentul C. S. a formulat cerere de revizuire împotriva d.p. nr. 58/R/20.01.2014 a Curții de A. Timișoara.
Prin s.p. nr. 53/PI/CC a Curții de A. Timișoara a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.06.2014. În considerentele sentinței mai sus menționate s-a reținut că deși formal petentul arată în partea superioară a cererii formulate că face referire la decizia nr. 58/R din 20.01.2014 a Curții de A. Timișoara, în esență hotărârea respectivă vizează dosarul nr._/325/2013 care s-a soluționat în prima instanță prin sentința penală nr. 2469 din 19.09.2013 a Judecătoriei Timișoara, având ca obiect plângere împotriva soluției procurorului, prev. de art. 278 ind. 1 C.p.p. vechi, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat prin decizia penală nr. 1448/R din 25.11.2013 a Curții de A. Timișoara.
În motivarea cererii revizuentul a arătat că a solicitat atașarea dosarului nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, cu hotărârea aferentă nr. 1448/2013 și 2469/2013, că nu a fost atașat nici dosarul de la P. și nici dovezile aferente solicitate, că nu au fost motivate soluțiile date abuziv, precum cele din dosarul nr._ . Revizuentul a mai precizat (f. 19 dosarul nr._ ) că solicită în temeiul art. 345 alin 1 și 2 C.p.p. trimiterea cauzei Parchetului Curții de A. Timișoara, pentru completarea cercetărilor, conform art. 380 C.p.p. arată că solicită audierea conform art. 111 C.p.p. În dovedire revizuentul a atașat cupoane de pensie, declarație privind veniturile realizate, diverse articole din ziare. Prin încheierea de ședință din data de 10.09.2014 a fost respinsă solicitarea completului C8 penal de conexarea a dosarului nr._ la prezentul dosar. Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri, respectiv a fost atașat dosarul nr._ al Curții de A. Timișoara, dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, dosarul nr._/325/2013 al Curții de A. Timișoara și dosarul nr. 4711/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, fișa dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, d.p. nr. 58/R/20.01.2014 a Curții de A. Timișoara.
Analizând cererea de revizuire din punctul de vedere al admisibilității de principiu a acesteia, conform dispozițiilor art. 459 alin. 5 C.p.p., instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 2469/19.09.2013 pronunțată în dosarul nr._/325/2013 al Judecătoriei Timișoara, definitivă la data pronunțării, în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a C.p.p. din 1968, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din data de 06.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4722/P/2012.
Din coroborarea dispozițiilor art. 452 și art. 453 C.p.p. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unor hotărâri conforme cu legea și adevărul. Din aceleași dispoziții rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt, revizuirea putând interveni deci doar în cazul hotărârilor care conțin o rezolvare a fondului cauzei. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C.p.p. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 453 C.p.p., singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În cauză, revizuentul a solicitat revizuirea unei hotărâri care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C.p.p., cu referire, între altele, la condiția ca hotărârea să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și a vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Condiția ca prin hotărârea judecătorească a cărei revizuire se solicită să fie soluționat fondul cauzei rezultă și din motivarea deciziei în interesul legii nr. 17/2007 pronunțată de Î.C.C.J., aplicabilă în continuare conform dispozițiilor art. 4741 C.p.p., potrivit căreia din aceste reglementări de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive rezultă că hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Instanța a mai reținut că în prezenta cauză s-a solicitat revizuirea unei sentințe penale definitive prin care s-a soluționat o plângere întemeiată pe prevederile art. 278 indice 1 C.p.p. din 1968, or, potrivit deciziei în interesul legii mai sus arătate, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a si b C.p.p. din 1968 este inadmisibilă.
Împotriva sentinței penale nr. 3783/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel contestatorul C. S., apel înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 16.12.2014.
Analizând apelul declarat de contestator prin prisma dispozițiilor art. 408 C.p.p. raportat la art. 426 și următoarele C.p.p., respectiv art. 341 C.p.p., C. a constatat că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 2469/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2013 s-a dispus, în temeiul art. 278 ind.1 alin. 8 lit. a C.p.p., respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul C. S. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 6.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 4722/P/2012. Prin decizia penală nr. 1448/R/25.11.2013 a Curții de A. Timișoara s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petent împotriva hotărârii penale pronunțată de prima instanță. Prin decizia penală nr. 1800 din 27 mai 2014 pronunțată de Înalta curte de Casație și Justiție București - Secția penală s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petent împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de recurs, C. de A. Timișoara.
Prin sentința penală nr. 3783/21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de contestatorul C. S. împotriva sentinței penale sus menționate.
În prealabil, instanța de apel a constatat că procedura declanșată inițial de către contestator este una care se soluționează definitiv în fața primei instanțe, judecătorului de cameră preliminară de la aceasta, conform art. 341 alin. 8 C.p.p. Mai mult, prin demersul său adresat primei instanțe, petentul a formulat o cale extraordinară de atac ce poate fi declanșată doar în cazul hotărârilor care rezolvă fondul cauzei, adică dau o dezlegare raportului juridic penal de conflict, fie prin condamnarea inculpatului fie prin achitarea sau încetarea procesului penal. Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind accesul liber la justiție statuat de art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, titlul II, cap. III, secțiunile I și II din Codul de procedură penală anterior, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Așadar, limitând calea de atac exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, fără de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, calea de atac declarată de petent, respectiv apel împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire penală unei hotărâri prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției de netrimitere în judecată nu este prevăzută de lege, astfel că, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. a teza II C.p.p. a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de revizuientul C. S. împotriva sentinței penale nr. 3783 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Împotriva deciziei penale nr. 587/A din 28 Mai 2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ * a formulat contestație în anulare contestatorul C. S., înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 05.06.2015 sub număr de dosar_ .
În motivele de contestație aflate la dosar, contestatorul C. S. a arătat că decizia atacată este abuzivă, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 426 și art. 427 C.p.p. din motive de ură personală.
Analizând contestația în anulare în temeiul dispozițiilor art. 431 și 426 C.p.p., instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive pronunțate cu încălcarea unor dispoziții care reglementează procedura de soluționare a recursului sau când împotriva aceleiași persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Având în vedere că prin contestația în anulare se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 386 C.proc.pen. anterior, preluate în art. 426 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală Potrivit art. 426 C.p.p. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri: „a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”.
În cauză, contestatorul nu a invocat nici unul dintre motivele anterior menționate, susținând că nu s-ar fi soluționat o cerere de recuzare, că nu s-ar fi atașat dosarul de la procuror și nu s-a permis studierea cauzei, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 431 alin. 2 C.p.p., respectiv motivul pe care se sprijină contestația nu este dintre cele prevăzute de art. 426 C.p.p.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 431 C.p.p., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator C. S. împotriva deciziei penale nr. 587/A din 28 Mai 2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ *.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 431 C.p.p. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator C. S. împotriva deciziei penale nr. 587/A din 28 Mai 2015 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ *.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.07.2015.
Președinte, Judecător,
F. M. C. FLORENȚA C. I. M.
Grefier,
I. M. S.
Red. F.F./23.07.2015
Tehnored. I.M.S.- 4 ex./21.07.2015
Instanță fond – Judecătoria Timișoara – jud. T. L. M.
Instanța apel – C. de A. Timișoara – jud. A. N., jud. L. Ani B.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 739/2015. Curtea de Apel... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
